marți, 30 mai 2017
ULTIMA PAGINĂ
ULTIMA PAGINĂ
Alexandra-Maria – Alina Bănățeanu –
Dimitrie Grama – Liliana Nicoleta Hanganu – Surnder Bhutani – Silvia Cinca –
Puși Dinulescu – Adrian Botez – Liviu Popescu – Radu Toma – Mihai Maci – Ben
Todică – G.A.
ALEXANDRA-MARIA
Brand – erou sau criminal?
Motto: „A
trăi înseamnă a lupta contra demonilor inimii şi creierului. A scrie înseamnă a
pronunţa tu însuţi ultima judecată asupra ta”. H.Ibsen
Brand: „Că
nu poţi, iartă Cel de Sus/Dar că nu vrei, nu iartă-n veci”.
Brand: „De
piatră-i al voinţii-mi miez/Acum mă sfarm şi stânci cutez”.
Brand:
„De-ai da tot, însă viaţa nu,/Nimic n-ai dat, să ştii şi tu! (...)/Un singur
lucru nu poţi da/Acesta-i propriul tău eu. (...)/Când nu poţi fi ce-ar
trebui,/Fii numai ceea ce poţi fi,/Fii omul greului pământ!”
Brand: „N-amesteca,
mai spun,/Luminile cu ceaţa moartă./Să ştii: şi a trăi e-o artă”.
Ai 20-25 de
ani. În mod normal, ai fi citit Brand? În mod normal, ai fi făcut-o, având o
dorinţă nestăvilită de a savura 300 de pagini pline de îndemnuri patriotice şi
înţesate cu sloganul „totul sau nimic” la tot pasul? Aşa, însă, fiind nevoit,
scrâşneşti din dinţi şi te pui pe treabă. Cel puţin, dacă nu înţelegi absolut
nimic, ceea ce ar fi regretabil, reuşeşti să-ţi căleşti răbdarea. Dacă însă mai
şi înţelegi câte ceva, începi să-ţi pui întrebări. Dacă-ţi pui întrebări, mai
devreme sau mai târziu se declanşează conflictul: în cazul de faţă, îl accepţi
pe Brand ca principiu, ca forţă ce încearcă să trezească poporul în faţa
pericolului iminent al invaziei prusace, ca un strigăt disperat al autorului
adresat conaţionalilor amorţiţi, sau, dimpotrivă, îl consideri un exaltat plin
de intenţii nobile, care însă rămân un scop în sine şi nu au finalitate, un
individ care prin încăpăţânare frizeză absurdul şi care, având de ales între
propriul copil şi un principiu, îl alege pe acesta din urmă..
Paradoxal,
Ibsen este cel care, prin construcţia piesei, îi face un imens deserviciu
propriului erou. Realizarea artistică a piesei este de o mare autenticitate.
Acţiunile, caracterele, scenele de viaţă sunt impregnate de patos uman, de
realitate. „Situaţiile nu sunt forţate, determinate fiind de logica
caracterelor, episoadele nu rămân deloc abstracte, iar eroii sunt departe de a
fi simple personificări schematice ale ideilor enunţate, ci întotdeauna apar ca
exponenţii vii ai unor impulsuri sau convingeri morale, sincere”.(O.Drimba).
Totul este
atât de viu, de palpitant, încât, dacă la moartea mamei refuzul lui Brand de
a-i sta la căpătâi poate fi condamnabil, deşi i se găsesc o mulţime de
justificări, în cazul propriului copil sacrificarea conştientă şi voluntară
pare o faptă abominabilă, pe care cititorul o sanscţionează ca atare. Furia
însă trece şi revenim la normalitatea cotidiană în care, prin educaţie şi
convieţuirea în colectivitate ne-am impus anumite norme, ne conducem după o
anumită scală de valori, dacă suntem foarte sinceri, trebuie să admitem şi
existenţa compromisului, fiecare în măsura ce i se pare acceptabilă. Să nu
uităm însă că aceste principii morale ale majorităţii sunt acceptate tocmai din
această cauză; în sintagma „majoritate” stă forţa şi totodată slăbiciunea lor.
Orice altă normă etică, poate superioară, ce nu acceptă nici un compromis, ce
nu judecă decât cu o singură măsură, ca în cazul lui Brand, riscă să pară
desuetă, exagerat şi, în ultimă instanţă, revoltătoare. În faţa oricărei
manifestări de acest gen, ce depăşeşte limitele unei morale cu care suntem
obişnuiţi, de obicei zâmbim îngăduitor şi replicăm: „da, însă noi suntem
umani!” Avem oare întotdeauna dreptate?
ALINA
BĂNĂȚEANU
Regele Mihai:
”Poți să te
ocupi de orice, de politică, de industrie, de literatură... dar nu în afara
credinței în Dumnezeu. Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând în
secolul acesta, este pentru că s-a îndepărtat de El cu bună știință, pentru că
a vrut să vadă dacă popoarele pot să supraviețuiască fără credință.
Nu, nu pot
să supraviețuiască decât coborând sub condiția umană.
Când
lipsește credința, nu mai poți deosebi între bine și rău. Bâjbâi, te rătăcești,
az...i mergi după unul, mâine după altul și până la urmă spui că nu există
nimeni care să cunoască adevărul sau că adevărul nu există.
Aștept o
renaștere spirituală nu numai în România, ci și în întreaga Europă. Legile și
convențiile nu sunt destul ca oamenii să renunțe le violență. Prin credință
chiar datoria față de patrie ți-o îndeplinești mai tare. Eu știu că de nimic nu
s-au temut mai mult comuniștii decât de credința oamenilor în Hristos. Ei
înțelegeau mai bine decât toți că un om credincios este un rob mai puțin. Dacă
ei au propovăduit ateismul, a fost pentru că numai așa puteau să scoată pe
oameni de sub cea mai puternică protecție.”
Mircea
Ciobanu – ”Convorbiri cu Mihai I al României”
DIMITRIE GRAMA
......prin cate vieti
am trecut intr-o
singura zi?
da, da, ma intreb
si nu stiu
ce sa spun
dar uite gasesc
pe noptiera
chiar inainte de
a stinge lumanarea
agenda in care
mi-am insemnat
clipa de clipa
viata.
.....o rasfoiesc
si ma mir
ca primele pagini
sunt complect
goale
apoi apar
niste mazgaleli
si urme de pasi
o inima mare
dupa care
se ascund
pagini cu urme
de sperante
de vis
de dragoste nebuna
de ura nemarginita
de spaima
de ingenunchieri
de curaj
de nebunie
de inaltari in stele
de prabusiri in iad
pagini de zbor
deasupra padurilor
de piatra
pagini de zbor
deasupra marilor
de gheata
pagini de zbor
direct in soare.....
....acum tocmai
am ajuns la
ultima pagina
dar, vai,
adorm inainte
de a vedea
ce-am scris
pe ea.
Dimitrie, Scotia 29/5, 2017
LILIANA NICOLETA
HANGANU
1 /ZI ȘI 3/ PE SĂPTĂMÎNĂ! HOWGH!
Să nu mă nervez?!? Voi, bărbații:
Pipi din picioare? - Daaa!
Vă bucurați de chestii mișto,
discrete, ascunse, găuri și găurici, falduri, draperii, pădurice, cheliuțe ...
- Daaa! ...
De femei frumoase, elegante,
stilate... - Daaa!
De o mîncare bună? - Daaa!
Noi, ce? Ce ne dați voi? Aud?
Ia treceți pe la vorbitor,
Că-i un soare... *Orbitor*!
(vorba lu* Nea Cărtă)!
SURENDER BHUTANI
A New History
There is no need of going to the gas
chambers
the fire is constantly coming out
from the skies
whatever bones are left on the
ground...
tanks will roll over them in the near
future
Beyond any inconceivable hope for
moral questioning
the victors have designed a new set
of values
values have been added like a new VAT
and the passive public is buying them
without a murmur
An artificial state has created a new
facade
a frequent point of reference is the
old history
a new history is being written by a
gang of revisionists
and they are cutting the flammable
fat to a maximum
Sorrow wears the victims but they are
forced to remain quiet
destiny and fate have merged with the
shifting sands
surrounding seas are becoming dead
with toxic waste
searchlights are beaming from the
other side of mountain tops
SILVIA CINCA
FEMEIA - APROAPE DE PERFECTIUNE
Ai văzut
luna în seara asta iubitule? Stă ascunsă sub coroana unui copac mare, care a
umbrit cerul spre a cânta frumusețea stelelor și nu durerea lunii. Ea luna, s-a
îndrăgostit din nou. A mai suferit cândva din cauza pământului. Când
câștigătorul competiției a fost el, pământul. Un juriu al viselor nopții a
adjudecat și a ales frumusețea pământului prea plină de detaliile artei
ochiului de om și a dat crezare bogăției chipului uman și forței spiritului lui
care urca pământul tot mai sus pe scara frumuseții.
Acolo în
câmpul de flori care lipsea lunii, voi cei buni și iubitori dintre bărbați
ne-ați trimis pe noi, femeile. Prin îmbrațișarea voastră ne-am aflat în pajiști
care aduceau culorile lumii. Atunci, florile s-au ridicat și ne-au îmbrăcat în
petale de nuanțe și lumini. Au dat chipurilor noastre din culorile florilor și
soarele a pus în zorii zilei căldura plină de frumusețe și raze în privirile
noastre.
Atunci, în
noaptea aceea, ne-am desprins din îmbrățișarea voastră și ne-am ridicat în
gândirea minții spre lumina gândului și-am invadat pământul. De atunci
chipurile noastre au primit strălucirea luminii cerești și scânteierea
privirilor a rămas spre a fi culeasă de căutătorii de frumos și înțelepciune.
De atunci, din noaptea aceea ne facem rochii din petale de flori. Lacrimilor le
oferim fântâna cu apă limpede unde se vor adăpa visele care vor stinge chinul
și vor renaște gândurile luminate de soare.
Veți fi
surpriși iubiții nostri, frumoșii înțelepciunii, deținătorii forței fizice,
veți fi surprinși! Căci noi vom fi primii oameni dotați cu instincte magice,
date de victoria simțurilor asupra rațiunii, rațiune pe care am supus-o tot noi
cu puterea iubirii. Vă vom iubii veșnic, ne vom îmbrăca în mantia pasiunii, ca
și până acum, cu forța simțurilor pline de candoare și cânt, cu sărutul
inegalabil al tulburărilor minții, cu trupul, poveste de iubire descrisă doar
de pictori, cu îmbrățișarea împletită în parfumul florilor prin care roua va
aduce răcoarea imbietoare a simțurilor. Vă vom lega în nedescurcatele frânghii
ale cerului spre a transfera întreaga suferință pe care ne-ați dat-o în iubire,
și a vă oferi doar vorbele frumoase pe care le vom cere înapoiate.
Nu cerințele
pământului, ci femeia va domina și voi veți fi veșnic trubadurii care veți
cânta patima îndragostitului de frumos.
Si când
cerul ne va fericii cu pruncul iubirii, atunci se vor revărsa din bolta nopții
numai petale de flori. Si se vor auzi doar notele înălțătoare din imnul
nemuritor al adevăratei iubiri a femeii.
PUȘI
DINULESCU
Teatrul şi homosexualii
Departe de
mine ideea de a discrimina homosexualii. Ba, chiar, nelegitimarea căsătoriei
între bulangii mi se pare, mai mult decât o măgărie, pur şi simplu o mare
prostie!
Defectul lor
nu este în felul cum îşi sartisfac ei între ei, în patul lor încăpător, niscai
instincte perverse. Când eram copil, am văzut aşa ceva şi între nişte motani,
despre care ştiam sigur că nu sunt pisici...
Iar cum
făceau naziştii sau comuniştii cu ei, de-i băgau în lagăre sau în închisori, mi
se pare o mare porcărie.
Sunt deci un
partizan al ieşirii lor la lumină, pentru că, acolo, în tenebre, nu fac decât
să se mafiotizeze.
Trebuie să-i
privim ca pe ceva firesc, în diversitatea acestei lumi, cu bunele şi cu relele
ei...
Plus că
istoria consemnează oameni de geniu, care s-au, încadrat în această categorie,
total sau parţial, de la Socrate şi Sofocle, la Shakespeare sau Ceaikovski, la
Federico Garcia Lorca şi Oscar Wilde...
Dacă la
Shakespeare e mai de-nţeles decât la alţii, pentru că era şi actor, iar în
vremea sa, în Anglia, femeile n-aveau dreptul să se urce pe scenă, deşi
personajele femei existau, desigur, dar tot bărbaţii le jucau... şi erau unii
mai pirpirii, dar cu popoul mai mare, mai fâşneţi şi cu tenul mai fraged... Şi
dacă-l jucai, să zicem, pe Romeo, aveai, poate, nevoie să te mai şi pupi şi să
te mângâi cu Julietul ăsta de ocazie... poate...
Păi, se zice
că şi-n puşcării, când vine unul mai tânăr, mai neînceput, aşa, bărbaţii, care
stau acolo de ani de zile, fără mângâiere trupească, să simtă şi ei nevoia, nu?
Titus Popovici scrie undeva că însuşi Tovarăşul Ceauşescu, intrat în puşcărie,
când era de vreo 15-16 ani, ar fi fost o trufanda chiar pentru tovaăşul Dej,
care, apoi, iubindu-l atât, nu l-a uitat pentru orele de desfătare trăite
acolo, la pripon...Tovarăşil Gheorghiu, culmea, a avut şi un iubit legionar,
care – parcă şi mai culmea!- se numea Curcă!
Dar în
teatru, din păcate, deşi nu-i o puşcărie, nici o mânăstire – că şi pe-acolo
gurile rele zic că... – se pare că se practică en gros această pornire
pidosnică a unor plini de rafinament cavaleri de Curlanda!
Ceea ce nu
prea e-n regulă...
Şi unii,
dacă au putinţă, caută să taie din faşă, chiar de când sunt sau mai bine zis
erau profesorii lor de regie la Institut.
Când eram eu
student la IATC; era profesor de regie de teatru Radu Penciulescu. În clasa lui
era şi un tânăr homosexual, care nu era cel mai netalentat dintre colegii lui.
Dar Penciulescu nu i-a îngăduit să ajungă regizor, pentru că prin specificul
acestei profesii, ar fi avut un rol de conducător printre semenii săi, ceea ce
nu era de acceptat pentru o persoană cu asemenea obiceiuri.
Cred c-a
făcut bine. Dar nu toţi profesorii au fost la fel. Unul se zice chiar că l-a şi
iniţiat pe un student al său în această plăcere şi studentul a şi făcut o mare
carieră, poate chiar mai intensă decât unii, care n-aveau astfel de
predilecţii, pentru că e notoriu că şi în mediile internaţionale de teatru
preacurvia masculină e răsfăţată, comunitatea gay fiind foarte activă, foarte
săritoare şi plină de atenţii pentru cei care fac parte din ea.
Cei care au
locuri de frunte în mişcarea teatrală sunt periculoşi, însă, nu pentru ce fac
la ei acasă, ci în societate, unde promovează texte dramatice scârboase, pline
de tot felul de chestii cu respiraţia fetidă, însă abisal, chipurile,
estetizante, la un mod bolnav, funebru şi plin de scârnă.
Ei îşi arogă
deobicei o postură eleată, pârţoasă însă, din pricina sfincterelor blegite,
perorând chiar teorii moderniste în hăpăitore felaţii intelectuale, la fântâna
aşa-zisului teatru al absurdului...
Ei sunt
partizanii cotrafacerii şi fug de firesc şi de adevărul lumii ca dracul de
tămâie şi ca şobolanii de renumitul pest-repeller, care-i cam jenează la
curişorul în care le stă tot creierul lor reptilian...
Puşi
Dinulescu
ADRIAN BOTEZ
AUTODEFINIRE
...ţărână din
ţărână – nisip adevărat din
nisip adevărat...
...m-am preschimbat într-o stranie
străveche poveste – pe care màmele
noaptea târziu – ca pe-o
armă - le-o descântă copiilor
mici şi care nu-s
cuminţi – amânând – mistic
s-adoarmă
...nu vorbim despre
niciun fel de
prinţ: oglinda Ceasului de la
mâna stângă mi s-a
crăpat – dar tot este curtat - El
nemuritorul - care-a ţintuit până şi
cerul - pe o
perniţă făcută din - lugubre
àcele lui – Ceasului - este asiduu
curtat - de
stele bolnave – de ciumate
grotesc încununate
vise trândave...
...îl văd pe Nero dat pe
spate – plin de tot soiul de
zornăitoare salbe - şi
smiorcâindu-se-n izmenele-i
albe - că eu i-s doar
preaieftină arătare – iar nu viu
frate:
imperatòr de
abatòr – eu n-am venit să
mor (asta exersez
singur – paiaţă - de-o
viaţă!) - am venit la tine doar să
facem spiritism: ştiu că ai un
spor nebun – când îţi reglezi
amintirile-n
bătrânul tău - decalibrat
tun
Liviu POPESCU
Fata de la Cozia, această Ioana d’Arc
a Valahiei – una din cele mai frumoase legende ale Vâlcii
Din păcate,
nu ştim de ce, nu vrem să transcriem frumos istoria românilor, ca pe o Biblie a
noastră, ca pe o carte de bază, prin care să putem, azi, argumenta decisiv de
ce acest neam mic raportat la imperiile vecine a reuşit să-şi conserve limba,
tradiţiile, religia. O istorie absolut fascinantă, în care principii noştri au
jucat un rol esenţial în diplomaţie, în hărţuire militară, în a fi acei ghimpi
din spatele tuturor puterilor vecine.
Puteam,
foarte bine, avea soarta Bulgariei sau a Serbiei sau a altor naţiuni colonizate
şi dispărute de pe hartă secole de-a rândul. De ce Moldova, Valahia şi chiar
Transilvania ocupată au reuşit să-şi păstreze identitatea, să aibă acel nucleu
de nezdruncinat în faţa maghiarilor, turcilor sau slavilor?
Pentru că,
dincolo de istoria privită ca o sumă de evenimente şi de raportări contextuale,
am avut eroi, am avut lideri de stat, lideri spirituali, am avut acea putere
divină de a rezista şi supravieţui, de a ne impune în momente decisive ale
timpului.
Am auzit cu
toţii de Ioana d’Arc a francezilor, dar mai puţine ştim de Alexandrina de la
Cozia, tot o Ioana d’Arc, dar de-a noastră, botezată de Dimitrie Bolintineanu
drept „Fata de la Cozia”.
În istoria
naţională sunt puţine menţiuni despre această eroină născută în Jiblea şi care
a fost de de departe cel mai bun militar şi căpitan de oşti în timpul lui Vlad
Ţepeş.
Alexandrina
de la Cozia, rămasă orfană la 16 ani, scapă nevătămată după ce oamenii lui
Basarab Laiotă, sprijiniţi de turci, distrug Călimăneştiul. Fata se adăposteşte
la Cozia, dar ia o decizie crucială, care o va impune în istorie ca figură
emblematică.
După ce pe
tron ajunge Vlad Ţepeş, Alexandrina se îmbracă în bărbat şi intră în armata
domnitorului. Participă la mai multe lupte şi intră în atenţia lui Vlad atunci
când reuşeşte să-i salveze acestuia viaţa chiar pe câmpul de luptă.
Se spune că
Ţepeş o cheamă imediat la curte şi, considerând-o bărbat, o întreabă ce moşie
doreşte pentru faptele ei de vitejie. Alexandrina îşi dă jos coiful, îşi lasă
părul să curgă şi spune cine e. Şocul celor de la curte este de neimaginat, dar
Vlad o numeşte căpitan de oaste şi pe loc decide căsătoria ei cu fiul său,
dorind să o lase, clar, în fruntea ţării.
Fata de la
Cozia este cea care participă la lupte cruciale, turcii şi rivalii basarabeni
îi ştiau de frică şi unelteau să o ucidă.
Din păcate,
după asasinarea lui Ţepeş, Alexandrina este şi ea luată prizonier, este
dezonorată şi ucisă apoi cu sălbăticie, fiind, spun legendele, legată de doi
măgari.
O istorie
fascinantă despre Ioana d’Arc a Valahiei, pe care, însă, am uitat-o. Graţie lui
Dimitrie Bolintineanu şi a câtorva scrieri ale vremii, îi redăm aici onoarea şi
demnitatea unei adevărate eroine a ortodoxismului şi a neamului românesc.
Liviu POPESCU
Președintele Trump, NATO și România
Radu TOMA
Ann Hart
Coulter, 56 de ani, este o publicistă conservatoare newyorkeză, comentatoare la
televiziunile naţionale MSNBC, CNN, Fox News şi la posturi de radio,
editorialistă sindicalizată, autoare a 12 cărţi de politici interne americane,
multe dintre ele pe listele de bestseller ale New York Times, iar lecturile ei
favorite sunt Biblia şi Anna Karenina. Născută dintr-un tată catolic şi o mamă
protestantă, înregistrată la partidul republican din 2011, la o conferinţă
publică a zis: „Cristos a murit pentru păcatele mele, nu-mi pasă de nimic
altceva şi nimic altceva nu contează“. Imediat după atacurile teroriste de la
11 septembrie 2001, la New York, a spus că numai musulmanii puteau fi în
spatele lor, că nu toţi musulmanii sunt terorişti, dar că toţi acei terorişti
capabili să omoare mii de oameni într-o oră sunt musulmani, iar în 2007 a
afirmat, în faţa studenţilor de la Universitatea din California de Sud, că
„Islamofascismul este o realitate“. Aceasta a reacţionat instantaneu după
atentatele teroriste islamice sângeroase de la Paris, ce au avut loc pe 13-14
noiembrie 2015 (130 morţi şi 368 răniţi). În 14 minute a pus pe Twitter 11
mesaje împotriva imigraţiei islamice în Vest, iar un al 12-lea tweet, după o
oră şi ceva de la atac, suna în felul următor: „Dacă avem chef, putem să
aşteptăm până în noiembrie următor, când va avea loc votul, dar Donald Trump a
fost ales preşedinte în noaptea asta“ - acest ultim mesaj a fost comentat de
4,1 milioane de ori şi a primit 8,7 milioane de like-uri.
Profeţia lui
Ann Coulter s-a împlinit dincolo de toate aşteptările autoarei. Peste un an de
zile Donald Trump a ajuns preşedinte al SUA. Acelaşi terorism fără frontiere
precipită acum, brusc, într-o lume de azi împotmolită şi mizerabilă, (1)
închegarea unei posibile doctrine Trump, a unei „politici de stăvilire“ a
islamismului radical global (vezi fosta „politică de stăvilire“ a comunismului,
a fostului preşedinte american Harry Truman, din 1948); (2) reinventarea noului
NATO din următorii ani, cu misiunea #1 lupta globală contra terorismului
islamic şi (3) normalizarea relaţiilor generale cu Rusia şi „pacificarea“
Europei de Est, ca zonă de întâlnire de gradul III, militară, a lumii
euroatlantice, cu lumea euroasiatică - „mă aştept la rezultate bune cu Rusia pe
termen lung, ar fi un lucru fantastic să ne înţelegem cu ea“, spunea,
menţinându-se statornic pe mai vechile sale poziţii, preşedintele american, la
conferinţa de presă de după întâlnirea cu secretarul general al Alianţei
Nord-Atlantice Stoltenberg, de la Washington, pe 12 aprilie 2017.
În ce
priveşte apariţia, după primele 100 de zile ale noii Administraţii de la Casa
Albă, a unei posibile doctrine prezidenţiale de politică externă şi militară,
trebuie subliniat că originile ei pot fi identificate încă de pe 16 iunie 2015,
când Donald Trump şi-a anunţat oficial candidatura în cursa pentru
nominalizarea republicană la funcţia de preşedinte al ţării. Atunci, la Trump
Tower din New York, pe agenda domestică şi internaţională a candidatului Trump
a apărut, pentru prima oară, combaterea terorismului islamic global. Şi, până
astăzi, acest subiect împreună cu imigraţia musulmană în SUA au rămas în acea
agendă esenţiale. Nimic nu s-a schimbat. Dimpotrivă, a fost invers,
determinarea preşedintelui a fost cea care a produs o mutaţie în atitudinea
NATO, peste capul şefilor europeni Merkel, Hollande şi Juncker, în sensul că
Alianţa militară nord-atlantică a făcut paşi către Trump, a dovedit că a
„învăţat lecţia“ - pe 12 aprilie 2017 secretarul ei general a afirmat, fără
echivoc, că lupta contra terorismului islamic va fi subiectul principal pe
agenda summit-ului NATO din 24-25 mai, de la Bruxelles.
Convergenţa
actuală, binevenită, Casa Albă - NATO relevă, în acelaşi timp, o evaluare
realistă a situaţiei. Este tragic de spus, dar sensul profund al lucrurilor
care au stat la baza schimbării la faţă a NATO de pe 12 aprilie este că, de pe
11 septembrie 2001 încoace lumea creştină şi credinţa iudeo-creştină sunt
supuse unui asediu necruţător, continuu, al islamismului radical, pretutindeni.
Atacaţi cu avioane pline cu pasageri sacrificaţi, cu explozivi, bombe, gloanţe,
camioane, topoare şi cuţite de bucătărie, de haite teroriste, sau de lupi
singuratici, creştinii sunt vânaţi pretutindeni, în megaclădiri, aeroporturi,
gări, metrouri, autobuze, restaurante, pe terase şi pe străzi, şi sunt ucişi
sau schilodiţi. America, Franţa, Rusia, Marea Britanie, Spania şi alte zeci de
ţări europene au cunoscut terorismul de toate felurile. Nici creştinii din
Australia, Africa, Asia şi Orientul Mijlociu nu au fost cruţaţi. La Paştele
recent, în Duminica Sfintei Înălţări, 47 de creştini egipteni au pierit în
bisericile Sf. Gheorghe şi Sf. Marcu, la Alexandria şi Tanta, în Egipt. Zeci de
mii de irakieni şi sirieni au fost masacraţi de către ISIS pentru că au fost
creştini, 90.000 numai în 2016. La fel în Afghanistan, pedeapsa pentru semnul
crucii este decapitarea. Creştinismul este pe cale să piară în locurile unde,
acum 2.000 de ani, a venit pe lume.
NATO şi o
nouă politică externă şi militară a SUA au hotărât să riposteze acestei
provocări - în fapt, un război împotriva creştinismului - este posibil ca la
acest efort să fie chemată să i se alăture şi Rusia Creştină, Rusia Ortodoxă.
Dumnezeu să fie cu ei!
În sfârşit,
dar nu în ultimul rând, pentru români şi ceilalţi est-europeni orientarea
eforturilor NATO către strategii, planificări şi activităţi operaţionale
curente împotriva acţiunilor teroriste islamice în spaţiul euroatlantic,
nord-african, Orientul Mijlociu etc. ar putea să ducă la negocieri cu Moscova,
la înţelegeri şi relaxarea atmosferei pe frontiera din Europa de Est a
Alianţei. Acolo, din Estonia şi până în Bulgaria, în ultimele luni au fost
dispersate 2.800 vehicule de luptă şi de transport, artilerie autopropulsată,
tancuri şi alte echipamente, 4.000 de soldaţi americani şi alţii din Germania,
Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie şi Canada, în cadrul forţelor de pe
poziţii înaintate. Totuşi, experţii şi analiştii militari occidentali nu ezită
să spună că lucrurile în Estonia sau Bulgaria, sau Polonia sunt foarte diferite
de fostele misiuni în Bosnia, Kosovo, Afghanistan şi părţi din Orientul
Mijlociu, unde soldaţii Alianţei nu au avut în faţă armate organizate, nici
avioane, nici artilerie şi nici inamici specializaţi în războiul electronic
sofisticat. Ei recunosc că aici, în Est, NATO se confruntă cu un adversar
superior numericeşte şi dotat cu echipamente de război de ultimă generaţie, în
aer şi la sol.
Avem toate
motivele să credem că noi evoluţii internaţionale, o atitudine realistă a
actualei Administraţii americane de a ajunge cu Moscova la o stabilitate
negociată, reciproc avantajoasă, pe flancul est-european al NATO, ar putea
produce rezultate pozitive. Că ar genera o stabilitate şi o destindere benefice
tuturor europenilor, de la Atlantic la Urali.
Benefice
inclusiv României şi viitoarelor sale politici şi negocieri regionale dacă,
vreodată, această ţară se va trezi la realitate. La realitatea regională.
MIHAI
MACI
“Şcoala
românească de azi nu formează nimic, ea deformează, iremediabil, zeci de mii de
copii care nu au nicio vină. Puţinii oameni realmente talentaţi (şi ei sunt
puţini în orice societate) răzbesc cu greu (şi cu enorme eforturi ale
familiilor) şi, cel mai adesea, ajung să se realizeze în altă parte.
Conduşi de
daimonul talentului lor, ei sunt cei care “scapă” şi, în mod pervers, “cei cu
care ne mândrim”.
Ceilalţi,
cei mulţi, vor fi deformaţi pe viaţă: tot aşa cum ghiozdanul prea greu produce
scolioză şi curbează coloana vertebrală, acestor copii li se va schimonosi
sufletul din cauza poverii cu care sunt striviţi.
Zilnic
cineva îi va pedepsi pentru cea mai măruntă greşeală, dar nu le va răsplăti
aproape nicio reuşită, de la “vârsta inocenţei” vor învăţa că totul (începând
cu bunăvoinţa celuilalt) se cumpără şi că viaţa stă sub semnul lui “trebuie
să”, nu sub cel al lui “merită să”.
Copiii
aceştia vor creşte, vor ajunge în facultăţi, acolo unde cinismul e exhibat
impudic şi unde banul face legea şi, apoi, pervertiţi total, vor deveni
compatrioţii noştri şi, unii dintre ei (potrivit unei cumplite “selecţii
negative”), şefii noştri.
Când ne
uităm astăzi la clasa politică şi la reprezentanţii ei (din ce în ce mai
numeroşi) care au probleme cu legea, merită să ne gândim la faptul că, pentru
mulţi, foarte mulţi dintre ei, nu comunismul e eternul vinovat, ci şcoala care
i-a învăţat să mintă, să fure, să profite de “bunul dobândit”, să-şi bată joc
de munca altuia şi să substituie conţinutului vorbele goale sau statisticile.
Să nu ne
iluzionăm: lucrurile acestea nu sunt accidente pe care le deprind nişte
marginali; ele sunt produsul – singurul real şi vizibil – al unei şcoli care
şi-a pierdut direcţia şi care nu mai ştie care-i e menirea.”
(Mihai Maci, Anatomia unei imposturi)
Todica - DRUMETIE - Ep 1 Muntele
Buffalo
https://www.youtube.com/watch?v=3erUDt8WPkM&list=UUSFFibprnULnO50cZTNvgCw
https://youtu.be/3erUDt8WPkM
Romanii de
la Biserica Harul au organizat o excursie pe Muntele Buffalo din Victoria
Australia, un munte de granit negru. Muntele este declarat Parc National.
Bondul nostru este Comunismul. El ne-a facut sa plecam de acasa iar noua tara
incercam sa o cunoastem si sa ne-o facem casa, sa ne inchegam noi familii si sa
ramanem frumosi in ea asa cum ne-au facut parintii. Noi suntem povestile,
dragostea si lupta stramosilor nostri. Traditia si cultura o daruim copiilor
pentru ca o stim si pentru ca avem incredere in nemurirea neamului nostru.
Muntele
Buffalo este la fel de impresionant de aproape, așa cum este de departe,
stâncile sale de granit și aflorimentele stâncoase, care se ridică de pe
podeaua din Valea cuptorului îti atrag atenția cerându-ti parca să le studiezi
...
Plante: Mai
mult de 550 de specii de plante sunt protejate de Parcul Național. Pe parcursul
lunilor calde, plantele și arbuștii înfloriti pun un adevarat spectacol.
Animale:
Parcul oferă hrană și adapost la o diversitate de mamifere, inclusiv canguri,
wallabies, possums, gliders, o varietate de păsări și wombats.
G.A.
Tirthankaras
Abhinandana
un Tirthankara Adibuddha Buddha primordial creator al universului Aditi soţia lui Kasyapa trinitatea primelor
nume-glossar din Oriental Art de Michael Ridley transcrise de sărbătorită
Ajitanatha un Tirthankara Ananthanata un Tirthankara Anantha Virya un Tirthankara
urmează Bhadrajina Devajina Devasruta Dharmanatha Jina Kuntanatha
Malinatha Malyadeva Munisuvarata
Naminatha Neminatha Nykasaya Nirmana Nisupalaka Padmanabha Pedhala Potila
Prajnaparamita Pushpadauta Sambhavanatha Samvaranatha Santinatha Sarvabhuti
Satakirti Sitalanatha Sreyamasanatha Suddhama Sumadhi Sumantinantha Suradeva
Suparavanatha Suvidhanantha Vijaya minus primul şi ultimul Rishabha şi Mahavira
yoga sistem de meditaţie şi autocontrol pentru realizarea spirituală yogapatta
mâna folosită pentru sprijinirea genunchilor în yogasana zece porunci buddhiste să nu ucizi să nu furi
să te abţii de la act sexual fără de lege să nu minţi să nu bei alcool să
mănânci la timp cuvenit să nu dansezi ori să cânţi să nu-ţi împodobeşti trupul
cu flori parfumuri ornamente să nu dormi pe pernă înaltă sau largă să nu
posedezi aur sau argint.
Duhkham eva sarvam vivekinah Pentru
ştiutori totul este doar durere Patanjali La naştere gâsca
migratoare intră în noi foc nevăzut în codru ulei ascuns în sesam în cel
mai adânc adânc din noi a ne elibera de moarte Hamsa Upanishad 1.5 Precum o pasăre migratoare închisă într-o
plasă zboară spre cer după tăierea sforilor la fel sufletul nevoitorului
liberat din strânsoarea dorinţei de cuţitul yoga scapă din închisoarea samsara
Ksurike Upanishad 1.2 Aerul intră făcând ham iese făcând sa şi aşa fiinţa îşi trăieşte viaţa repetând
fără preget mantra păsării hamsa îţi dai seama de asta şi eşti liber de orice
păcat Dhyanabindu Upanishad Eu sunt pasărea migratoare Să nu faci nici un rău nici unei fiinţe cu
fapta cu vorba cu gândul aceea este ahimsa potrivit cu Veda pentru că atman
este prezent pretutindeni inaccesibil simţurilor în toate fiinţele recunoscând
atman în ele aceea este adevărata ahimsa Yoga Darshana Upanishad 1.6 Alice
Getty (1914), Mircea Eliade (1958),
Alain Danielou (1963), Michael Ridley (1970), Jean Varenne (1973), Rodica Anca (1977, 1978)
– notiţe miniatural caligrafiate, cu desene.
http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/05/ultima-pagina.html
