de Cătălin Afrasinei
aş fi vrut să scriu despre toate lucrurile în care NU EXIŞTI
ţinând cont de părerea lui gianni vattimo
acuzându-mă de a-mi fi trăit viaţa numai prin simulacru
nu ţin morţiş să-i infirm aporiile dreptunghiulare
un careu al marilor jucători care şi-au pierdut demnitatea
simulând un fault inexistent nici după un triliard de
invenţii
ale lui bill gates care a promis postmodernităţii
un slogan faţă de care existenţa în van
păleşte şi devine
transparentă
ca apa vie a morţilor fenicieni
vei şti că tu ai cucerit totul DIN LUMEA TA care nu e şi a
mea
este impropriu să te numesc ,,dragul meu’’
chiar dacă mă însoţeşti clipă de clipă SPRE EŞAFOD
numai aiuritoarea execuţie a unui sfânt
intrat peste noapte în calendar
la cererea unanimă a tuturor
bisericilor
care au rămas fără de ţară şi fără credincioşi apţi
de a vizita în noaptea muzeelor purgatoriul acestei
lumi
aşteptându-ţi încuviinţarea dacă drumul le va fi ÎN SUS sau
ÎN JOS
direcţia de formula unu după
care se vor desţăra totuna
punându-şi ochelari mai mari decât pot concepe caii vidului
în care se află scufundat fără costum de scafandru
de o bună bucată de
vreme un popor fără identitate şi fără istorie
pentru care mă rog la DUMNEZEU să nu fie al meu
oraşele lumii dansează break dance
învârtindu-se ca titirezul de la un ceas dezafectat
fiecare piesă reconstituie big bangul pentru
fiecare vizitator care-şi ia în primire pământul fără chirie
şi moare înecându-se în respiraţia puiului de cangur din
marsupiu
puiul de cangur îşi urmează congenerii şi
şi aceştia mor ca miniştrii culturii din patria mea
care n-au auzit de jean-paul sartre refuzând nobelul
coafeze întoarse din spania să-şi dea bacalaureatul
după ce au vândut heroină
o lume–ntreagă care
şi-ar da viaţa
numai pentru tine ţi se–nchină nebunule
până diseară mă voi gândi la o metaforă a bunăstării
deşi tu ai cucerit lumea în nici un caz nu tu eşti soluţia
nu-ţi promit marea dar îţi promit că voi construi
o fabrică de sare pentru ca bob cu bob
să te scufunzi ca şi cum te-aş învinge
şi aş inventa o nouă mare moartă
adevărul e negru-căcăniu
nimeni nu ţine cu dreptatea săracului
aceasta e culoarea localnicilor patrioţi a doamnelor
şi domnişoarelor
profesoare a celor care infirmă
nevoia de spiritualitate ca de aer a lumii
a judecătorilor a celor morţi în exerciţiul funcţiunii
făcându-şi datoria pentru că niciodată
nu au avut timp de
micul dejun a echipei de rugby
campioană en-titre a finanţatorului jonny pa
înhămat la o trăsură de aligatori devorându-l
fie vreme bună fie vreme rea dând din zurgălăi
adunând ţânţarii şi curvele
tu eşti un învingător mai mare decât napoleon
ai blasfemiat totul ai spurcat totul şi pe toate le-ai
smintit
te aştept în marea
mea sărată
bob cu bob să-ţi dai sufletul
deşi sfântul antonie cel mare a spus
DEMONII CRED ÎN DUMNEZEU
