Comunicat de presă, Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi“ pentru Românii de Pretutindeni

Colocviile de Marți – 28 aprilie 2015, 5 pm, Calderon 39

Anul VI, nr. 4 (66)

Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională  Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România, Asociația Culturală Aromâmească, Fundația Dumitru Drăghicescu, Liceul de Artă Dinu Lipatti, Centrul Român de Istoria Presei, Teatrul Robert Calul. Format: Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, Întâlniri, (Re)lansări de cărți și publicații, Concerte, Proiecte, Portrete, Ateliere Creative

Tema: Pe coarda Sol

program muzical:

J.S.BACH - Arie pe coarda Sol

W.A.MOZART - Tempo di Menuetto din Sonata in mi minor, K. 304

MIOARA MOROIANU-vioara

VINICIU MOROIANU-pian

A.SKRIABIN - Mazurca op.25 nr. 7

VINICIU MOROIANU-pian

Ne așteaptă două ediții și un film cu epitomul „Tolstoi în România” - Albert  Michi-Nema ar zice sa incercam Charles Baudelaire 184 de ani de la nastere, cu titlul "De dragul minciunii - Baudelaire si Nietzshe". Viniciu Moroianu evocă, și la pian, pe Alexandru Mitru, Viorel Speteanu schimbă calendarul, George Lupașcu își aniversează Vocația osândei, George Anca ne salută din Kolkata, de pe Bulevardul Tolstoi. Teatrul de poezie are în distribuție pe Puși Dinulescu, Doina Ghițescu, Coca Popescu interpretând din scrierile lui DunitruDrăghicescu, George Anca, Gabriela Tănăsescu. Aniversări aprilie: Bismarck 200n (1), Gică Petrescu 100 n (2), Anthony Quinn 100 n. (21), A. Scriabin 100 m (27)

Coordonator: Dr. George Anca

Comunicări:

Viniciu Moroianu:  Alexandru Mitru

Viorel Speteanu: Schimbarea Calendarului

Bianca Michi-Nema: De dragul minciunii - Baudelaire si Nietzshe

George Anca: Tolstoi în India

Teatru de poezie:

Puși Dinulescu: Măiastra în Dodii

Doina Ghițescu: Scenometrie Drăghicescu

Coca Popescu: Gabriela Tănăsescu

Lansări (carte, film):

Anno Domini 1854 Lev Tolstoi la București, Ediție de Albert Kovaks,

Traduceri de Maria Dinescu, Editura Est-Vest, București 2013

Lev Tolstoi în România. Integrarea dialogală a operei.

Ed. Albert Kovaks, Est-Vest, 2014

Câteva zile din viața sublocotenentului L.T., film de Ioana Cristea Micescu și Noni Cristea

Gheorghe Lupașcu: Vocația osândei, Tipo-Moldova, Iași, 2013

Portrete: Cristian Radu Nema

Părerea unui spectator

Lidia Lazu

Pe vremea nouăzecistă

Intram la spectacole doar cu

Un zâmbet bine plasat

Cu un pas de balerină

Cu o privire de recunoaştere

Cu un salut respectuos

Şi cu inima plină de aşteptări

Miraculoase

Nimic nu-mi scăpa

Nimeni nu mă putea opri

Chiar de n-aveam invitaţie

Căci de bilet n-aveam bani

O dată sau de două ori

Am intrat cu studenţii

La grămadă

La un Festival am obţinut

Chiar o zgardă de gât

De la UNITER

Care însemna

Că sunt de la vreun ziar prăpădit

Cam acum şase ani

Am văzut o actriţă ieşită cu mult din comun

Venită tocmai din Insulele Capului Verde

Care ne-a plimbat prin copilărie

Adolescenţă şi majorat

După un text adunat

De la doisprezece scriitori de-ai ei

Şi doar cu glasul corpul şi-o simplă eşarfă

Preschimbată mereu

Ne-a purtat prin lumea ei

Şi-a noastră

Cu atâta firesc şi emoţie

Încât a doua seară

Când am văzut o actriţă premiată

La Manchester

Interpretând şapte roluri chinuit

Am plecat mâhnită –

Dar nu m-am lăsat

m-am zbătut să intru şi la Operă

unde dintr-o maşină autentică

de gunoi

au ieşit şi au intrat

Nae Girimea cu Didina şi cu Miţa

Şi cu toţi ai lor

Într-un vârtej şi-o aiureală

Şi o lipsă de claritate a glasurilor

Şi o lipsă totală

A vrăjitoriei artistice

Că stam şi mă întrebam

Ce poate ca să mai urmeze

Monşer pe marile scene

Mai ales că mai văzusem

De curând

O altă mare dandana

Cu găini şi cocoşi vii pe scena de la

Bulandra

Şi cu găleţi de apă puse la-ndemână

Să cadă la moment

Mă-nţeledgi –

Ei nu

Că n-am văzut tot

A vernit Turandot-ul sibian

La Naţional

Şi am plecat după miezul nopţii

Cu capul uruind

Ca după un răzbel

Şi total nedumerită

Pentru că acelaşi mare regizor

Ucrainean

Făcuse cu Otelo

Şi cu Idiotul

Minuni de pus la geam

Am mai păţit-o şi alt, dat

m-am dus întins

la Pescăruşul lui A. Şerban

convinsă că va fi uluitor

precum fusese Trilogia

văzută cândva

de mai multe ori

pentru a mă pătrunde

de noutatea montărilor moderne

ei aş

nu-ţi faci idee Bibicule

ce scrâşneală afurisită

şi ce zbatere de braţe

şi ce roată de circ

la Nina Zarecinaia

făcută de însăşi

mama lui Mel Gibson

tam-nisam

dar nu

că nu văzusem tot balamucul

Faust-ul lui Purcărete

Aplaudat ca nişte maimuţoi

De alde Gigi Becali

Şi Eba la un loc

Din Parlamentul neruşinării

De la Bruxelles

De toată subţirimea occidentală

Căci ei sireacii

Nici n-au citit

Nici n-au văzut

Vreun Faust serios

Atâta vânzoleală

Cu iz modern şi cam vulgar

Dar mai ales răcnete sexuale

Scoase la moment

Mă-nţeledgi

Au zis că nu se poate

Altă montare mai grozavă

Taci soro

Căci n-aţi văzut încă

Istoria dansului şi-a modei

În trei ore bătute fix

La deschiderea marii

Săli de la TNB

După cei patru ani de

Păpat bani

Şi unde taman acustica e-n piuneze

Nu se-nţelege neam

Nici cu microfoane

Dar nici n-ai motiv

Să te-ntristezi

Acum actorii dănţuiesc

Se strâmbă

Şi din când în când urlă

n-au nevoie de cine ştie ce voci

clare adânci curate

maestrul Dan Puric

cel cu omul frumos

şi poporul minunat luminat aproape sfânt

în tandem cu tanti Levintza

cea care şi-a mai tras şi altădată

un venit frumuşel

de-a făcut o expo persoanlă

ăhă…la Prais frate

căci deh

un Richard al II-lea se vede rar

în baie de costume

ei bine aiştea doi

au întrecut

festivalul anual Cântarea Rrromâniei

din vremea lui Ceaşcă împărat

ne-ntorserăm

de unde pornirăm

un pic mai vârtos şi mult mai ţâvnos

da nene

să ştim şi noi cu cine votăm

să ştim şi noi încotro ne îndreptăm

căci scena fuse mereu

oglind celor petrecute de belferi

şi suferinţe de sireacul bobor

păi, nu!?!

Despre „Drumul nostru”

Radu Satcău, Melbourne 2015

Filmul „Drumul nostru” desfăşoară în faţa ochilor un spaţiu şi un timp aproape oniric, Ciudanoviţa şi împrejurimi devenind, sub camera de filmat a realizatorului Ben Todică, un topos echivalent cu Macondo-ul marquesian ori faulkneriene oraşe imaginare.

Autorul e parte din lumea diegetică, participant activ la dialoguri, voce din off, comentator prin text subtitrat, parte din amintirile altora, personaj gata să evoce fapte, oameni, întâmplări, subiect al  prezentului narativ şi al trecutului personal.

Comentariul muzical al unor imagini de arhivă pare să elogieze activismul de altădată al unor locuri care nu mai sunt ce au fost... un film călătorie, evocator de dureri şi răni personale şi sociale necicatrizate încă; mai mult, marasmul prezentului pare să domine vechiul complex urban al unei foste prospere mine de uraniu; numele muntelui Golgota sugereză şi el chin, suferinţă, nedreptate. Dar printre toate răzbate viaţa, cu evenimentele ei mai mărunte, viaţa care trebuie să reziste, să continue, legându-se de o piatră, de un brad, sau de altă viaţă.

Din când în când versuri nostalgice sunt insertate, ca şi secvenţa intrării locomotivei cu aburi în gara Ciudanoviţa, marcând timpul şi erodarea lucrurilor. Soarta şi ironia ei se insinuează sau umplu ecranul lăţindu-se violent în imagine, re-aranjând straturi de istorie.

Ruine, povestiri, anii 60’ şi salariile lor exorbitante, puse împreună cu prezentul derizoriu, improvizat pe ce a mai rămas; copii crescând în acest context, jucându-se pe săniile iernii; părelnic întâmplătoare, naraţiunea adună aluviunile într-un întreg care, în final, continuă să vorbească prin întrebări despre destin şi adaptare, despre condiţia vieţii oamenilor de aici, cât şi despre destin ca atare.

Mici amănunte sau mari contexte istorico-sociale sunt încrustate în ridurile unui personaj sau altul, sau în tăceri expresive. Filmul redă demnitatea unor oameni înghiţiţi lent de gaura neagră a timpului istoric, stând mărturie împotriva uitării ca un refuz de a-şi renega originea.

Iarna prezentului narativ devine anotimp semnificativ, ca un timp de odihnă, reculegere şi recuperare. Între toamnă şi primăvară, între apus şi est, dimensiunea românească spaţio-temporală diegetică supravieţuieşte într-o paradigmă quasi pre-renascentistă. O boală ciudată izolează pe povestitor şi pe ascultător şi pe cei povestiţi.

Autenticitatea mesajului se probează mai ales prin faptul că filmul nu omagiază nici socialismul, nici timpul când Uniunea Sovietică profita de clauze  postbelice favorabile, nici contemporaneitatea neo-liberal-aşa-zis-democratică, când autorul are dreptul a se întoarce în ţară ca să filmeze, fără a fi în pericol de a fi arestat.

Prin textul imagistic transpare un subiect afectat de tribulaţiile vremurilor, dar care îşi păstrează puritatea originară, amintind versurile eminesciene: ...”tu ai şi-acum comoara-ntreagă, ce-n suflet pururi ai avut”...

Drumul

Aurelia Satcau

Cercetator, Terapeut, stabilita in Melbourne, Australia din 1997

'Drumul nostru' (2009, realizator Ben Todică) este o meandră: ca un şarpe uroburic, acest film de excepţie forţează orice tentativă de analiză la o bine antrenată artă a psihanalizei şi a secretului arhetipurilor primordiale, a înţelegerii istoriei ca dinamică a lui triple-C: cultură, creativitate, conflict; a re-construcţiei sensului autohton al unui Sine - sinele românesc - destinat deopotrivă materialităţii precare, dar şi unui primitivism spiritual sublim.

Şarpele (trenul) străbătând molatec un areal uranian de zăcăminte grele în spaţiul bănăţean al urbei natale, Ciudanoviţa, se metamorfozează în imaginile spectrale ale călătorilor fără destin survolând nodificaţiile onirice ale unei copilării şi tinereţi răsfăţate în promiţătoarele sub-urbii de exploatare minieră, şi rămânând tot atâtea imaginări ale unui trecut fără viitor.

Psihanaliza necesară citirii acestor coduri intime lui Ben Todică revelă un timp/spaţiu arhaic primordial, ab initio (ca şi cel Eliadesc), a cărui bifurcaţie este spre un viitor imposibil, fie acesta utopic sau apocaliptic.

Fie din intimitatea compartimentului în trenul alunecând lasciv între peisajele anoste ale unui prezent iremediabil tributar decadenţei treptate, fie din scaunul de pasager al maşinii unde Deluţă, şoferul, navighează aceleaşi meandre de zăpadă murdară care de această dată nu reuşesc să despartă trecutul de prezent, călătorii apărând purtaţi între viaţă şi moarte (Deluţă avea să piară el însuşi, doi ani mai târziu, strivit de un camion în propria curte).

Ben Todică se angajează stoic într-o croazieră de parcurs istoric a cărui corespondenţă în prezent trebuie imaginată. Şi chiar şi aşa, veleităţile comuniste ale unor autarhici ani '50, '60', '70 ai secolului trecut apar greu de egalat din avanpostul apocaliptic al dezolării, al dezintegrării de sine prezente.

Ca şi istoria mitologizată, schismastică a unui Anselm Kiefer (maestru al Expresionismului German), 'drumul' lui Todică reversează  prezentul muribund al absenţei în peisajele refuzînd să se trezească altundeva decât în interioarele secrete ale memoriei, către un trecut dinamic şi ardent, cel al iluziilor socialiste deopotrivă idilice şi infantile.

Ca şi în analiza operei lui Kiefer, filmul lui Todică necesită forţa unică a psihanalizei pentru a reuşi să descifreze în regizorul român tendinţa către mariajul sine-qua-non dintre naţionalism şi istorie, un angajament pe cât de conştient în devoţiunea needulcorată, pe atât de subconştient la nivelul amprentei amare lăsată în textura, fie ea şi solidă, ne-efemeră, dar sensibilă a spiritualităţii regizorului.

Dacă Kiefer răspunde, în griurile atavice ale picturii sale monumentale, unei istorii supusă perpetuu (re)capitulării, auto-blamării, filmele lui Todică refuză vehement cadrele post-moderne ale fascinaţiei cu 'nimicul' (Nietzschean), cu futilitatea, şi, în consecinţă, cu angoasele morbide produse de absenţa oricărui viitor, marcă inconfundabilă a (literalmente) nimicniciei prezentului; filmul românului-australian rezistă în Olimpul modernist al frondei, gata să înfrunte mai degrabă Apocalipsa (şi sperând în aceasta probabil Învierea) decât Nimicul la rang de Istorie.

FinishRomania

de George Anca

Postibsenieni

Care mai faci Davidoglu din Flaubert

Nici o respiraţie ba da Gine zice halima

Ăi din 50 se recos şi mai rupători răpitori

Cu mormântul pe sub autograf călcasem

Complimente copitelor muribunzi pe trataţii

Cântă-ne calul cu mamă pustnică

Nu comerţul cu sânge putrefacţiei

Neprimindu-mă pui câinii pe mine anume

Am întrebat vreţi să intraţi în puşcărie grupaţi

Amintire proletcultismul din anii 50 sau 90

Peştera lui Pituţ citită de Valentina Sandu că

Ştiu mulţi ne strecurăm pe sub pietroaie

Paznicul din parcul Stalin Vladimir Streinu

Most modern and safe way no to cover with shame

Cine te omoară pentru a-l slăvi călăreţul morarul

Transcrieri de fantome fum tăcerea corupţi latini

Muriră toţi înapoind ce-aţi furat maestrul Gaetano

Unul e Leonard atunci din catolici nezişi

Nici o speranţă grupurlor sub anticorpi

Părinţii au citit prea mult vieţi câte cărţi

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm

Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim

Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg

Valhall Ginnungagap gol căscând

Troia din carnea lui Ymir pământul din sudoarea-i marea

Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer

Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă

Lupul înghite soarele luna pe Odin

Navă din unghii de oameni they sung and slung

Deşteaptă-te Frodi fericire gâtuitorului

Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura

Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya

Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm

Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima

Femeie nu am cunoscut dar fecior nu sunt

Arhiepiscopul catolic Milingo s-a căsătorit prin Moon

Tatăl nostru de Felicia Aleluia de Wolfgang

Acum şi-n ceasul morţii noastre să nu ne întristăm

Pectoribus pe toţi ne emoţionează in hora mortis

Cred că multe suflete au fost salvate de această invocare

Indulgenţele nu se obţin pentru sine însuşi ci pentru

Sufletele celor din purgatoriu nu că păcătuiţi şi

Cumpăraţi-vă indulgenţe diversiune să ne suspectăm

Tatăl nostru de Ciprian ne izbăveşte şi ne mântuieşte

Cra crai Crăciun credincios ding dong nu ştiu ce

Lerui-ler leagăn legănel cerurile s-au deschis

Până după Bobotează peste cadouri şi reni

Raza blândă-a soarelui scaldă faţa domnului

Din vremuri de bujori împroşcaţi cu prim-planuri

Şi kitsch la nesănătoasa toţi cu evantai în muşiţă

Necum artişti şi gânditori repicaţi sub şenile

Nici evreii nu ungurii nu ţiganii nu românii

Va veni revanşa lovitură koreană comunicare odinică

Greaţă în loc de graţie frumuseţe de băşică pupată piersiciu

Septicemie de partea asta dulcegării subcomuniste

Nu ne spânzurătoare din nimic tot ceilalţi în gând

Se vaită toată noaptea c-o dor toate alea nu suportă tv

Cam nervoasă şi Lenuţa e aici câte-o zi tăcută şi supărată

Nici nu mai mănâncă cine să-i dea şanse măcar de nu

S-ar mai chinui aşa burta spatele în fund câte-un pic

Vezi stupa te vindeci arbore vieţii moaşte din darmakaya

Ciuf pe creştet tulpină rigvedică turn islandez în elevare

Citeam felicitările când mi-a pleznit dintele în măr

O deum Odin Wodan id est furor Edda tasmaniană

E aşa alb pe jos că ţi-e milă să calci pomeneşti de un vis

Al fericirii veşnice care-ţi va face zilele frumoase şi păcat

Că nu ai mai avut timp pentru el aş fi vrut foarte mult să-l ştiu

N-am putut să mă abţin şi am cumpărat Maupassant

Staza nu metastaza geloziei de atunci de ce-oi fi tristă

Unde m-o fi visat fie-mea c-am ucis cu sânge rece

Adevărul rândunicii al câmpiei şi al cerului

În armată traduceam din Rousseau pentru taică-meu

Viaţa ne-a fost mamă bună nu sunt jidanca lui Anca

Sunt îngerul păzitor Grivin anagramă din Irving nu Diaconu

Alibi de-a lungul vieţii pocăinţă simetrică passer by la chute

IT offers you the freedom of choosing the right moment

Din tineri povestindu-ne scrisorilor praf tot nevindecându-ne jaf

Încă o iarnă rându-ne lăstunului perdaf n-ajungem să fi fost

Numărul de aur dumnezeul dragostei la prima vedere Syzigia

Cum să cred că vom ajunge vreodată la Amsterdam consonantic   

mulţumindu-vă coropişniţe

de-o frunză fără de urmă

luminându-vă cetăţuie

pe cetăţuie din zăpada soarelui

dăruindu-vă diploma de sinucidere

pe fantezie sincron vision

visul lui Ion al Ioanei când

ne înfloreşte Viorica în Eminescu

scriindu-vă tăietura regizorului

din Brăila că la Râmnic

opera se distilează

până-n ambasada din India

visându-vă ca amici sus pe

afrodisiacul propriei naşteri

numai durere şi creştere şi moarte

de-a cancerul mamei noastre

euforizându-vă resturi empatice

răşluitei ritualităţi

prin epilepsia lui Hadrian

în istorie partizană pe Scurtu

prăfuindu-vă cânepa duselor

brădulene prin pornografie

mămăligară încă din trupuri

nedigitalizate la refuz farfuze

îmbătrânindu-vă osteoporoză

fără indemnizaţie de merit

cine şi copii neavând

o grea nemuritoare bătrâneţe

poetizându-vă ce foste improvizaţii

romanţa a mai fi intersectat

cum s-ar reteza comarnicul

şi s-ar întări catadixirea

închinându-vă carcerei lui Stăniloae

drepţilor din ţepi de barbă liberă

s-o comândeze Răzvan Ionescu

pe esplanada patriarhală

Dalai Lama nu pune cap de iac pe corp de oaie

O moarte bună încununează o viaţă bună apud Mathieu

Călugărului cel mai mult i-a fost frică să nu-şi piardă

Dragostea şi mila faţă de cei care-l torturaseră

De n-aş fi paralizat în vise harababura zilelor fără moarte

Ne şi regretăm tigrii albi doar zăpadă neschiaţi cu tramvaiul

Clopote skald întortochindu-ne castitatea intranscriptibilă

Dinastie violentă cădelniţa vandana maithuna din Eliade

Joc de orgasm stup de albine stupa de oase caravana crepusculului

Cumsecădenie regretabilă atoateîncetinirea nu şi depresia cumătră

Pictează în vis vederea surpându-se cu mine la uşi duminica asta

Aici îmi aşterneam inconştientul neglijat pe o poftă din Calafat

cum ne prefăcusem civilizaţi o negritudine

tot ne americanizează vânătaia rusească

pe stâncă pact întreit contorţionari de sfinţi

nescrisă calotă recunoştinţei neluată

în seamă ghilotină ce pască sacaua

picură creştet creştin creastă cristelniţa

cu o memorie binară prelocomotivă

lumea se indianizează în înconjur de spirală

tardivă divă deva în Deva kama karma

dubletele crengilor nefrunza

mint clopot clopotesc minciuna

altei căruţe inima explodată

în şalele tatălui de văr

nu-ţi crească pieptănarea pieptul

de nu-mi retezi teza capului

în spatele penei atotlucii

lipsirea de sanscrită cantă

pelasg svântându-se vântului

de neînchipuit odihnă

adormita din crâng ie

pe planta congratulatei baldâre

vouă n-o să vi se mai pară cantabilă

gelozia pe împuşcate

nouă ne-a prins bine cruzimea

de peste dragostea tinereţii

să ne pară rău toată bătrâneţea

păcat de concentrarea într-un vis

fakirul indian jucat de Mozart

vulturi vulguri nezoroastriene

India e leagănul civilizaţiei

dar civilizaţia n-a rămas în leagăn

n-am cum te ajunge în Valhalla

pe frigul corectitudinii

colonizăm colinele colind

sub a biciului bicisnicie

adevărul legionar comunist

în memoriile lui Caraza

megafoane deşertice

cămilele în dreptate

pe Sena în Sinaia

terţinele chinezeşti

ne haikueşti ne haiduceşti

Reconnaissance

fiordul Orşova şi tu Dunăre

cu ora frâncă la coroană

cu o viperă la Herculane

îndulcind împrimăvărare

din somn în vapori aporie

porii apriori încai hai cai

cântă ultim vers prim Ahile

cantică atlantică Aviodun

n’arm jandarm Noviodunum

naşterea recunoaşterea morţii

de pe când son mason muson

loja lui Kipling din Chandigarh

plin pelin d’al clubur’lor

baltă suptă în oglindă

francofonia prin Teremia

parletre

în 90 pe rău-iubit

îl traduceam la comă

staul perenei cratime

nerupt ascezei socru

nisipuri ecumenice

plouă la lumânarea

soarelui de ieri

părere de inimă rea

canonul tunului

zidurilor pietate

recunoştinţa unui spovedit

pe tangoul tigrului

spasm pe spadă o Damasc

am conversat în viteză

să-l bată vântul ăsta pe Ricoeur

în Iabalcea

înverzeşte salcea

banaticus

fanaticus

şterse călăuze

pe Calea Girocului

petale de

moarte artificială

îmi vedeam pantofii

te uiţi să mă cunoşti

scriam scrima

sub aura sudurii

pe regiuni într-o

sporovăială revolută

ameninţări pe păsăreşte

oul de pensamiento

bagaj de asemănare

plictis pe săturate

condens presăra parafa

pe necunoscuţi nerecruţi

tot timpul este un

astăzi la Timişoara

fantezie organizaţională

centrul de competitivitate

întârziere faţă de China

complex de superioritate

lumea se schimbă

dispăru Baudelaire de la stand

şi Medeea i-o dădui lui Bolot

dodofonie ochi

pentru semeni români

în litere mai mari o să vă

citesc a vă asurzi

România creativă

cultura numerică

şcoala dovedită

standul vizitat

trebuie ştiut ce

se află în maşină

papagal mai junglă

să ne-ajungă

nu transportaţi păsări

vii în marmoră

facem parte din echipă

de nimeni nu ne e frică

tumultuită subţirime

concertul clopotelor

cetăţean numeric

persoană digitală

la f(r)acture numerique

avizi de conectivitate

tinereii Polianei

evitând scleroza

toate curg de la sine

globalul nu lasă rece localul

şi nici viceversa

defizicalizarea pedagogiei

pod decalajului digital

dreptul la apa cunoaşterii

scris francofon

oralitate americană

cartea pe moarte

patroni gârlă

Ricoeur amic lui Eliade

internauţi vizigoţi

români mai hoţi

strada palmierilor

cimitirul mătăsarilor

splaiul Sofocle

zona soarelui

Pandora ca Eva

Medeea Medusa

occidentalizarea planetei

Moise egipteanul fondă

primul monoteism cel iudaic

din care luară naştere

creştinismul şi islamul

Dunăre tulbure

sub ondulaţii negre

fiord dezgheţat Gange

cuţite abia sânge albia

Babel confirmă devorarea

Dunărea noastră care eşti în Doina

printre vagoane de marfă

mişcare contra valului retezat

trezire pe altă cinste

orb căuta din măslini

dezrădăcinaţi de îngheţ fiord

mesteceni horă albă

cu trunchiuri de întuneric

pe liber numai răpunerea

de sine cu aplauze

pe înalt pe rotund necredinţa

n-are cine ne mai nega

jusqu’au-boutisme Canada

mimoză de gheaţă sub romanţe

crucificare jungiană Paul Neagu

la valse-hesitation Herve Fischer

scăpai cu viaţă şi din Timişoara

largheţe nepovestită arhitect

temele patriotic francofone

ne plictisim de fanatism

patima antipatimii

Niculceva avea leucemie

mare închisă Mihalcea şi Cochn

terminând sfinţii

te mai pui Nifoane

năvăditelor canoane

peste tablă eu la maică

dinainte îmi rod covrigii

cum ne ţine ea în braţe

Cristoase Dumnezeule

religiozitate pe religie

Emma de la Mancha

Anton cu Iov de Ladea

printează melonul

odi et amo Catullus

Blanche zăpada de-altădată

vrăjmaşii mercenari nebiruind

nici o cronică ne pe de rost

hanatomia şi strănutai

mă strămutai în rai

fost la Paris cu Epistemon

ba în Troia cu Paris

unde-s vremurile lui Tobie

crimă comunistă de traducere

moare da Leopold Africa imperiilor

jucaţi-vă cu mărgelele de sticlă

ceri un bănuţ şi-l dai pe Dumnezeu

aia e de Brăteşti dă-o boalii

nimic nu e mai frumos ca dansul

i-am spus când am putut deschide gura

dreapta o ţii într-a gagicii

cu stânga ne conduci

grâule din boabe ploaie

când erai cârtiţă

neînverzind pădure

martor iluziei martire

o zi înainte o zi după

tăinui dăinui secundă scundă

pe talia catalană coupa santa

regii ceilalţi nu deconstrui diferenţa

pe respect din popor nu mai da

AmericanCorner

trenul gol ca Oslo-Bergen

poate prin Moldova pân’ la Botoşani

mi se rupse şi nasturele la plecare

piesa n-are scene pentru operă

la distanţă aventurile sub amintire

mai de treabă uitarea scrisorile

woman behold your son

doctrina singurei rase

ritualizarea reprezentativităţii

fumă poligonul cută pe destin

fereastra trenului melodramă

neaniversându-mă de felul meu

cine se mai întoarce pe-o parte

de tineri căzând la cuvânt

nici inutilitatea întuneric

cauţiunea americanilor

neînţelegerea tinereţii

haine verzi ochi tot albaştri

personajul cornelian Păcală

pe strada Buzinschi din Bacău

Indii fertile în scăzământul

dinspre ţâţele noastre Tirezias

nu mai apărăm părăsitura

nici n-o mai face sfârşitul României

nu lăsa nimeni claustrul aripă

ne crestarăm est-vest călători

ăla e urât eu sunt frumos voi ha ha

cavernă din cancerul ultimelor zile

ne îmbătrânesc şi studenţii

n-ajunge abstinenţa vieţuirii

pic pictor locului culoare

împrivămărându-ne jilăveala

din degete neveste povestind haos

de nu prevestind hospodar

locuri orelor nevăzute

licurirea temporalităţii

auzirăm de ani neîmbătrânire

ploaia încartiruieşte somnolenţa

urci uzurparea florii

schizofrenia aburului

oştiri dezrădăcinând

ţi se face dor de mine

părăsit o aniversare

nu mai am timp de noutate

pândă de nimeni sinea-mi de veci

alungarea tragediei

răchiţi de culoarea vinului

avatar avortonului ipse

fiind eu Ibsen nenăscut

12 aprilie 2006 nu

vrei să te mai întâlneşti

zborul obscurităţii

plin de păsări

pieirea de o fiinţă

invitaţii la poale de dispariţie

verde şi-o codirişte

sentinţa etern amânată

nici de pedepsire născut

patrii pe ducă nici

dependenţa de propria naştere

vraişte ne ducem

unde nu ne-am născut

abia făcurăm armata

steluţe fluturate

răcesc la loc

rozându-şi cipsii

apocalipsii

violul zilei

de pe urmă

când m-am născut

delirul ne urcă în pod căzuţi

pe foi de ceapă pe coji de nuci

exces de glie

accidente infertile

neclar bărbat neclară femeie

rozătoarea din faţă

prin creştini cresc spini de fini

al lui Stavru ars cadavru

vouă ce vă trebuie viaţă

moşilor şi nu verdeaţă

american corner

virusat francez

de ziua mea în Bacău

liberarea de inexistenţă

a ceea ce există

în ochi de evidenţă

mai plouă-n sus

americanilor garnizoana

de amorul puilor

lustrele i-ar înfoca

încă un tren de singurătate

piere de cum vin păsările

ziua mea în străini dispăruţi

reamericanizaţi zinc aţă

mâine soră-mea se naşte

tot în altă parte să te naşti

azi în Bacău sub arme

nemaistrânse-n palme

pe gol pe somn all the same

de unde atâţia francezi

români pe cale de dispariţie

marmoră măruntă picuri

geneza nasadya voluspo

pe ce scrii pe ce citeşti

stânca ancestralităţii

nici nu vă înţeleseseţi

cum aţi fi ăle de pe urmă

cum mi-ai vorbi dicţie

piept rampa adios

Sculpturograma

citindu-ne scrisorile

nici Pavel nici piatră

o să ne arătăm prana

fără opera Parvati

dă-mi mata în scris

urmarea din concert

patru feţe pe un cap

jur-împrejur gât-barză

abdomen în patru ţâţe

inima afar’ încornorat

în umbră ferăstrău

pe ce căpăcire

că nu eram însumi

pe ce transpiraţie

la gât cravată energie

labe roşii portrete

la şpiţ iar c-aripă

coaste de fâlfâire

sfârşitul călătoriei

cupluri apostolice

un an cu luni

s-o fi terminat eclipsa

umbrelor la bec

spre Basile cu Sorana

ludicus incubator

mâini încrucişate peste ouă

natură statică olandeză

de-o spânzurătoare

pasăre grasă de bronz

atârnată culorii unsuroase

pe masă mulaj roşu

scara cu picioare nesirenă

patru cuie unul rupt

Cristos cinându-se

această compoziţie cu şarpe

potcoavă călcată-n călcâie

de femeia cu burta mare

un copil afară în mână cu suliţă

înfiptă în capul şarpelui

carpe diem memento mori

o copită cum să tropăie

nu ştie să vorbească

da’ ştie să scrie

Ken era Adam din polimeri

Barbi că din bărbat

plutească-ne materia

tăietura plecarea

funambulul de schimb

încântându-ţi ordinal

astă-seară la salon

tema kalokagathon

dumnezeiască minte dulce glas

luminătorul a toată lumea

Rembrandt second hand

Sorana neînţelegând jertfa

ochelar de negritudine

cenuşa numelui de premiu

vii în Scoţia sculpturogramă

înainte şi după pustnic

nearsă prescura

nearsă prescura curăturii

din visul cailor pe moarte

nesocotită coasta Predii

în accidentul plutonic

armata mai omoare basul

din balamaua nedreptăţii

sperietură mormântală

excludere din sine

am trăit degeaba

a muri aşijderi

trecurăm de mască

ne mursecă fiara

scandal pe parfumuri

tocana de aripi

împuşcarea fătului

gazde plecate

vă fiu grădinar

părinţi de arsenic

copilăria fericită

povestind-o tragic

plutonul se scuză

sergentul un vis

femeia detestă pe Isus

doi saci de morcovi

eliberaţi burghezii

Eliade bhavan

în Shantiniketan

împăcate parfumuri

somnolenţa nedormire

fierbere de ceai

vere Tudorică

notiţe la film

culorile pastel

vise împuşcate

secundar retează

ochi de iarbă mare

glonţ bunuelian

tânăr şi subţire

judecător de voie

alege timpul

din ochii bărboşi

ultima clipă

încarcerează-mi

nu lăsaţi cadavre pe stradă

nesfârşirea picajului

prin cenuşa jazzului

a formelor plânsoare

nemaiînotată cine vrea

să mă trimită la moarte

îmbujoraţi-mă caravane

înecaţi suiţi în sund

frăţie în spargere

mirare nefripţilor ţapi

măştile pe faţa cancerului

ceartă şi remember

ieşiţii la iveală

nici din Dante nici din Ibsen

calm clan magnet atavic

lanţuri de strigăte

pantomimă inconştientul

n-aş îndrăzni să-mi

diger lăcomia

preschimbată în

teferi combatanţi

mlaştină de parfum

mirarea dihorilor

trăitul din scrisori

cine a ieşit din pluton

scrisorile după moarte

mi le va arde

citeam cărţi tu în lotus

arhitecta scrie în cupole

rămânem la partizani

incineraţi de vii

sub fotă coaptă călătoare

vedenie păroasă

pe degete pubere

se încarnară skalzii în fiord

derâdere Derrida

florile se întorc în grădină

ne-om fi schimbat în celălalt

poezia a murit în America

tu se numeşte cartea

m-am derecunoscut neprerecunoaştere

decât de el înţeleasă gaură în cap

protestant catolic iar protestant

pe soare strângem verbina

puţin ne lipseşte să murim fericiţi

cu opera în mijlocul nostru

cu spânzuratul adăpai epitropia

chindii nemaipovestind pridvor

var nestins în somn

mă înduioşez naufragiu

catcher in the rye bande mataram

tarhon în perişoare pe coasta Predii

că moare omul cu zile

dacă nu trăieşte bine

ţine-mă tăcere

netranscriind paternitatea

pe la trei c-o să mor

îmi adusei aminte

macule copacule

conversaţii getice pieritei Românii

unde ne duce schizofrenia

nimic mai dulce ca dispariţia

nu-ţi pasă că România se ia

adio la români morminte

nici să murim nu ne-o mai fi

ereditatea datinei

pierdere de ţară

cum mai ieşim din jug

treacă de la voi corbii

cadavrele de negăsit

poporul foştilor români bacău

voaleta dărâmătură pe Lipscani

sfârşitul României

luat în rîs de sfârşitori

the greatest risk is not to risk

teologabilă globaligă

Ibsen interzis şi la Iaşi

pe cadavrul armatei sinelui

plan nedreptăţilor cifru

pe istorie de ucişi

depresie de represie

Ibsen baciul moldovean

din peşteră Cleopa on-line

şi-n somn revelaţiile logos

latini prin imperiul germanic

sine respiră în avatar

altarul flutură cununi

coruri din văi curg însorire

cultul sunete în schimbare

şi totuşi prea ne recunoaştem

te-o pârâ şi pe tine

scrierea poeziei

pe mine viziteze-mă

doina învierii

ne-am întâlnit

în cosmogonii

ăi bătrâni cu ăi tineri

nu ne-o mai veni vremea

nu ne-om mai duce pe copcă

nu ka sa ugula pa idim ka rai

nobilul care ştie tainele

va merge în rai

apud Bucurescu

în Tărtăria liberă

te-am văzut şi anul

trecut alb înflorit

te mai văd la anu’ mărule

Chopin Sibelius

alfi din elfi

vikingii noştri

endBeckett

gata de Turku

FinishRomania