Biblioteca Municipală „Stroe S. Belloescu”, Bârlad

Itinerar turistic

Muzeul Sătesc “Badea Cârțan” din Cârțișoara, Sibiu

Iubitorii de turism și frumuseți naturale, muzeale și istorice, pot afla la Muzeul din Cârțișoara lucruri și fapte devenite istorie; despre badea Gheorge Cârțan din Cârțișoara Sibiului, ale cărui drumeții de-adreptul eroice sunt demne de cunoscut turistului vremilor noastre moderne!

Încă nu s-a ivit un nou “badea Cârțan” care să-l egaleze pe cel de la Cârțișoara. Și, nu umbla așa de dorul lelii prin lume, ci de dragul carții românești, de dragul de a răspândi cartea românească în toată Transilvania, carându-și desaga lui cu cărți peste munți și văi, peste mări și țări! Și cum? Oricum, nu cu avion, nu cu vapor, ci pedestru, încălțat cu opincile lui, sumanul lui, șerparul și bâta lui, care azi stau valoroase exponate ale muzeului. Învață să citească la vârsta de 16 ani, devenind un autodidact neegalat, citind cu nesaț cărțile istoriei noastre de-alungul stăpânirilor străine, el a înțeles necesitatea emancipării românilor, unirea acestora, desființarea iobăgiei feudale impusă de dualismul austro-ungar (1867-1918) Pentru aceasta a fost de multe ori arestat, bătut, condamnat, pentru că “eu le-am adus cărți (transilvanilor-n.n) ca să aibă cultură. Asta-i crimă? Crima este fapta jendarilor care mi-au ars carțile” declara Gheorghe Cârțan la unele din procesele sale.

Înainte de a reda cititorului din istoria vieții acestui erou al cărții românești, doresc să-i mulțumesc doamnei Livia Rusu din Sydney, prin a cărei bunăvoință am primit acest pliant informativ al Muzeului sătesc din Cârțișoara, salvându-mă astfel și pe mine, a nu cădea sub blestemul lui Duiliu Zamfirescu, eruditul literat care spunea: “Cine nu cunoaște astăzi pe badea Gheorghe Cârțan, trebuie sa fie un cetățean foarte obscur…” “De trei ori a facut drumul, pe jos, din Transilvania în Italia (Roma, Napoli, Florenta, Bolognia, Veneția ș.a.m.d.), apoi in  Franța, Barcelona și Ierusalim”. “A fost si pe “Dunăre în sus” pana la Castelul Sigmaringen unde este găzduit o săptămână, de insăși mama regelui Carol și unde îl cunoaște pe fratele acestuia- tatăl viitorului rege Ferdinand I”. “A cunoscut cele mai ilustre personalități ale vremii - profesori, oameni de știință, regele Carol I nu-l evita niciodată când venea la palat. În Italia l-a cunoscut pe contele De Gubernatis, pe cardinalul Romfolla, iar Comandorul Baceoli l-a prezentat Papei la Vatican”(Pliant - Muzeul sătesc “Badea Cârțan”). A traversat de nenumarate ori din satul său peste vârfurile prăpăstioase ale Făgărașilor, ajungând in România de atunci, aducând în spate cărți scrise în limba română pentru transilvănenii care vorbeau aceeași limbă.

Inventarul cărților, broșurilor, ziarelor confiscate din casa lui din Cârțișoara, de către autoritățile austro-ungare în 1904, se află la Academia Română (sub nr.4709) cuprinzând 76.621 volume. O intreagă bibliotecă. Cărțile purtate pe umeri spre a le dărui românilor, acestea drept răsplată, l-au făcut nemuritor în istoria culturii românești pe ciobanul Badea Cârțan, care timp de 48 de ani a fost călătorul/turistul european care a vrut neapărat să-și servească neobosit cultura și emanciparea neamului său românesc!

Odihna sa cea veșnică și-a asezat-o la poalele Munților Bucegi la data de 7 august 1911, așa cum și-a dorit.

În cinstea sa, în satul Carțișoara se află azi Muzeul sătesc “Badea Cârțan”, cu un program de deschidere zilnică pentru vizitatori.

Cât îmi doresc să-l vizitez și eu!

A consemnat Ioan Miclău Gepianul

La Jetée

„La Jetée” e unul dintre cele mai reușite filme științifico-fantastice ale anilor '60 și poate dintotdeauna. Realizat in 1962 doar din fotografii, categorizat ca film experimental, o poveste de dragoste, o călătorie în timp, o călătorie între pace și apocalipsă, între început și sfârșit.

Sinopsis La jetée

Filmul care a inspirat Armata celor 12 maimute spune povestea unui om care călătoreşte în timp, în trecut şi în viitor, pentru a găsi o cale de a salva planeta aflată în ruine după un al treilea război mondial. Filmul este conceput din fotografii, cu excepţia unei singure scene.

Chris-Marker-intre-politica-istorie-si-memoria-imaginii.

Începând cu bizarul scurtmetraj La jetée / Peronul (1962), singurul film lipsit de temei documentar al lui Marker, de asemenea opera sa cea mai cunoscută în lume, unde, din cauza lipsei de mijloace tehnice, închipuie o istorisire cinematografică ilustrată vizual aproape în totalitate dintr-un montaj de fotografii (exceptând un cadru filmat în mişcare), acesta se va arăta interesat în repetate rânduri de circuitul traversat de evenimente până la transformarea lor, prin aportul memoriei, în amintiri. La jetée este plasat într-un viitor apocaliptic al omenirii, ulterior distrugerii Parisului şi al restului teritoriului terestru şi, deci, al dispariţiei oricărei urme fizice care să documenteze existenţa naturii umane pe Pământ. Protagonistul, unul dintre puţinii supravieţuitori ai Războiului care avusese loc anterior debutului "acţiunii", este supus de către un grup de cercetători unui proces computerizat de rememorare a propriului trecut, prin intermediul căruia se speră captarea şi stocarea unor informaţii vitale refacerii substanţiale a edificiilor importante ale trecutului cultural al umanităţii. Doar că acesta, în loc să rememoreze mari edificii şi evenimente reprezentative pentru specia sa, reface un traseu personal, aducând la nivelul conştientului propriu diferite detalii disparate, încărcate afectiv şi semantic pentru el, nu şi pentru cei care nu au trecut prin aceleaşi experienţe: un peron, un muzeu cu animale împăiate, câteva pisici, un om mort şi, mai ales, un chip de femeie sunt elementele principale care constituie memoria bărbatului.

În jurul elucidării misterului personajului femeii se va dezvolta plotul din mintea acestuia. De altfel, La jetée este doar unul din numeroasele filme în care Marker acordă o importanţă capitală misterului feminin, deoarece, conform propriilor mărturisiri făcute în CD-ROM-ul Immemory (1997): "cinema-ul şi femeia au rămas două noţiuni absolut inseparabile, iar un film fără o femeie este la fel de incomprehensibil precum opera fără muzică"

Pentru Înviere

de George Anca

universități

graal

soare îndumnezeit

înainte șoim

Gerard

luminozitate

ce personaj

vibrația brațetei

ne-om risipi

paravan ravan

cârduri

ecou răpus

mai adă rai

vă aștept vedere

cruce desfăcută

mai an

văd vad

cum mi-oi vedea

zgâlțâi leagăn

țaratul

averse reverse

pământ de oameni

să zicem

îmi iese

s-o fi încălzit

cruci albe

Prin viață!

De-i Prezentul ca Trecutul,

Iar Trecutul, Viitor,

Tu iubite muritor,

Fii iubirea clipei tale,

Clipa unicului zbor!

Ioan Miclău Gepianul

3 mai, 2013

***

Excelent BENULE,

Mulțumesc din tot sufletul. Știu că tu pătrunzi universul unei observații simple, a unei idei din minte poate explica originea unor istorii de secole, atunci când desigur ideea vine prin DUH SFÂNT UNIVERSAL!

Mulțumesc pentru publicarea acestei scântei privind iubirea necesară omului!

Cu frație - Ionică din Gepiu.

***