Alexandru NEMOIANU: Gingășia
Cuvântului
Cu versurile
doamnei Vasilica Grigoraș am făcut cunoștință prin Revista “Logos și Agape”,
alte reviste, mai ales din spațiul virtual și prin prezentarea lor pe pagini
din Facebook. Versurile și gândurile sale, Vasilica Grigoraș, le așează în
felurite modele de poezie și ele toate reflectă realitatea așa cum o simte un
suflet atent și sensibil.
Ce este de
subliniat este și faptul că Vasilica Grigoraș, cel mai adesea, “leagă”
versurile ei de o imagine. O imagine care poate fi foarte reală, din realitatea
imediată, sau din vis, transfigurată. De multe ori versurile cuprind și stări
foarte intime, tresăriri în duh. Personal sunt impresionat de respectul creator
cu care Vasilica Grigoraș tratează “cuvântul”. Pentru ea “cuvântul” are înțeles
și stare reală, în același timp. Pentru ea “cuvântul” își păstrează mereu
înțelesul și semnificația lui, dar Vasilica Grigoraș și-l include, îl coboară
în ființa ei intimă și astfel “cuvântul” este șlefuit, transfigurat, prezentat
gingaș, alinător. Acest respect pentru “cuvânt” și puterea lui, dovedesc o
profundă înțelegere a lumii și rostului ei. Pentru a fi mai clar am să mă refer
la modul creștin de a înțelege “cuvântul” și asta în credința că astfel
tratează Vasilica Grigoraș „cuvântul”.
“Și Cuvântul
S-a făcut trup și s-a sălășuit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a
Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.”(Ioan 1;14)
În acest
text ni se arată adevăruri esențiale. În primul rând că Fiul lui Dumnezeu,
”Cuvântul” s-a întrupat și s-a sălășluit între oameni. Ni se mai spune că
oamenii au văzut “slava Lui”, Mărirea Lui. Iar a vedea “Slavei” înseamnă a
cinsti, a respecta, a da ascultare. Este cuprinsă aici, în câteva vorbe,
învățătura cutremurătoare despre Cuvânt, cel prin care s-au făcut toate cele
văzute și toate cele nevăzute. Rostirea de către Dumnezeu, ”Cuvântul” Lui, Fiul
Lui, a adus în ființă întreaga creație, iar pentru a mântui această creație,
căzută prin păcatul omenesc, același Cuvânt s-a făcut trup. Dar dincolo de
aceste adevăruri existențiale acest text evanghelic ar trebui să ne îndemne, pe
toți și pe fiecare, să folosim cu toată grija și toată responsabilitatea
propriile noastre cuvinte.
Prin
“cuvinte” ne putem mântui și prin “cuvinte” ne osândim. Folosirea fără grijă,
la întâmplare a “cuvintelor” dovedește gol existențial, lipsă de pricepere,
sărăcie de gândire.
“Cuvintele”
sunt cele care ne apropie unul de altul și tot ele exprimă adâncul, sau vidul,
din inima noastră, din centrul nostru existențial. ”Cuvintele” sunt cele care
așează stările în memoria personală și colectivă. ”Cuvintele” exprimă frumosul
și urâtul, ierarhizează și, într-o perspectivă mai largă, ”cuvintele”
reînfățișează lumea. Prin cuvinte lumea în care trăim este tălmăcită și
împărtășită celor care vor veni. Fiecare generație trăiește o experiență
istorică unică, nerepetabilă. Cuvintele care înfățișează acea realitate sunt
cele care vor justifica, sau osândi acea experiență unică. Mai mult chiar,
forma acelor cuvinte transmite duhul unei anume epoci, starea sănătății ei
morale. Pentru a fi mai clar. Frumusețea cuvintelor folosite, eleganța
exprimării, din capul locului înseamnă bună cuviință și responsabilitate.
Respectul pentru limba vorbită înseamnă și respectul pentru cele din jur și
pentru Cel care le-a adus în ființă. Aceste lucruri le mărturisește Vasilica
Grigoraș, încet, dulce, în freamăt. “Cuvintele” Vasilicăi Grigoraș fac lumea
mai frumoasă, mai bună, mai blândă, și nu întâmplător, căci toate, prin Cuvânt
s-au făcut.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
Jackson, Michigan, USA
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2019/02/21/alexandru-nemoianu-gingasia-cuvantului/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu