Albastră înviorare

Albastră înviorare

 

Sub mâna streaşină

ochii de smarald

trişti-visători

aruncă

printre  ferestre zăbrelite

o privire supusă

şi răbdătoare

în oglinda sinelui,

simbolul viu al luminii

dezintegrate-n

pliurile obrazului

schimonosit de durere.

 

Lumina rotundă

a felinarului

din cireşii înfloriţi,

fulger pe creştetul

orizontului,

albastră înviorare,

răsuflarea apusului,

o pietricică sidefată

dând culoare

lacului încă limpede al vieţii.

Vasilica Grigoraş

28 noiembrie 2016

O felicitare de Sfantul Andrei!

Prof. Valentina Lupu

Cele 8 Legi ale Vietii dupa Albert Einstein

1. Albert Einstein: Urmeaza-ti intuitia!

“Mintea intuitiva este un dar sacru, in timp ce mintea rationala e un servitor fidel. Noi am creat o societate care onoreaza servitorul si nu darul.”

2. Albert Einstein: Invata sa fii optimist!

“E mai bine sa fim optimisti si sa avem tonus, decat sa fim pesimisti si sa avem dreptate.”

3. Albert Einstein: Alege sa fii fericit!

“ In fiecare minut care trece si esti suparat, pierzi 60 de secunde de fericire.”

4. Albert Einstein: Daca vrei, poti!

“ Exista o forta motrica mai puternica decat un vapor, decat electricitatea sau energia atomica: VOINTA”

5. Albert Einstein: Traieste aici si acum!

“ Nu te mai gandi atata la viitor, vine atat de repede…“

6. Albert Einstein: Schimba-ti gandurile si vei schimba lumea!

“ Lumea pe care am creat-o este produsul gandului nostru si atunci nu se poate schimba daca mai intai nu ne modificam modul de a gandi.”

7. Albert Einstein: Cauta echilibrul in miscare

“Invata sa traiesti precum mersul pe bicicleta: ca sa iti mentii echilibrul, nu trebuie sa te opresti din miscare.”

8. Albert Einstein: Adapteaza-te schimbarii

“Masura inteligentei e data de capacitatea de schimbare atunci cand e necesar.”

"Prin eliminarea dorinţelor inutile, o viaţă complicată poate fi simplificată şi astfel se va reduce mare parte din truda de zi cu zi"

- Edwin Way Teale

Icoana Maicii Domnului

 

Una dintre icoanele făcătoare de minuni din  Bucureşti,  este

Icoana Maicii Domnului

de la Mănăstirea Mihai Vodă. Ctitorie a  Marelui Voievod Mihai Viteazul, mănăstirea fostridicată la sfârşitul  secolului al XVI-lea în urma unei făgăduinţe facută Sfântului  Nicolae.

 Din  consemnările cronicarului muntean Radu Popescu şi ale cronicarului maghiar Szamosközy  Istvan aflăm  că, pe vremea când Mihai era Ban al Craiovei, fiind condamnat la moarte de către Alexandru Vodă cel Rău, în drum spre locul  execuţiei, a cerut voie gărzilor să intre să se  închine în   Biserica Albă-Postăvari (demolata in timpul regimului comunist).   Aici s-a rugat în faţa icoanei Sfântului Nicolae căruia i-a făgăduit că-i va înălţa o mănăstire în apropiere, dacă îl scapă de la moarte. Rugăciunea  i-a fost ascultată şi, ajuns la locul execuţiei, călăul, speriat de chipul  măreţ al Banului Craiovei, a aruncat securea spunând ca nu poate  sa-l omoare pe acest  om. Scăpând de la moarte,  Mihai şi-a ţinut  făgăduiala şi a ridicat  Mănăstirea cu hramul Sfântului   Nicolae, cunoscută sub numele de Mănăstirea Mihai Vodă, bijuterie  arhitectonica, in prezent monument  UNESCO.

În timpul regimului comunist, biserica a scăpat miraculos de buldozere. Se spune  că în preziua demolarii, Ceauşescu ar fi avut un vis cumplit, ce l-a  determinat să renunţe la demolare şi să accepte soluţia  translatării.  Astfel, biserica a fost  translatată 289 m din Dealul Spirii (Dealul Uranus) în spatele clădirilor ce  mărginesc Splaiul Independenţei, pe strada Sapienţei, după care a fost  închisă şi nu s-a mai slujit în ea până în anul 1994. Pe placa din curtea bisericii sunt înscrise următoarele cuvinte:  "Acest  străvechi lăcaş ce strălucea  odinioară pe Dealul Uranus, fiind cea mai frumoasă cetate medievală,  a scăpat  de vitregiile vremurilor din urmă fiind strămutată în anul 1985 în strada Sapienţei. Din mila lui Dumnezeu, Biserica  a fost redeschisă în  anii de arhipăstorire a P.S. Teoctist Patriarh al BOR, sfinţită şi predată cultului la 17 aprilie 1994 de către P.S. Teodosie Snagoveanul şi  încredinţată P.S. Preot Adrian Beldianu".

Din relatările părintelui paroh Adrian Beldianu  aflăm că a doua zi după sfinţirea bisericii, doamnele venite pentru curăţenie au constatat că Icoana Maicii Domnului pictată pe un fond albastru deschis, crăpata pe mijloc şi deteriorată,

este fierbinte si nu poate fi scoasa din lada in care se afla. Iniţial, parintele a crezut că Icoana s-a înfierbântat din cauza unor  posibile lumânări aprinse în faţa ei, dar în biserică nu ardeau  lumănari şi atunci părintele, cu bucurie amestecată cu teama sfânta, a  constatat că este vorba de o minune. Văzând  starea Icoanei, s-a gândit că Maica Domnului îl îndeamnă pe această cale să  o restaureze.  În timpul  lucrării de restaurare, realizată de una dintre cele mai cunoscute restauratoare, specialistă în icoane cantacuzine, Irina  Predescu, a ieşit la iveală inscripţia cu numele Icoanei, Odighitria, însemnul donaţiei facute de monahul Ioan din Rusicon (Muntele Sfânt), anul 1666 şi semnătura acestuia.  Odighitria (Hodighitria) înseamna "cea care te  povaţuieşte şi care te întampina", "te previne înainte de necazuri".   Icoana era un dar pentru Mihai Viteazul, insa a  ajuns la Bucuresti la mult timp dupa moartea voievodului. Părintele paroh, dându-şi seama nu numai de valoarea istorica a Icoanei, cât şi de valoarea duhovnicească, a apelat la studenţii din Salonic  cu rugamintea de a-i căuta istoricul şi Slujba Icoanei. 

 

Până să primească răspuns, atât părintele, cât şi  credincioşii au constatat cum Icoana începe să li se descopere în mod miraculos, la praznicile Sfinţiei Sale, îşi schimbă faţă, se  îmbujorează, adunând sau desfăcând sfânta gură.

În momentele de cumpană din timpul lucrărilor de restaurare a Bisericii Mihai Vodă, Icoana se întrista sau se lumina.

A urmat apoi cea mai mare minune traită de o  credincioasă, care din cauza unei intervenţii chirurgicale a fost anunţată de doctori că nu va avea copii. Zdrobită de veste, s-a lăsat  convinsă de o prietena să vină la biserica. Părintele a sfătuit-o şi i-a dat canon să săvarşeasca neîntrerupt, timp de 40  de zile, Paraclisul Icoanei Maicii Domnului, iar la sfarşit  Acatistul Bunei Vestiri. Nu după mult timp, femeia l-a anunţat pe părinte ca  va avea un prunc. S-a născut o fetiţă sănătoasa şi frumoasă, primul copil închinat Maicii Domnului Odighitria. Au urmat şi alte asemenea  minuni, tineri care  s-au casatorit, bolnavi care primeau alinare şi  vindecare.

Mai tarziu, părintele paroh a primit Slujba şi istoricul Icoanei Maicii  Domnului  Odighitria din Mănăstirea Xenofon din Sfântul  Munte Athos.  Citind istoricul, părintele a constatat că toate minunile săvârşite în  biserica Mănăstirii Mihai Vodă sunt aceleaşi cu cele ale Icoanei surori. A mai aflat un lucru nou,  că Icoana are şi darul izbăvirii de  cancer. Părintele mai spune în "Cuvant înainte" la "Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu",  tiparită cu   binecuvântarea PS  Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei si  Teleormanului:  "Apoi am desluşit ceea ce eu duhovniceşte intuisem deja, că Paraclisul Icoanei se citeşte  întotdeauna urmat de Acatistul Bunei Vestiri;

Maica Domnului m-a luminat.

Maica Domnului să ne binecuvinteze şi să ne  învrednicească să fim  neobosiţi închinatori şi slujitori ai acestei Sfinte Icoane Povăţuitoare, ce se prăznuieşte cu sărbatoare în fiecare an, la 21 ianuarie (stil nou)."

PUTEREA UNEI RUGACIUNI:

  

Când veți primi acest mesaj, să spuneți o rugăciune... Doar atât trebuie să faceți.

Opriți-vă chiar acum și spuneți o  rugăciune de mulțumire pentru tot ajutorul pe care l-ați primit în viață de la Bunul  Dumnezeu.

 Apoi,  vă rog să trimiteți acest mesaj către toți prietenii și rudele voastre. Cred că dacă trimiteți această mărturisire cu o  rugăciune cu credință, veți primi tot ce aveți nevoie ca Domnul  să aducă în viața voastră și a familiei voastre.  Așadar, dragă inimă, încrede-te în Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrăni pe cei înfometați, pentru a le da haine și adăpost celor ce nu au ceea ce avem noi.

Amin.

Rugăciunea este cel mai bun dar pe care-l putem primi gratis. Nu e cu nicio plată, dar aduce o mare răsplată.

În momentele dificile,  caută-L pe Dumnezeu !

În momentele de liniște,  adoră-L pe  Dumnezeu !

În momentele dureroase,  ai încredere în Dumnezeu ! 

În toate momentele, mulțumește-I lui Dumnezeu !

Cu multă dragoste, pentru tine.

  

Pe cât de repede a venit, pe atât de repede trebuie să se duca. Fecioara care ia problemele.

Când  ajunge la tine, trebuie(este bine) să și plece mai  departe.

EȘTI UN PRIETEN CARE MERITĂ

VIATĂ LUNGĂ ,CU SĂNATATE ȘI VOIE BUNĂ !

Am cerut un înger pentru a veghea asupra ta noaptea trecută dar, a venit înapoi. L-am întrebat  "De ce?" Îngerul a spus: "Îngerii nu veghează asupra îngerilor!!" Există 20 de îngeri în lumea ta. 10 dintre ei au dormit, 9 s-au jucat si 1 citeste mesajul. Te rog să citesti. Nu e gluma. Îngerii au observat că te lupti cu ceva. Ei spun ca a trecut. Vei primi o binecuvântare.

Dacă, crezi în îngeri, trimite acest mesaj, te rog să nu-l ignori, vei vedea.

Există două lucruri care se vor rezolva.

Maine va fi cea mai bună zi.

Mălaia – ţinutul unic din România, unde Raiul şi-a expus toate cascadele

Mălaia – ţinutul unic din România, unde Raiul şi-a expus toate cascadele

Cascada cheile latorieţie

Nu există ceva mai frumos în România. Nu îl poţi defini altfel decât „ţinutul cascadelor”. Locul unde, aşa cum am mai scris, Dumnezeu a creat a 8-a zi.

Asta este Mălaia, de departe cea mai frumoasă localitate a României, născută din ruperi de ape, din pânze care şerpuiesc pe munţi, din vâltoarea cerului, având cele mai sălbatice şi mai impresionante peisaje. Este un adevărat paradis al apelor, este locul de unde nu mai vrei vreodată să pleci sau unde vrei să revii mereu şi mereu.România frumoasă şi-a pus blazon şi a construit una din fortificaţiile cereşti chiar aici, în Mălaia, unde turismul nu are egal.

malaia1

Cheile Latoriţei sunt, da, cele mai frumoase chei din România.

Cheile sunt situate undeva în sudul munţilor Latoriţei şi la nordul munţilor Căpăţânii, lângă lacul de acumulare Petrimanu, la trei ore de mers cu maşina de la Bucureşti şi două de la Sibiu.

„Priveliştea cascadelor săltând din piatră în piatră şi aruncându-se în Latoriţa este o imagine care nu poate fi uitată repede. Muşchi, flori şi lăstari de copaci grăbiţi să crească pe stâncă, răsfăţându-se cu un soare nebun ce transformă verdele în picături de smarald… Da, ştiu, este riscul unei descrieri poetice în faţa căreia nu m-am putut abţine, căci am făcut păcatul de a mă opri şi a mă uita la jocul de lumini şi ape, iar acum îmi va trebui ceva timp să îmi revin din extazul unui asemenea drog. Până şi piatra de cristal şi granit se răsfaţă în culori de început de toamnă, cu sclipiri de mică, permanent udată de nicăieri.

Practic, cheile Latoriţei sunt invadate de vegetaţie luxuriantă, cu zgomot de cascade şi râul mereu în întâlniri cu pârâiaşe de munte, cu flori crescute la adăpostul cascadei şi păsări. Multe păsări, care au destule de dezbătut şi discutat. Şi fluturi în permanentă căutare. Oameni, din fericire, mai puţini, deşi sunt câteva puncte de cazare chiar lângă lacul Petrimanu.” (xplorio.ro)

malaia3

Zeci de cascade care curg, brazi, zade, mesteceni, stânci şi păstrăvi care se aleargă. O poveste care nu se mai termină, dar nici nu pare că începe.

La Mălaia, dacă Dumnezeu ar fi ştiut că are o zi de odihnă pe săptămână aici, ar fi ales, cu siguranţă, să rămână. Pentru că nicăieri altundeva fagii nu valsează cu brazii aşa cum o fac la Brădişor, nicăieri nu se văd măruntaiele pământului ca prin apele limpezi ale Latoriţei. La Mălaia, când intri, trebuie să închizi ochii şi să laşi celelalte simţuri să se afirme. Aşa vei auzi obuzele din tranşeele cu „Pe aici nu se trece”, vei simţi aroma cimbrişorului, răcoarea ultimelor zăpezi topite, sângeriul bujorului de pe platou, vei distinge talanga oii şi apele gălăgioase ale pâraielor care se aruncă adolescentin în Lotrul domesticit în două lacuri de acumulare.

cascada  latorita

Dacă intri în Săliştea, trebuie să auzi povestea ciobanilor izgoniţi de Maria Tereza şi porniţi pe drumul lor dinspre Sibiu spre sud. „Ăl bătrân al lui ăl bătrân al lui tata mare a zâs că nu şi-o închipuit că aice se întinde o ţară atât ghe frumosă”, spune Varlam, cioban mălăian, urmaş al Mărginimii.

Dar minunile încep după ce urci Brădişorul şi se vede primul lac albastru – verde, un lac adormit precum Loch Ness-ul,  unde te aştepţi să vezi, din loc în loc, creatura. Creatura însă chiar e acolo, înlăuntrul apei: este aprigul Lotru, care se zbate acum între pereţii barajului şi aleargă apoi prin galerie, să­-şi caute drumul către Olt. Mălaia are pensiuni de la Sălişte până aici, spre centrul comunei. O comună ca un orăşel nord-american de munte, cu case care urcă în trepte, aranjate cu mâna pe fiecare stâncă, malaia4înţepenind muntele definitiv, ca pe un mustang sălbatec.

La Mălaia, soarele e de toamnă şi primăvară, de aceea aerul nu are zăpuşeala verii, iar zăpada face ca soarele să fie un pic mai alb decât se arată el celorlalţi. Iar luna, la Mălaia, se sprijină pe munte, sus, între jnepeni. Nu poţi să nu vrei să te refugiezi de restul lumii efemere, măcar preţ de câteva zile, la Mălaia.

http://www. ramnicuvalceaweek.ro/?p=25523

Sursa: Prof. Valentina Lupu