Corneliu Leu, scriitor si
realizator radio tv, s-a stins marti din viata la Bucuresti in varsta de 83 de
ani. A scris numeroase volume de proza si a infiintat Editura Eminescu. La
Televiziunea Romana a infiintat studioul de productie de filme, seriale si
coproductii, iar in Radiodifuziune a infiintat Radio Vacanta.
A initiat in ultimii ani o serie
de fundatii si asociatii pentru dezvoltarea spiritualitatii rurale romanesti in
jurul publicatiei Albina.
Ultimul articol scris de Corneliu
Leu a fost trimis presei spre publicare chiar cu 24 de ore inainte ca inima
sa-si opreasca bataile.
Marian Ilie ne scrie,
POPAS LA VIRTUALU' -
asa ar fi urmat sa se intituleze pagina alocata mie de Maestrul Corneliu Leu in
revista sa PORT@LEU. Zilele astea urma sa ma deplasez la Poiana Tapului, sa
punem la punct ultumele detalii. Cand Theo Rapan m-a sunat si mi-a dat trista
veste a plecari Maestrului dintre noi tocmai redactam comentariul de mai jos,
cu care imi propusesem sa deschid pagina. Vom vedea ce va mai fi.
Dumnezeu sa-l ierte pe
Maestrul Leu si sa-l ia alaturi drept consultant in problemele pamantesti - ca
tare ancorat la realitatea Lumii acesteia mai era!
***
Ooof, cum sa nu critici tara
asta, atat de frumoasa - in care insasi Europa isi are radacinile - cu un
trecut fabulos si un prezent atat de incert, de alambicat!
Condusa de niste ispravnici
neispraviti la suflet si la minte, incompetenti dar lacomi de bani, certati
pana si cu legile naturii, fara frica lui Dumnezeu, tematori doar de
sclipiciul de licurici, Romania sta sa-si dea sufletul - cand ar fi putut sa
fie un tigru, in jungla asta globalista.
Turistii straini nu ne stiu nici
istoria, nici geografia si nici cultura. Hagi si Nadia, da, sunt nume de
referinta in ceea ce ne priveste, numai ca turistii nu prea au ce afla nou
despre ei. Vor in schimb sa afle cat mai multe despre Ceausescu si Dracula,
celelalte doua nume de referinta, insa cu o rezonanta deoseita de a numelor
celor doi sportivi. Nu, nu tocmai la polul opus; in ciuda a tot ce s-a scris si
se mai scrie despre ei pretutindeni, in ciuda reclamei nemeritat defavorabile
pe care le-o facem noi, Ceausescu si Vlad Tepes fascineaza, in primul rand,
prin faptele lor.
Oricat de adanc ne-am stradui noi
sa ingropam comunismul, Bucurestiul le apare turistilor ca un oras frumos,
modern, cu strazi si bulevarde largi, cu un centru istoric precum un magnet
(atat prin aspectul sau desuet, cat si prin forfota lui aparte) si cu un centru
civic bine gandit si proportionat, strajuit de impunatorul Palat al
Parlamentului. Asadar, inceputurile Bucurestiului, date de prima sa atestare
documentara, sub pecetea lui Tepes, si Bucurestiul la zi, purtand inca vie
pecetea lui Ceausescu - la o azvarlitura de bat unul de cealalt.
Sunt rare grupurile de turisti
straini care sa nu viziteze Palatul Parlamentului - o adevarata sinteza a
constructiilor de palate "domnesti" din ultimele doua secole, un
impozant Dolmabahce comunist, pe care doar Pentagonul il intrece, intre
cladirile administrative din Lume - ca suprafata, nu si ca statura. A fost sau
n-a fost necesara constructia acestei cladiri-piramida? Ce mai conteaza,
spiritul faraonului ramane ingropat intre zidurile sale, invelit in sudoarea
unui popor truditor, care n-a stiut decat rareori in istoria sa sa-si faureasca
si pretuiasca domnitorii. Pentru turistul strain Ceausescu ramane o legenda, un
Imparat Rosu intr-o lume terorizata de zmei calari pe rachete balistice
intercontinentale. Cele mai marunte detalii din Palatul Parlamentului sau din
centrul civic al Bucurestiului poarta amprenta lui. Mai ales in Palatul
Parlamentului, sunt nenumarate lucruri captivante, marturii ale fortei de
creatie a acestui neam asezat de Dumnezeu la rascrucile istoriei, care il fac
pe turist sa uite de coada si controlul draconic de la intrare, de regulile
stricte dar si de balbele organizatorice ale celor ce raspund de accesul in
Palat al turistilor.
Mai la margini de Bucuresti,
fostele platforme industriale par a se stradui sa ascunda pecetea Impuscatului,
in timp ce imensele hipermarketuri si mall-uri pe unde bucurestenii scapati de
la inec isi vantura timpul ca niste marionete dintr-un film de raclama
consumerist au sters total urmele acelui trecut nu prea indepartat al marilor
producatori care au fost pana acum 25 de ani romanii - marii consumatori de
azi!
Cu Tepes Voda lucrurile stau ceva
mai altfel. In constiinta strainilor el este un fel de avatar, este vampirul
Dracula, al carui (!) Castel de la Bran atrage zilnic sute si mii de turisti.
Sunt cateva decenii de cand ne mintim pe noi insine cu ideea ca atragem turisti
doar prin aceasta minciunica. A fost o vreme cand Castelul inca pastra urmele
istoriei sale medievale, care mai rezona cat de cat cu povestea vampirului
inventat de Bram Stoker. De cativa ani insa, de cand cu retrocedarea cea
imbarligata, ceea ce poate vedea turistul in Castelul Bran nu mai are nici o
legatura cu evul mediu, intreg interiorul sau expunand doar obiecte legate de
anii in care a apartinut de familia regala - etajul reginei, cel al regelui,
etajele copiilor etc. Ca ghid de tursim trebuie sa stii ceva istorie, ca sa
poti face fata intrebarilor turistilor - care se incapataneaza sa ia miciunica
drept adevar istoric. In comparatie cu luxul din Castelul Peles, ce rememoreaza
tot viata familiei regale, austeritatea spatiului de la Bran dezamageste, de
regula, turistul.
N-am sa-nteleg niciodata de ce specialistii
si decidentii din turismul romanesc n-au facut nimic spre a incuraja si
facilita accesul turistilor la Cetatea Poenari. Sunt 1800 de trepte de urcat,
dupa cum vedeti in flmuletul de mai jos. Aici sa fi facut Madam Udrea o
telegondola, ar fi avut, zau, sens. N-a facut-o si nici n-o va face cineva cat
de curand. Cine a batut in ultimii ani drumurile Romaniei a putut constata ca
nimic din ceea ce aminteste de trecfutul storic al romanilor nu s-a bucurat de
vreo astfel de initiativa; din putinii bani alocati turismuluii s-au reparat
sau restaurat castele si mai ales cetatile Transilvaniei, in care turistii afla
detalii despre regii unguri, imperiul austroungar, comunitatile sasesti etc.
Luati de exemplu Cetatea Alba Iulia, excelent restaurata, si comparati-o cu
cetatile dacice din Muntii Orastiei.
Vai, dac-ar fi sa invie Vlad
Tepes si sa vada cum ne batem joc de memoria lui...
Iata si linkul care ne duce in
Cetatea Poenari:
Avem o tara frumoasa,dar
important este ca aceste frumuseti chiar vazute trebuie sa fie prezentate de
catre oameni bine pregatiti in aceasta meseriesi anume de cei care fac meseria
de ghid turistic.
Un VIDEO care te lasa fara CUVINTE! Da SHARE si ajuta-ne sa
facem Romania cunoscuta in intreaga lume
Romania vazuta de sus in
acordurile muzicii lui Ciprian Porumbescu. Prin aceste filmari vrem sa aratam
si sa promovam Romania . Filmarile au durat 9 luni....
Cu lacrimi de durere și recunoștință conduc prin gănd la locul de odihnă din Cimitirul Bellu pe cel ce a fost și va rămâne un Mare Om, Corneliu Leu. Odihnească-se în pace ! Melania Rusu Caragioiu
RăspundețiȘtergere