Mult Stimate
Domnule Ben Todică,
Vă mulțumim pentru cuvintele calde,
suflet de român. Fiind și eu un român din Diaspora nu mă desmint și fac parte
din revirimentul reafimării valorilor românești în lume, începând cu
OMUL-Român. Mesajele mele au fost
auzite, apeciate și răsplătite virtual.
Am încercat de câteva ori să pătrund în
Australa , dar căsuțele electronice sunt mereu pline. Poate prin Dumneavoastră
voi putea conversa și cu frații de acolo. Vă trimit un material care explică
unele fire trainice țesute de noi, spre mai intense și noi deschideri. Dacă
sunteți de acord vă voi redirecționa
mesaje privind multe asemenea manifestări din țară și Diaspora
( Sper că am scris bine numele
traducătoarei: STANCIU Teodora, în materialul din atașament, că am mai și... greșit,
cu atâta entuziasm și grabă...)
Din
răspunsul D-lui Ben Todică, de la Studioul de Radio Melbourne, Australia:
---------------------
Mulțumesc și eu pentru această ocazie, sosită
chiar de acest Paște, pe care vi-l doresc Fericit!, Dumneavoastră, Familiei și
Fraților Români, de a vă prezenta
lansarea unei cărți, apărținând unei persoane de mare prestigiu
internațional-Paolo Mele. În prima parte despre Români -Timișoara și
Români-Diaspora, care doresc să ridice prestigiul Românilor în lume.
Prezentare
de carte bilingvă italiano-română, carte manifest în cadrul drepturilor omului-
drepturile femeilor, susținută la ,,Clubul de aur”-Montreal, de către Melania
Rusu Caragioiu sub emblema SPICC Timișoara,, Fi vocea celor fără voce!”
LE
API MORTE - ALBINELE MOARTE
Ediție bilingvă italiano-română
--Autor
poetul Paolo Mele
Traducător Teodora Stancu,
Italia-Vicenza
Bună ziua,
stimat auditoriu, stimați scriitori,
stimați colegi,
Permiteți să
vă urez ca de fiecare dată un an prosper în activitatea domniilor voasttre și o
participare activă și, să ne dorim o participare numeroasă la Clubul de
aur-Montreal.
Am ales pentru
astăzi o temă asupra unui subiect stringent, dar neglijat mereu,
tema drepturilor omului, subliniind de
această dată tema drepturilor femeilor din întreaga lume.
Încep prin a
mă prezenta în fața dumneavoatră, deși
ne cunoaștem. Iată ceeace aș voi să vă
spun nou despre mine in conextul
implicării mele în această problemă.
Împreună cu
câteva persoane-femei din comunitatea multietnică din Montreal, persoane care
au activitate socială și culturală, eu,
Melania Rusu Caragioiu, sunt protagonista unui film care a fost turnat în anul
2014, in cadrul activităților de către
colectivul catedrei de cinematografie,
cineaștii de la Universitatea Guy
Concordia-Montreal, Și care film va fi dat pubicitățìi ¸în septembrie, anul
acesta.
Principala temă a acestui film este promovarea
drepturilor omului. și modul în care pătura femeilor în vârstă
pot susține această cauză prin integrarea lor în comunitatea montrealeză și în
lupta pentru mai bine.
Aceast film
este suvenționat d’organismele implicate în aplicarea măsurilor pentru
drepturile omului. Solicitându-se și participante din rândul persoanelor care activează și in
cadrul activităților care au loc sub egida Asociației Culturale Române, doamna
Ala Mindicanu , printre alte propuneri,
m-a indicat și pe mine de a face parte
din acest studiu social, care va apare într-un film documentar.
Intre timp
au fost luate în considerare și anumite
conjuncturi favorabile din trecutul activității mele. În
anul 2004 eu m-am înscris în cenaclul francez ,,Anneau poetique”, care are un mic istoric.
Cu ocazia unui concurs literar, eu am
sugerat ideea înființării unui cenaclu literar. Ideea mea a prins, eu fiind
considerată și membru fondator al acestui cenaclu. De atunci acest cenaclu s-a
maturizat mereu. În 2014 am sărbătorit împlinirea a 10 ani de la înființarea
lui. Pe parcurs au fost multe și frumoase realizări, eu amintind aci doar
cele două antologii-plachete în care au
apărut, bineînțeles și creații de ale mele.
. Din 2003
Comunitatea multietnică din Cotes des neiges a scos și o revistă: „
Multivox”, în limba franceză, unde și eu
public cu regularitate. Revista apare și pe hârtie și se poate citi și pe internet.
Revitsa
,,Multivox” , a suscitat o mare audiență la organismele care coordonează activitățile sociale și
culturale ale acestui conglomerat montrealez în care conviețuim.
Mie
personal, mi se cer materiale despre
viața mea, eu fiind o persoană care am
prins din păcate, al doilea război mondial,
la vîrsta de 11-15 ani, spre a
descrie propriile mele percepții.
Această
revistă intrând și în viziunea culturală
a organelor locale de guvernământ a deschis calea spre mai ample manifestări stradale sub inițiativa ,,Pro
genesis”.
În acest mod
am ajuns eu, personal, de a susține prin poezie, ocazional, aceste manifestări,
uneori fiind prezentă chiar și în
stradă, alături de demonstranții pentru
dreptuile omului.
În
filmul desppre care am vorbit mai
sus veți vedea chiar o asemenea secvenă.
Activând în acest sens, alte reviste, locale franceze, au solicitat
materiale de la cenaclul nostru francez și astfel am devenit și eu, incet, incet o activistă socială, fără
portofoliu, făcănd parte din lumea celor mulți, adică în cazul de față a celor
multe lucrătoare pentru binele pe care mereu
am dori să-l întîlnim peste tot.
Dacă eu nu aș fi avut tangență cu acest
gen de activitate socială, această carte
pe care vreau să v-o prezint, nu mi-ar fi parvenit din Italia
Și cum noi românii din Diaspora
comunicăm tot timpul, vom vedea cum putem sprijini și acest deziderat: ,,Lupta impotriva
violenței asupra femeilor”
Mobilul acestei întâlniri de față este prezntarea cărții ,,LE API
MORTE”, în traducere ,, Albinele moarte”, titlul alegoric sugerănd
viața femeii.
Se știe că
albina luncrătoare trăiește doar 20 de zile și apoi, frântă, epuizată de
munca ei, moare. Alte albine lucrătoare
o cară
afară din stup, cadavru
nefolositor. Deci, pierzăndu-și utilitatea, murind ea este dată afară,
ca un balast nociv, de către alte albine lucrătoare care vor avea la rândul lor
aceeași soartă. In unele locuri de pe
terra și le dorim să fie cât mai puține, femeia are doar un mare drept, acela
de a munci peste măsură până la epuizare, mai suportând în plus și violența
răsfrântă asupra ei sub diferite forme și toate acestea până la epuizarea ei
totală fizic și psihic, când ultima ei șansă de a se elibera este moartea,
binefăcătoare, pentru ea în acest caz.
Condițiile pentru a vă prezenta aceasă
carte s-au precipitat. Prietena mea, o universitară, traducătoare poliglotă din
Italia, doamna Stancu Teodora, mi-a tradus mie și unor colege de la Timișoara
câteva poeme, adresate femeii. Pentru
tematica lor, aceste poeme au fost incluse, în Italia, în această carte a
poetului Paolo Mele, prin acceptul și voința acestuia
Observați, vă rog, că până în momentul de față am doar cartea apărută în
Italia, și imprimată de mine după originalul tipărit acolo.
Văzând noi originarii din Timișoara această copie, am cerut
consimțământul autorului și am trimis-o
la Editura Napoca-Nova din Cluj-Napoca. Editura nereușind într-un termen scurt să tipărească
această carte, totodată neputându-se
ajunge ca un exemplar, finisat, legat, să-mi parvină și mie.
Imediat după desfășurarea alegerilor pentru
noul președinte al României, la Timișoara, Comitetul de luptă pentru drepturile omului, Moțiunea
de la Timișoara, specială pentru aplicarea și respectarea articolului
8, a inițiat o perioadă de manifestări
socio-culturale. Alcătuit acum 25 de ani în urmă, acest articol 8 a rămas fără nicio rezolvare.
S-au desfășurat la Timișoara timp de de 16
zile, de la 25 noiembrie, Ziua care sărbătorește și invită la lupta conta
violenței împotriva femeior, până la 10 decembrie 2014 manifestări politico- social -culturale de
anvergură in cadrul Asociației SPICC, emblema fiind :,,Fi vocea celor fără voce
!”
Timișoara este un oraș multietnic și
multicultural, care dorește să obțină
măcr pentru un an deptul la titlul de
Capitală culturală europeană așa cum a fost și municipiul Sibiu. Am prmit mesaje din Timișoara, unde cu această ocazie
a fost lansată și Cartea ,,Le api morte-Albinele moarte” și caseta video de
față, ocazie la care s-au citit poeziile
și noastre, ale originarilor din
Timișoara.
Eu, exprimându-mi interesul pentru această carte, traducătoarea-scriitoarea, a discutat cu autorul care s-a declarat
încântat de faptul că această carte a sa
va ajunge și în Canada,
printr-una din semnatarele din carte, adică eu, exprimînd drumul și mesajul și
importanța acestei cărți, care consemnează adeziunea de sentiment la lupta
pentru drepturile Omului-femeilor.
Mi s-a
trimis acest volum pe care îl vedeți acuma in folio, cules
de mine de pe internet.
În baza
acestui eveniment s-a cerut și un supliment de cărți spre reeditare, tot acelei edituri amintite, din România.
Deci în
acest istoric prezentat dumneavoastră,
se arată motivul pentru care am ajuns să am în mână această
carte ,,Le api morte=Albinele
moarte”.tradusă în întregime de către Teodora Stancu și tipărită în Italia,
cuprinzând poeziile d-lui Paolo Mele dănsul cerînd și includerea poeziilor
noastre gen oarecum manifest, tot în varianta bilingvă româno-italiană.
În fiecare an, la data de 25 noiembrie , se sărbătorește, începând de acum 5 ani, Ziua internațională de luptă imporiva violenței asupra femeilor La această dată de 25 noiembrie a fost
lansată la Vicenza-Italia, aceată carte
de către autorul său scriitorul Paolo Mele vorbindu-se și despre mesajele
noastre- poezii, al grupului timișorean,
poezii incluse la dorința sa în cartea
,,Albinele moarte” .
Această mișcare mondială pentru drepturile
femeilor are mulți adepți în lume,
Președintele acestei Asociații este
Dl.Paolo Mele, un reputat avocat din
Italia. Dânsul este Consilier național
și membru delegat national al Asociației Naționale Marinai-Italia,
totdată și avocatul Marinei venețiene. Este scriitor, poet, publicist și un luptător asiduu penru drepturile
omului, fiind extrem de solicitat.
La Vicenza
funcționează un Comitet director, ,,Al Celor Patru” al acestei lupte. Acest comitet este compus din patru persoane
: președintele avocatul Paolo Mele și
trei doamneî dintre care una este traducătoarea
poliglotă și scriitoarea Teodora Stancu, românca noastră din București.
Domnul Paolo Mele a absolvit studiile la
Neapole ]n 1976, are un fiu tot avocat, tot un Paolo Mele și preconizează în
mărinimia sa de a facilita înfrățirea
Orașului Timișoara cu Orașul Vicenza din Italia.
După câte știți Vicenza a fost aproape în
intregime infrumusețată în secolul al șaisprezecelea de către arhitectul,
sculptorul Andrea Palladio, 1508-1580, născut laPadova, dar care a trăit în
Vicenza. Mai dăinuiesc și astăzi marile palate, marile lui opere. Acest oraș,
Vicenza este trecut în întregime in
patrimoniul UNESCO.
Pentru Timișoara cu vestigiile sale, 180
de obiective istorice, ar fi o minunată înfrățire și un minunat schimb de impresii de cultură, dar de
fapt pe toate planurile și un pas turistic spre
Italia, acest muzeu deschis european. Poate unii zic : majoritatea
vestigiilor valoroase ale Timișoarei aufost ridicate în timpul imperiului
Habsburgic, dar aceste persoane uită că românii localnici și alte etnii au suportat impozitele fiscale îmense și
robia muncii, din fericire creatoare ale acestor valori, din acest colț de țară
îndelung înstrăinat de corpul Daciei
mame..
Cartea ,,Le api morte-Albinele moarte”
are 60 de pagini, și în interior
are și poeziiile semnate de doamna Doina
Drăgan, Mariana Strungă, Melania Rusu Caragioiu, Ionela Andrada Dobrei, Titina
Nica Țene, Ana Caia, Sciitorul și epigramistul Corneliu Ioan Iovuță,Rada Rajic
Ristic-Italia, toate incluse cu acceptul și la dorința autorului cărții, Paolo
Mele.
Poeziile d-lui Paolo Mele sunt romantice, uneori directe, concise sau
persuazive, pline de înțelepciunea experienței în activiatea sa de avocat
pentru drepurile omului, sau acel bărbat demn, respectuos și ocrotitor al
fiecărei ființe creată pe acest pământ. Unele poeme sunt de mare sensibilitate,
reușind să ne inducă și nouă sensul compasiunii, al devărului.
Noi, societatea feminină, care înfruntăm atât de multe privațiuni spre
a duce sus și susținut stindardul
familiei sub multele lui aspecte conferit nouă, suntem profund impresionte de
acest minunat ajutor din partea unei mari personlități, care își exprimă
sentimentul și de la tribuna drepturilor și în poezie.
În realizarea năzuințelor noastre, modeste,
dar atât de necesare familiei și societății cerem prin glasul acestei
Organizații și a celor care o reprezintă, de a fi respectate ca om și de a ni se recunoaște meritele. Astăzi pe lângă
clasica noastră atribuție de adevărată îngădire de sclavă, kirche, kuche, kinder, ieșim peste tot în lume, suplinind
muncile pe care bărbatul decimat în multele războaie, ar fi trebuit să le
poarte pe umerii săi. Cerem sprijin, respect și colaborare și recunoașterea
ființei noastre ca OM
Această carte este și un îndemn spre demniatea
fiecărui bărbat de a se respecta pe
sine, în sensul că trebuie să dețină spiritul drepății sociale, morale, civice
de a soluționa problema privind micile sale diferende de viață cu femeia doar
pe calea dialogului, indifrent dacă se desface sau nu carul fmiliei respetive.
Se dă în acest fel șansă femeii, - acea
albinuță care își împarte viața între maternitate, famile, serviciu și exponent
activ social.
Vă voi citi mult din această minunată
carte scrisă de un reputat om și avocat, pe urmă vă voi citi și versuri care
susțin această temă,din poeziile scrise de
grupul nostru de femei care am îndrăznit să publicăm din ceeace avem de
spus la acest stringent subiect.
Adaug la acestă prezentare în scris
doar câteva spicuiri din carte bilingvă, pe dumneavoastră invitându-vă să o
lecturați.
Motto :,,C’è qualcosa delle
donne
che me le
ha fatté amare
piu di
quanto esse
siano
reuscite ad amarmi’’
,,Acel
ceva din ființa femeilor
m-a
făcut să le iubesc
mai
mult decât ele
ar fi
putut să mă iubeacă”
Prologul
În aceste pagini, puține la număr și
fără indice, am transpus un nou semnificat al durerii. O durere sonoră ca o
tuse răgușită pe fundalul unei nopți de insomnie. O durere surdă și
incomodantă, mai mare chiar decât inima mea. Acum este aici, printre albinele
moarte și alte poezii pe care le-am scris și le scriu când nu pot, sau nu
reușesc să fac nimic altceva.
Și sper mereu că vor fi ultimele.
Outsider
Prima poezie
: ,, Orice iubire eternă
are
sertarele ei
pline de lucruri și fleacuri.
parfumul tău
déjà departe
gust rătăcit
în
hrana timpului ”
Ultimul
tren
din
întâmplare
ca și orice
adio
din
întâmplare
în ultima stație
aglomerată de navetiștii
îmbrățișați
și
eu,
cu un singur bagaj,
amintirea ta.
Acuma
merg
printre ruinele
cerului
cu intenția de a
trece dincolo
dar fără să mai
merg înainte
și în timp ce
facem dragoste
fiecare cu singirătatea lui
eu te caut
în depărtări.
Urmează o ploaie de poezii binefăcătoare prin
iubirea, calmul, căldura, decența, respectul dăruit mitului,, prezent și
trecut”- femeia
Apoi P.S. :
,,Te urmăresc cu privirea
dar după ce ai dat
colțul
ești déjà o
amintire…”
Fragmente din creația
altor poeți.
Fragment din
poemul semnat de Rada Rajic Ristic, premiul I internațional la sesiunea de
poezie de la SAVONA.
………………………………
Eu iubesc,
tu iubești,
el ucide,
noi iubim,
………………………………
Ucigașule,iartă-mă, că nu pot să te
chem altfel,
mergi însetat de răzbunare,
învăluit de ura fără iertare
și fără pic de conțtiință,
idealizezi moartea,
te ridici impotriva iubitei
tale,
și te tranformi în
judecător josnic
cu un verdict care nu lasă
recurs la viață…
……………………………………………
Frangment poeziile poetei Doina Drăgan din volumul ,,Stelata
cale”
,,Ecou”
…………………………………..
Se aude aici… se aude
acolo,
chiar dacă l-aș
căuta
nu pot să-l
găsesc.
Să-l prind, să-l ajung…
ă-l depășec… ba da…
este al meu
…………………………………….
Moment de
destin.
Explozie de durere și
întristare-
putea fi o explozie
de fericire și
încântare.
Este atât de profundă o
fotografie…
O fotografie… dar nu
orice fotografie…
Lucia purta rochie
funuță de mătase naturală,
de culoare
verde închis,
și pupi
roșii de trabmndafir la găt
Așa îi plăcea.
…………………………………………
dar flori și îngeri
plutesc desupra ei
prăvălind piatra cea grea
peste care se lasă adânca tăcere
Sunt inserate apoi și gingașele
poezii ale poetelor
Mariana Strungă
Ionela Andrada Dobrei
Melania Rusu Caragioiu,
Titina Nica Țene,
Ana Caia.
În final ,,dau cuvăntul” unui
poet care încheie prin catrenele sale
acest frumos omagiu,, Albinele moarte”, închinat perpetuei vieți a femeii.
Corneliu-Ioan Iovuță, din
,,Mic dicționar , Epigramos.
Fata morgana Curcubeu ce luminează
O dorință arzătoare,
O speranță ce nu moare,
Dar mereu
se-ndepărtează.
Femeia Amestec foarte complicat,
Sens
al vieții și speranța,
Ispită dulce și păcat,
Durere-n
ultimă instanță…
Prezentare de carte
susținută de Melania Rusu Caragioiu
la ,,Clubul de aur”-Montreal, 22 ianuarie 2015