Alianta Familiilor - Romania, La Multi Ani!

 

IN UMBRA EUROPEI - ROMANIA: PRETUIESTE-TI LIBERTATEA!

Decembrie 1, 2024

 

 

NOTA: Repostam un articol din 2016.

 

De Ziua Romaniei de obicei scriem un comentariu special in care-i amintim sa-si pretuiasca libertatea. Romanii au fost deprivati de libertate in marea majoritate a istoriei lor si si-au dobindit-o din nou, cu vietile a mii de oameni inocenti, in decembrie 1989. Libertatea e o valoare fundamentala pe care o pretuim si promovam. Fara ea nu am putea publica nici macar comentariile noastre saptaminale. Si pentru ca iubim libertatea, e bine sa ne amintim si sa nu uitam de ce ne-a scapat Dumnezeu, si cum a fost pe vremea comunismului cind nu aveam libertate. Pledoaria pentru libertate pe care o facem astazi o lansam din perspectiva unei cartii publicate despre Romania in 2016 de Robert D. Kaplan, In Europe's Shadow - Two Cold Wars and a Third-Year Journey Through Romania and Beyond. ("In umbra Europei - doua razboaie reci si o calatorie de treizeci de ani prin Romania si dincolo")

 

Kaplan e jurnalist israelit cu dubla cetatenie - israelita si americana. Iubeste Romania si, spre deosebire de multi straini care au scris ori incearca sa scrie despre Romania, noi romanii si istoria noastra, Kaplan da dovada de o intelegere mai putin superficiala a acestor subiecte. Intelege mai bine ca majoritatea strainilor care scriu despre noi si istoria noastra cine suntem, cum gandim si care a fost rolul istoriei si geografiei in formarea civilizatiei si gandirii noastre ca romani. In acest sens, il punem pe Kaplan in aceasi categorie de cercetatori si istorici straini care au scris despre Romania, cu acuratete si de buna credinta, cum ar fi Profesorul Dennis Deletant de la Georgetown University din Washington, DC, Profesorul R.W. Seton-Watson al anilor 30 al veacului trecut, si canadianul H. Gordon Skilling. Seton-Watson a publicat A History of the Roumanians: From Roman Times to the Completion of Unity ("O istorie a romanilor - din vremurile romane pina la desavarsirea unirii") (1934); iar Skilling, The Governments of Communist East Europe ("Guvernele Europei de est comuniste"), original publicata in 1966 si republicata in 1971.

 

Nascut in 1952 Kaplan a facut armata in Israel in anii 60 si 70, iar la terminarea serviciului militar in 1981 nu stia ce profesie sa imbratiseze. Radacinile familiei lui proveneau din Europa de Est, o regiune a lumii care prezenta putin interes pe vremea aceea pentru Israel, Occident, ori jurnalistii occidentali. Cortina de fier odata cazuta in 1945 dupa conferinta de la Ialta a marile puteri ale vremii de atunci - Uniunea Sovietica, SUA si Marea Britanie- Europa de Est a devenit inaccesibila jurnalistilor occidentali. Orientul Mijlociu le era de mai mare si imediat interes, la fel ca evenimentele majore care se petreceau pe vremea aceea in Israel, Egipt, Iordania, cit si razboaiele dintre arabi si israeliti. Putini erau jurnalistii interesati in Europa de Est, si mai ales in Romania. Kaplan, insa, a fost diferit. Cauta o perspectiva diferita, o zona a lumii diferita si o situatie geopolitica diferita despre care sa scrie. Toate astea le-a gasit in Europa de Est.

 

Iugoslavia 1971, Romania 1973

 

In 1971, la doar 19 ani, Kaplan a facut prima calatorie prin Europa de Est, in Iugoslavia. Doi ani mai tarziu a facut un turneu mai lung de citeva saptamini in Europa de Est, trecind prin Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria si Romania. Romania l-a fermecat cel mai mult. Istoria si diversitatea etnica, lingvistica si culturala a Romaniei l-au captivat, inclusiv istoria evreilor din Romania. Putin se scria la vremea accea in Occident despre tarile est europene ori Romania. Jurnalistii occidentali ajungeau in Europa de Est doar dupa ce erau  selectati indeaproape de guvernele comuniste, multi dintre ei invitati la evenimente oficiale si folositi pentru propaganda. Jurnalistii se temeau, la intoarcerea in Occident, sa scrie articole aspre la adresa guvernelor comuniste de teama sa nu li se interzica intrarea in aceste tari cu alte prilejuri. Printre ziarele pe care Kaplan le critica pentru asta e si New York Times, ziar pentru care a scris de fapt, in anii mai tarzii ai vietii lui. Unul din lucrurile care l-a frapat pe Kaplan pe parcursul calatoriei lui in Europa de Est in 1973 a fost diferenta in nivelul de trai si libertate dintre Ungaria si Romania, Romania fiind vazuta ca fiind cu mult in urma. De fapt, deja in 1973 Kaplan si-a formulat opinia ca Romania lui Ceausescu era cea mai tiranica tara din lagarul comunist din vremea lui, dupa Coreea de Nord si Albania.

 

In 1981, Kaplan nu avea diploma universitara in jurnalism si nici macar studii de jurnalism. Dupa terminarea serviciului militar, intr-o zi, in 1981, a dat, intr-o librarie din Tel Aviv, peste cartea lui H. Gordon Skilling, The Governments of Communist East Europe ("Guvernele Europei de est comuniste") (1966). Proptit de un perete, Kaplan a rasfoit, pe nerasuflate, mai toata  cartea. Rasfoind-o, pasiunea lui pentru Europa de Est si, in special, Romania, s-a reaprins. Instantaneu, a decis sa se intoarca in Europa de Est, in Romania.

 

Noiembrie 1981 - Bucuresti

 

In Noiembrie 1981 Kaplan intra in Romania cu pasaport american si sta 10 zile. Toate le-a petrecut la Bucuresti, deplasarea in provincie fiindu-i interzisa. Au fost 10 zile memorabile care i-au schimbat viata. Recomandam fiecarui roman care iubeste libertatea sa citeasca cel putin acest capitol al cartii lui Kaplan in care descrie situatia tragica a Romaniei de atunci, vazuta prin ochii unui om liber, dar strain. E capitolul 1, intitulat "Bucharest 1981" ("Bucuresti 1981"). Kaplan descrie un Bucuresti gri si innourat in timpul zilei, unul infasurat in intunerec noaptea, fara multe lumini electrice, cu haite de caini vagabonzi, un Otopeni mic si murdar, insalubru, intunecat, cu putina limina electrica. Tramvaie invechite, oameni ingramaditi in tramvaie si autobuze, imbracati in haine ponosite si de culori inchise, imbatriniti inainte de vreme, suspiciosi unii de altii, fara rabdare, certareti, cu caciuli uriase pe cap. Era frig. Zece zile Kaplan nu a vazut soarele la Bucuresti si citeva zile a plouat. Venea de la caldura si cerul insorit al Marii Mediterane la un Bucuresti rece si intunecat. Mancarea lipsea. Magazinele erau goale. A stat la Hotelul Muntenia la $25 pe zi. Hotelul era insalubru, electricitatea se intreruprea intermitent, era rece in camera, telefonul nu functiona. Dar unde sa dai telefon, se intreba el? Apa calda nu prea era. Privelistea de la fereastra era ingrozitoare: copacii erau lipsiti de frunze si oamenii ingarboviti de frig si saracie. Atmosfera era deprimanta. La asta se adauga depresia inspirata lui de arhitectura de tip sovietic care se observa la Bucuresti atunci si care se observa si astazi.

 

Kaplan a iesit pe bulevard sa caute de mancare, fara sa afle nimic. Cumva ajunge la Caru' cu Bere, pe care il descrie ca fiind intr-o stare jalnica. Peste tot vedea cozi imense de oameni in fata magazinelor asteptindu-si rindul sa cumpere o bucata de paine si o sticla de lapte. A vizitat ambasada americana care la vremea aceea era pe Strada Arghezi, in spatele Hotelului Intercontinental. Acolo a aflat detalii despre situatia politica din Romania de la vremea accea. Ceausescu darima satele in numele asa numitei politici de sistematizare. La fel si bisericile din Bucuresti. Securitatea era peste tot. Kaplan scrie ca mai la fiecare colt de strada vedea oameni care aratau la fel - negriciosi la fata, tunsi scurt, imbracati in costum si cu o umbrela in mina. Cei de la ambasada iau dat de inteles ca acesti oameni erau securistii regimului tiranic a lui Ceausescu. Indignat, Kaplan intreaba de ce occidentalii nu publica nimic despre situatia politica din Romania. Raspunsul a fost usor de anticipat - de teama de a nu li se interzice vize de intrare in Romania.

 

Intors la hotel, Kaplan porneste televizorul in alb si negru. Dar l-a pronit prea devreme pentru ca pe vremea aceea programele de televiziune incepeau doar seara. L-a vazut pe Ceausescu tinind cuvintari, buletinul meteo, iar apoi muzica si dansuri populare. Norocos, la citeva zile dupa sosirea in Bucuresti, Kaplan vede o demonstratie pe Bulevardul Magheru la care participau 50.000 de oameni, toti scandind si purtind lozinci de tipul "Traiasca C-E-A-U-S-E-S-C-U!" Multi dintre participanti purtau haine taranesti, Kaplan intelegind ca acestia erau tarani adusi de Ceausescu din provincie.

 

Romania 2013

 

Kaplan nu s-a mai intors in Romania decit in 2013. Incercarile lui de a reveni in Romania inainte de decembrie 1989 au esuat, guvernul comunist interzicind-i vize de intrare. In  2013 sta mai mult in Romania si viziteaza si Republica Moldova. In Romania trece prin Bucuresti, Constanta, Scornicesti (unde viziteaza Casa memoriala a lui Ceausescu tinuta de rudeniile lui), Onesti, Iasi (unde viziteaza cimitirul evreiesc si sinagoga evreiasca), Cluj, Targu Mures, Oradea, Brasov, Sibiu, Sighetul Marmatiei si alte locuri. Obiectivul lui este sa descrie diversitatea etnica, lingvistica si culturala a Romaniei asa cum ea se manifesta in aceste orase. Peste tot se intilneste cu intelectuali si lideri politici, atit in Capitala cit si in provincie. Pune intrebari, poarta discutii, vrea sa simta pulsul Romaniei privind NATO, Uniunea Europeana, Rusia lui Putin, presiunea demografica musulmana, mutatiile geopolotice din zona Europei si Asiei.

 

Se intilneste cu Basescu, pe care Kaplan il numeste obsedat de Zona Pontica, adica tarile limitrofe Marii Negre care, credea dl Basescu, vor determina viitorul strategic si de securitate al Europei. Kaplan poarta discutii si cu dl Ponta, dl Patapievici, Tismaneanu, Iliescu, dl Geoana, profesori universitari, intelectuali, scriitori, atit din Bucuresti cit si din marile orase ale Romaniei pe care le-a vizitat. Impresiile lui sunt ca, cel putin din perspectiva clasei politice si intelectuale a Romaniei, Romania e ancorata in Europa, vrea distantarea de Rusia lui Putin, si ca Romania e o tara libera, toleranta care, cel putin in ultimul sfert de secol, nu a cazut in extreme politice si unde pericolul populismului e relativ scazut. Kaplan e impresionat de tineretul Romaniei, pe care ii pune la acelasi nivel de sofisticatie, inteligenta si educatie cu tinerii Occidentali. Si da, de data asta gaseste belsug de paine in Romania si se intoarca la Caru' cu Bere pentru o masa copioasa. Numeste Caru' cu Bere unul din cele mai elegante restaurante in care a fost, un restaurant de tip "world class".

 

Kaplan, insa, isi face timp sa inteleaga si sufletul romanesc. Poarta discutii cu preoti si calugari in varsta care au supravietuit comunismul, iar discutiile cu dl Neagu Djuvara sunt cu totul interesante. Kaplan nu uita nici de Cioran, Eliade si Eminescu, pe cei dinainte acuzindu-i de antisemitism. Miscarea Legionara a anilor 20 e si ea unul din punctele de interes pentru Kaplan. Comentarii interesante sunt facute la adresa lui Antonescu, prins intre un Hitler grandoman si un Stalin avid dupa teritorii. Antonescu a cautat sa faca ce a fost bine pentru Romania in conjuncturile politice de atunci, scrie Kaplan. Dar nu uita sa mentioneze nici politica lui privind evreii. Pe hortisti ii critica aspru pentru trimiterea evreilor la Auschwitz. Cu acest scop Kaplan merge la Sighetu Marmatiei sa viziteze sinagoga evreiasca si mica comunitate de evrei care inca locuieste acolo. Dar nu uita sa aminteasca ca in Sighet a fost una din cele mai necrutatoare puscarii comuniste pentru romanii care s-au opus comunismului, un penetenciar pe care-l viziteaza.

 

Asa trece, incetul cu incetul, rasfoirea celor 230 de pagini ale cartii lui Kaplan. Kaplan scrie cu respect despre istoria romanilor si le puncteaza meritele. Selecteaza domnitori romani ale caror domnii au avut impact international. Pe Brancoveanu il da ca exemplu al tenacitatii cu care romanii s-au luptat sa-si pastreze romanitatea si credinta ortodoxa. Curajul lui Brancoveanu il face pe Kaplan sa exclame ca mizeria istoriei la romani vine si trece dar ortodoxia lor va dainui vesnic. (Pagina 87) Observa deasemenea ca, spre deosebire de vecinii nostri de la sudul Dunarii, in Tarile Romanesti romanii nu s-au convertit la islam. Importanta domniei lui Stefan cel Mare pentru Europa ca obstacol expansiunii musulmane in Europa e si ea discutata. Viata si campaniile militare ale lui Mihai Viteazu sunt descrise din aceasi perspectiva. Iar despre Iancu de Hunedoara, care in 1456 i-a batut pe turci la Belgrad, afirma ca a incetinit navala musulmana inspre inima Europei pentru aproape un secol, dand astfel ragaz europenilor sa-si fortifice frontierele din est. Kaplan aminteste ca, in timp ce Ungaria a devenit pasalic turcesc, nici Transilvania, nici Muntenia si nici Moldova nu au avut aceasta soarta.

 

Concluziile lui Kaplan

 

Concluziile lui Kaplan privind Romania merita cunoscute. Sunt interesante pentru ca vin din partea unui strain, dar sunt si pline de acuratete.Pentru el, Romania e unica din  mai multe puncte de vedere. In 100 de ani, intre 1914 si 2014, Romania a trecut prin doua razboaie mondiale, a crescut in teritoriu si a pierdut teritoriu, a trecut la democratie, fascism, comunism si totalitarism, iar apoi, dupa 1989 incoace, iarasi la democratie. Romania nu a avut ragaz. Nu a beneficiat de luxul de care s-au bucurat natiile occidentale de a-si dezvolva o gandire si doctrina proprie a democratiei. Intr-un sens, Kaplan pledeaza cu romanii sa aibe nitica rabdare. Romanii nu pot cladi, din punct de vedere al democratiei si a statului de drept, intr-un sfert de secol, cit britanicii au cladit din 1214 incoace cind au adoptat Magna Carta, ori americanii din 1776 cind au devenit independenti si, spre deosebire de Romania, nu au fost calcati de nimeni in picioare.

 

Romanii au motive sa fie mandri de tara lor. Si mai ales generatia tinara care pare a fi atit de ambivalenta, ori chiar instrainata, de tara in care s-au nascut. Romanii au facut o contributie enorma la civilizatia Europei. Daca ei nu au dat Europei un Beethoven ori un Goethe, au dat sute de mii de suflete romanesti care au murit pentru apararea si pastrarea civilizatiei crestine si europene. Doar in cele doua razboaie mondiale romanii au jertfit sute de mii de vieti pentru salvarea civilizatiei europene de imperialismul austro-german, comunism si nazism. Doar la Marasesti au murit 27.000 de romani tineri. Dupa 23 august 1944 Romania a mobilizat impotriva Germaniei naziste 538.000 de soldati, a patra armata din lume ca marime, dupa Uniunea Sovietica, Marea Britanie si SUA. Tot la un soldat italian care a murit in razboiul impotriva Germaniei naziste au murit 25 de romani. Contributia francezilor la infrangerea Germaniei Naziste a fost minima iar a scandinavilor inexistenta. La fel a Belgiei, Olandei, Danemarcii, Luxemburgului, Elvetiei, Spaniei si Portugaliei. In timp ce sute de mii de romani au murit in al doilea razboi mondial pentru democratie si civilizatia europeana nici un scandinav nu si-a dat viata pentru ele.

 

Trist, insa, dupa atita jertfa si pierdere, noi romanii am cazut din nou in bratele lui Stalin, am pierdut 20% din teritoriul tarii, iar comunismul impus de sovietici a cauzat moartea a inca peste 800.000 de romani nevinovati in lagarele de concentrare si inchisorile comuniste din Romania si Siberia. Putem zice, deci, ca intre 1914 si 1989, adica pe parcursul a 75 de ani, peste un milion de romani au murit pentru libertate, democratie, valori crestine si pastrarea civilizatiei europene crestine. Acesta e un subiect despre care jurnalistii occidentali nu scriu. Dar noi nu trebuie sa uitam. Romanii, in special tinerii, au cu se mandri.

 

Cartea lui Kaplan merita citita. Nu e perfecta. Din perspectiva noastra ca romani, are si deficiente. Uneori citesti pagini intregi si cauti sa intelegi a cui istorie Kaplan o scrie, a romanilor ori a germanilor, evreilor, sarbilor ori ungurilor din Romania. Cu toate acestea, spunem un bun venit cartii lui Kaplan. Cartea lui e una din acele carti rare care se scriu despre Romania in engleza si la intervaluri relativ mari de timp. Dar astfel de carti sunt bune, chiar daca rare, pentru ca amintesc lumii ca inca existam, iar noua romanilor, ca trebuie sa ne pretuim libertatea! Iar daca Dumnezeu le-a spus everilor sa nu se intoarca in Egipt, noi spunem romanilor sa nu se intoarca la comunism.

 

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

Parohia Malovăţ-Mehedinţi - SCRISOARE PASTORALĂ - 530

 

Scrisoare pastorală

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIV(2024),  nr. 530(16 –30 Noiembrie)

        

 

 

         Dragii mei enoriași!

 

Scrisoare către Eminescu(IV)

 

,,Bădie Mihai,

Îți amintești când, tânăr fiind, copilăros și ușuratic, îți struneai gândul și condeiul și scriai cu candoare: ,,De-aș avea o floricică….!” Desigur că-ți amintești.

Colindai luncile și dealurile, pădurile și câmpiile, fugeai de acasă și hoinăreai prin țară s-o cunoști, pentru a iubi-o mai mult; îmbrățișai cu dragostea  ta mereu neîmplinită oamenii și locurile. Cerul și pământul râdeau, când fața ta se lumina de bucurie, soarele te mângâia drăgăstos, iar luna îți șoptea vorbe de taină și iubire.

Tu vreai, din toate comorile și bucuriile lumii, doar o floricică. Era toată dorința și bucuria ta, tot idealul tău în acele clipe. Poate pe alții îi frământau gândurile grele, planuri de câștig, afaceri, comerț, sforării și intrigi de tot felul, răsturnări de oameni și de situații; tu te ascundeai în cine știe ce luminiș de codru, admirai lacul, florile  risipite din belșug și căutai o floricică anume, o odraslă a creației pe măsura sufletului tău!

Sigur că-ți amintești, bădie! Și ce frumos erai atunci! Și ce frumoasă era viața ta, viața în general, viața neîntinată de tot felul de meschinării. Te apropiai de natură, de flori, de arbori, de codru, de lac, de pâraie, de mare  și de munți, de căprioare și de păsări. Gustai din tot și din toate bucuria de a fi, bucuria luminii și a cunoștinței. Viața ta însăși a fost ca o făclie arzândă, care ți-a mistuit trupul firav mai înainte de vreme.

S-au schimbat multe, bădie! Cine mai are vreme acum să-și mai dorească o floare? Aiurea! Altele sunt idealurile, altele zbaterile noastre. Câți mai avem timp de poezie, de parfumul florilor! Puțini, dacă, într-adevăr, mai este vreunul. Viața ne-a înlănțuit ca o meduză cu nenumăratele ei tentacule. Am vrea să evadăm, dar nu se mai poate. De mici, copiii sunt înregimentați în tot felul de forme de organizare și educație. Timpul de a ne reîntoarce spre natură s-a redus la limită. Câți dintre copiii noștri mai aleargă nestingheriți prin codrii și câmpii, fără grijă de ziua de mâine?

Învață totul din cărți și din filme, de pe monitoare; disecă natura cu toate ale sale până în cele mai mici amănunte. Știu exact din câte molecule este alcătuită o frunză, compoziția chimică a pigmenților ce colorează o petală, știu exact câți kilometri sunt până la lună, până la luceafăr, cunosc compoziția rocilor selenare, aventurile OZN-urilor și rachetelor interplanetare, dar nu cunosc bucuria de a admira o floare, un fir de iarbă, o gâză!

Vei râde, bădie, vei râde tu, vor râde și alții, dar nu-ți dau dreptate. Tu știai ce înseamnă copilăria ta, copilăria umanului din noi. Noi am îmbătrânit înainte de vreme. Ne naștem bătrâni deja, căci și problemele noastre sunt majore, probleme de oameni maturi. Am gonit copilăria din noi, am gonit raiul din sufletele noastre. Suntem stresați, chinuiți, încărcați de nevroze și de interese, ne închinăm banului și altor bunuri materiale, am uitat de noi înșine și de bucuriile mărunte ale vieții.

Ne-am înstrăinat de natură și de frumusețile ei, ne-am înstrăinat de semenii noștri, ne-am înstrăinat de noi înșine. Am vrea totul și nu câștigăm nimic, dar ne pierdem în schimb anii, sănătatea și bucuria de-a trăi. Eșuăm adesea și ne simțim umiliți, dărâmați, osteniți. Nu avem timp de șoapte  de iubire, fiindcă zecile de programe ale televizorului ne ademenesc care mai de care cu tot felul de filme.

Știm mai multe despre viața actorilor și filmele lor decât despre propria noastră viață. Câți dintre tineri își mai doresc o floricică în intimitatea lor? Dar câți nu-și doresc o mașină, o vilă, tot felul de aparate și artificii?

Viața însăși ne devine pe-ncetul un artificiu, iar noi înșine roboți!

Fericit ai fost, bădie, fi-ți-ar de bine să-ți fie!

*

Cuvinte duhovnicești(Despre Adevăr). Din scrierile Sfinților Părinți selectăm câteva însemnări privind Adevărul: SFÂNTUL ANTONIE CEL MARE: ,,Se cuvine ca oamenii să se nevoiască să-şi îndrepte viaţa şi obiceiurile după adevăr şi cuviinţă, căci împlinind ei acest lucru, cunosc uşor cele dumnezeieşti;” ,,Când afli pe vreunul gâlcevindu-se şi luptându-se împotriva adevărului şi a lucrului vădit, pune capăt gâlcevii, părăsind pe unul ca acela, fiindcă şi-a împietrit cu totul mintea.” SFÂNTUL EFREM SIRUL: ,,De mii de ori este fericit acela care se alipeşte cu religiozitate de adevăr. Putem, oare, să nu fim cu acela care-şi face din adevăr îndreptarul purtării sale? El este chipul lui Dumnezeu, care este în sine”; ,,Fericit este acela care-şi acordă viaţa cu adevărul şi nu se lasă vânat de orice minciună”; ,,Veseleşte-te de adevăr, la păcat însă priveşte cu posomorâre”.

*

Taina Sfintei Cununii(IV). În numărele trecute al ,,Scrisorii pastorale” vă vorbeam de Taina Sfintei Cununii şi de o serie de impedimente legate de aceasta. Continuăm şi în acest număr, prezentând

Impedimentele legate de rudenia părţilor. De la început facem precizarea ca gradele de rudenie socotite de rânduielile bisericeşti nu sunt aceleaşi cu gradele de rudenie socotite de Dreptul civil. Aici noi le prezentăm conform Dreptului canonic, bisericesc .Acestea se împart astfel:

o  Rudenia legată de consângenitate, care este de două feluri:

§ Ascendentă - descendentă (fig. 1), pe linie directă.  Indiferent de numărul gradelor de rudenie create în acest caz, căsătoria este imposibilă şi total interzisă. Observăm  fig. 1. A este strămoşul, B este moşul, C este părintele, D este fiul, E este nepotul, F este strănepotul. Între aceştia nu poate avea loc căsătoria, indiferent de motive sau alte situaţii.

                                                              

 

 

                                                        Fig.1

§ Colaterală(fig.2). Observaţi  aici situaţia. În punctul 1 este o familie, bărbat şi femeie. Între ei nu există grad de rudenie. Soţul şi soţia sunt socotiţi ca fiind una, trup şi suflet. Această familie are doi copii: A şi B. Între A şi B este gradul II, fiindcă între ei există două naşteri. Între părinţi şi copii este gradul  I de rudenie, fiindcă între ei este  o naştere. Între C şi D, care sunt veri primari, este gradul IV, fiindcă sunt patru naşteri. Între E şi F este  gradul VI de rudenie, ei fiind veri secundari, sau, cum li se spune în popor, veri de-al II-lea. Între G şi H este gradul al VIII - lea  de rudenie, fiindcă între ei sunt opt naşteri. După reglementările canonice, căsătoria este permisă, în caz de rudenie colaterală , de la gradul VII în sus. Deci, canonic, verii de-al III-lea s-ar putea căsători. În popor există însă obiceiul ca asemenea căsătorii să se evite, fiindcă din ele ar rezulta copii handicapaţi, cei doi fiind „veri – cruce”. Pentru ca să ne familiarizăm mai bine cu schema, putem observa că între F şi  A este gradul  IV de rudenie, între G şi F  gradul  VII de rudenie şi aşa mai departe. Pe schemă se pot număra liniile dintre litere, acestea însemnând naşterile, respectiv gradele de rudenie.

o Rudenia religioasă, provenită din actul ţinerii în braţe la botez sau a ţinerii lumânărilor la cununie. Cei înrudiţi se numesc fini şi naşi. Naşul este părintele spiritual al finului. Între naş şi fin, cât şi între rudele acestora, se naşte astfel un raport de rudenie religioasă. Astfel, între naş şi fin este gradul I de rudenie. Între naş şi părinţii finului este gradul II de rudenie. Între fin şi copiii naşului este gradul II de rudenie. În caz de rudenie religioasă, deci între naş şi fini, este impediment la căsătorie până la gradul III de rudenie. Există nomocanoane(colecţii de legi bisericeşti), care opresc şi până la gradul VII, ca la rudenia între consângeni;

o Rudenia morală, care se naşte din actul tutelei. În astfel de cazuri, căsătoria este interzisă numai între tutore şi cea aflată sub tutelă. Tot înrudire morală este şi adopţia. În acest caz, este interzisă căsătoria până  la gradul II de rudenie. Altfel spus, este interzisă căsătoria între părintele adoptiv şi cel înfiat(gradul I), cât şi între fiul adoptiv şi fiul natural al aceloraşi părinţi(gradul II). Mai este o formă a rudeniei morale, care constituie impediment la căsătorie, logodna religioasă. Aceasta este asimilată cu căsătoria şi raporturile ce se nasc cu privire la înrudirea părţilor sunt aceleaşi, ca în cazul căsătoriei;

 

 

 

                                                         Fig.2

o   Rudenia prin încuscrire se naşte între două familii, când doi membrii  ai acestora se căsătoresc. Gradul de rudenie al unuia din cei doi soţi se transmite şi celuilalt soţ. Pentru a înţelege mai  bine situaţia, să observăm figura 3 de mai jos. Aici A se căsătoreşte cu B. În mod automat, A intră în aceleaşi grade de rudenie cu rudele lui B în care se află B însuşi. Astfel, între B şi  C este gradul I; tot gradul I va fi şi între A şi C. Între B şi L este gradul  VI; acelaşi grad va fi şi între A şi L. Aceasta este   rudenia prin încuscrire de felul I. Aici  putem distinge două nuanţe.

§ În primul rând e vorba de încuscrirea pe linie directă. Astfel, în cazul  din figura noastră, B are copil pe F şi nepot pe H. Aceştia provin dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz, între A şi toţi urmaşii ori înaintaşii lui B este interzisă căsătoria la infinit. Cât priveşte eventuala căsătorie a lui A cu veri şi nepoţi de veri ai lui B, în cazul despărţirii prealabile dintre A şi B sau a decesului lui B,  este interzisă o astfel de căsătorie până la gradul VI inclusiv. Se pot acorda, totuşi, dispense pentru gradele VI şi V de către episcopul locului, iar pentru gradul IV numai de sinod. Aşadar, observând pe figură situaţia, putem spune că, în caz de despărţire între A şi B sau în caz de deces al lui B, soţia lui, respectiv A se poate căsători  cu fiul lui L, iar pentru a se căsători cu L sau I, îi trebuie dispensă de la episcop. În eventualitatea căsătoriei cu vărul primar al lui  B, respectiv cu E, îi trebuie dispensă de la  Sfântul Sinod.

                                                                 

 

                                                    Fig.3

§ Cuscria de felul al II-lea se naşte între membrii a două familii, alţii decât cei căsătoriţi. Pentru  claritate, facem precizarea că această încuscrire intervine între rudele de sânge ale mirelui şi ale miresei. Să presupunem că se căsătoreşte E  cu C, ambii provenind din familii şi neamuri diferite. Rudele lui E devin şi rudele lui C şi invers. Întrucât cei căsătoriţi devin una, gradele de rudenie de consângeni ale lui C vor deveni aceleaşi grade pentru E. Observăm fig.4 de mai jos: Între C şi D este gradul IV. Acelaşi grad va fi şi între E şi D. Între G, fratele lui E şi D, vărul primar al lui C, există gradul  VI de rudenie. Canonic ar fi, ca impedimentul să dispară de la gradul VII în sus de rudenie, dar există posibilitatea ca episcopul locului să dea dispensă pentru gradele V, VI şi VII, iar pentru gradul IV dă dispensă numai Sfântul Sinod. Aceasta trebuie făcută însă cu multă prudenţă, pentru a nu se ajunge la amestec ilicit de nume, adică o persoană din noua configuraţie de rudenie să capete două poziţii de rudenie suprapuse faţă de noii  căsătoriţi(Ex. bunicul este şi văr cu nepotul  

 

 

                                                      Fig. 4

Aceste impedimente pot fi înlăturate, în parte, prin anularea lor, cum ar fi , spre exemplu,  ajungerea părţii minore la vârsta majoratului, prin însănătoşirea părţii bolnave, prin recăpătarea însuşirilor necesare bunei convieţuiri (tratarea cu succes a impotenţei, spre exemplu), prin învoirea părţilor şi acceptarea unor impedimente cum ar fi o boală psihică sau fizică de către cealaltă parte, sau prin dispensa episcopului şi sinodului eparhiei în care locuiesc părţile. Când apar probleme de genul acesta, e bine să vă consultaţi înainte cu preotul Dvs., să stabilim împreună dacă se poate face sau nu o căsătorie. E mare păcat să batjocoriţi rânduielile canonice prin căsătorii  nelegiuite. 

*

Parastasul primarului. Era în perioada stalinistă. La primării erau puşi primari fără o pregătire anume. Erau luaţi muncitori din fabrici sau indivizi care prezentau încredere pentru regim şi numiţi primari. Important era să execute orbeşte ordinele venite de la centru, fără să comenteze,fără să gândească. Partidul conducea în realitate toate sectoarele, aşa încât primarii, directorii şi toţi responsabilii de unităţi erau doar nişte marionete, nişte  păpuşi manevrate din umbră sau făţiş de către puterea politică.

În această vreme, părintele Izverceanu era anchetat pe la tot felul de birouri şi instituţii. Dăduse o masă înainte de război unui grup de legionari, care ţinuseră o adunare cu sătenii din Cernavârf într-una din zile. După adunare veniseră ,,să bea ceva la popa”, el fiind cel mai înstărit din sat. Acum venise nota de plată şi se părea că urmările erau dintre cele mai sumbre. Când avea probleme în Severin, venea de seara şi rămânea peste noapte la protoierie, unde era o cameră cu trei sau patru paturi.

Protopop era părintele Nicolae Popescu. La protoierie veneau tot felul de reclamaţii şi sesizări din partea cetăţenilor sau oficialităţilor de prin comune. Părintele Nicolae Popescu era un om cu tact şi înţelepciune, care căuta să rezolve fiecare caz în parte în modul cel mai fericit şi să restabilească pacea între preoţi şi enoriaşi sau între preoţi şi oficiali, aşa cum era cazul. Dintr-o comună oarecare însă veneau mereu reclamaţii la adresa preotului din partea primarului de acolo. Fusese protopopul în anchetă de câteva ori şi înţelesese cu cine are de-a face. Primarul  nu avea mai mult de patru clase, era o slugă credincioasă a stăpânirii şi voia cu orice preţ să-şi consolideze poziţia în administraţia locului. Pentru asta  căuta orice prilej să arate autorităţilor de la raion cât este el de vigilent. Reclama în dreapta şi în stânga pe oricine şi pentru orice. Anchetele nu se mai terminau în acea comună. Toţi se temeau de acel om. Era cu adevărat periculos. Ultima reclamaţie trimisă la protoierie vorbea de faptul că în urmă cu câteva zile, la o sâmbătă a morţilor, se făcuseră parastase la cimitir, pe morminte. Preotul pomenise parastasele şi luase câte cinci lei plată pentru fiecare parastas. În finalul sesizării, primarul cerea transferarea disciplinară a preotului în Bărăgan sau în altă zonă depărtată. Părintele Nicolae Popescu, protopopul, era pus în mare încurcătură şi căuta să tergiverseze soluţia.

Într-o dimineaţă, când părintele Ilie Izvercenu de la Cernavârf era în dormitorul protoieriei şi se pregătea să plece la miliţia raională pentru interogări, numai ce intră pe poarta protoieriei primarul de care am vorbit mai sus. Protopopul nu sosise, singurul funcţionar prezent era Ionică Negrescu, care făcea pe casierul şi magazionerul. A intrat primarul în protoierie fără să mai bată la uşă, a schiţat un salut şi a întrebat de protopop. Ionică Negrescu era tânăr, dar trecut prin multe şi a avut atunci multă prezenţă de spirit. Primarul a spus pentru ce a venit şi a cerut să vorbească cu protopopul. ,,- Ştiu de cazul părintelui din comuna dumneavoastră, am văzut sesizarea pe care aţi făcut-o la protoierie, dar părintele protopop încă nu veni. V-aş propune însă ca să vorbiţi cu un inspector de la mitropolia din Craiova, care tocmai se găseşte acum la noi la protoierie, la camera oficială. E mai mare în grad decât protopopul şi poate lua măsuri mai  aspre!”    ,,-Vreau să vorbesc cu el!” a zis primarul bucuros. ,,-Luaţi loc pe scaun şi aşteptaţi să merg să-l invit la birou!”

Ionică Negrescu s-a dus în dormitor la părintele Izverceanu. I-a spus în câteva cuvinte despre ce e vorba şi părintele a intrat în joc. A luat o reverendă nouă a protopopului, pe care acesta o ţinea acolo de rezervă pentru cazuri speciale, a luat o giubea peste reverendă şi culionul cel roşu al protopopului. Şi-a mai pus apoi şi brâul cel liliachiu al protopopului. Cum era el un bărbat înalt şi impunător, cu hainele cele noi şi cu culionul cel roşu, părea cine ştie ce inspector de la patriarhie. A intrat în biroul protopopului şi l-a chemat pe primar. Nu i-a răspuns primarului la salut, s-a ridicat în picioare cât era de înalt şi, pe un ton  grav, baritonal şi hotărât, i-a spus primarului: ,,- Ştiu cine eşti şi cunosc situaţia dumneata, nu trebuie să-mi spui decât atât: câte parastase ai făcut dumneata la sâmbăta morţilor?”  Primarul numai la o asemenea întrebare nu se aştepta. S-a fâstâcit şi a răspuns cu timiditate: ,,- Păi, eu nu am făcut nici unul! Eu să fac parastase?”  ,,-Bineînţeles! Nu eşti dumneata primarul comunei? Dumneata trebuia să dai exemplu celorlalţi! Am venit cu mai multe probleme la Severin, ca să le discut cu autorităţile locale. Poate voi ajunge să vorbesc şi cu domnul prim secretar al raionului. Să ştii că voi discuta şi problema dumneata! Nu ştiu care va fi soluţia, dar cred că bine nu-ţi va fi! Îmi pare rău!”

Primarul a început să se fâstâcească. Lucrurile luaseră o întorsătură neaşteptată. ,,Inspectorul” acela de la Craiova îl înfricoşa. Parcă era săpată în piatră faţa lui, aşa de hotărât părea. Văzându-se încolţit, primarul a schimbat macazul. ,,-Părinte inspector, vă rog să nu mă băgaţi în urechile tovarăşului prim-secretar, că-mi faceţi un mare rău!” s-a rugat el. Părintele Izverceanu atât aştepta. I-a zis autoritar. ,,-Uite ce este! Nu am timp mult de discuţii. Ai o singură şansă. Dai aici o declaraţie că-ţi retragi toate reclamaţiile făcute împotriva preotului din comuna dumneata şi că tot ce ai scris în acele reclamaţii s-au datorat faptului că nu ai fost bine informat de subalterni. Faci asta şi mergi în pace, fără grijă!” Bucuros de soluţie, primarul a scris repede declaraţia, temându-se să nu-şi schimbe hotărârea inspectorul, l-a salutat şi a ieşit ca glonţul din protoierie. Pe acolo n-a mai dat şi nici reclamaţii nu i-a mai făcut preotului.

Aşa a reuşit părintele Izverceanu să rezolve un caz care părea protopopului foarte dificil.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Primăria comunei Malovăț a achitat cartea Monografia satului Bârda, pe care urmează să v-o donăm de Crăciun; un credincios din Constanța(CT),  care nu vrea să i se știe numele: 500 lei; Domnul Ing. Marin Zăuleț din Tr. Severin: 250 lei; Domnul Tătucu Grigore din Malovăț: 220 lei(Pentru pâinea donată la 24 noiembrie); Doamna Ionescu Floarea din Câmpina(PH): 200 lei; Domnul Stănciulescu Tănase din Bârda: 130 lei(Pentru pâinea donată în 17 noiembrie); Domnul Muntean Camil din Întorsura Buzăului(CV): 110 lei; Doamna Petrescu Silvia din Oradea: 70 lei; Doamna Rolea Violeta din București, fiică a satului Bârda: 50 lei; 

*

În luna noiembrie am donat pâine credincioșilor participanți la slujbe astfel: 3 Nov.(Bârda): 112 pâini; 8 Nov.(Malovăț): 160 pâini; 10 Nov.(Malovăț): 170 pâini; 17 Nov.(Bârda):  150 pâini; 21 Nov.(Bârda): 65 Nov.; 24 Nov.(Malovăț):  174 pâini; 30 Nov..(Malovăț): 71 pâini. Așadar, în luna noiembrie s-au donat 902   pâini. Totodată, s-a vândut pâine la prețul de achiziție de 1,30 lei astfel: 3 Nov.(Bârda): 688 pâini; 8 Nov.(Malovăț): 40 pâini; 10 Nov.(Malovăț): 130 pâini; 17 Nov.(Bârda): 650 pâini; 21 Nov.(Bârda): 35 pâini;  24 Nov.(Malovăț):  126 pâini; 30 Nov..(Malovăț): 129 pâini. Așadar, în luna octombrie s-au vândut 1798  pâini.

*

Am predat fabricii de lumânări a Episcopiei Severinului și Strehaei  207 kg ceară rezultată din resturile de lumânări de la cele două biserici. Doamna Ivașcu Domnica din Bârda a topit ceara.

*

Plăți. În cursul lunii noiembrie am făcut câteva plăți mai mari, astfel: 12.600 lei tipografiei pentru cartea Monografia satului Bârda, pe care urmează s-o donăm de Crăciun enoriașilor noștri; 3.510 lei brutăriei pentru cele 2.700 pâini donate și vândute în luna noiembrie;  1.800 lei pentru ușa pe care am construit-o și donat-o Azilului de la Ciovârnășani; 1.034 lei impozit; 980 lei pentru cele 40 perechi galoși și 15 fețe de masă și 420 lei un robot de bucătărie donate Azilului  de la Ilovăț(Facem precizarea că un enoriaș care nu vrea să i se știe numele,  a donat 3.200 lei, reprezentând costul celor donate azilelor menționate); 300 lei  poștei pentru timbre;  280 lei protoieriei pentru  cărți; 243 lei poștei pentru colete; 106 lei pentru  curent electric 80 lei toner pentru imprimantă și altele mai mici.

*

Contribuția de cult: La 30 noiembrie situația contribuției de cult în parohia noastră se prezintă astfel: în Malovăț  au achitat 93,53%; în Bârda au achitat 97,40%. La nivel de parohie au achitat 94,72%. E un scor foarte bun. Vă mulțumesc! Cea mai mică sumă achitată în Malovăț a fost de  10 lei(șase familii), iar în Bârda tot de 10 lei(o familie). Pe locul întâi în Malovăț s-a situat Domnul Ilinca Dragoș cu 550 lei, pe locul al II-lea Domnul Ilinca Alexandru cu 490 lei, iar pe locul al III-lea Domnul Bobiț  Claudiu cu 450 lei. Pe locul întâi în Bârda s-au situat Domnul Botoșan Dumitru și Domnul Ivașcu Vasile cu câte 400 lei, pe locul al II-lea Domnul Olteanu Virgil și Domnul Curea Gigi cu câte 305 lei, iar pe locul al III-lea Doamna Luca Jana și Domnul Mucioniu Ion cu câte 300 lei. Precizăm că în parohia noastră contribuția de cult nu reprezintă o sumă fixă. Fiecare dă cât vrea și cât poate. Pentru toți serviciile religioase sunt gratuite. Preotul este la dispoziția tuturor, indiferent dacă au achitat sau nu ceva pentru contribuția de cult, numai 365 zile pe an  și 24 ore pe zi. În rest este și el liber! Vă mulțumesc cordial tuturor. Dumnezeu să vă ajute!

Începând de la 1 Decembrie începem să strângem contribuția de cult pe 2025.  

*

Publicații. În această perioadă am reușit să publicăm câteva materiale, astfel: Formatorii de opinie, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1254(14 nov.), p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 529, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 15 nov. 2024, ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 20 nov. 2024, ediție și on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare , 27 nov. 2024(https:// moaraluigelu.blogspot.com); Oferta de carte – noiembrie, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 20 nov., ediție și on-line(https://armoniiculturale.ro); Unirea din noi, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1255(21 nov.), p. 12; Scrisoare lui Eminescu(X), ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXVI(2024), nr. 1256(28 nov.), p. 12;

*

Inspecție. În ziua de 25 noiembrie P. C. Părinte Protopop Ionuț Semenescu a venit în Parohia Malovăț și a făcut inspecția anuală privind starea locașului de cult și a bunurilor de inventar, gestiunea și starea religioasă din parohie. Și anul acesta am trecut cu bine ,,examenul”.

*

Excursii-Pelerinaje. În ziua de joi, 5 Decembrie, Parohia Malovăț organizează o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu- Mănăstirea Vișina-Mănăstirea Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie Boca-Densuș-Caransebeș-Mănăstirea Teiuș-Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 60 lei/persoană. 

Mai avem câteva locuri. Așteptăm înscrieri.

*

Înmormântări. În ziua de 17 noiembrie am oficiat slujba înmormântării pentru Bobiț Gheorghe(85 ani), iar la 21 noiembrie pentru Glavan Constantin(71 ani), amândoi din Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!

*

Lucrări la Bârda. Lucrările la drumul din Bârda înaintează vertiginos. Mașini și utilaje ale firmei ,,Strabag” lucrează din greu, realizând un drum cum n-am văzut până acum prin satul nostru.

*

Program. În cursul lunii Decembrie avem următorul program de slujbe: 1 Dec.(Bârda); 6 Dec.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 7  Dec.(Malovăț-Bârda); 8 Dec.(Malovăț); 14 Dec.(Malovăț-Bârda); 15 Dec.(Bârda); 17 Dec.(spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 18 Dec. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19-21 Dec.(colindul cu Crăciunul  în Malovăț, pe traseul cunoscut);  22 Dec.(Malovăț); 23-24 Dec.(colindul cu Crăciunul în Bârda, pe traseul cunoscut); 25 Dec.(Malovăț); 26 Dec.(Bârda); 27 Dec.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 28 Dec.(Malovăț-Bârda); 29 Dec.(Bârda).  În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com.

Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda     

Adrian Munteanu - Sumbre stații

 

Sumbre stații

 

 

~*~

 

Prin sumbre stații-n tot nepământene

Mă rătăcesc nedeslușind sfârșitul.

Aud în tâmpla aspră țiuitul

Și întrebări se răsucesc prin vene.

 

În neodihnă s-a înfipt cuțitul

Penumbrelor ce s-au lipit de gene.

Rostogolește îngăimări alene

Firava noapte ce-a pornit cositul.

 

Ce vreau și unde să-mi opresc privirea?

Cât de fragil e-un geamăt în afund?

Se răzvrătește-n mine surd uimirea

 

Că valul nu mă culcă lin pe prund.

Cum ies la mal și unde-i izbăvirea?

Chem dinspre larg sirene. Nu-mi răspund.

 

~*~

Adrian Munteanu

23 noiembrie 2024, în tren spre București

cătălin afrăsinei - oniric de pe stamine de alun

 

oniric de pe stamine de alun

elisabetei

 

 

~*~

era în timpul primului război mondial
avusesem un vis
lucian blaga mi-a zis
îți voi spune
pentru a fi un florar desăvârșit
înghite polenul de pe stamine de alun
vei fi de neînvins
de neoprit
la trecerea prin gările
unde au vrut să arunce
universitatea
și liniile desăvârșite ale vieții
în aer
de pe stamine de alun
vei înghiți polenul
precum îți spun
după ritualul eleusin
te-am văzut în alb-negru
coborai printre cețuri
și nu puteai să te desprinzi
mă certase părintele stăniloae
de vorbirea cu blaga
în vis
vocea lui lucian blaga
devenise sentențioasă
ca o cădere în munți
ieșeai de sub ape
aveai cosițele din paris match
sfârcurile țâțelor trezindu-mă
voiseră să arunce în aer trenul plin de vise
oniricul
pentru care m-am mutat
să locuiesc în secolul al XVII-lea
într-o casă de țară aproape de chicerea
de unde -ți voi trimite
răgazuri
niciodată să nu mai poți pleca
nici de-ar fi calamități naturale
cutremurele de pământ și de conștiință
invaziile pentru care au murit bătrânii

~*~

cătălin afrăsinei

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - CONSPIRAȚIA CONTEMPORANĂ CONTRA FAMILIEI CREȘTINE (partea a II-a)

 

CONSPIRAȚIA CONTEMPORANĂ CONTRA FAMILIEI CREȘTINE

(partea a II-a)

 

 

   „Respectul față de TATĂ și MAMĂ, față de

   cei vârstnici e a Omenescului rădăcină!”

              (KONG-ZI – Confucius)

   „MAMELE creștine, mucenicii din închisori și  Eroii

   din munți au ținut VERTICALITATEA Neamului!”     

                                       (CĂLIN GEORGESCU)

 

   Cea mai bună interpretare a vieții religioase e interpretarea FAMILIEI creștine în tot ce are ea pământesc și ceresc, omenesc și sacru, dorind continuu să călătorim spre viața adevărată, cea dăruită întru mântuire de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin care realizăm sensul EXISTENȚEI în marea Împărăție a lui Dumnezeu.

   Creștinismul hristic, Cuvântul împărăției: Iisus Hristos, prinde viață doar în FAMILIA monahală și în FAMILIA creștină,fiindcă Mântuitorul a înclinat structural OMENIREA prin FAMILIE spre Cer.

   Este, prin urmare, o sete și o foame necontenită, o menire și un sens definitoriu a fi în comuniune cu Dumnezeu, după cum este o trebuință absolută a sufletului să lumineze în sânul Familiei pentru a-și asuma menirea ei divină – CALEA apostoliei privind chemarea permanentă și alegerea continuă întru Dumnezeu și Patrie, întru VATRA strămoșilor și CERUL sfinților.

   Creștinul, Familia ortodoxă trebuie să ardă permanent în această candelă a pildei lui Iisus: „Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi sunt de folos.” (I Corinteni, 6, 12)

   Tâlcuirea acestui verset al Epistolei I Corinteni a Marelui Apostol trac PAVEL vine de la sine:

   ÎMI SUNT ÎNGĂDUITE DOAR CELE CE-MI SUNT DE FOLOS!

   Mare parte din omenirea creștină, ca să nu mai vorbim de lumea cealaltă, necreștină, mai ales în zilele acestea ale Apocalipsului neoliberal care este depășit de cel neo-marxist, liber cugetător, ateu, adesea comunitar, adoptă doar prima parte a expresiei: TOATE-MI SUNT ÎNGĂDUITE! conform îndemnului  inițiatorilor programului ANTIPARENTING, a cărui doctrină este dizolvarea SOCIETĂȚII prin dizolvarea FAMILIEI!

   Lumea de astăzi ne arată foarte clar și foarte sigur cum stau lucrurile, haosul fiind la tot pasul și lovește ca un baros puternic în digul sacru al FAMILIEI, strivind-o în cea mai mare parte. Legile sunt de cele mai multe ori ” fără-de-legi” și sunt făcute doar să constrângă, astfel încât, să ne împovăreze și să creeze în om panica, dezechilibrul, frica, disperarea, necredința, reaua credință, boala, foamea și toate celelalte rele, lașitatea, minciuna, desfrâul, ura, trădarea, abandonul copiilor, divorțul, toate cele care conduc la CĂDEREA omenească, respectiv la DIZOLVAREA societății, respeciv la DIZOLVAREA Familiei.

   Cum s-a ajuns la aceasă stare apocaliptică, privind dizolvarea SOCIETĂȚII creștine?

   În primul rând imposibilitatea de a mai avea Conducători patrioți ori naționaliști, umplerea acestui GOL, cu amploiați și trădători care ne-au aruncat în prăpastia subexistenței.

      Apoi NEPĂSAREA Sinodului tâlhăresc în care s-au strâns toți neofariseii înavuțirii – ciocoii ecleziali care au deturnat total rolul Bisericii ortodoxe de apărătoare a familiei creștine tradiționale.

    Cauzele socio-economice precum sunt îngrădirea aproape totală a PATRONATULUI românesc în favoarea capitalului străin care nu este interesat de păstrarea FAMILIEI CREȘTINE, modalitatea controlată de a distruge orice afacere românească a lovit puternic în structura tradițională a societății românești.

   Mamele devenind UNELTE de muncă, au schimbat relația celestă: MAMĂ-COPIL, au răcit relația de iubire dintre MAMĂ-PRUNC, în perioada alăptatului, când pe de o parte se fixează bornele sănătății și confortului pentru copil, iar pe de altă parte este perioada Mamei pentru a-și însuși acea Taină sublimă – LIMBAJUL EMOȚIONAL  al propriului copil.

   Unul dintre cei mai de seamă pediatri și psihanaliști englezi Donald Winnicott, „atribuie preocupării materne primare pentru pruncul său o IMPORTANȚĂ CRUCIALĂ. Este faza în care MAMA TRĂIEȘTE APROAPE UNITĂ CU PRUNCUL de care abia s-a despărțit corporal, în care poate simți și veni în întâmpinarea nevoilor lui, asigurându-i astfel continuitatea ființării.” (cf. Savatie Baștovoi, Antiparenting, Ed. Catisma, București-2017, p. 59)

   Relația sacră instinctuală dintre MAMĂ-PRUNC, precum și voia ontologică imperioasă de EDUCAȚIE moral-religioasă, constitue întregul tezaur al Tradiției Teologiei Ortodoxe, dincolo de cercetările și preocupările savanților din domeniul geneticii sau psihanalizei.

   Dumnezeu – Atotcreatorul a sădit ontologic în prima FAMILIE religioasă, creată, anumite PRINCIPII, în care s-a instituit ARMONIA vieții Omului în urcușul lui spre CALE-ADEVĂR-VIAȚĂ.

         MATERNITATEA este un INSTINCT cu caracter sacru, divin, dorit de bunul Dumnezeu, iar PATERNITATEA este o CONDIȚIE sine qua non de ordin spiritual a ARMONIEI celeste!

   Condiția înfiierii și a recunoașterii COPILULUI  de către Tată, este pentru PRUNC o a DOUA NAȘTERE, INIȚIATICĂ, după cea biologică din Mamă.

   Dacă Mama – Micul Dumnezeu la geto-daco-români, asemeni Dumnezeului – TATĂL ceresc aduce Copilul din neființă la ființă, Tatăl este pentru Prunc, MAMA care îl naște spiritual!

   O FAMILIE creștină, valahă binecuvântată de Dumnezeu și de Maica Domnului, cu rădăcini adânci și viguroase în Tradiția ortodoxă naște Copiii pământului pentru a deveni FIII Cerului!

   FAMILIA creștină valahă, binecuvântată, a fost hărăzită de Bunul Dumnezeu unei PATRII a OMENIEI, în care a odrăslit cea mai dulce, cea mai muzicală, cea mai poetică și mai curată LIMBĂ, al cărei grai divin ortodox se revarsă ca o splendoare eminesciană înfrumusețând filocalic și sofianic CERUL și PĂMÂNTUL Moșilor și Strămoșilor noștri!

    Marele ROMÂN creștin ortodox, Călin Georgescu, a definit magistral Patria noastră dacoromână astfel : „La întrebarea CINE ESTE ROMÂNIA?, aș răspunde:  În primul rând, ESTE LIMBA ROMÂNĂ, pentru că prin ea se exprimă GENIUL și DEMNITATEA NAȚIUNII ROMÂNE!” (Călin Georgescu, Cumpăna României, Ed. Christiana, București – 2016, p. 27)

   Un distins etnic evreu în fapt un mare Român, H.D. Hartmann, profiler și analist politic, ne spune astăzi că, „ROMÂNIA are nevoie de o LIMBĂ română, curată, de un creștinism autentic românesc așa cum îl propăvăduiește Călin Georgescu, cel care poate reda DEMNITATEA românilor!” (Interviul cu Marius Tucă)  

   Locul divin al MATERNITĂȚII milenare l-a luat Modernitatea de azi, care s-a fondat pe temelia tratatelor de PARENTOLOGIE, al cărui stâlp este INDEPENDENȚA totală a copilului, a tânărului.

   Prin veacul al IV-lea al Bisericii lui Hristos, marele părinte scriitor geto-dac, Sfântul Vasile cel Mare, mărturisea că viața este atât de complexă grație experiențelor prin care trecem, încât se poate numi o SUCCESIUNE DE VIEȚI. „COPILĂRIA însăși este o VIAȚĂ aparte, care e plină la rândul ei de minunate experiențe lăuntrice.” (ibid., p. 64)

   Copilul firesc, Pruncul sănătos în starea lui pură, păstrează fidel starea edenică a primului Om.  În acest sens ne îndeamnă în permanență Mântuitorul nostru: „Adevărat vă zic vouă, de nu veți fi precum copiii aceștia, nu veți intra în Împărăția cerurilor.” (Matei 18, 3)

   Cine erau „Copiii aceștia”? Cei care aveau ca un DAT natural doar frumusețea și bunătatea! 

   Invazia de astăzi a parentologilor care prezintă la copii răutatea ca un act de normalitate este de fapt declanșarea fărădelegii lor în lupta diabolică pentru a perverti total natura umană.

   După sânul matern dăruit de mamă pruncului, copilul spre creștere și educare morală are nevoie de sânul comuniunii, care trebuie să fie plină de iubire, care trebuie să ia forma unei religii, unde Mama și Tatăl sunt precum Dumnezeu, iar copilul lor este inițiatul.

   Mama și Tatăl trebuie să fie temelia și stâlpul CETĂȚII ortodoxe, un model creștin – temei al educației moral-religioase, descoperindu-se în toată splendoarea Chipului lui Dumnezeu din ei, pentru ca cel MIC să crească puternic, să devină MARE, după pilda părinților lui.

   În toate culturile lumii există un LIMBAJ al CORPULUI uman. În primele luni de viață ale Pruncului, născut sănătos după cele nouă luni de armonie celestă, el posedă o comunicare emoțională, tainică, divină, reflectându-se ca partea văzută a gândurilor Mamei sale mariofore.

   În prima perioadă de viață extrauterină Pruncul trăiește, de fapt, ca o prelungire a Mamei sale.

   Plânsul nu e doar o corolă de lacrimi, în pistilele căreia se reflectă mireasma, inocența copilului, iar surâsul, râsul, scâncitul, gânguritul sunt forme de limbaj,exprimate astfel pentru a putea fi înțelese de către Mamă și trebuie ca empatia ei să sălășluiască în deplinătatea iubirii creștine.

   Copilul este protejat de un acoperământ haric, simte tot, aude tot până și șoaptele părinților. Atenție la energia ce se răsfrânge asupra sa în sânul maternității, căci în funcție de acea energie, Pruncul își va forma CODUL SĂU LĂUNTRIC, însușindu-și modul său suav de comunicare!  

   Emoțiile sunt o purcedere naturală, care vine de Sus, adică „lucrarea sângelui”, cum spun sfinții Părinți, ce exprimă starea eului în diferitele lui momente ale vieții. Trihotomia sufletului omenesc se manifestă trinitar: afectivitatea, care se prelinge din sistemul sanguin, gândirea, ce țâșnește din sistemul nervos și voința, care se traduce în acțiune, prin sistemul muscular.

   Oamenii de afaceri ai marilor companii, corporații au inventat controlul emoțiilor ca pe o lavă vulcanică pârjolitoare, o formă negativă de spiritualitate – Mindfulness, în care fiecare individ al oricărei vârste este propriul Dumnezeu.

      Această stare de spirit a viitorului este RELIGIA OMULUI-INTERNET, unde PARENTINGUL necondiționat este de fapt o anti-biblie aplicată.

   Dumnezeu – PĂRINTELE Familiei, îndeosebi al COPIILOR, al MAMELOR teoforice, precum grăiește textul biblic, „Lăsați copiii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia!” Adevăr grăiesc vouă: „Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea!” (Luca 18 16-17), DUMNEZEU, așadar este „detronat” din ierarhia dumnezeiască a TATĂLUI ceresc, de către adepții celui RĂU - DISTRUGĂTORUL, pentru a uzurpa monarhia sacră a Omului, purtător al Chipului divin, garant al mântuirii, mutilând chipul pur al pruncului,prin destinul triadic al sufletului nemuritor: natură psihică, spirituală și duhovnicească.

   Așa grăiește azi ispititorul parentolog, tuturor celor care sunt atrași de „vraja” lui diabolică: „Dumnezeu e dușmanul copiilor voștri. El, Dumnezeu, a inventat regulile, controlul și pedeapsa.” (Alfie Kohn, Parenting necondiționat, Ed. Multimedia est publishing, 2013)

   Hominizii parentingului alcătuiesc prin conspirația contra Familiei creștine și nu numai o COMUNITATE de INDIVIZI FRUSTRAȚI. Este un taifun al așa-zisei PROGRAMARE NEURO-LINGVISTICĂ (NLP), lansată prin anii -70, de către Richard Bandler și John Grinder în California, de unde diferite concepte, anumite idei se împrăștie ca niște farfurii zburătoare, propagând explozii nebuloase de halucinații, prin simple jocuri de vorbe, de expresii vătămătoare vieții.

    „Inițiații” parentingului știu să-și aleagă bombele rostite prin reclamă, agenție de publicitate, PR - Public Relations  ș.a., susținute de companii care cheltuiesc miliarde de dolari pentru distrugerea Familiei. O anumită combinație de cuvinte ucigătoare poate provoca în masă sute de milioane de indivizi, care se întorc împotriva CETĂȚII, FAMILIEI, BISERICII, ARMONIEI, FRUMOSULUI, ADEVĂRULUI.

   Lupta acestor „inițiați” luciferici este pe viață și pe moarte pentru răsturnarea ORDINEI firești divine, pentru instaurarea HAOSULUI,distrugerea Familiei TATĂ și MAMĂ, de către proprii copii.

   Ordinea firească divină îmbrățișează cinci experiențe pure ale Pruncului: experiența Copilului cu Mama,  experiența Copilului cu Tata,experiența Copilului cu Mama și cu Tata împreună ori cu bunicii, experiența Copilului cu restul lumii, experiența Copilului cu Dumnezeu.

      MAMA hristoforică valahă - țărâna sacră a pământului străbun este cerul copilului ei!

   MAMA marioforică este deopotrivă hrană și căldură, mângâiere și apărare, lumină și dulceață, adâncul dorului și înălțimea iubirii, împătimirea și tandrețea, într-un cuvânt COSMOSUL întreg.

      Dar unde mai găsim această Mamă în acest moment în care se luptă să fie adusă în centrul atenției societății Femeia -om de afaceri, Femeia- politician, Femeia- multilateral pregătită care să pună pe primul loc  ”Cariera profesională” și nu calitatea sa de Mamă?!

   Această taină divină, Mama, în toată splendoarea ei serafică se descoperă Mugurelui de Dumnezeu, acel ghem de lumină și răsuflare plămădit vreme de 9 luni din sângele cald al ei, adăpat cu saliva ei, încălzit cu dogoarea sânului ei, legănat cu dorirea ei, adormit în leagănul bătăilor inimii ei mari, nemărginite, tresăltând deodată cu bucuriile și cântările ei angelice.

   „La plinirea sorocului, pruncul este aruncat în răcoarea lumii, dar, după primele strigăte, mâinile ei îl ridică, părul ei îl acoperă, mireasma ei îl învăluie, laptele îl încredințează, gura îl sărută, pecetluind mărturisirea iubirii. De acum încolo ei sunt MAMĂ și COPIL, Chip al IUBIRII DESĂVÂRȘITE, legământ nedezlegat, chezășie a vieții, taină prin care Dumnezeu Se înfățișează în atotputernicia Sa plină de grijă și iubire.” (Savatie Baștovoi, op. cit., p. 121)

   În tradiția ortodoxă a Creștinismului MATERNITATEA a fost și este cântată în cele mai înălțătoare imnuri. Însuși Dumnezeu-Fiul S-a înomenit din Fecioara Maria, alcătuindu-Se din preacuratul Ei sânge geto-dac. Sfântul Nicolae Cabasila, afirma prin veacul al XII-lea, că trupul și sângele lui Iisus Hristos cu care ne împărtășim este de fapt trupul și sângele Maicii Domnului.

   Iar în epoca Nicolae Ceaușescu, „Codul Familiei, legile și decretele ce decurg din articolul 23 al Constituției României consfințeau faptul că statul OCROTEȘTE FAMILIA și APĂRĂ INTERESELE MAMEI și COPILULUI.” (cf.Iosif Constantin Drăgan, „Idealuri și Destine, Ed. Cartea Românească, București – 1977, p. 311)

   Vestitul Avva Paisie Aghioritul, ne mărturisește că „acele zîmbete care exprimă o bucurie suprafirească și aparent nemotivată a nou-născuților sunt de fapt expresia prezenței îngerului păzitor pe care pruncul, datorită curățeniei sale sufletești, îl vede.” (cf. Savatie Baștovoi, p.135)

   Orice încercare diabolică de a întemeia, în acest început de ev apocaliptic, un nou cod de comportament uman este o tentativă satanică de distrugere a firii umane, religioase, pentru a avea controlul absolut asupra semenilor și transformarea lor în animale de muncă, în roboți, în societate de consum, de sclavi, de plăceri, care aduce un imens profit material distrugătorilor.

   Rugăciunea marelui Avva – Sfântul Arsenie Boca, de acum recunoscut și de Sinodul fariseic, ne este scut în astfel de împrejurări din ce în ce mai tulburi, mai grele și mai dramatice.

   „Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi,/ că umblăm împiedicându-ne prin întuneric,/ patimile ne-au pus tină pe ochiul minții,/ uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre/ și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem: bolnav, flămând și fără haină./ Și așa risipim în deșertăciune zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ./ Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi./ Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre,/ arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre!” (Altfel despre Părintele Arsenie Boca în convorbiri realizate de Marius Vasilescu, Ed. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2016, p. 165)

   Marele luptător pentru Credință, Adevăr, Românism, Dreptate socială și Iubire divină, Mitropolitul Mihail Jar – Longhin, cel prigonit de cei care ne-au acaparat o parte a pământului strămoșesc, ne avertizează spre a preveni căderea noastră în malaxorul diabolic al Celui rău:

   „Vor veni peste creștinii ortodocși vremuri de grea încercare, și atunci va trebui să fim pregătiți, pentru ca acestea să nu ne ia prin surprindere. Fiindcă pentru fiecare suflet în parte, confruntarea va fi inevitabilă. Ea nu va putea fi ocolită de nimeni. Iar în această încleștare pe viață și pe moarte, fiecare să știe că trebuie să se decidă personal de partea cui vrea să lupte. Neutralitate nu există.” (Episcopul Longhin, Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!, Mănăstirea Bănceni, 2015)

   De aceea Viața impune tuturor hristoforilor și marioforilor neîntârziat o Luptă aprigă a vieții!

LUPTA VIEȚII

   „Copiii nu-nțeleg ce vor:/ A plânge-i cuminția lor./ Dar lucrul cel mai laș în lume/ E un bărbat tînguitor.// Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul/ În ochii unui luptător./ O LUPTĂ-I VIAȚA; DECI TE LUPTĂ/ Cu DRAGOSTE de ea, cu DOR.// Pe seama cui? Ești un nemernic/ Cînd n-ai un țel hotărîtor./ Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,/ Te lupți pe seama tuturor.// E tragedie nălțătoare/ Cînd, biruiți, oștenii mor./ Dar sînt eroi de epopee/ Cînd brațul li-e biruitor.// Comediant e cel ce plânge,/ Și-i un neom, că-i dezertor./ Oricare-ar fi sfîrșitul luptei,/ Să stai LUPTÂND, căci EȘTI DATOR.// TRĂIESC ACEI CE VREAU SĂ LUPTE;/ Iar cei fricoși se plâng și mor./ De-i vezi murind, să-i lași să moară,/ Căci moartea e menirea lor.” (George Coșbuc, Nunta Zamfirei, Ed. Ion Creangă, București – 1989)

   Tuturor Familiilor creștin-ortodoxe valahe a căror VIAȚĂ-LUPTĂ e MENIREA lor!

   Tuturor purtătorilor sfântului nume Andrei și tuturor Fiilor României Tainice!

   30 Noiembrie 2024

   + Sf. Ap. ANDREI – OCROTITORUL ROMÎNIEI

                         GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU