luni, 19 noiembrie 2018

MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ




VESTIREA PRIMAVERII  - Sfantul Tihon din Zadonsk


           Vezi ca primavara ierburile rasar din pamânt si îsi desfac frunzele, florile si roadele; si pomii, de asemenea, încep sa înverzeasca, sa înfloreasca si sa rodeasca, desi în timpul iernii în ei nu se întrezarea viata, pareau a fi neroditori si aproape ca nu se osebea un pom de altul. Primavara este închipuirea Învierii mortilor. 1) Crede ca asa se vor ridica si vor iesi din morminte trupurile noastre cele moarte în care am fost tainuiti, întocmai precum vedem acum ca rasar ierburile din pamântul în care au stat ascunse iarna. 2) Asa precum în timpul iernii nu putem cunoaste care sunt florile si roadele ce se afla într-o anume iarba sau într-un anume pom, asemenea nu putem sti de pe acum ce se ascunde înlauntrul fiecarui om, în inima si în sufletul aceluia – binele sau raul, cucernicia ori necinstea – si adesea luam binele drept rau si socotim raul ca fiind un bine; însa la Înviere toate limpede ni se vor adeveri. 3) Asa precum în timpul primaverii frunzele si florile ierbii si ale copacilor, iesind dinlauntrul lor, se arata la lumina si, îmbracându-se parca în acel frunzis si cu florile acelea, iarba si pomii le înfatiseaza astfel privitorilor un chip minunat si o priveliste preafrumoasa, asemenea si la Înviere se va arata în trupul Sfintilor acea frumusete care sta tainuita acum în sufletele lor si trupurile lor cele întoarse la viata se vor îmbraca în acea stralucire ca într-un vesmânt preaminunat. Dupa cuvintele Apostolului, ele vor fi asemenea cu preaslavitul trup al Mântuitorului nostru, „Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face dupa chipul trupului Sau de slava” (Filipeni 3, 21). Sfântul Ioan Gura de Aur ne spune, mirându-se parca: „Acel trup se face asemenea cu al Celui Care sta de-a dreapta Tatalui, al Celui Caruia I se închina Îngerii, al Celui înaintea Caruia stau Puterile cele netrupesti, al Celui Care este mai presus de orice Începatorie, Stapânire si Putere” (Omilia 13 la Filipeni). 4) Asa cum primavara iarba si pomii care s-au uscat arata întocmai ca în timpul iernii, adica sunt neplacuti si urâti la vedere si pentru nimic altceva nu sunt de folos decât pentru a fi pusi pe foc, întocmai si trupurile oamenilor pacatosi vor fi despuiate si hidoase, dupa cum sunt si în vremea de acum, sau poate ca se va arata în ele o si mai mare urâciune, caci pacatul si întunericul ce sunt ascunse acum în inimile si în sufletele lor se vor vadi atunci dintru înfatisarea lor, fiind spre marturie ca acestia nu si-au petrecut viata pe pamânt întru Hristos, ci în pofte si în desfrânari. 5) Iar din acestea învatam ca orice om are înlauntrul sau frumusete sau urâciune, cuviosie ori necinste; or, ceea ce nu au înlauntrul lor, aceea cu adevarat le lipseste. Credinta, dragostea, rabdarea, smerenia si toate celelalte trebuie sa fie înlauntru, iar daca acestea nu se afla acolo, în inima, atunci ele nu sunt altceva decât o fatarnicie ce se arata pe dinafara ca si cum ar fi ceva, însa de fapt nimic nu este. 6) Nu se cuvine a osândi si a judeca pe nimeni, dupa cum si a lauda pe cineva nu are nici un rost, caci adesea nebuneste îl numim rau pe cel care de fapt e bun înlauntrul sau si zicem ca este blând cel care-i plin de rautate pe dinauntru si în acest fel devenim judecatori nedrepti. De la acestea ne opreste Apostolul când zice: „Nu judecati ceva înainte de vreme, pâna ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare-si va avea de la Dumnezeu lauda” (1 Corinteni 4, 5). 7) Sa cautam prin credinta binele si împodobirea sufletului si sa I le cerem pe acestea lui Hristos, întrucât El este singurul Care poate sa ne curete sufletul de întinaciuni si sa ni-l împodobeasca; si nu cumva sa alergam dupa stralucirea lumii, caci frumusetea sufletului este vesnica, întocmai ca si duhul însusi, pe când cea trupeasca nu-i decât vremelnica.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 211


INFRUMUSETAREA MORMINTELOR  - Sfantul Nicolae Velimirovici


          Varuirea si înfrumusetarea mormintelor sunt un simbol al oamenilor celor fatarnici. În zadar le este munca înfrumusetarii mormintelor pe dinafara, daca acestea „înauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia” (Matei 23, 27). „Oasele celor morti” sunt un simbol al inimii împietrite si al mintii omenesti pline de ratacire, care nu lasa ca Duhul Sfânt sa patrunda înauntru. „Necuratia” întruchipeaza multe alte vicii si patimi. Toate viciile si le ascund oamenii fatarnici cu prefacuta evlavie si virtute, precum mormântul cel frumos ascunde întru sine un mort.

Sfantul Nicolae Velimirovici, Simboluri si semne, traducere de Gheorghita Ciocioi, Ed. Sophia, Bucuresti, 2009, p. 59


Sursa: Pr. Stanciulescu Alexandru BARDA






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu