IN MEMORIAM - POETA MARIANA DUMITRESCU

IN MEMORIAM -

POETA MARIANA DUMITRESCU

          În Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” am urmărit, în 15 mai, cu  maxim interes, desfăşurarea unui eveniment cultural de marcă, prilejuit de comemorarea poetei Mariana Dumitrescu (1924-1967), la 50 de ani de la trecerea sa în eternitate. Gazdă admirabilă a acestei evocări de excepţie a fost doamna director general al instituţiei, conf.univ.dr. Mireille Rădoi, care şi-a făcut o profesiune de credinţă din a realiza în spaţiul elevat al sălii manifestări de înaltă spiritualitate, aducând în centrul atenţiei valori ale culturii româneşti. Domnia sa a şi deschis această seară memorabilă cu un cuvânt încărcat de emoţie, proiectând o rază de lumină şi căldură ce a aureolat întreaga desfăşurare a evenimentului.

          Datorăm această seară de poezie şi muzică doamnei dr. Ilinca Dumitrescu, renumită pianistă şi adevărat om de cultură, prin eforturile şi profesionalismul căreia sunt evidenţiate foarte adesea, în concerte, simpozioane, emisiuni tv şi radio, valorile de vârf ale culturii muzicale româneşti. De această dată, muziciana a fost direct implicată, nu numai prin realizare, dar şi prin filiaţia ce o leagă de poeta Mariana Dumitrescu  şi de compozitorul Ion Dumitrescu ( părinţii săi ).  Ion Dumitrescu a fost prezent în concert cu o lucrare camerală intrată în patrimoniul clasic al muzicii româneşti.

Astfel, întregul eveniment îl putem considera drept un triplu „restitutio”: o readucere în atenţia publicului a personalităţii lirice a poetei Mariana Dumitrescu, o evidenţiere a compozitorului Mihail Jora prin cele două volume de lieduri semnate pe versurile poetei – apărute la Editura Muzicală GRAFOART -  şi o minunată audiţie a Cvartetului de coarde în Do major de Ion Dumitrescu, pagină muzicală de mare tensiune şi spirit românesc, pe care o ascultăm mereu cu bucuria de a o descoperi la fel de vie şi antrenantă.

Cunoşteam poeziile Marianei Dumitrescu încă din anii ’60, când au fost publicate volumele postume şi s-a editat un LP la Electrecord cu poemele sale, recitate de unele din cele mai vibrante şi renumite voci ale teatrului nostru. Tot în acea perioadă au fost editate prima oară şi ciclurile de lieduri semnate de Mihail Jora pe versurile poetei. Profunzimea spirituală a poemelor, dar şi a liedurilor care au pus în acord aceste remarcabile gândiri, lirice în esenţă, a tulburat mereu, de-a lungul anilor, publicul atent şi doritor de cultură. Avem acum prilejul să revenim şi să ne bucurăm că ele există. Am aflat, totodată, multe momente, fapte de viaţă despre Mariana Dumitrescu (pe care nu le ştiam), evocate de dr. Ilinca Dumitrescu, prof.univ. Georgeta Stoleriu – în direct, scriitorul Ion Brad şi muzicologul dr. Ileana Ursu ( Vancouver, Canada) – prin texte trimise. Printre multele lucruri inedite, am aflat şi acela că era absolventă  magna cum laude a Facultăţii de Litere şi Filosofie şi a Academiei de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, că a jucat roluri importante (Andromaca) pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti (până în 1947), instituţie unde l-a cunoscut pe soţul său Ion Dumitrescu, ani la rând compozitorul şi dirijorul muzicilor de scenă ale spectacolelor.

Evocarea actuală ne-a prezentat şi cele două volume cu integrala ciclurilor de Cântece pe versuri de Mariana Dumitrescu, tipărite de Editura Muzicală GRAFOART, al cărui director – Matei Bănică – a arătat un interes foarte lăudabil pentru multiplicarea tipografică a muzicii româneşti ( de altfel, este şi cel care a realizat şi rafinata prezentare grafică ). Volumele, în ediţia dr. Ilinca Dumitrescu, sunt prefaţate de un studiu amplu şi foarte aprofundat al creaţiei de „cântec joresc”, dar şi de lirică a Marianei Dumitrescu, în relaţia foarte strânsă şi în evoluţia lor spre sublim. Iată subtitlurile care însoţesc în viziunea muzicologului Ileana Ursu cele 9 cicluri de Cântece pe versuri de Mariana Dumitrescu, semnate de Mihail Jora, şi care mi se par emblematice pentru cei doi creatori: Lumini şi umbre, Între Paradis şi Infern, Discreţie şi rafinament, O Golgotă a spiritului, Sensuri ascunse şi revelaţii în oglinzi răsfrânte, Sub semnul altitudinii, Meditaţie despre viaţă şi timp, În Marea trecere ( sau Substratul mitologiei străvechi româneşti), Drumul arheilor spre transfigurare. 

          Am putut asculta vocile minunate ale actriţelor Simona Bondoc şi Ilinca Tomoroveanu , societare de onoare ale Teatrului Naţional Bucureşti, şi a poetei - actriţe Lidia Lazu, recitând şi transmiţând fiorul liric al poemelor Marianei Dumitrescu, apoi înregistrări memorabile ( CD, Editura Casa Radio) ale cântăreţilor noştri, tenorul Valentin Teodorian şi soprana Georgeta Stoleriu, împreună cu Ilinca Dumitrescu la pian, interpretând câteva lieduri de Mihail Jora ( înregistrări de arhivă, din Fonoteca de Aur ).

          Tensiunea spirituală şi emoţia acumulată au fost încununate de o pagină clasică a literaturii noastre muzicale, Cvartetul în Do major de Ion Dumitrescu, interpretat cu mult aplomb, cu prospeţime şi avânt tineresc de către Cvartetul Arioso, alcătuit din remarcabili profesionişti ai orchestrelor noastre: Lucian Gabriel Dănilă – vioara I, Marilena Flore – vioara a II-a, Oana Spânu-Vişenescu – violă, Mariana Amarinei-Oţeleanu – violoncel. Dificultăţile tehnice cuprinse în densitatea sonoră a scriiturii cvartetistice, dar şi claritatea ideilor muzicale au fost evidenţiate cu artă şi sensibilitate în interpretarea lor.

          Cum spuneam, o triplă evocare, de o maximă tensiune spirituală. Incandescenţa cuprinsă în creaţie s-a extins în sufletele auditoriului, ca adevărat act de cultură, dar şi ca posibilitate de îmbogăţire a vieţii, de înălţare a sufletului. Întrebările noastre sunt: „Trebuie să mai aşteptăm 50 de ani pentru o reluare? Când ne vom da seama cât suntem de săraci fără aceste flori ale culturii româneşti care rămân în umbră, necunoscute? De ce trebuie doar să ne amintim arar, când am putea avea mereu acces la aceste valori spirituale?”

          Pentru momentul special din Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” exprimăm gratitudinea noastră totală doamnei dr. Ilinca Dumitrescu, care profită de fiecare clipă spre a ne atrage atenţia asupra marilor şi adevăratelor valori româneşti.

                                                dr. MIHAELA MARINESCU – GRIGORIU

~*~

Un emoţionant MULŢUMESC

 

Amurg de mai în Bucureşti. Dar amurgul legănat de razele soarelui la scăpătat este totdeauna promisiunea revederii în zori. Aşa se pare a fi fost seara de luni 15 mai în Aula Bibliotecii Centrale Universitare ,, Carol I ‘’ din Bucureşti. Spectacolul de poezie şi muzică, însoţit de lansarea de partituri muzicale, s-a constituit într-adevăr într-un eveniment de suflet şi simţire în memoria Marianei Dumitrescu – comemorarea a jumătate de secol de când filele cu poeme au rămas zălog timpului.

          Gazdă primitoare pentru omagierea celor care şi-au pus condeiul ori arcuşul zălog desfătării spirituale în săli de concert, sau la operă, ori lângă aparatul de radio, directorul general al Bibliotecii, conf.univ.dr. Mireille Rădoi, în cuvântul de deschidere a invitat auditoriul să participe la o seară în care se cinsteşte o familie de făuritori de frumos. Prin efortul cunoscutei pianiste Ilinca Dumitrescu, avem lecţia de a învăţa să mulţumim predecesorilor noştri.

          Despre Mariana Dumitrescu a vorbit, cu puterea de a captiva auditoriul prin dezvăluirile de suflet mărturisite, Ilinca Dumitrescu, fiica poetei, creionând portretul în versuri inspirate, cu profundă esenţă filosofică. Soprana Georgeta Stoleriu, interpreta liedurilor pe versurile Marianei Dumitrescu, înzestrată şi cu har pedagogic, ne-a introdus în universul muzicii lui Mihail Jora, iar directorul Editurii Muzicale Grafoart, domnul Matei Bănică, a prezentat asistenţei Integrala Cântecelor de Mihail Jora pe versuri de Mariana Dumitrescu, volumele I – II .Este cel mai frumos şi sincer gest de gratitudine al generaţiilor actuale către cei ce au contribuit ca arta românească să ajungă pe culmile recunoscute. Este pilda pe care o dau artiştii de azi generaţiilor viitoare, de a recunoaşte rădăcinile dătătoare de forţă.

          Au vibrat în Aulă versuri rostite cu dăruire şi talent de către marile actriţe ale teatrului românesc Simona Bondoc şi Ilinca Tomoroveanu. Alăturându-se lor pe podium, poeta şi actriţa Lidia Lazu a încheiat momentul de înaltă simţire cu un autograf luminos de recunoştinţă pe file nostalgice.

          Momentul muzical oferit de Cvartetul Arioso a întregit fericit o seară de emulaţie artistică şi intelectuală, prin interpretarea Cvartetului în Do Major de Ion Dumitrescu.

          În sală a fost marea familie a iubitorilor de artă şi cultură, care ştiu să cinstească memoria înaintaşilor. Acel mulţumesc adresat Ilincăi Dumitrescu şi celor care au sprijinit-o în demersul ei se îndreaptă deopotrivă către întreaga generaţie a părinţilor ei, căreia trebuie să îi fim recunoscători pentru moştenirea lăsată.

                                                                dr. CRINA DECUSARĂ – BOCŞAN

~*~

Vibraţia divină – Mariana şi Ilinca Dumitrescu, dincolo de timp şi spaţiu

Există imposibilul. Există iubirea dincolo de „măruntele” legi ale gravitaţiei, dincolo de teoriile ştiinţifice despre spaţiu şi timp. Există întâlnirea de har dintre două suflete pereche: o poetă şi o muziciană, o mamă şi o fiică.

De câte ori în viaţă poţi avea  privilegiul de a fi în apropierea vibraţiei divine, de a fi martor la o întâlnire spirituală extraordinară? Acest privilegiu rar s-a întâmplat în eleganta Aulă a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, unde desăvârşita pianistă şi muziciană Ilinca Dumitrescu a ales să-i aducă un omagiu mamei sale, la 50 de ani de la trecerea în eternitate.

Mariana Dumitrescu, aleasă plămadă a zeilor, a văzut lumina zilei la începutul secolului XX, în 1924. A fost soţia ilustrului compozitor Ion Dumitrescu şi mama Ilincăi Dumitrescu. În mod nedrept şi dureros, a părăsit această lume în 1967, la 42 de ani, dar nu înainte de a lăsa culturii româneşti volume de poezii – în timpul vieţii, nu i-a apărut decât un singur volum, în adolescenţă, celelalte două, Poezii şi Iarba timpului, au văzut lumina tiparului postum -, zeci de manuscrise, nuvele fantastice, eseuri, precum şi versurile sau libretele unor lucrări muzicale devenite celebre în epocă.

Din păcate, critica literară românească a uitat-o, şi doar referirile din anii ’60 stau mărturie asupra talentului ei de excepţie. Au scris despre opera ei Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Petru Comarnescu, Zoe Dumitrescu - Buşulenga, Ion Brad…Au ilustrat versurile ei Ion Mirea, Eugen Drăguţescu, Ion Lucian Murnu, Wanda Sachelarie – Vladimirescu… Au portretizat-o Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Miliţa Pătraşcu…

Ilinca Dumitrescu a dus mai departe memoria mamei sale, s-a zbătut şi nu a lăsat ca uitarea, indiferenţa să se aştearnă peste opera Marianei Dumitrescu, care în cea mai mare parte rămâne să fie descoperită şi redescoperită de generaţiile de astăzi şi de cele viitoare.

Prin acest eveniment unic de la Biblioteca Centrală Universitară, Ilinca Dumitrescu a ridicat vălul uitării de pe chipul mamei sale. Un prim pas l-a făcut alături de tânărul şi entuziastul Matei Bănică, directorul Editurii Muzicale Grafoart, care a lansat cu acest prilej Integrala Cântecelor de Mihail Jora pe versuri de Mariana Dumitrescu (două volume de partituri ), având un studiu introductiv semnat de dr. Ileana Ursu ( apreciat muzicolog, actualmente stabilită la Vancouver, în Canada ).

Ilinca Dumitrescu a gândit acest in memoriam cu dăruirea pe care numai un artist şi o fiică o pot face. Am ascultat, alături de o sală arhiplină, vrăjiţi şi cuceriţi de sensibilitatea lirică a Marianei Dumitrescu, câteva dintre poemele sale în interpretarea actriţelor Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, societare de onoare ale Teatrului Naţional din Bucureşti, şi a minunatei actriţe şi poete Lidia Lazu.

Cuvintele Ilincăi Dumitrescu despre viaţa şi opera mamei sale au impresionat auditoriul  şi au scos dintr-un anonimat nemeritat universul de sensiblitate, emoţie şi gândire profundă al poetei.

Seara s-a încheiat – deşi nimeni parcă nu dorea să aibă şi un final – cu Cvartetul Arioso (alcătuit din Lucian Gabriel Dănilă – vioara I, Marilena Flore – vioara a II-a, Oana Spânu -  Vişenescu – violă, Mariana Amarinei - Oţeleanu – violoncel), care a interpretat Cvartetul în Do Major, creat în 1949 de Ion Dumitrescu.

E o revelaţie, o uimire încântătoare fiecare vers al Marianei Dumitrescu. Iată ce scria poeta în aprilie 1966, într-o  prefaţă care însoţeşte volumul Iarba timpului, apărut postum în 1968, la Editura pentru Literatură:  „Am adunat, dintr-o colină de plachete, acest volum. Cuprinde o epocă de viaţă şi un dosar metafizic. Dosarul unei fiinţe care a văzut, a simţit şi poate că a şi înţeles…( … ) Strecurat printre bombe atomice, printre viteze ameţitoare, înotând prin oceane de unde - al căror sens nu-l cunoaşte totdeauna -, omul este dator să-şi păstreze autonomia sufletului său, câteodată obosit, şi a creierului său, care nu trebuie să înceteze să spere în puterile pe care le are…”.

Indiscutabil, evenimentul de suflet, spirit şi minte, creat de Ilinca Dumitrescu, a fost unul de excepţie. De acum încolo, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare ( director general, conf. univ. dr. Mireille Rădoi ) se vor auzi, printre alte şoapte celebre ale unor personalităţi care au marcat cultura românească, şi cele încărcate de atâta emoţie, de profunzime umană şi metafizică ale Marianei Dumitrescu.

Evenimentul In memoriam Mariana Dumitrescu ar trebui să constituie un prilej de reflecţie deopotrivă pentru criticii noştri literari, pentru editori şi pentru toţi cei care au autoritatea şi obligaţia să sprijine valorile culturale autohtone. Cu certitudine, publicul aflat în acea seară de graţie ( luni 15 mai 2017) nu va uita niciodată poezia Marianei Dumitrescu şi va murmura cu infinită delicateţe şi iubire: „Să ne ridicăm, / Să smulgem visele din flăcări / Şi să le punem în cuiburi de ambră şi miere, / Că sunt singura noastră avere…” ( Zorile – şi mână cerbii de foc ) .

                                                                                Irina Budeanu