UNCUBUS (2)
Centrul Cultural MIHAI EMINESCU
Str. Jean Louis Calderon nr. 39
Colocviile de Marți
28 mai 2019, 5 pm
Anul XI nr. 5 (111)
Tema: SIC
COGITO
Recital muzical Mihai Moșoiu
Intervenții:
Vasile Menzel: Originea cântecului popular român
Puși Dinulescu: Un roman burlac de
peste 55 de ani
Mircea Coloșenco: Hasdeu și Sic Cogito
George Anca: Onisifor Ghibu văzut de
Octavian Ghibu
Gheorghe Lupașcu: Răpirea fecioarelor
din Brăila
Andreea Fanea: Școala de la Biserica
Stelea
Anca Andrei: Convorbiri cu Leonida Arcade Mămăligă
Viorel Speteanu: Răpirea Basarabiei.
Pacea de la București
Teatru de poezie: Elena Popescu, Elena Armenescu, Liliana Popa,
Gabriela Tănase, Lili Hanganu, Evelyne Croitoru, Bianca Michi Nema, Doina Boriceanu, Lora
Levițchi, Puși Dinulescu, Gheorghe Lupașcu, Vasile Menzel, Corneliu Zeana,
Sorin Stratilat, Vasile Rațiu, Vișan Dragoș
Lansare de carte:
Gheorghe Lupașcu: Regele Cal și suita
regală de poeme, Pastel, Brașov
Coordonator: Dr. George Anca
Centrul Cultural Mihai Eminescu
Colocviile de Marți 28 mai 5 pm invitați Mihai Moșoiu Vasile Menzel Puși
Dinulescu Mircea Coloșenco George Anca Andreea Fanea Anca Andrei Viorel
Spetreanu Elena Armenescu Liliana Popa Gabriela Tănase Lili Hanganu Evelyne
Croitoru Bianca Nema Doina Boriceanu Lora Levițchi Corneliu Zeana Sorin
Stratilat Vasile Rațiu Vișan Dragoș
ÎN MAI
01.05.1831 Se înfiinţează, la
Bucureşti, Arhivele Statului din Ţara Românească, în subordinea Departamentului
Trebilor din Lăuntru. Primul director este Iordache Rasti.
mai 1840 Constituirea societăţii
Frăţia
01.05.1890 Ziua Solidarităţii
Internaţionale a Oamenilor Muncii (prima oară în România)
01.05.1896 S-a născut MIHAI RALEA,
psiholog, estetician, om politic
(01.05.1896, Huşi, jud. Vaslui -
17.08.1964, Berlin)
01.05.1956 Se înfiinţează Institutul
de Arheologie din Bucureşti
01.05.1999 "Renaşterea" -
post de radio la Cluj-Napoca. B.O.R. Mitr. Bartolomeu
03.05.1848 Adunările românilor la
Blaj "Vrem să ne unim cu Ţara"
03.05.1868 Pronunciamentul - protest
împotriva alipirii Transilvaniei la Ungaria
04.05.1643 S-a tipărit "Carte
românească de învăţătură?", primul cod de legi româneşti
04.05.1990 Prima Conferinţă Naţională
a "Vetrei româneşti"
05.06.1871 Botoşani - se naşte
Nicolae Iorga, istoric, arheolog, istoric literar, scriitor, economist,
politolog, pedagog
06.05.1639 Finalizare Biserica
"Trei Ierarhi"
06.05.1730 Inochentie Micu, numit
Episcop unit, primeşte un loc în Dieta Transilvaniei
07.05.1894 Procesul Memorandiştilor
07.05.1999 Vizita Papei Ioan Paul al
II-lea la Bucureşti
08.05.1972 Inaugurarea Muzeului de
Istorie a României
09.05.1877 Proclamarea Independenţei
Principatelor
09.05.1895 S-a născut LUCIAN BLAGA,
filosof
(09.05.1895, Lancrăm, jud. Alba -
06.05.1961, Cluj)
09.05.1945 Capitularea necondiţionată
a Germaniei hitleriste
10.05.1848 Comitetul revoluţionar :
Bălcescu, I. Ghica, C.A. Rosetti, C. Bolliac, Goleştii
10.05.1866 Carol I - domnitor al
României
10.05.1920 Primirea de către
Ferdinand Întregitorul a "Buzduganului"
11.05.1784 Limba germană declarată
limbă oficială în Transilvania
12.05.113 Inaugurarea Columnei lui Traian
la Roma
1812 Com. Vingrad, jud. Alba - se
naşte GAVRIIL MUNTEANU, profesor, om de cultură, scriitor
12.05.1812 Se naşte GEORGE BARIŢIU,
profesor, pedagog, întemeietorul presei periodice româneşti în Transilvania,
publicist istoric, literat, om de ştiinţă, economist, lingvist.
12.05.1881 Constituirea Partidului
Naţional Român
14.05.1955 Se pun bazele Tratatului
de la Varşovia
14.05.1981 Participarea cosmonautului
Dumitru Dorin Prunariu la misiunea Soiuz-40 şi a Complexului Soiuz-Saliut
15.05.1838 S-a născut NICOLAE
GRIGORESCU, pictor
(15.05.1838, Pitaru, jud. Dîmboviţa -
1907, Cîmpina)
16.05.1812 Răpirea Basarabiei. Pacea
de la Bucureşti
16.05.1972 Inaugurarea Complexului
Hidroenergetic şi de Navigaţie "Porţile de Fier"
17.05.1848 Dieta de la Cluj votează
alipirea Transilvaniei la Ungaria
17.05.1901 S-a născut ROMUL LADEA,
sculptor
(17.05.1901, Jitin, Caraş-Severin -
1970, Arcuda, Ilfov)
17.05.1920 Bucureşti - se naşte GEO
DUMITRESCU, poet, traducător
18.05.1388 Sfinţirea Bisericii
Mânăstirii Cozia, ctitorită de Mircea cel Bătrân, între anii 1387-1388, pe
malul stâng al Oltului, la 5 km de Călimăneşti
19.05.1887 S-a născut ION JALEA,
sculptor
(19.05.1887, Casimcea, Constanţa)
19.05.1910 S-a născut ION ŢUCULESCU,
pictor
(19.05.1910, Craiova - 1962, Bucureşti)
20.05.1920 Inaugurarea Operei din
Cluj cu "Aida"
20.05.1960 Inaugurarea noii clădiri a
gării oraşului Constanţa
21.05.1880 Bucureşti - se naşte TUDOR
ARGHEZI, poet, prozator, publicist, dramaturg
21.05.1881 S-a născut IOSIF ISER,
pictor
(21.05.1881, Bucureşti - 1958,
Bucureşti)
21.05.1910 Înfiinţarea Muzeului Simu
din Bucureşti, din iniţiativa colecţionarului Atanase Simu
23.05.1871 S-a născut GARABET
IBRÃILEANU, scriitor
(23.05.1871, Tg. Frumos, Iaşi -
12.03.1936, Bucureşti)
23.05.1948 Cedarea Insulei Şerpilor –
protocol
24.05.1860 "Pro Virtute
Militari", prima medalie românească propusă de a A.I. Cuza
24.05.1908 Inaugurarea Muzeului de
Istorie Naturală "Grigore Antipa", Bucureşti
27.05.1821 Uciderea lui TUDOR
VLADIMIRESCU
31.05.1883 Se naşte ONISIFOR GHIBU,
pedagog
De câte ori m-am întors în Vâlcea, am
intrat în peregrinaj cu părintele State, duhovnicul meu. Cărțile purtate îl
aureolau între nativ și universal. Mai încoace, am putut împărtăși carta regală
a sa. N-a dat la o parte polisul.
Amvonul s-a petrecut cu suflarea
noumenului.
Am vorbit mai mult cu Stăniloae, am
tăcut mai puțin cu State, neuitând Filocalia.
Bine cuvântează, Părinte!
George AncaTHEMIS
Aflat de ziua sa de naștere la Locurile Sfinte, părintele Nicolae State-Burluși
se împărtășește:
„Ne-am rugat pentru toți cei dragi și
pentru tot poporul românesc în biserica Sf.Ioan IACOB Hozevitul,cântând cu
toții acatistul în fața sfintelor moaște. ” Până la „Hora oltenilor pe Marea
Galeleii”.
LORA LEVIȚCHI
PIATRA FILOZOFALA
Pornit-am in corabia cu panze intr-o
calatorie initiatica, de viata,
Plutind pe ape albastre, care mai
repezi, si care mai domoale,
Scaldata uneori in raze de soare
diafane, iar alteori infruntand furtuni mari, pe ocean,
Cu iscusinta navigat-am printre
recifuri fascinante in fildes sculptate de corali,
Misterioase insulare imparatii,
ascunse ochiului uman, am cercetat,
Am strabatut nisipuri miscatoare, ce
ar fi scufundat pe cel mai temerar,
In vartejul Bermudelor triunghi, in
viata asta am intarziat,
Cand altii in linie dreapta
vaslit-au, razandu-mi ca m-au intrecut,
Si-apoi racnind a disperare, direct
in largul adanc de apa,
Din nestiinta, ei s-au scufundat.
Scriam memorii ziua, asezata pe-o
rala-n barca,
Inregistrand in condei puncte precise
indicate de busola,
Iar noaptea meditam si ma rugam,
ca oamenirea per ansamblu, sa fie mai
buna,
Sa nu mai fuga dupa lucruri care-s
efemere,
Iar divinul, ca pe-un gunoi, sa il
arunce in zgura!
Si-n asta noapte m-am imbaiat, sub a
cristalului luna,
cand bolta albastrita trimitea in
apa,
Scantei cu cozi de safire si alabast,
facand concentrice cercuri de soarta,
Si-atunci, vazut-am chipul tau, in
ele si asta mi-a dat de inteles ,
Ca a noastra dragoste ascunsa printre
stele,
infiripata mai demult, este nemuritoare,
Vraja ce ferecata-n univers, trimite
ecouri la departare mare,
Imbraca al meu trup pe intregime,
argintata lumina data de a noptii craiasa,
Eu sunt a gandurilor tale
intruchipare, ce tu le-ai scris pe camp de lupta,
Si-n pleosca-ti cea de apa le-ai
inchis si aruncat in mare,
Iar eu, din intamplare, am prins-o in
a navodului plasa,
Era in zadar s-o mai pastrezi, oricum
gandeai ca ai mori,
Inconjurat de oameni fiare, fetele
hade, ce le vad, cu ochii mintii, imi dau fiori!
La randu-mi, pe ale vietii valuri, eu
plutit-am mult pe cerul plin de nori,
Si-am intrecut mai multe batalii,
avut-ai roci din cele cazatoare, avut-ai flori,
Lupta-tu-m-am mai mult cu duhuri si
spirite, decat cu oameni vii,
Dar fost-au la fel de sangeroase,
le-am dus cu demnitate far ca tu sa stii.
Culesam azi din apele turcoaz, al tau
mesaj ce a parcus jumate de pamant,
Cazut-am ca-ntr-un somn adanc si-n
vis, eu am stiut cin' l-a trimis,
Si am vazut cum ai luptat atatea
secole la rand,
Si am simtit pe fiecare din misei ce
in spate hangere ti-au infipt cu jind,
Si am retrait pe unde-ai fost, cu
cin' te-ai insotit, cu cine ai vorbit,
Cati oameni tu ai alinat si cati
haini dorit-au sa te vada rece-ntins,
Si te-am vazut si fericit, cu-a ta
familie implinit,
Si am ingenunchiat cand dragii tai
parinti,
bunici, discreti, lupta cu viata
sa-ncheie au decis,
Si au plecat sa te vegheze din cerul
inalt,
la care tu ridici privirea cateodata
in oftat;
Si-am ras cu tine, cand pe- un camp
de dealuri,
alergat-ai cu al tau fiul, sa-nalti
un zmeu,
Si-am plans cand ai tai camarazi,
pe care i-ai crescut, pe fata te-au
tradat la greu,
Ajuns-am acum pe camp de lupta si
varful sagetii implantate-n spate ti l-am scos,
Si ale mele maini, de soapte, liant
au devenit cand sangele din tine cu putere a tasnit,
Prin forta autosugestiei, am inceput
al trupului tau vindecare,
Divinul in scanteie l-am pogorat pe
al tau crestet, in ochi, in ale tale zdrobite maruntaie,
in ale tale maini, picioare, iar in
suflet, ti-am asezat o floare alba,
Crescuta in penitenta, din a mea
dragoste cea mare,
Ce-o port de secole cu mine inchisa
in al meu cufar de suflet,
Te-am regasit si in mana eu ti-am
pus, calauzita acum de soarta,
O piatra a intelepciunii, cu greu
culeasa de mine dintre ape neincepute,
Asa comunicam, in sincronicitate, cu
acest feeric univers,
Ea face ca apele sa se transforme
intr-o podea de mers,
Ma uit la tine ca si cum, nu m-as mai
satura,
Cum eu sa fac, acum, din lupte far de
sens sa te opresc?!
Sunt in corabia mea si navigez in larg,
tot mai departe,
Ma uit in urma indelung pan ce cu
ochii mintii, nu te mai zaresc,
Plecat-am eu in lume ca sa-ndeplinesc
ce altii fara doar si poate,
Habar nu ar avea ce trebuie sa faca,
Ca nu au interes in a salva pe altii
de la moarte!
Luptat-am cu balauri, cu zmei si cu
misei,
In lupta nedreapta m-au inrobit, ca
in fata lor sa ingenunchez,
Mi-au zfasiat a mele aripi de putere
si m-au zdrobit sub greutatea lor,
Dar eu mi-am amintit de piatra
filozofala ce ti-am oferit,
Cand in visare te-am intalnit, de
moarte te-am salvat!
Cerut-am ajutor la piatra ... si
bolta cerului cu nori mari de vurtuna s-a umplut,
Zdrobit-au tot in calea lor prin
ploaie cu grindina mare de temut,
Doar a mea corabie dansand ca o
margea pe mare, ramas-a, de neatins,
In apa, foc, moloz miseii au fost
scufundati,
N-a mai ramas din ei decat o amintire
palida a ceea ce au fost,
Doar dare urate trase pe a boltei
cer,
Ce tu cu norii tai cei aprigi le-ai
sters, punand in locul lor un soare luminos.
Iar norii albi, imaculati au aparut
frumosi pe cer ca niciodata,
A noastre planete hoinare, acuma,
toate s-au aliniat;
Au inceput in a rescrie, al nostru
comun destin,
Caci tu se pare te-ai grabit la a te
fi nascut.
Luat-am in mana piatra cunoasterii
amandoi,
Si pe podeaua translucenta de ape in miscare
de sub noi,
Vazut-am proiectii de stele clonate
din prima noastra noapte,
Am retrasat vietile noastre asa cum
am fi vrut sa fie,
Am proiectat in harti complexe,
drumuri de viata, la milimetru aliniate,
Si-am scris pe ele, dorinte, vise,
idealuri neimplinite,
Caci am servit al altor oameni de
viata misiuni,
Ce ne-au tradat la prima greutate ce
ni s-a intamplat,
Desi din mana noastra, ei, au mancat,
i-am ajutat,
Far constiinta insa acestia ne-au
muscat si innecat,
Dar piatra noastra acuma, numai
pentru noi,
poteci prin cranguri verzi si poeni
cu flori, ea ne-a trasat,
Ne-a aratat, ce-avem de experimentat,
de invatat, de explorat,
De construit, de escaladat, de
intrecut, de cucerit,
Pornit-am mana in mana de asta data,
In lumea asta asa de larga,
Ca sa invatam a ne iubi,
Intr-un realm al fericirii celei
curate,
Ce sufletele pereche ajung intr-un
final a retrai.
Albiti la par dar cu a noastra
tinerete in suflet,
Noi viata de la zero am luat,
Suntem acuma, mai bogati ca
nicioadata,
Tu esti cu mine cand soarele rasare,
zambind frumos de ramas bun, la luna,
Cand poleit in pulbere de aur
vazduhul dis de dimineata straluce in lumina,
Tu esti cu mine la amiaza cand
soarele straluce ca un zeu peste intregul univers,
Pornim pe cai salbateci sa cucerim a
lumii neinteles nonsens,
Sa facem ordine, sa aducem lumii,
putina dreptate,
Macar pentru copii nostrii care cred
in noi,
Tu esti cu mine cand amurgul vine
neauzit,
Si inroseste bolta in arame
cositorite din iatacuri cu Feti Frumosi si zane,
In tropot de copite pe-ai nostrii cai
ce iau a marii spuma, in picioare,
Ne ridicam spre stele, ne aranjam pe
constelatii mai bune, a noastre destine,
Suntem de neinvins, avem a noastra
piatra a cunosterii in mana,
Divinul curge in ea, ne tine departe
de orice rau,
Puterea sa e data de a nostra
dragoste, atat de adanca,
Nutrita unul pentru celalalt, de
veacuri,
Cu piatra asta muntii ni se-apleaca-n
cale,
Si ne calauzesc prin desisuri, unde,
doar fioroase fiare, resista a trai,
Strabatem dune de nisip incandescente
ce pe altii i-ar face ca sa se topeasca
Noi invincibili am devenit la ce-i
pentru un om obisnuit,
Pieire si stavila de neintrecut in
viata asta cateodata asa nefasta,
Cu asta piatra, ce emite energie pe
frecventa de iubire a noastra,
Descoperit-am ca suntem asa de
diferiti de ceilalti,
Incat nu are rost al nostru unic
timp, a-l irosi cu altii,
Recuperam din secole pierdute, spre a
ne primeni a nostre suflete;
Filon puternic de lumina am devenit,
Gasit-am elixirul nemuririi, cand
inimile noastre s-au unit,
Al alchimiei rezultat, usori ca
fulgii,
La intalnire cu Dumnezeu, noi, ne-am
pornit.
Tinand in maini tableta de smarald.
De Lora Levitchi, 18 Mai, 2019
Isaac Newton and the Philosopher's
Stone | Documentary
Lora Levitchi
May 13 at 4:11 AM ·
Z M E U L
Pe ale pianului albe si negre, clape
sidefate,
Curg note muzicale incantatoare, ce
si-n alta viata le-am auzit,
Imbujorate ori albite ca panza
topita, petale colorate, de flori inmiresmate,
Tu imi arunci in aer, de pe coame alb
imaculate, de cetati de nori,
De-a v-ati ascunselea m-alergi in
ritm de vals ce ele-l fac prin aer,
Se deruleaza~n spirale multicolore
pana la cer si inapoi,
Eu rad cu toata inima, in inocenta
mea, de copila,
Ca nu stiu viata cu ce se va manca,
Tot imprejuru-mi intre pamant, apa si
cer,
La inceput de viata, pentru mine i-un
adanc mister!
Ce stiu ca am o viata-ntreaga a-l
deslusi si-al cerceta.
Inlantuiti unul de altul de dupa gat
noi ne luam,
Plutim indragostiti in universul ce~i
plin ochi de-a noastra iubire,
Cu usurinta din lumea reala evadam,
Iti mangai parul, cu mult drag mi te
alint,
Eu sunt al tau odor, iar tu,
neinfricatul, Fat Frumos,
Intruchipat din lacrimile mele de
argint.
Suntem copii hapsani in a trai cu dezinvoltura,
Cea mai frumoasa-i libertatea,
interzisa, adolescentina,
Un zmeu frumos, cu bratele de lemn
asezate-n cruce,
Tu incropit-ai cu ale tale maini
goale, caci esti maestru la mesterit.
Iar eu, cusutoreasa iscusita, mi-am
scos acul agrafa din a mea lunga cosita,
Si i-am cusut pe el o mantie
caramizie,
Incondeiata cu flori cusute-n seri cu
luna, cand gandul meu zbura la tine;
Decis-am impreuna il a-l lansa de pe
cele mai indraznete stanci,
Oceanul albastru il oglindea in
panorama vastitatii sale.
Acelasi capat de sfoara noi tinem cu
destoinicie amandoi,
Strunim zmeul salbatec si dornic de
zburat in zbantuiala,
Un vant cand mai puternic, cand mai
fragil il prinde far sfiala,
Si-l poarta peste paduri si ape,
arata lumii a noastra creatie,
facuta din dragoste, dar la pripeala;
Asa noi ne-am pornit la drum, in asta
viata,
Tinand cu hotarare, amandoi,
crampeiul de sfoara al zmeului hoinar,
Dar deodata, drumul, sfoarei
impletite, tu, ai dat,
Iar eu, cu tot cu zmeu, cu teama, in
aer de indat' m-am ridicat,
Si am plutit pe cerul albastru, si-n
alt destin am navigat.
Ce poti de ale dragostei manipulari
sa stii, cand ai doar 18 ani?
Intocmai ce mi-ai spus, eu am crezut,
m-ai amagit cat ai putut de mult.
Si-acuma ce ramane de facut, decat sa
zbor de una singura, catre infinit,
Iar in acest periplu sa invat cat voi
putea de mult, misterul vietii sa-l dezleg!
Si in plimbarea mea prin inaltimi,
vazui copaci uriasi si a lor freamat
vorbitor de frunze,
Am observat ca fiecare infrunzeste in
primavara,
Si frunzele-si lasa in vesnica
adormire pe pamant, in fieste toamna,
Iar primavara urmatoare, se imbraca
in alte frunze,
Mai tinere, de un verde mai deschis,
stralucitor,
Incerc sa imi explic duplicitatea si
lipsa ta de monogamie,
Luandu-mi exemple ce natura mi le da
cu darnicie.
Casatoria dintre doi, a inceput,
frumos, cand fiecare,
Entuziasti promit ca-n maini, vor
tine, capul de sfoara, la acelasi zmeu,
Insa cum fiecare legamant este facut
sa fie rupt, unul, il va lasa pe celalalt,
fie s-atarne suspendat in aer, ori
mai rau,
si mana partenerului de drum, o va
desprinde de pe sfoara,
,acesta din urma, pravalindu-se in
hau!
Cat de curata si inmiresmata-i
dragostea, atata vreme cat, maleficul nu intervine,
Eu te-am simtit cand tu, cu adevarat
ai fost cu mine dar si cand ai mimat,
Oamenii in viata asta in functie de
circumstante, fata-si schimba, setand idealuri diferite,
Tot ce citim, ingurgitam ca
informatii, toti cei cu care noi, zilnic, interferam,
Fac ca sa fim, ciopliti in oameni de
nadejde ori pur si simplu, farisei.
Iar tu, din cel care-l stiam atat de
bine,
alaturi de care zmeul frumos am
construit si am lansat,
Tradat-ai increderea si al nostrului
univers de vis cu tot cu principii,
Poate ca oamenii din juru-ti te-au
influentat?!
Ma uit la oceanul de un albastru
adanc, ce-n imensitatea lui,
Gasesc ca nu are doar o singura
culoare,
Ci impletit el este intr-un manunchi
de nuante,
De turcoaze, safire, ametiste si
alexandrite,
Si atunci cum eu sa iti cer tie,
o singura culoare a personalitatii ca
sa ai?
Ma uit la cer si imi doresc sa vad un
albastru omogen,
Dar cerul mi se-nfatiseaza in toata
splendoarea sa,
Cu asa de multe variatii de
bleumarin, albastru, bleu si alb,
incat nici de as vrea, nu le pot
numara!
Si-atunci cum sa-ti mai cer eu tie, o
singura iubita a avea in viata ta?
Ma uit la munti si-i vad pe toti cat
sunt de diferiti, desi-s neamuri,
Unii semeti cu fruntea ascunsa
printre nori in albul zapezii dense,
Iar altii mici, chirciti cu inaltimi
aproape de dealuri,
Si-atunci cum sa-ti mai cer eu tie ca
tu sa fi doar zburatorul unei singure mirese?
Ma uit la florile risipite in
dezordine pe campii,
Si caut sa gasesc vreuna ce are flori
mate, de~o singura culoare,
Dar, eu uimita am descoperit, ca
albul cel mai alb al crinilor au varste in ele de galbui,
Ca rosul cel mai ros, al
trandafirilor de catifea, au dare de rubiniu, in ale sale petale,
Iar albastrul din florile de
albastrele si-acelea au varste de bleumariu si violaceu.
In primavara, florile rozii ale
copacilor splenditi, invaluiti in miresme paradisiace,
Si acelea au pictate striatii de roz,
ros si galben in a lor petale,
Si-atunci cum sa mai am pretentia ca
omul de langa mine,
Sa aibe o singura femeie, chiar daca
sub ast soare,
Mai sunt si alte sanziene, cu ochii
de smarald ori de turcoaze,
De~o frumusete rar intalnite sub
soare!
Ma uit la frunzele ce-ngalbenesc in
copacii din padurile de toamna,
Iar galbenul, auriul este scaldat in
purpuri si verniluri diferite,
Ma uit la culoarea ierbii din fieste
care vara,
Si o remarc acuma si pe aceasta ca
n-are culoare uniforma,
Pe alocuri, verdele e aproape
pamantiu de inchis,
In locurile cu lumina, fac iarba sa
apara chiar si de un verde albastrui.
Si-atunci cum sa nu iti gasesc eu tie
circumstante atenuante,
Ca mana, pe sfoara zmeului ce am
facut, la-nceput de viata, impreuna,
Ti-a obosit si drumul cu tot cu el
mi-ai dat in imensitatea cerului infinit?!
Ne-am despartit, si s-a- ntamplat ca
eu sa nu dau drumul la sfoara,
Gandit-am rapid ca decat, zdrobita
cu-al meu trup de stanci,
mai bine, ma inalt spre soare.
Si corpul meu depersonalizat de tine
a devenit,
Deodata atata de usor, de nici nu il
mai simt!
Am devenit una cu razele de soare,
Sunt parte din vazduh acuma, si aripi
mi-au crescut,
Nicicand nu am obosit, si am uitat
de-un car de ani, in jos, sa ma mai uit.
Eu tin cu indarjire, drumul catre
acasa, in raiul cel din soare,
Si il urmez entuziasmata, ignorand,
interferentele din al meu drum!
La milimetrii trec pe langa varfuri
de copaci inalti,
Ori piscuri albastrui de stanci a
muntilor seculari,
Ma i-au la intrecere cu norii cei
hai-hui,
Ce umplu bolta cerului in mod razlet,
Cu stropii cei de ploaie, ce mi-au
spalat,
A mele pacate, adunate cu tine, din
lumea cea de jos,
Si fulgii cei de nea, m-au pus
intr-un cojoc,
alb de zapada, ca-ntr -un cocun
pufos,
Si daca stau cu intelepciune, ca sa
ma gandesc,
Sarmanul zmeu de lemn, cu panza deasa
de mine pictata si brodata,
A rezistat la atatea intemperii, la
vanturi si furtuni,
Eu tot ce-a trebuit sa fac, a fost
doar mana de pe sfoara sa nu-o dezlipesc!
Cum acest zmeu ce nici macar nu are
suflet si ratiune ca si tine,
Putut-a-mi fi asa loial, lasandu-se
pe el tot rupt si ciuruit,
Pe mine m-a aparat cu trupul lui, de
orice obstacol ce l-a intalnit in calea sa.
Trag o concluzie-nteleapta, ca
oamenii,
chiar si cei ce-i iubim pot fi
inselatori,
Doar pe alor tale maini si al tau
muncii rod, te poti baza,
Ce de folos iti va fi, te-o insoti
loial o viata intreaga pe pamant,
Va las pe voi, dragilor dragi, sa
judecati, asa cum ve-ti simti,
Cu cine ar fi trebuit a va fi insotit
la inceputul ast' de viata,
Si daca omul cu care saci de sare,
ati mancat,
In initiatica calatorie de prin lume,
A meritat a voastra incredere si
timpul,
Ce-ati investit tinand de-acealasi
cap de sfoara,
Al zmeului ce poarta a vietii
voastre: dragosti, nazuinte si credinte.
De Lora Levitchi, 12 Mai, 2019
Lora Levitchi
Yesterday at 4:49 AM ·
IERTAREA PAMANTULUI
Pamantule, te rog, auzi-ma, sunt eu,
acela care,
Alaturi de celelate vietuitoare imi
duc traiul pe obrazul tau,
Te vad atata de mahnit, prin
zbuciumul albastrului involburat al apelor din ai tai ochi, din mari si din
oceane,
Iti vad durerea reflectata in
oglinzi, prin matelotii cei de gheata,
icebergurile cele- nalte pana la cer,
ce din prostia noastra, se topesc la poluri!
Plange, plange pamantul, geme sub
greutatea abominabilelor fapte ale noastre,
Dezastre militare catastrofale ,
provocat-am si am intretinut,
Te-am ars si aruncat in aer, te-am
otravit si tepuse de fier, in inima, noi ti- am infipt,
Ti -am pus ciubote militare pe cap si
te-am scuipat, batjocorit,
In sange de-ai nostrii semeni, in
nebunia noastra, noi te-am imbibat,
Toata mizeria lumii noastre in al tau
pantec, noi am ingropat,
Te vad, pamantule, cum gemi, ne iarta
daca poti,
Ca suntem mai distructivi decat
vreodata am fost conceputi,
Te vad, pamantule, cand iti trimiti
prin furtuni, fioroase mugete de tunete si fulgere,
Sa ne avertizezi pe noi ca omenire,
cat de mici suntem,
Te vad, pamantule, cand din valtorile
de valuri si oceane, tu ne ridici, ca pe niste paie, zagazurile lumii,
Iar noi plutim in degringolada, ca
niste farame de nisip, suntem la mila ta,
De patimi imbuibati, noi mintea nu am
mai fost in stare a ne-o mentine pura!
Doar tu poti sa-ti mentii a ta apa a
vietii pristina, ce tasneste din munti in izvoare cristaline,
La fel cum numai tu prin ploaie, poti
a oxigena natura,
Si-a face verdele de smarald, sa
apara dupa ierni indelungate,
Doar tu cu forta ta poti sa distribui
viata in totalitate,
Prin vene de copaci de prin adancuri,
prin vegetatia marina de prin ape,
Si prin a norilor calesti ce alearga
prin vazduh,
Caci esti stapan aici, unde noi, ne
credem Demiurgi !
Suntem doar fire de nisip pe tine, ne
iarta ca nu am stiut a te iubi,
Iti vad mania cand lava incinsa o
arunci din pantec prin vulcanii incandescenti,
Realizez ca ti-ai pierdut rabdarea,
cand ne cutremuri prin a placilor tectonice miscari,
Iar noi zburam de colo, cu tot cu a noastre
nimicuri materiale,
Ca niste margici, ce doar sclipesc
frumos in soare!
Se aud simfonii de ingeri din ceruri
ce vin spre a te calma,
A Maicii Domnului glas tare catre
Fiul ei,
Te strabate din cap pana-n picioare
si iti cere pentru noi,
Sa ne acorzi clementa si-ndurare,
Desi in suflet, multi am ramas goi!
Sa ne mai tolerezi inca o zi, ca stam
in nepasare cu cizmele pe fata ta,
Sa ne privesti ca pe niste copii cu
mintile in crestere, in formare,
O, drag Pamant, in altruismul si
generozitatea ta,
Nadajduiesc ca poate ne trezim si
constientizam,
Ca, far de tine, noi am fi, doar mici
farame plutitoare in al universului neant,
Ne-ai dat si casa, ne-ai dat si masa,
ne-ai dat si frumuseti divine,
Ne-ai dat campii imbelsugate-n grane,
Si dealuri pline de pomi cu fructe
paradisiace si vita de vie,
Ne-ai dat mirifica natura cu codrii
verzi si pajisti pline de flori multicolore,
Ne-ai dat chiar mine pline de metale
pretioase: de aur, platina si diamante,
Ne-ai dat si hrana din a tale
maruntaie, din apa si din aer,
Iar noi netrebnicii, distrugatori te
facem arsice si te poluam,
Cu o viteza cu care nici o alta
vietuitoare,
N-a reusit vreodata a o atinge, cat a
trait pe tine, dragul nostru Pamant!
Ne iarta, ca n-avem intelepciune, sa
pretuim ce tu facut-ai pentru noi ca omenire,
De cand pe tine noi vietuim.
Merg in adanc de munti, sa
ma-nfratesc cu tine,
Si-a ta inima zdrobita, de noi
nevrednicii, sa o gasesc,
Ascunsa in grote unde sihastrii s-au
rugat ca noi sa nu fim spulberati,
De ale tale forte daca tu, dragule
Pamant, te-ai pune cu noi!
Merg greu, escaladez stanci cu
colturi ce imi intra-n carne,
Dar ce mai conteaza cand stiu ca te
voi intalni,
Acolo unde apa-i cristalina si
neinceputa,
Iar iarba necalcata de picior de om,
Acolo unde fiara cea mai fioroasa devine
blanda,
Iar tu arzi valvataie in plasma-ti
incandescenta,
Merg pe un drum de penitenta, in
negru post si rugaciune,
Al meu corp eu mi-l imping tot mai
departe,
Prin tinuturi sterpe, cu sufletele
moarte, si-i cer a rezista,
Merg sa iti cer, Pamantule, indurare,
pentru a noastra hidosie sufleteasca,
Si faptul ca aditional de a te
injunghia pe tine in fiecare zi,
Ca fiarele ajuns-am si am inceput a
ne injunghia si intre noi!
Suntem gata de violente, crime, la
ordinea zilei,
Iar dracii cei din noi, ne cer in
lacomia lor, distrugere, din ce in ce mai mult!
Ne-am invatat ca sa te torturam pe
tine, pe ale tale celelalte vietuitoare, dar si pe ai nostrii semeni,
Merg inainte, talpile mi-s sfartecate
si picioarele zdrelite,
Merg far ca sa mai simt ca sangele-mi
tasneste abundent din rani,
Te caut, inima de Pamant, caci stiu
ca esti atat de mare in bunatatea ta,
Vin sa imi asez a mea frunte obosita
si imbrobonata de sudoare,
Pe tine, ce ne-ai pulsat de atatea
secole fara-ncetare,
divinul ce Dumnezeu tie ti l-a
incredintat,
Ne-ai adoptat ca pe-un parinte bun
iar noi, ca fii cei risipitori,
Am prapadit tot ce tu ca pamant mai
bun puteai a ne oferi,
Venit-am aici, in genunchi, sa te
alin, vad ca si tu acuma sangerezi,
Ne iarta, inima de Pamant, ca suntem
cazuti in maini de cerberi,
Ce controlul lumii au preluat si ne
impun, o noua ordine,
In care, scara valorilor a cedat, sub
presiunea pacatelor!
Ne zbatem in nestire, cuprinsi de
febra de supravietuire,
Cazut-am prada, fariseilor de minti
de oameni manipulatori,
Si se pare ca iesire din aceasta
periculoasa, aranjare, a ordinii mondiale,
Noi nu avem de unii singuri
capacitate, ca sa vedem!
Suntem la mana lor, ca niste halci de
carne aruncate in gura lor,
Sclavi devenit-am a unei societati
moderne,
Cheama ai tai soimi, si ursii si
lupii cei din codrii,
Cheama si alte fiare a tale fioroase,
leii cei paralei,
Si porunceste duhurilor apelor din
tine
si sufletelor celor din cer sa se
ridice,
Sa curete ce- acum a devenit asa de
had si rau!
Ne iarta, Pamantule, ca am fost
slabi,
si n-am avut credinta suficienta in
Dumnezeu!
Si din prostie ori hapsaneala am
cazut in mana lor,
Ne-au pus in lanturi, legati de maini
si de picioare,
si cu belciuge de numerotare la al
nostru gat,
Noi devenit-am, carne de tun, ce-
alimentam ,
A lor nepotolita sete de putere si
delir de inavutire,
Inima de Pamant, nu lacrima, iti dau
din al meu suflet,
Ce a mai ramas din dragostea ce am
purtat pentru ai mei semeni,
Ne iarta, in a ta intelepciune si
socoate ca am fost doar prosti si neinitiati,
Orbiti am fost spre a nu vedea a ta
maretie, grandoarea si putere,
Ne-am increzut in bicisnice sisteme
si oameni,
Ce ne-au vandut ca pe niste animale,
Cu tot cu -a noastre suflete, direct
la Satana in iad!
Ne-au taiat a noastra cale de
legatura cu Creatorul,
ne-au condamnat la a fi doar
muritori,
Ne vestejim ca frunzele, ce cad
toamna din pomi,
Si nu mai avem puterea sa ne ridicam!
Noi am uitat cu desavarsite ca suntem
creati,
Dupa, chipul si asemanarea lui
Dumnezeu!
Suntem nemuritori iar goana dupa
avere si putere ,
Este ceva atat de josnic si de
efemer,
Incat ar trebui distrusa in
totalitate ca ravnire, sa nu mai fie,
Transforma-ne, pamantule, ca sa
realizam ca suntem de fapt toti energie,
Fiinte de lumina, ce avem al nostru
suflet nemuritor!
Ne zdruncina a noastra lobotomizata
constiinta, si-arata omenirii, cat de mici suntem,
Te simt, pamantule, cu toate ranile
tale, deschise, sangerande,
Ce noi, nemernicii ti le-am facut
de-atatea generatii, din antichitate,
Iti mangai inima ranita si o alin cu
ale mele lacrimi,
Iarta-ne, ca ne-am pierdut a noastra
constiinta si ne-alimentam in fiecare zi,
Cu rele fapte, unul in altul,
hangerul cu pofta diavoleasca, il implantam si-l rasucim,
Sunt gata de orice jertfa, de trebuie
facuta, ca ai nostrii prunci sa fie salvati,
Sa nu plateasca pan la al saptelea
neam, pentru nimicniciile alor lor, inaintasi,
Ei, sunt Pamantule, nevinovati, puri
ca si florile de colt din munti,
Da-le o sansa, ca sa-ti dovedeasca ca
noi, ca omenire, ne-am schimbat!
Ca apele tale, pline de deseuri si
carcase de nave ruginite le vom curata,
Ca vom iesi cu mic si mare si-o sa
incepem al tau piept defrisat in a-l replanta,
Lastari tineri vom pune, ca sa
creasca noi paduri pe locul acelora ce le-am taiat,
Ai tai plamani sa-i intarim, sa poti
cu usurinta sa respiri,
Vom popula din nou a tale ape cu
vietuitoare marine, ca sa reintregim,
Al tau ecosistem ce este acuma, grav
afectat,
Ne vom opri din a te sufoca in fel si
chip,
Prin otravirea fetei tale si alor
tale maruntaie,
Ne vom hrani cu cumpatare, si vom
risipi tot mai putin,
Vom deveni cu adevarat fii lui
Dumnezeu,
Tie iti vom aduce pretuire, iara Lui,
ascultare,
De tot ce ni s-a scris in Sfintele
Scripturi!
Iti multumesc, ca imi arati in a
ochilor mei fata, soare
Si curcubeu care strabate, cele mai
intalte piscuri de munti,
Ce-s luminate in zapezi albe,
scanteietoare,
Ca lauda la Dumnezeu, ca tu esti al
nostru salvator,
De la dezastre si cataclisme, ce noi,
in indolenta noastra, zi de zi le provocam.
Iti multumesc, Pamantule, pentru a ta
intelepciune,
Si bunatatea ce ne-o arati pana la
cer si inapoi.
Amin!
Lora Levitchi
8 hrs ·
LOSTRITA IZVORULUI MUNTELUI
Susur lin de apa curge in dor mult
incet la vale,
Printre pietrele sculptate-n clipocit
de apa-n floare,
Cu candoare fiecare povestesc din
trecutul ce le doare;
Trupuri de copaci voinici, adanciti
pana la mijloc, stau de garda,
Nelasand intrusi sa treaca, paznici
fiind,
la Izvorul Muntelui, unde soarele se
pleaca
In fatza Ceahlaului ce priveste ale
lumii pamantesti oranduieli
Prin oglinda fermecata zamislita ca o
plasma miscatoare de pe apa,
Facand un baraj maiastru intre lumea
de pamant
si cea ce luceste- n apa,
In brocarturi de smarald a verdetii
atarnata
Se aduna in urzeala de covor de
vrajitor, care vietuieste -n apa
Capturand de ani in el tot aleanul
mandrelor, suspinul flacailor,
Ce nu s-au gasit in asta lume, unul
pe- altul sa se-adune,
Si-au trait far de odor, doar in vis
facand amor.
Intr-o liniste profunda, din padurea
ce se-mburda in cest lac maiestuos,
Se aud cantari de pasari mult
maiastre dand concert de vals spre astre,
Cum gresit-am eu, de nu te-am stiut
nicicand pe tine
Nici in viata dinainte, nici in viata
dinapoi?!..
Companie mi-au tinut soarele si
brazii vajnici ce se oglindesc in lac.
Frumusetea naturala poarta nobletea
de odinioara
A craieselor ce-apar doar cand luna
de cristal
Isi pune secerea pe mal, Craiul Nou
lasand s-a apara
Si-apoi bun de vraja este el... pe un
luciu-nselator argintat
Al Izvorul Muntelui, noaptea-i timp
de inselat.
Pasitam eu codona sprintzara, in apa
rece de cristal,
Si la atingere cu apa vietii, am
tresarit ca fulgerata,
Picioarele mi s-au muiat si indoite
in rugaciune,
De-ndata preschimbate in coada de
pestoaica au fost
Si viata toata parca incepu a lua un
alt se pare rost!
Paru-mi desfacut pe umeri s~a pierdut
incet in apa,
Lostrita am devenit, iara glasul de
fecioara s-a facut deodata soapta.
Misiune eu primii cei haiduci care-or
veni,
Murgu sa-si adape-n lac, sa primeasca
al meu cantec,
Fermecat in a lor inimi pe vecie fara
frica de neant.
Pentru o clipa- n infinit, ochii am
inchis,
Sa traiesc spre vesnicie vraja
soarelui in extaz,
Cufundata-n covorul verde de sub apa
M-am lasat de val luata si-am cedat
l-a lui putere
M-a invaluit deodata in lianele din
apa si total m-a coplesit
Devenit-am una cu el, pe vecie am
dorit, sa raman tanara-n el,
Prin mandrutii ce-or veni, curte ei
mi-or face mie,
Si-i voi duce in paradis, pe al
lacului podea,
Sa dansam neobosit imbatati pe
vesnicie,
de a lacului mister.
Ce mai viata, libertate absoluta cand
in salturi de pestoaica, toate
pietrele zvacnira imprejuru-mi, in
sclipiri de apa vietii, briliante colorate,
lacului ai aranjara o podoaba mult
aleasa pusa-n salba dimineata,
De un soare mult ferice, ce-mi
zambeste cam complice,
Transformand intregul lac, intr-un
rai incarcat de nestemate.
Asa da sa-ti traesti viata!
O, cate fericire, viata-n extaz ca sa
petreci,
Sa ma gandesc acuma bine, ce vreau,
eu?!..
Libertate ori iubire?!..
In salturi mai repezi ori mai
domoale,
Coada~mi argintata proiectand, hoarde
de cercuri poleite-n briliante,
Tasnii in sus din lac, sarind tot mai
inalt spre soare,
A viata si vitalitate radiind, oarba
am devenit la neputintele lumesti ce-s trecatoare!
Soarele-ntr-o magie de raze
imbracat-a deopotriva padurea si lacul si pe mine,
Si poleit-am fost in reflexii aurite,
pe umeri aveam paiete sclipitoare,
Craiasa a lacului eu ma numeam si
totul parea in vraja ca si cuprins,
Sarbatoream festin al vietii pline de
trairi inaltatoare
Si-n fericirea asta mare,
Uitat-am ca odat aveam picioare, iar
acum sunt boante si de neatins.
Si mult m~am veselit cu pestii acum
frati,
Si ras~am zgomotos cu brotacii in
vernil pictati,
Pan ce tropotul de cal, a stricat
momentul care,
Parca ne-nnalta la cer dandu-ne
intrare catre Dumnezeu cel Mare!
Suparata te-am privit cum tu
pleosca-n apa ai pus,
Si -am crezut ca ai venit sa distrugi
un paradis,
M-am miscat neauzit si-am venit pan
la~l tau spate,
Si lin in apa mi te-am adancit
Cantadu-ti cum tu n-ai visat
In 7 glasuri pe limbi maiastre sa fii
vrajit definitiv,
Tu mie sa nu te opui si nici sa
suferi c-ai murit,
Dar cand aproape de podeaua de diamant
a lacului
Noi ajunseram, tu
briceag din fildes de la brau ai scos
si ai crestat,
Din coada-mi ce te-anconjurat!
Si-atunci fu bai, nevoie mare, caci
de durere am tipat,
Ti-am dat drumul din a mele brate, in
haul apei te-am lasat,
Tu insa nu te-ai impotrivit, din
contra tu mi-ai spus soptit,
"Eu nu mai am mult de trait...
In lupta eu am fost ranit,
Iar rana de la cap din sangerare nu
s-a mai oprit...
Dadui sa iau cu ploasca apa, dar tu,
moarte, se pare mai repede-ai venit
...Du-ma la groapa...ca sa uit de
asta slabiciune mare."
Si-atunci, eu din visare-am tresarit,
si ma vazui pestoaica pe jumate, cu coada
Iar el, om si ranit si innecat
aproape, mi se zbatea in brate in drumul lui spre moarte
Si tare trista-am devenit...M-am
ingrozit...
Atunci am inteles ca libertatea ce-am
primit
Era himera, lacul crud cerea in
schimb vieti omenesti
Si eu complice acum...mult m-am
cait!...
"Stai!...Stai!..Nu pleca din
asta viata, voinice....
Stai!..ca si eu am fost odata ca si
tine.. intreaga.. cu picioare
Te voi salva indata..."
La mal l-am tras si- am suierat spre
ale padurii vietuitoare,
Sa vina sa-mi aduca iarba de fiare,
ce acum mi-e grabnic trebuitoare
Am descuiat cu ea sufletul lacului si
mi-am luat picioarele-napoi,
Si-apoi pe pat de frunze mi te-am pus
Te-am oblojit cu pulbere de vasc
Padurea a amutit solemn, si totul s-a
redus la noi,
Ce am jurat de-atunci sa nu ne
despartim
Tu scut, eu pavaza, sa fim,
Iar lacul a-nteles si-a tremurat.
Si spre baraj el s-a retras.
by Lora Levitchi, March 26th, 2019
De Lora Levitchi, 16 Mai, 2019
MARTIRUL
Pus la pamant am fost, si mi s-a
luat,
Aproape tot ce s-a putut, chiar si
cea de pe urma rasuflare,
Pierdut-am sanatate, reputatie si
onoare,
Dar ce a fost mai grav, pierdut-am pe
cei dragi,
Ce m-au iubit in a lor sinceritate,
neconditionat!
Pierdut-am, crezul ajutorului in
divinitate,
Cu care muntii puteam a-i urni din
loc,
Avand pe Dumnezeu alaturi
si puterea cuvantului cu forta
purificatoare, ca de foc,
Pierdut-am visele de inaltare si rostul
misiunii mele pe pamant,
Zaceam in nemiscare, pe fundul unei
barci epave,
Fara de panze ori de vasle, pe o apa
mare,
Involburata si cu valuri pana'n cer
de-asa turnura a fetei de la soare!
Cand unui om acoperit-ai, farama de
divinitate,
Ce-o poarta din nascare in a lui
inima, cand s-a pornit la drum,
Atunci ai va fi harazit momente de
degringolada si pierzare,
Caci nu mai este el imun la acei
misei ce sar pe el!
Ce vor sa-l devoreze si sa il
despoaie,
Pan' ultima de sange, picatura, se va
scurge,
Iar maruntaiele tinute-n post,
Sa le despice si le-arunce ca hrana
pentru caini,
Caci ei, in ura lor cea mare, n-au
toleranta,
Pentru crestinii, ce raman de
neclintit in credinta lor, ce nu-s ca ei.
Asa patit-au toti martirii, primii
apostoli ai lui Hristos,
Ce s-au dezis de la a lor viata, dar,
Au tinut credinta dreapta, in
dragostea pt frumos.
Ei au luptat pentru al omenirii bine,
Si n-au gandit o clipa, ca datoria
pentru tara ori pentru neam,
Este o cazna ori o amarnica amagire,
o inteligenta unealta de manipulare,
A vietii de oameni ce-s formati in
academii,
Doar pentru a celor far de suflet,
din conduceri aparare,
Ce-n divolismul lor cel mare,
Pun la pamant pe oameni simplii, pe
unde pot,
Se folosesc de aceia care,
Au din a lor gene, o constiinta
treaza pentru neam,
Si a dormi in pat nu pot, au griji pe
umeri, si alean,
Incearca a aduce cum pot, unui popor,
o lepadare de Satan!
Ramas in viata fiind, miraculos, la a
Domnului porunca,
Spre ingenunchierea rapida a
sufletului meu,
Tot ce- am creat, in tarna grabnic a
fost ingropat,
Am fost otravit, batut si torturat,
Pan' biologic, corpul a cedat sub
gravitatea ranilor,
Vazut-am viata intr-o fractiune de
secunda, prin ai mei ochi ce zarile pierdeau,
Unii, atat de orbi nu au vazut,
sangele care se varsa imprejurul lor,
Copiii ce-s lasati de timpurii fara
de mame,
Ori parintii disperati, rupti de
copiii lor,
Fratii ce-s despartiti fortat unul de
altul,
Ori surorile ce-au fost macelarite in
fata familiei lor.
Pamantul ascunde cu iscusinta in
burta lui aceste grozavii,
Sub maldare inverzite de tarana, sa
para mortii ca-s toti vii,
Paraiele de sange curg, bine ascunse
in suflete de oameni,
Cratere adanci ei au, acolo, unde
odata a fost D-zeu,
Cel ce-a sadit genetic, o floarea
gingasa a dragostei de semeni,
Uscata e acum, udata a fost in loc de
apa cu venin.
Ridicatu-m-am de jos, ochi ageri nu
mai am, picioarele-s zdrobite
Ma tin cu indarjire de ale mele brate
ruginite cruci,
Si constiinta trezita urca in urlet
pan' la cer din mine,
Ruga in scheunat s-a transformat,
sunt om ramas fara de glas, de la mult urlat,
Ce-s galben ca si ceara si ma clatin,
La al maicii mele mormant, eu ma
tarasc pe genunchi,
Sa sterg din lacrimile statuiei cea
de prunc,
Ce o vegheaza in tintirimul pe dealul
bisericutei plin cu nuci.
Ma uit pe cer si e senin, iar norii-s
asa de albi si de pufosi,
Natura arata parca-i dupa un uragan,
Si-acuma scapata, se bucura din plin,
Ca verdele in ea, impuns-a cele patru
colturi ale lumii,
Si a creat cadru de viata potential
imbelsugat,
Pentru aceia multi, care acum sunt in
suspin.
Am inteles ca tot ce pot,
Este sa ma supun al mainii deciziei
destin,
Sa ma-nfratesc cu codrii ce mi-au
devenit pe data frati,
Sa strang in pumni cu patima din
tarna care trebuia,
A mea ultima suflare, a o acoperi
definitiv!
Victoria c-a fost salvata a mea
viata,
Este umbrita de pierderea acelora a
carui viata mi-am inchinat,
Mai ca ma duce de-atata durere a
sufletului, in delir,
Deja, comploturi s-au starnit pe
fatza,
Caci toti meschinii, se intreaba cum
de-am scapat si n-am murit?!
Poate ca eu ranit n-am fost vreodata,
poate eu doar am simulat,
Iar drugul cel de fier cu otrava
infipt in mine
N-a fost asa adanc bagat,
Desi din spate in fata, al meu corp
in semn de imbratisare a vazduhului,
De cei misei fara de cuget ori
gandire, fost-a fara constiinta , secerat!
Stau si citesc de pe a mamei cruce:
Eu sunt Calea, Adevarul si Viata.
Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine!
Eu insuflat-am voua Duhul Adevarului,
pe care voi ca nume nu ati stiut ca sa-l primiti,
Adevarat, adevarat va spun ca cine
crede in Mine va face si el lucrari mai mari ca mine,
Nu va mai trebui, jertfit sa fie,
este de-ajuns, ca jertit am fost, eu.
Duhul Domnului este peste Mine, uns
eu am fost sa fiu saracilor mangaiere,
Pentru a lor inimi zdrobite sa fiu
tamaduire,
Pentru al lor chip cel plans, sa fiu
bucurie si inviere,
De sange omenesc se va varsa,
aceluia, sangele, de mana de om va fi varsat,
Caci nimeni in lume , nu are dreptul
a omora, cu piatra-ntai a arunca,
Spre cel ce este, facut dupa
perfectul chip si asemanare a lui Dumnezeu!
Raiul din cer si iadul cel de pe
pamant,
In ziua cand soarele si luna se vor
alinia,
Contopite de Duhul cel sfant, ca ingerii
sa poate a vesti,
A doua infricosatoare pentru misei,
venire a mea!
Amin, Amin, Amin!
The Messenger: The Story of Joan of
Arc (1999) Official Trailer 1 - Milla Jovovich Movie
https://youtu.be/aCbMOQIs45s
De Lora Levitchi, 15 Mai, 2019
NICOLAE MANOLESCU
nicolae.manolescu@uniuneasriitorilor.ro
MARIAN POPA
popaart@yahoo.com
DANIEL CRISTEA ENACHE
danielcristeaenache@yahoo.com
BOGDAN LEFTER
cafeneauacritică20132014@gmail.com
GEORGE ANCA
george_anca@yahoo.com
Aniska Anuska Ce tareeee! Domnul
Profesor! L-am adorat pe omul acesta!
1
Hide or report this
· Like
·
· Reply
·
· 1h
·
Mihaela Stancu-Paceagiu Nu sunteti
singura care simte asta, sa stiti!
POEME DIN LUMEA VISELOR
de Col.(rzv.) Alexandru Baloi &
Lora Levitchi, MBA, MAFN
2019
Contents
.................................................................................................................
9
...............................................................................................................
19
CUVINTE..........................................................................................
19
CULORILE DORULUI...................................................................
109
MARGOT.........................................................................................
113
ELIBERAREA.................................................................................
118
SOARTA..........................................................................................
127
DOINA
NOPTII...............................................................................
135
SIGILIUL
IUBIRII..........................................................................
160
FLOARE DE
LOTUS...................................................................... 165
TE IERT!..........................................................................................
179
LEGEA CRUCII..............................................................................
205
SFESTANIA.....................................................................................
211
DRUMUL SPRE
PARADIS............................................................ 214
SUFLETE DE
MAGNOLII............................................................. 305
SIGILIUL
INDUMNEZEIRII......................................................... 320
MUCENICIA SPRE
MANTUIRE................................................... 328
CREZUL DIN
LUMINA................................................................. 343
DUHUL
PADURII...........................................................................
378
UNITI DE
DUMNEZEU................................................................. 387
O USA IN
CER................................................................................
415
DUNAREA......................................................................................
488
AM
ZIS!...........................................................................................
490
..........................................................................................................
516
UNCUBUS
Horace Gange – George Anca – Murasaki Shikibu –
Grigore de Nazians – Ioan al Crucii – Arthur Rimbaud – Emily Bronte – Dan
Boicea – Dimitrie Grama – Viorel Roman – Scrisoare deschisă
HORACE GANGE
UNCUBUS de Iarman Poppart în România
Iarman Popart s-a născut într-un
cartier al oraşului boemian Brno, ca fiu al unui grefier şi al unei artiste. A
studiat psihiatria la Eranos. A profesat în Cape Town, după care se retras
într-un sat german unde meditează şi cultivă coacăze. A fost premiat cu Aldous
Huxley pentru Homo Victus, iar Vinod Seth din Maharani Bagh l-a nominalizat la
Nobel pentru deradicalizarea pragmaticalizării.
Cine şi-ar fi închipuit că, printre
englezii din Bram-Bran-Dracula, se va mai scrie o carte, şi încă una benignă?
Folosirea limbii române nu este accidentală în sistemul literar conceput de
autor. Până la cheie.
„Uncubus aparţine unei pentatopii
având o componentă care nu va fi niciodată tipărită.” Patru sau cinci coautori?
Uncubus se va fi putând citi,
deocamdată, în legătură cu Excubus de Armani Popaart apărut la o editură tot
din România.
Uncubus incipit:
Friedrich Stauglitzstrasse are pe o
parte clădiri cu un etaj sau două, vile care par pustii, impresie dată printre
altele de absenţa copiilor. Oricum, pustii sau fără copii, clădiri din ultimele
decenii, deci solide, nu ca acelea din centru, cărora dacă le dai jos fardul,
dai de zidurile afectate de osteoporoză. Copiii, câinii şi joggingarii se pot bucura
de ceea ce începe dincolo de celălalt trotuar al străzii, care însă trebuie
închipuit, deoarece nefiind foarte necesar nu există – un parc-plantaţie, dar
nu unul în stil romantic, pentru că lipsesc urmele unei păduri cu clasici
copaci bătrâni; cei mai mulţi copaci sunt schilozi, au multe ramuri tăiate,
pentru a se combate măcar aşa consecinţele dramatice ale poluării, alţii zac pe
sol trântiţi de furtuni prezentate de savanţi ca fiind tot mai nenaturale şi în
stive plasate la marginea potecilor, şi unii şi alţii aşteptându-şi dispariţia
definitivă prin putrezire şi comercializare.(p.5).
Fine:
Abia atunci îl înhăţă şi pe el
spaima. Îşi căută biletul de autobuz pentru Bucureşti şi ieşi pe uşă
mângâindu-l cu degetele ca pe icoana Sfintei Paraschiva” (p. 274).
Versiuni de
George Anca
MURASAKI SHIKIBU
Shu
(Poeme din Genji)
紫式部集
めぐり逢ひて
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ
într-un târziu
ne-am întâlnit
eu am plecat
nerecunoscându-te
lună în nori
*
mă uit la
cerurile coborând
mereu înnourate
cum de plâng
lacrimi de iubire
*
să nu uităm
adâncul mării
când valurile
au spălat
vechile urme
*
te las voi merge
pe unde toți mergem
de-aș putea
aș alege
drumul celălalt
*
cât timp
ne va fi dor
de cei duși
durerea de azi
ne este mâine
GRIGORE DE NAZIANS
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
Luminii toate nu ți-am fost afin,
Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;
Că pete negre ai văzut întin.
Ziua căzu, noaptea s-a răspândit:
Crez, Doamne, Ți-am împărtășit;
Jurând, gândind s-ajung, m-am
rătăcit,
Pașii în altă parte au pășit.
O beznă a venit de dedesubt
Întunecând ai mântuirii fii.
Lumina Ta, Hristoase, dar de frupt,
Întoarcă întunericul în zi.
IOAN AL CRUCII
Stai, umbra mea
Stai, umbra mea, pe loc, în apărare,
imagine de vrajă încă-n dor,
iluzie frumoasă-n care vesel mor
ori dulce ficțiune viața-mi doare.
Imamul grațiile de-ți năzare,
mi-nfige-n piept oțel ascultător,
la ce de lingușire să m-amor
de-aș fi batjocorit în evadare?
Mai blazonat nici că se poate, fală,
că tirania ta triumfă-n mine:
lăsând batjocora, tot strânsă zală
încercuind fsntasticele mine, /u-ți
forma aurală
puțin importă-n brațe, piept năvală
dar fantezia-n temniță nu-mi ține.
ARTHUR RIMBAUD
F o a m e
Dacă am gust, nu e decât
Pentru pietre și pământ.
Aer prânzind,
Carbon, fier, grind.
Vira, foamea mea. Treci, foame,
sunete zame.
Trage otrava-ne
din volburi game.
Mănâncă pietre dărâme,
Lespezi de biserici hume;
Lipii din potopuri râme,
Pâini din văi de albăstrime.
EMILY
BRONTE
Ultimele rânduri
N-am suflet temător,
Nu tremur sferei lumi înfurtunată,
Văd glorii în Rai lucitor,
Egal lucind credința, fricii-armată.
O, Doamne,în pieptul meu,
Atotputernic, mereu prezent, Divine!
Ce viață duc din greu
Punterea nemuririi are-n Tine.
În van mia de crezuri
Ce mișcă inimile: în zadar;
Cât veștede nutrețuri,
Ori goala spumă-n val fără hotar,
A trezi dubii undei
Atât de strânsă ție-ifinirii:
Cea ancorată unde-i
stânca statornică a nemuririi.
Îmbrățișând nespus
Duhu-ți însuflețește eonii blând,
Întins puiește sus,
Schimbând, ținând, topind, creând,
înălțând.
Pământ și om duși chiar,
Sori și-universuri nondiferență,
Rămas Tu singur ar
Exista-n Tine orice existență.
Pentru Moarte nu-i rând,
Niciun atom să-și dea-n gol putere:
TU ești Fiind, Suflând,
Ce ești Tu niciodată nu piere.
DAN BOICEA
Istoria unuei poezii care a făcut
istorie
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!" este poezia pentru care comuniştii l-au condamnat la moarte pe
Radu Gyr, în 1958. Contactat de „Adevărul", criticul literar Nicolae
Manolescu face un istoric al poeziei şi arată că se face o confuzie între
„legionarismul lui Gyr şi anticomunismul poeziei în cauză". La rândul său,
criticul literar Alex. Ştefănescu afirmă: „Dacă nu am şti că Radu Gyr a fost
legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această poezie".
MANOLESCU:„MAMA MI-A RECITAT DIN RADU
GYR"
Criticul Nicolae Manolescu recompune
contextul în care Radu Gyr a scris poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!". Începuturile poetice din anii 1920 fuseseră
ale unui tradiţionalist cuminte,
„cântăreţ inocent al plaiurilor olteneşti".
După ce a devenit membru în Garda de
Fier, în 1935, Radu Gyr a scris imnul organizaţiei, „Sfântă tinereţe
legionară", şi alte imnuri şi ode întru cinstirea Căpitanului şi a
oamenilor săi de nădejde. În 1933, a fost internat în lagăr, pedeapsă comutată
în domiciliu obligatoriu şi, din nou, trimis în lagăr de oficialităţile
carliste.
„Acest destin sinuos nu răspunde clar
la întrebarea privitoare la ce l-a determinat să scrie instigatoarea poezie
anticomunistă din 1958", afirmă Nicolae Manolescu. „Cum poezia n-a fost
publicată atunci", revine Manolescu, „data nu poate fi precizată decât
dacă luăm de bună informaţia că poetul a fost arestat în acel an (pentru a doua
oară, după război) tocmai pentru a fi scris «Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!». Aşadar, pentru caracterul anticomunist şi nicidecum legionar al
poeziei!".
Criticul aminteşte că Gyr îşi plătise
legionarismul cu zece ani de temniţă, între 1945 şi 1955, făcând parte din
„lotul criminalilor de război", când mai multe poezii ale sale, cu temă
religioasă, au circulat clandestin în închisori. „Mama mea, incapabilă să spună
pe dinafară o poezie şi fără un spirit religios pronunţat, mi-a recitat, când a
ieşit din închisoare, «Iisus în celulă» a lui Gyr, atât de tare o
impresionase", îşi aminteşte Nicolae Manolescu.
Gyr a fost închis la Aiud, unde a
compus poezii pe care deţinuţii le-au memorat şi pe care le-au transmis prin
viu grai. Sub regimul comunist, a executat aproape 16 ani de detenţie, în
condiţii grele, fără asistenţă medicală, deşi suferea de TBC şi de hepatită.
ALEX. ŞTEFĂNESCU: „NIMIC
LEGIONAR"
Criticul literar Alex. Ştefănescu
spune că poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" nu are legătură
cu simpatiile legionare ale lui Radu Gyr şi poate fi privită separat. Exegetul
propune şi un exerciţiu de imaginaţie: „dacă nu am şti că Radu Gyr a fost
legionar în tinereţe, n-am vedea nimic legionar în această poezie. Este vorba
despre un strigăt de revoltă împotriva comunismului, în anii tragici în care
ţăranii noştri erau deposedaţi forţat de pământ de ocupanţii sovietici, în
complicitate cu comuniştii români".
În ceea ce priveşte relevanţa
estetică a poeziei, cei doi critici au opinii diferite. Alex. Ştefănescu este
de părere că „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" este o poezie „plină
de dramatism, de o mare forţă expresivă, care a intrat definitiv în conştiinţa
românilor (ca «Luceafărul» sau «Moartea căprioarei») şi nu poate fi scoasă de
acolo nici măcar de Radu Ioanid (director în cadrul Muzeului Holocaustului de
la Washington - n.r.). Comunismul însuşi, în această poezie, este transfigurat
şi apare ca un rău metafizic".
Criticul Nicolae Manolescu afirmă că
poezia este „mediocră literar" şi nu crede că valoarea ei are vreo
relevanţă în contextul dat. „Relevantă, aşa zicând, este confuzia dintre
legionarismul lui Gyr şi anticomunismul poeziei în cauză", subliniază
Manolescu.
PEDEAPSA CU MOARTEA, PENTRU ŞASE
STROFE
Radu Demetrescu-Gyr s-a născut în
anul 1905 la Câmpulung Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924,
odată cu apariţia volumului „Linişti de schituri". A colaborat la
numeroase reviste ale vremii şi a fost membru important al Mişcării Legionare,
pentru care a compus multe imnuri în versuri. Comuniştii l-au condamnat la
moarte pentru poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!", scrisă în timpul
colectivizării. Regimul a considerat că versurile instigă la luptă împotriva
sistemului. Ulterior, pedeapsa i-a fost schimbată în 25 de ani de muncă
silnică, din care a executat şase.
Nicolae Manolescu, cenzurat din cauza
lui Radu Gyr
„Radu Gyr nu era un om curajos, mai
degrabă oportunist", afirmă Nicolae Manolescu. Criticul evidenţiază şi
faptul că, în 1963, când a fost eliberat din nou (deşi fusese condamnat la
moarte, pedeapsa fiindu-i apoi comutată în închisoare pe viaţă), Radu Gyr a
început imediat o lungă colaborare la revista de propagandă a regimului,
„Glasul Patriei", cu poezii fără tendinţă politică, reportaje care slăveau
„măreţele realizări" şi o mea culpa intitulată „Destăinuirile unui fost
legionar". Unii susţinători ai lui Gyr ar fi spus că, de fapt, articolele
erau scrise de Securitate, care îl obliga pe poet să le semneze.
Nicolae Manolescu însuşi a avut
probleme, după ce a inclus câteva texte ale lui Radu Gyr într-o antologie de
poezii, în 1968. „Cartea a fost retrasă din librării şi topită din ordinul
expres al lui Ceauşescu, la care m-a reclamat Eugen Jebeleanu, nu doar fiindcă
Radu Gyr făcea parte din sumar, ci fiindcă făceau parte şi alţi poeţi socotiţi
a fi aparţinut extremei drepte interbelice, precum Nichifor Crainic, sau unii care
trăiau în străinătate, precum Ştefan Baciu, puşi toţi în aceeaşi oală
ideologică. Mai era un motiv:nu fuseseră încă «reconsideraţi» de ideologii
regimului. «Reconsiderarea» nu va mai putea fi împiedicată, dar «Antologia» a
avut neşansa da a fi publicată un moment prea devreme". Criticul îl
consideră pe Radu Gyr un scriitor de dicţionar şi de antologie. „De aceea l-am
şi inclus în «Antologia poeziei moderne» din 1968, nu în «Istoria critică» din
2008.
„Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!"
de Radu Gyr
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de
mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin
şanţuri,
pentru cântecul tau ţintuit în
piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în
lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciulă de
stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în
bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i
scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe
icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe
funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a
furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
DIMITRIE GRAMA
Feudalismul actual moldo-valah
Draga Viorel, fiind in tara am
asistat la alegerile pentru Parlamentul UE si Referendul cerut de Presedintele
Iohanis.
M-am bucurat ca o lume mai tanara si
mai lucida a iesit majoritara si ca la un orizont indepartat a aparut o
luminita pe cerul intunecat al Romaniei. Ce m-a uimit este faptul ca aproape
30% din populatia unei tari poate in continuare sa voteze Imoralitatea,
Coruptia, Abuzul si Hotia!
Ce m-a uimit este, ca atunci cand un
criminal care a condus ilegal o tara manipuland justitia servila si intimidata
la tacere, este dus, in sfarsit la inchisoare, un partid intreg, PSD, prin
reprezentantul respectiv, o doamna dezorientata social-politic-juridic si
lingvistic, se exprima cam in felul urmator: "Tot partidul PSD al sustine
si e alaturi de Dragnea si familia lui (la fel de corupta) si suntem indurerati de "tragedia"
lui!"
Cum adica, indurerati pentru ca un
hot-criminal in sfarsit poate fi pedepsit?
Cum adica un partid alaturi de asa ceva? Un partid, cat de cat
democratic, chiar si in Africa sau Mongolia, ar fi declarat exact invers! Ar fi
spus ca se distanteaza de asa un element care binenteles este exclus din acel
partid pe vecie! Si ce tupeu are acel Dragnea care in drum spre inchisoare
spune: "Si Mandela a fost la inchisoare si apoi a devenit
Presedinte". Da, asa este, dar Mandela nu a stat douazeci si cinci de ani
la inchisoare pentru Coruptie si Furt al Bunului Obstesc!
Ce ma mira este faptul ca eu comentez
aceste lucruri si nu jurnalistii de la canalele TV!!!
Deci, in concluzie, dragul meu, ceva
parca s-a schimbat, dar este mai mult parca decat schimbat. Vom vedea ce va
alege poporul roman la urmatoarele alegeri si mai ales vom vedea ce se va
intampla pe plan social-politic intr-o tara care bajbaie inspre o democratie pe
care doar cei traiti in diaspora mult timp o inteleg cat de cat. Cei din
diaspora nu vor fi alesi in vreun guvern roman, ei sunt un fel de paria si din
cei vreo 4 milioane cu drept de vot, doar vreo 375.000 au putut vota. Romania a
avut grija sa-i scoata pe linia moarta!
Nu mai este ca dupa 1848 cand Romania
si-a format cadrele de elita din cei care s-au reintors dela Paris, Roma,
Berlin si Viena. Nu, acum se aduc "cadre" din Teleorman, Balta Alba
sau Scornicesti!.
Atata timp cat un scimb valutar la o
banca dureaza 1/2 de ora, atata timp cat un simplu act de orisice fel necesita
zece stampile si saptamani de alergatura pe la diverse "oficii",
atata timp cat mass-media este inculta si total aservita, aceasta tara isi va
continua drumul ei lent inspre "ceva", care si demagogic este neclar!
Dar, asta-i! Mie imi place! E un
balsam pentru antrenarea gandirii ilogice si asa imi antrenez si gandirea
logica!, DM
http://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/
http://www.totpal.ro/ortodoxie-si-occident-2016-de-viorel-roman/
http://www.clipa.com/a3551-Ghinionul-de-a-fi-moldo-valah-premize-si-7-teze.aspx
http://www.logossiagape.ro/2018/04/15/viorel-roman-stat-catolic-cu-popor-ortodox/
https://www.academia.edu/36408311/Stat_catolic_cu_popor_ortodox_Kopie.pdf
http://www.logossiagape.ro/2018/03/26/viorel-roman-teocratia-moldo-valaha/
https://www.academia.edu/23211833/BISERICA_-_STATUL_Romania_201
https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf
https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/04/12/dr-viorel-roman-semnele-vremiispre-est-sau-vest/
VIOREL ROMAN
Statul la români (ed a II-a)
“Românul este un maratonist/ care a
luat-o la fugă/ acum două mii de ani,/ a greşit traseul/ şi continuă să alerge/
pentru că nu găseşte sosirea.” George Astaloş.
Din perspectiva creştină, omul este
înzestrat cu drepturi şi calităţi, pe care statultrebuie să le protejeze şi
promoveze. În acest caz, statul merită respect, în caz contrarel îşi pierde
legitimitatea. În vremea Mîntuitorului existau opt imperii. Azi, Roma creştină,
valorile si normele ei, domina lumea. De milenii lumea e împărţită în:
1) Imperiul dă tonul şi este azi,
Lumea I, dezvoltată, occidentalizată, UE/ FMI/ USA/NATO. Sfîntul Imperiu Roman
de Natiune Germana, garantează: Libertatea, Dreptatea şi Pacea, un model de
urmat şi pentru cei de altă credinţă. Valorile si normele creştine sînt
percepute si urmate ca standarde de civilizaţie universală.
20% din populatia lumii detin 85% din
bogatia lumii.
2) Limesul este Lumea II, în curs de
dezvoltare la periferia Imperiului si traieste din inpulsuriele
cultural-stiintifice, socio-economice, teologice care vin din Lumea I. Între
Sfîntul Imperiu şi Barbari, ortodocşii sunt la Limes, greu de integrat, pentru
ca statele de la Limes, care înconjoară Sfantul Imperiu Roman, trebuie să se
decidă de partea cui sînt. România şi Republica Moldova sînt la Limes mereu in
situatia de a se decide. Moscova sau
Roma?
3) Barbarii sînt Lumea III, veşnic
subdezvoltaţi şi subvenţionaţi. 20% din populatia saraca a globului detin 1%
din bogatiile lumii.
La limes
Românii, urmaşii Imperiului Roman de
Apus, pierd legătura cu Roma, 395, iar după Schismă, 1054, greco-slavii le
impun o ierarhie antilatină, contra firii lor. Aşa au ajuns românii la limes,
în afara Imperiului si priviţi cu neîncredere atat de grecopravoslavnici
pentru că sînt latini şi de
occidentali, pentru că sînt ortodocşi. În această situaţie, Sfîntul Imperiu îi
însărcinează pe maghiari şi pe polonezii săi readucă pe ortodocşi pe calea
romana. Maghiarii vad in misiunea apostolica si un mandat de maghiarizare.
Polonezii n-au ocupat Moldova, i-au ajutat pe cronicari si primul papa in
vizita la romani a fost polonezul, Fericitul Ioan Paul II. State româneşti, cu
măduvă greco-ortodoxă byzantină, intră în conflict cu Sfîntul Imperiu, iar,
după căderea Constantinopolului, şi cu Imperiul Otoman. Aşa ca, sute de ani,
ortodocsii din Ardeal sunt toleraţi de romano-catolici, iar la Sud şi Est de
Carpaţi de turco-fanarioti.
Mihai Viteazul si Unirea cu Roma
Mihai Viteazul înţelege drama natiei şi taie nodul gordian, cu ajutorul Ligii
Creştine, condusa de papa de la Roma, la care găseşte înţelegere. Proiectul sau
de reunificare şi emancipare nationala eşuiaza, nu fără a fi un model de urmat.
In 1698, Liga Creştină creează în Ardeal condiţiile unirii românilor cu Roma.
Maghiarii, slavii, grecii sînt, fireşte, împotriva ei, dar, uniţi, îşi
redescoperă latinitatea la Roma, ideile lor ajungînd şi la Bucureşti şi Iaşi,
unde se confruntă cu ideile greco-slave si cele laice, iluministe,
franceze. Biserica greco-catolică,
Corifeii Şcolii Ardelene pun bazele Proiectului national. În timp ce la “Mica
Romă”, Blaj, se scria cu litere latine şi se gîndea, din nou, cu valori si
norme occidentale, moldo-valahii erau dependenţi de sultanul turcomusulman si
patriarhul sau grec si ţarul rus. Astfel, în timp ce Coriferii puneau bazele
renaşterii neamului, Cantemir preferă “a treia Romă”, Moscova, şi face o
alianţă cu Petru cel Mare. Pe de o parte, este subminată unitatea: care proiect
este salvator, cel al Corifeilor ardeleni, sau cel al ortodocsilor moldo-valahilor? Roma sau
Moscova?
Pe de altă parte turco-fanariotii
speriaţi de primejdia unirii cu Roma şi de ascensiunea celei de a treia Roma,
impun numai domnitori greco-fanarioti la Bucureşti si Iaşi.
Fanariotii, ruşii şi occidentalii
Sub “mafia grecească” statul
moldo-valahilor se degradează: “Toate dregătoriile, afirmau fraţii Macedonski,
de la prima pînă la ultima, sînt cumpărate cu bani.
Dregătoria de vistiernic se cumpăra
de la domn şi era plătită pînă la jumătate de milion de lei şi mai mult.
Ispravnicul de judeţ îşi cumpăra funcţia sa anuală pentru 20.000 şi 30.000 de
lei, după bogăţia populaţiei din acel judeţ; …pentru postul de mitropolit se
plătea un milion de lei etc.“ Fanarioţii nu făceau distincţie între bugetul
ţării şi interesul lor, străin de neam. Pe de altă parte, monopolul comercial
garanta preţuri de rechiziţie de circa cinc ori mai scăzute decît preţurile
mondiale. Asa ca “pe la începutul veacului al XIX-lea Principatele Dunărene
păreau a merge dea dreptul spre peire”. În războaiele ruso-turce, ruşii cîştigă
încet, dar sigur, teren în Principate, si dominatia Sultanului e dublata de cea
a Tarului, protectorul tuturor ortodocsilor.
În perioada regulamentară, “mafia
fanariotă” e înlocuită de “oraşul parazitar” xenocrat, cu “uşile larg deschise”
spre Vest. Evreii in inlocuiesc pe greco-fanariioti si reorienteaza economia
spre vest. Desfiinţarea monopolului asupra comerţului şi fiscalităţii otomane
favorizeaza agricultura, boierii îmbogăţiţi, fii lor, orientîndu-se spre Paris,
unde curentul laic, cultural, francmason cucereşte elita moldo-valahă.
Acelaşi fenomen îl întîlnim şi la
pravoslavnici, care înclina, şi ei, spre protestantism şi cultura occidentala,
ca paleativ a lipsei de unitate spirituala cu Roma.
După Adunarea de la Blaj, 1848,
emanaţie a Şcolii Ardelene, emanciparea nationala, blocată de secole de
maghiari, devine reală. Dar in 1876 Viena acceptă dualismul austro-ungar şi românii
sînt supuşi, din nou, maghiarizării si chiar unii uniti accepta linia maghiară.
În lupta de idei dintre uniţi şi curentul cultural iluminist francez, care
provin din surse diferite, dar ambele sunt provestice, moldo-valahii refuză
Unirea cu Roma si optează pentru unul pseudo occidental. După Corifei (Roma),
Cantemir (Moscova), al 3-lea proiect, al moldo-valahilor, e cultural, mason,
laic (Paris).
Proiectul laic francez
Esenţa acestui proiect liberal, a lui
I.C. Brătianu este clar formulat într-un memoriu adresat lui Napoleon III:
“Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă cucerire, ce Franţa a
făcuto vreodată afară din teritoriul său. Armata Statului Român ar fi armata
Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi
antrepozitele comerţului francez, şi, din cauza abundenţei lemnelor noastre de
construcţie, aceste porturi ar fi, totodată, şantierele marinei franceze;
produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantaj fabricile
Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa
va avea toate avantajele unei colonii,
fără a avea cheltuielile ce aceasta
ocazionează”. Programul pare inca actual, in UE.
Decăderea Imperiului Otoman şi
înfrîngerea Rusiei în războiul Crimeii, 1853-56 au permis Unirea Ţării
Româneşti cu Moldova 1859 şi o noua, decisiva reorientare spre Vest. Încercarea
lui Alexandru I. Cuza, inca dependent de Sultanul turc si patriarhul sau grec,
de unire cu Roma, s-a izbit de rezistenţa ortodoxă în stransa cooperarea cu
laicismul si cultura franceza. Rezultatul: eludarea fundamentului religios al
cooperării româno-occidentale a dus la diminuarea influenţei Şcolii latiniste
unite cu Roma, la Sud şi Est de Carpaţi, unde domina duhovnicia si sobornicia
greco-slava, Moscova.
Sub regii germani
După Cuza, romano-catolicul Karl von
Hohenzollern-Sigmaringen vine cu misiunea de a realiza cooperarea cu Vestul,
fără a mai pune de loc la îndoială lanturile grele ale duhovniciei si
soborniciei constantinopolitane si moscovite. Lipsa de perspectivă a acestui
proiectul ortodox moldo-valah, mascat de strălucirea curentului cultural
francez laic, era evidenta. Vezi rascoala din 1907, afacerea Strussberg.
Eminescu remarca : “Astăzi avem cele
mai liberale instituţii, suveranitatea poporului, coduri de legi franţuzeşti,
consilii comunale etc. Ne merge de aceea mai bine? Nu, de zece ori mai rău,
pentru că noile instituţii nu se potrivesc cu nivelul nostru cultural.
Nu se potrivesc cu forţele productive
de care dispunem, nu se potrivesc cu puterea noastră economică. Noi trebuie să
ne ostenim acum mai mult pentru întreţinerea acestui aparat de stat, modern,
scump şi inutil.” Vechiul Regat nu a depăşit niciodată statutul de periferie
furnizoare de grîu, petrol şi lemn metropolelor occidentale.
Crearea statului român unitar a
presupus alianţa cu Apusul din timpul războiului şi prăbuşirea imperiilor de la
graniţe. Dar şi după 1918, a învins, din nou, curentul cultural, laic, mason,
mult sub aşteptările momentului istoric. Fara crearea unei mari Dioceze unite
cu Roma, reintegrarea românilor în civilizaţia occidentală a eşuat.
Greco-pravoslavnicii, neliniştiţi de
legăturile românilor ortodocşi cu Apusul, chiar şi în mantia laică, fără a
pomeni de primejdia constanta a uniri cu Roma, i-au ridicat rangul mitropolitului
valah la cel de Patriarh. Spre deosebire de patriarhii ortodocşi,
acesta e îmbrăcat de atunci în alb,
ca papa, in schimb unirea cu Roma e boicotata.
Rezultatul: “O ţară adusă la sapă de
lemn, batjocorită şi umilită. Un stat unde minorităţile protestează mereu,
fiindcă li se calcă drepturile… O ţară care şi-a pierdut busola morală şi
dreptatea şi care se zbate în expediente de aventură de la o zi la alta, între
protestarea internă şi dispreţul străinătăţii. Căci nu este o ocazie în care
ţara noastră să nu primească reproşul, ori umilinţa străinătăţii”. Mihail
Ralea, 1928.
Astfel a fost ab ovo pecetluită
soarta ţării, care, prin Nicolae Titulescu, la Geneva, celebra tranziţia
societăţii moldo-valahe spre Vest, într-o franceză fără cusur, iar la Bucureşti
se perpetuau cutume greco-fanariote antioccidentale şi linia politică trasată
de Byzanţ şi liberalii masoni ai lui
Brătianu. Coruptia continua. Vezi afacerea Skoda.
“Oraşul parazitar” (cîte un mil. de
maghiari, germani, evrei şi români occidentalizaţi) a blocat emanciparea celor
16 milioane de tarani. Totuşi, copiii lor s-au îndreptat spre scoli, unde sau
izbit de adversitatea oraşului xenocrat. Conflictul a generat Legiunea
“Arhanghelului Mihail”, cu ortodoxia ca măduva şi fascismul apusean ca model.
Dupa Carol Il supravieţuirea a 2/3
din Stat a reuşit sub Ion Antonescu. Cînd ruşii ajung din nou în Basarabia,
monstruoasa coalitie interbelică încearcă revenirea sub patronaj apusean, dar
eşuează, pentru că Churchill vinde 90% din influenţa în România lui Stalin,
care reface Cortina ortodoxă antioccidentala.
Vechiul Regat ca si Romania Mare “a
fost o mare ficţiune, prin care oraşul xenocrat trăia pe seama satului
românesc” (Manoilescu). Era o construcţie şubredă, pentru că în loc să continue
politica de Unire cu Roma inceputa de Cuza şi promovata de Scoala Ardeleana,
regii germani s-a lăsat corupti şi au urmat linia greco-fanariotă şi cea
culturală, laică, masona, pseudo occidentală.
Proiectul ortodoxo-comunist
În preajma şi in războiul mondial II
au existat trei alternative pentru România:
1) Germania naţional-socialistă a lui
Adolf Hitler urmărea dezmembrarea ţării, apoi autohtonii urmau a fi împinşi
spre Răsărit, Transnistria.
2) Anglo-americanii percepeau
blocajul “oraşului parazitar” ortodox moldo-valah, lipsa industriei, a
infrastructurii, a asistenţei medicale, suprapopularea de la sate,
analfabetismul şi propuneau: “Europa de Sud-Est ar trebui să treacă la
industrializarea pe cont propriu, după «modelul rusesc» (ceea ce noi nu numim
comunism)”. Dar în final au cedat Estul Europei ruşilor ortodoxo-comunisti.
3) Moscova oferea ortodocsilor
moldo-valahilor o dictatura de dezvoltare, un model de depăşire a
subdezvoltării cronice, o formă laică a despoţiei, satrapei orientale,
byzantine, practicată deja de pravoslavnici cu succes, şi pentru tradiţiile
ortodoxe din Balcani un sistem uşor de intales si implementat.
Stalin a continuat consecvent opera
înaintaşilor, Tarii pravoslavnici. A ocupat ţara, a instalat la conducere
agenţii săi evreii Ana Pauker, Silviu Brucan, Valter Roman, Tismaneanu ş.a.,
eliminînd tot ce era pro-occidental: Biserica Unită, intelectualii etc.
Apoi a fost refăcută structura
statului despotic byzantin şi obturarea legăturilor cu Vestul. Vezi mai jos
punctajul din “KGB. Istoria secretă a operaţiunilor sale externe de la Lenin la
Gorbaciov” de Andrew & Gordievski, Londra 1990, Bucureşti 1994:
5) Unificarea tuturor partidelor
într-unul singur, avînd grijă ca toate rolurile cheie să revină acelor oameni
care aparţin serviciilor noastre secrete.
6) De la conducătorii de organizaţii
locale de tineret în sus, în poziţiile de conducere se vor repartiza oameni
desemnaţi de serviciile noastre speciale. (…)
9) Se va urmări ca funcţionarii
(exclusiv organele de securitate şi din industria minelor) să aibe retribuţii
mici. Aceasta se va referi îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii,
respectiv la cei care deţin funcţii de conducere. (…)
12) Se vor exercita presiuni asupra
serviciilor publice, în sensul ca acestea să nu acorde acte doveditoare ale
proprietăţii asupra pămîntului.
13) Politica faţă de mica gospodărie
ţărănească urmează acest curs pentru a o face pe cea particulară nerentabilă.
După aceea trebuie începută colectivizarea. În cazul în care ar interveni o
rezistenţă mai mare din partea ţăranilor, trebuie redusă împărţirea mijloacelor
de producţie, repartizarea lor. Concomitent cu creşterea obligaţiilor de
predare a cotelor. Dacă nici aşa nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie
procedat ca agricultura să nu poată asigura aprovizionarea cu alimente a ţării,
astfel ca necesarul să trebuiască acoperit din import.
14) Trebuie făcut totul ca hotărîrile
şi ordinele cu caracter juridic, economic sau organizatoric să fie nepunctuale.
15) Trebuie făcut totul ca anumite
cazuri să fie discutate concomitent de mai multe comisii, oficii şi instituţii,
însă nici una dintre ele să nu aibă drept de decizie înainte de a se consulta
cu celelalte. (…)
26) Punctualitatea transporturilor de
orice gen trebuie perturbată. Trebuie popularizate discuţiile cu muncitorii
care se ocupă de problemele actuale legate de producţie, respectiv cele care
critică trecutul şi problemele locale. Nu se vor înlătura cauzele fenomenului
în discuţie.
27) Luările de poziţie ale
conducătorilor băştinaşi pot avea coloratură naţională sau istorică, dar
acestea nu pot duce la unitate naţională. (…)
32) Trebuie extinsă birocraţia
Statului, în cel mai înalt grad, în toate domeniile. Este admisă critica activităţii
organelor administrative, însă nu se admite nicidecum scăderea numerică a
personalului şi nici funcţionarea normală a aparatului birocratic.
35) Din şcolile elementare, de
specialitate, dar mai ales din licee şi facultăţi, trebuie să fie înlăturaţi
profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să
fie ocupate de oameni numiţi de noi, avînd un nivel de pregătire slab sau
mediocru. În manualele de istorie nu trebuie amintit care dintre domnitori a
servit sau a vrut să servească binele ţării. (…)
40) …campania de acuzare a
naţionalismului şi şovinismului. Trebuie ca reprezentanţii Opoziţiei să fie
închişi sau lichidaţi. (…)
44) Se va căuta ca acei care lucrează
în diferite funcţii, indiferent cît de mici, să fie schimbaţi şi înlocuiţi cu
muncitori de cea mai mică pregătire profesională, necalificaţi.
45) Trebuie ca la facultăţi să
ajungă, cu prioritate sau în mod exclusiv, cei ce provin din cele mai joase
categorii sociale, cei care nu sînt interesaţi să se perfecţioneze la nivel
înalt, ci doar să obţină o diplomă.După dezmembrare, R.P.R si R.S.S. Moldova au
fost puse sub ascultarea Patriarhului de la Moscova şi rusificate. Punerea în
practică a programului KGB a creat un „om nou“ obedient, dependet de furt su
minciuna, singurele forme de protest, care i-au ramas in granitele inchise
ermetic. Dupa care Hruşciov şi-a retras Armata Roşie şi conducerea a fost
încrediţată, delegată, şefilor ortodocsi autohtoni fideli Moscovei.
Preşedinţii ortodoxo-comunisti
moldo-valahi, Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian
Băsescu continuă linia,
modelul byzantino-fanariot, plus
curentele culturale, laice apusene la modă.
Ideea Corifeilor Şcolii Ardelene este
diluată sau chiar distorsionata (prezentata ca iluminista!) şi de slăbiciunea
Bisericii Unite, marginalizată, dar, mai ales, şi de faptul că aceasta
acceptata linia maghiară, în contradicţie flagrantă cu programul de la 1698.
Astfel, în zilele noastre, la
Bucureşti, UDMR, a preluat misiunea de reprezentare a ortodocsilor moldo-valahilor
in Occident. Agentul Budapestei, Lászlo Tökeş, îi reprezintă pe români în
Parlamentul European. Vezi Alianata PMR PCR FSN PSDR
PSD USL PNL PC cu UDMR inpotriva
Bisericii unite.
În afară de maghiari, curentele
culturale occidentale, masoneria liberală şi laicitatea sînt puţinele punţi
şubrede care se realizează, de bine, de rău, un contact cu lumea occidentală.
Generozitatea Fericitului Ioan Paul al II-lea a favorizat aderarea ţării la UE
/ NATO. Apoi dialogul cu Roma, conditio sine qua non pentru o integrarea
autentică, bate pasul pe loc. Pentru a vedea că toti preşedinţii ortodocsi
moldo-valahi tîrîie după ei “lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei
moscovite …“, e suficient să comparăm Directivele KGB-lui de mai sus cu
realitatea de azi. Dar dacă acestea au fost in trecut secrete, astăzi, atît
gîndirea, orientarea moscovita, cat şi rezultatele acestei politici la
Bucureşti si Chisinau sînt la lumina zilei, accesibile tuturora:
5-6. Din decembrie 1989, la
conducerea ţării au venit activişti de partid pregătiţi de Moscova, eşalonul
doi, periferizat de Nicolae Ceauşescu. Fără ca ei să fie desemnaţi, probabil,
de serviciile ruseşti, reactivarea celor cu studii în URSS este evidentă.
9. Funcţionarii, îndeosebi cei din
sistemul sanitar şi cultură, au în continuare salarii mici. Excluşi de la
această practică sînt cei din Serviciile Speciale.
12. Dificultatea retrocedării
proprietăţilor, a caselor nationalizae, a bisericilor si proprietatiile
Bisericii Unite cu Roma este notorie si încă nerezolvată.
13. Transformarea gospodăriei
ţărăneşti într-una nerentabilă este în curs. Metodele sînt identice cu cele de
după război. De la distrugerea bazei materiale, pînă la importul de produse
agricole.
15. Hotărîrile şi ordinele cu
caracter juridic, economic sau organizatoric sînt haotice. Ordonanţele de
urgenţă modifică unele legi abia adoptate de Parlament.
27. Dispariţia flotei, degradarea
transporturilor, autostrazi fantoma a la Bechtel, ca şi popularizarea
criticilor trecutului este o realitate. Nu se înlătură, însă in nici un caz,
cauzele fenomenelor negative în discuţie. Critica situatie financiare, corupţia
generalizată sînt la ordinea zilei de decenii, aşa că pînă şi organele UE sau
resemnat.
32. Extinderea birocraţiei corupte.
România este considerată, în mediile de afaceri, ca ţara din UE cu cel mai
ridicat risc de instabilitate legislativă.
38. Cu invectivele naţionalism,
şovinism este discreditat, şi astăzi, interesul naţional.
45. Degradarea învăţămîntului (in
tranzitie spre tarabă de vîndut diplome!), ca şi selecţionarea şi promovarea
cadrelor, generează în rîndul tineretului sentimentul neputinţei şi
inutilităţii paralizante. Pe marea majoritate a studenţimii nu o mai
interesează nici o manifestaţie politică, exodul spre vest pare singura
salvare.
Noua clasa politică sa îmbogăţit,
peste noapte, prin privatizare, comisioane sau furînd, pur şi simplu, miliarde
din banul public cu credite neperformante, contracte publice aranjate, evaziune
fiscala. În spatele imaginii democratice, rezervată UE, se proliferează
degradarea socio-economică. Majoritatea populaţiei şi-a creat o cultură a
supravieţuirii şi a corupţiei, ca formă de protest social. Piaţa neagră este de
50%.
După 1989, România se află pe primul
loc în Europa în ce priveşte mortalitatea prin TBC, boli cardiovasculare şi
respiratorii. Are cea mai crescută mortalitate infantilă şi generală şi o medie
scăzută de viaţă. Venitul populaţiei sărăcite se duce pe mîncare, care, nici
ea, nu este corespunzătoare calitativ. La asta se adugă consumul de alcool.
Consecinţele sînt permanentizarea
subdezvoltării şi alterarea stării de sănătate.
Observaţiile lui Mircea Eliade din
“Piloţii orbi“ sînt de actualitate ca si cele ale unui profesor britanic:
“România cunoaşte, la această oră, stagnarea, promovarea mediocrităţii şi a
corupţiei … nimeni nu mai crede în nimic. Un popor care, timp de sase decenii,
a abandonat lumea civilizată, a pierdut acum nu numai gustul democraţiei, dar
şi sensul direcţiei şi voinţa de a se reface. Românii au intrat într-o
fază de sinucidere colectivă. Nimeni
nu-i poate ajuta şi nici nu vor să fie ajutaţi”.
Presedintele Klaus Werner Johannis
Carol I, romano-catolic, a încheiat
era domnitorilor greco-ortodocşi dependenţi de Sultan şi patriarhul său grec,
ca şi de Ţarul ruşilor şi protectorul tuturor ortodocşilor.
Iohannis, catolic reformat, încheie
era preşedinţilor ortodocso-comunişti moldovalahi.
PMR PCR FSN FDSR PDSR PSD USL PC a
generat conducatori orientali, providentiali, care vad statul ca al lor. Ei,
anturajul lor, nu se deosebesc astfel prea mult de o bandă de talhari obisnuiti
sau de magnum latrocinium (Sf. Augustinus).
Ales ca reprezentat al valorilor şi
normelor ardelene, occidentale, Klaus Iohannis trebuie să le facă credibile şi
peste Carpaţi si să realizeze un consens national, care să impiedice
dezmembrarea ţării ca în Ucraina, unde estul şi vestul ţării sunt aproape la
fel de incompatibile ca în România. Vezi harta în culori a ultimilor alegeriri:
Ardealul şi Banatul, albastre, occidentale, Moldova şi Tara Romaneasca,
orientale, roşii. O incompatibilitate ce bate la ochi şi nu mai poate fi
trecută cu vederea.
Dupa 500 de ani de administratie
turco-fanariotă şi pravoslavnică, moldo-valahii au acum şansa istorică de a se
integra în civilizaţia occidentală, nu numai individual, ca milioane de
ortodocşi la munca în UE, ci în totalitate, ca naţie. Mai mult decât atât, o
sinteza a Ideii şi Faptei nationale permite reluarea dialogului cu Roma început
de Fericitul papa Ioan Paul II la Bucuresti in anul de gratie 1999.
Mimarea occidentului nu mai e
credibilă, pentru ca „ … ne frică de Occident, care ne-a fost refuzat si,
adânc, ascuns, îl urâm. Pentru că ne-a furat copiii de lângă părinți.
Pentru că ne-a golit satele. Pentru
că ne-a sedus medicii. Pentru că ne-a cumpărat femeile. Pentru că ne-a răpit
slova. Pentru că ne-a siluit limba. Pentru că, la mâna lui, am stat o jumătate
de secol după o cortină de fier care persistă … Încă ne mai uităm unii la alții
din spatele unui zid invizibil.“ Aceasta analiza a dr. Gabriel Diaconu, medic
psihiatru, 2015, nu surprinde pe nimeni, fiecare aspect atat al
incompatibilitatii dintre ortodocsi si occidentali, cat si al dorintei de
reunificarea este analizat si prezentat exhausiv, accesibil tuturora, de aceea
sa privim cu incredere in viitor.
Asteptata vizita a papei Francisc in
Romania, Sfantul si Marele Sinod Panortodox 2016, creaza conditii noului preşedinte,
Preafericitilor Daniel şi Lucian cardinal Mureşan să taie nordul gordial şi să
scoată singurul neam latin din groapa milenară greco-slava a umilinţei,
obedienţei si mizeriei materiale si morale, pentru că mai mult decât la alte
popoare, pentru cei de origine romana: Toate drumurile duc la Roma.
Criza statului
Ideea, programul emancipării sociale
si naţionale a tuturor românilor o găsim la Corifeii Şcolii Ardelene. Dacă
acest Proiect era transpus în faptă, statul român n-ar fi dezmembrat, ar fi la
nivelul statelor latine, Italia, Franţa, Spania, Portugalia.
Fapta unităţii naţionale e a
moldo-valahilor, dar Regatul nu a aparţinut de Sfîntul Imperiu, iar, azi,
România, fără Moldova, e in UE mai mult de jure, decît de facto.
Dihotomia dintre idee şi faptă
nationala generează confuzie. Criza e cronica, blocajul evident; Biserica unită
cu Roma e marginalizată, acceptă linia maghiară, Corifeii greco-catolici sînt
rastălmăciţi ca iluministi atei. In fond, plagiatorii ortodocsi moldovalahii
vor să fie admirati atat ca autori ai ideii, cît şi al infaptuirii statului, ei
vor să fie model de urmat pentru toţi românii, ceea ce este inacceptabil.
Criza statului pseudo democratic
actual si a coruptiei, mizeriei morale si materiale pe care o genereaza, duce
cu timpul la bine cunoscuta dictatura orientala. Despotul providential,
salvatorul neamului, care face, ca de obicei, ordine, ingradeste libertatea de
miscare si expresie, pana cand poporul se revolta si aspira din nou la
Libertatea, Dreptatea si Pacea din Sfantul Imperiu Roman. Vezi mitul lui
Sisifus.
De dialogul cu Roma, dupa mana
intinsa si a Fericitului Ioan Paul II, in vederea unirii cu Biserica universala
depinde integrarea moldo-valahilor in civilizatia occidentala.
Asta este condiţiea sine qua non a
stopării degradării morale si materiale, consecinta tragica a conflictului,
blocajului dintre idee şi faptă, în construcţia statului la romani.
CE VREM
Scrisoare deschisă adresată
Președintelui României și clasei politice
Excelența voastră, Stimate doamne,
stimați domni,
Pe parcursul anilor 2017 și 2018,
semnatarii acestei scrisori au adresat Președintelui României și partidelor
politice o serie de apeluri pentru inițierea unui referendum pe tema justiției.
Referendumul a avut loc pe data de 26
mai 2019, iar rezultatul a arătat că populația este covârșitor favorabilă
independenței justiției. Votanții sunt de acord cu interzicerea amnistiei și
grațierii pentru infracțiuni de corupție; ei sunt de acord să fie interzisă
guvernului adoptarea de ordonanțe de urgență în ceea ce privește infracțiunile,
pedepsele și organizarea judiciară. Implicit românii au fost de acord și cu
extinderea posibilității atacării acestor ordonanțe direct la Curtea
Constituțională.
Cei peste 80% dintre votanți care au
spus “DA” la referendum au introdus în urne mai mult de 6.4 milioane voturi, cu
peste 50% mai mult decât voturile date în 2016, la alegerile parlamentare,
pentru formarea majorității politice PSD-ALDE-UDMR. Coaliția politică PSD-ALDE,
susținută de UDMR, a fost votată atunci de mai puțin de 4.1 milioane cetățeni.
În ultimii doi ani, partidele care domină parlamentul au folosit teza ”votul a
4.1 milioane de persoane” ca argument de legitimare a acțiunilor de distrugere
a justiției și a statului de drept.
Prin urmare, noi considerăm că pe 26
mai 2019 poporul a exprimat foarte clar ce dorește în privința justiției și a
statului de drept. S-au exprimat în acest sens atât susținătorii partidelor de
opoziție, cât și votanții partidelor care au dat majoritatea parlamentară
actuală.
În acest moment este rândul clasei
politice să înțeleagă dorința extinsă a poporului, să înțeleagă că este
solicitată să pună această voință în fapt de îndată și în totalitate prin
măsuri clare și concrete.
Dorim să evităm ca acest referendum
consultativ să aibă soarta altui referendum care nu a fost niciodată pus în
aplicare, deși populația s-a exprimat covârșitor în favoarea lui.
Prin urmare, noi, semnatarii acestei
scrisori, solicităm de îndată partidelor politice să ia măsuri concrete în
sesiunea parlamentară actuală, pentru a respecta voința poporului. Parlamentul
României, în calitate de organism legislativ, TREBUIE să pună în operă voința
exprimată clar de cei peste 6.4 milioane de cetățeni cu drept de vot.
Organizațiile neguvernamentale și
grupurile civice semnatare solicită:
1) Punerea în practică a rezultatelor
referendumului din 26 mai
2) Măsuri de lărgire a accesului la
vot pentru romanii de pretutindeni și sancționarea responsabililor pentru
blocarea accesului la vot a romanilor din diaspora
3) Măsuri de protejare și întărire a
libertăților de exprimare și de asociere și sancționarea responsabililor morali
pentru îngrădirea acestor libertăți în ultimii doi ani și jumătate
1. În privința punerii în practică a
rezultatelor referendumului din 26 mai, solicităm de urgență următoarele:
a) În 6 mai 2019 a expirat mandatul
domnului Victor Ciorbea în funcția de Avocat al Poporului. Pentru numirea în
funcția vacantă a unui nou Avocat al Poporului, este esențial să fie numită o
persoană care oferă garanțiile morale și profesionale de a proteja statul de
drept împotriva unor abuzuri ale guvernului prin emiterea unor ordonanțe de
urgență pe tema justiției sau, cum s-a întâmplat recent, de îngrădire a
dreptului constituțional la vot. Noi considerăm că în funcția de Avocat al
Poporului e nevoie de un profesionist care să fi demonstrat atât experiență
juridică solidă, cât și abilități și competențe de negociere necesare în
relație cu instituțiile statului. Cel mai important este ca persoana care va fi
numită în această funcție să fi dovedit integritate și verticalitate pentru a
putea asigura o protecție reala a drepturilor omului, atât din perspectiva
drepturilor civile și politice, cât și din perspectiva drepturilor minorităților
de orice natură.
b) Retragerea din funcții a tuturor
celor care dețin poziții de demnitate publică, aleasă sau numită, care s-au
folosit de prerogativele atribuite pentru a conduce asaltul asupra justiției.
Ne referim aici în special la revocarea din funcțiile de conducere a comisiilor
juridice a parlamentarilor Eugen Nicolicea și Florin Iordache. Cerem ca aceștia
să nu mai aibă responsabilitatea de a conduce procesul legislativ în domeniul
juridic, dat fiind rolul lor în încercările de decapitare a justiției din
ultimii doi ani. Avem în vedere și pe consilierul Darius Vâlcov, precum și pe
toți cei care se află în situații de condamnare în prima instanță și dețin
actualmente funcții publice sau de demnitate publică;
c) Eliminarea de urgență, în cursul
sesiunii parlamentare actuale, a tuturor prevederilor nocive din legile
justiției așa cum au fost ele determinate de Comisia de la Veneția, precum și
implementarea acelor recomandări de îmbunatățire a legislației în domeniu.
Aceasta trebuie făcută prin procedură parlamentară rapidă (nu prin OUG-uri)
pentru a se păstra spiritul referendumului;
d) Depunerea în interval de 30 de
zile a unei inițiative de modificare a Constituției depusă de cel puțin o
pătrime dintre parlamentari privind introducerea prevederilor legate de
referendum. Invocăm în acest sens Constituția Belgiei unde e prevăzut clar că
amnistia/grațierea nu se poate face pentru infracțiuni de serviciu/corupție
săvârșite de politicieni/demnitari. Aceeași inițiativă trebuie să prevadă
exceptarea de la reglementarea prin OUG pe domeniul justiției (cu posibilitatea
stipulării totuși a unor cazuri excepționale, precum în cazul declarării stării
de urgență sau a celei de război) precum și posibilitatea de atacare a
OUG-urilor de către Președinte, Înalta Curte de de Casație și Justiție și
Parlament;
e) Desființarea Secției Speciale de
anchetare a magistraților printr-o lege specială promovată în regim de urgență,
care să intre în vigoare de îndată;
f) Renunțarea la actualele modificări
pe Codul Penal și pe cel de Procedură Penală printr-un act explicit al
Parlamentului.
2. Totodată, ținând cont de situația
produsă la actualele alegeri europarlamentare în secțiile de vot din diaspora,
unde sute de mii de persoane nu au putut vota, iar alte sute de mii de persoane
au fost umilite, fiind nevoite să aștepte la cozi de 5-7 ore pentru a-și
exercita un drept fundamental solicităm:
a) Demiterea din funcție a
Ministrului de Externe Teodor Meleșcanu, a președintelui Autorității Electorale
Permanente, domnul Florin Mituleţu-Buică, precum și a tuturor celor care se fac
vinovați de această situație de o gravitate excepțională;
b) Inițierea unor proceduri de
anchetă (judiciare și parlamentare) pentru a determina dacă s-au comis
infracțiuni în legătură cu această situație;
c) Inițierea modificării legislației
astfel încât la alegerile prezidențiale de la finalul toamnei anului 2019 TOȚI
cetățenii români cu drept de vot să aibă posibilitatea să își exercite în mod
demn dreptul la vot, indiferent dacă se află în diaspora sau pe teritoriul
României, atât prin suplimentarea numărului de secții cât și prin extinderea
perioadei de votare pentru diaspora pe un termen rezonabil (de pilda o
săptămână întreagă înainte de ziua votului în România) și prin vot prin
corespondență.
d) În subsidiar, cerem, în regim de
urgență, introducerea în Parlament, dezbaterea și adoptarea modificărilor la
legile electorale promovate prin inițiativa cetățenească "Oameni Noi în
politică", modificări care lărgesc accesul la vot al romanilor din țară și
din diaspora, deschid competiția electorală și asigură o mai bună reprezentare
a românilor de pretutindeni
3. Totodată, și înțelegând că acestea
excedează discuției despre operaționalizarea de îndată a rezultatelor
referendumului, dar considerându-le ca reprezentând priorități de nivel zero
pentru societate, dat fiind că aceste teme care afectează concurența electorală
și drepturile cetățenești pot produce derapaje ca cele intervenite în ultimii 2
ani și jumătate, cerem de asemenea partidelor:
a) Urgentarea procedurii de dezbateri
parlamentare pentru inițiativa de modificare a Constituției "Fără Penali
în funcții publice";
b) Modificări legislative care să
asigure un Consiliu Național al Audiovizualului eficient și neînregimentat
politic;
c) Modificări legislative la Legea
550/2004 (Legea Jandarmeriei) și la Legea 60/1991 (privind organizarea și
desfășurarea adunărilor publice) care să permită o exercitare deplină și în
siguranță a dreptului la întruniri și la libera expresie, precum și tragerea la
răspundere a celor care caută să limiteze abuziv aceste drepturi;
d) Asigurarea suportului
instituțional legal (declasificarea documentelor de la Ministerul Afacerilor
Interne) și garantarea independenței anchetelor privind vinovații pentru
abuzurile comise împotriva cetățenilor cu ocazia protestului din 10 august
2018, precum și a altor proteste civice din ultimii doi ani și jumătate.
Vă reamintim că acum clasa politica
are obligația morală de a întreprinde acțiuni concrete și de substanță, într-un
orizont de timp măsurabil în săptămâni, pentru a transpune în lege voința
poporului așa cum a fost exprimată în cadrul referendumului din 26 Mai!
Subliniem faptul ca vigilența
cetățenilor nu va înceta nici o clipa până când voința lor nu va fi
îndeplinită.
Asociațiile semnatare:
#activAG Pitești
Acțiunea Civică Galați
Alba Iulia Civică
Asociația Bihorul Civic
Asociația Platforma România 100
Asociația Make a Point
Asociația Voci pentru Democrație și
Justiție - VeDem Just
Asociația Aradul Civic
Brasovul Civic
Canada Save Roșia
Centrul Roman de Politici Europene
Centrul pentru Inovare Publică
Corupția Ucide
Cuza Vrea Dreptate Iași
Diaspora Franța solidară cu România
Diaspora Împreună suntem România
Diaspora Milano
Eu Ro Aleg 2.0
Freedom House, Romania
Geeks For Democracy
Grup Civic CETĂȚEAN IMPLICAT
Inițiativa România
Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei
Rădăuțiul Civic
Reactiv Brașov
Reset
Rezist Berlin
Rezist Bilbao
Rezist Budapesta
Rezist Dublin
Rezistenta din Diaspora
Rezist Galați
Rezist Iași
Rezist in Bacau
Rezist Ingolstadt. Și eu sunt din
România
Rezist Lyon
Rezist Marseille
#Rezist Milano
Rezist WMW
#REZISTENȚA
Ștafeta Steagului U.E
Umbrela Anticorupție Cluj
Vă Vedem din Iași
Dragul G,
devine astfel un termen corelativ
existenței : „existența se referă la fii ea în
Esti FABULOS! Imi place cum scrii. Eu m-am prabusit comprimand scaunul
din conducta parte din mobile din bucatarie in China cu ale mele 132 de kg
(dezbracat) incercand sa schimb un bec. In prabusire mainile automat au
incercat sa se prinda de orice si acel orice au fost rafturile din sticla care
in incapabilitatea lor de a-mi frana caderea s-au spart si mi-a taiat degetele
la mana dreapta. Sigur nu de tot dar sufficient sa umplu cimentul de sange si
sa umblu bandajat in China. M-am vindecat repede lucru ce a demonstrate celor
din familie ca nu sufar de diabet.
Eu cu mana , Rodica cu piciorul
Cu drag,
Ben
Iubite Fratior,
Incepusem de ieri sa-ti omagiez
filmarile in cea mai serioasa cunostinta de cauza dintre romani si restul. Nu
ti-oi fi spus ca Rodica si-a rupt marti piciorul drept (sold) si a fost operata
miercuri, asa ca doua luni va duce-o intr-un picior, cand va calca si cu al
doilea, tot prin casa,, alte doua-trei luni, apoi, cros, da doamne..
Schimbarea vietii noastre e
inevitabila prin nasterea nepotului Valeriu, in februarie, cartea asta a lui
Marian Popa, piciorul revolutionat al jumatatii mele.
Dragul meu George,
TU ESTI UN GIGANT si ai nevoie de
giganti ca sa te analizeze.
Am o deosebita apreciere pentru tine.
Acum ca am ajuns acasa incerc sa fac
putina ordine in lucruri. Preturile de tiparire in China, dealtfel la tot s-au
aliniat cu lumea, asa ca nu imi ramane decat tot acasa sa-mi tiparesc
scrierile, acasa unde cel putin cei ce tiparesc inteleg ce scriu.
Am filmat opt ore de video pe unde am
umblat si nu stiu inca de unde sa incep: sa critic sau sa laud, sa incant sau
sa supar, sa-mi fac dusmani sau prieteni insa in final adevarul poate fi pe cat
de daunator pe atat de constructiv. Si mereu ma gandesc la mama care imi
spunea: Benoni fii atent ce vorbesti ca gura bate curu. Si atunci nu imi ramane
decat sa aleg: pe cruce langa Isus sau cu dracii in comfort ca doar o viata are
omul. Ma mai gandesc.
Cu drag si dor,
Ben
ANCA, STUDIU COMPARATIST DE MARIAN
POPA
Am primit din partea domnului Marian
Popa, autorul Istoriei literaturii române de azi pe mâine,
manuscrisul cărţii Anca, 214 p. A4,
care va fi publicat de revista „Litere” în foileton, iar în volum de editura
Bibliotheca.
Este vorba de un studiu comparatist
asupra operei lui George Anca, structurat pe următoarele capitole: 1. Premise.
2. Dodii. 3. Generalităţi. 4. Conformaţii de cuvinte. 5. Formaţii de cuvinte.
6. Cuvinte ca suporturi. 7. Paradoxe. Silogismele dodierii. 8. Tipuri de
redactare. 9. Opinii literare. 10. Cărţi. Poezia. Romane. Relaţii de călătorie.
Teatru multideductibil. Alte mostre de crestomatizare Dodierea colocvialului.
11. Politice. 12. Etnopolitice. Interetnice. 13. Hinduitate dodiastică. 14.
Religii. 15. Erotice. 16. Traduttore – Dodiatore. 17. Psihosomatice. 18. Ca un
sfârşit.
Motto-uri din Friedrich Schlegel,
Kurt Goedel, Horia Gârbea, Manfred Lutz.
Început:
Prima premisă. Cu termenul dodii Anca
1. specifică texte proprii şi ale altora; 2. Indică natura şi calitatea unor
realităţi exterioare sau mentale. Aceste valorificări indică faptul că ele
reacţionează premeditat.
A doua premisă. Într-o scrisoare
către Titu Maiorescu, în care se precizează că un număr mare de amici şi
admiratori vor să-l ajute pe Eminescu, a cărui boală s-ar fi agravat, un anume
Constantin Simion notează după o vizită la spitalul de nebuni: „Se află aproape
neîntrerupt foarte agitat. Pronunţă idei şi foarte multe vorbe, care nu aparţin
nici unei limbi şi pe care le forţează a rima în penta şi hexametri. (...)
Final:
Anca vede un sfârşit cu zece braţe al
timpului şi descrie ce vede. Asta, pur şi simplu, pentru că „ne-am creat un
singur creator ne lipseşte voinţa primului pas în stare să creăm c-am foat
creaţi” (Cenuşa din gânduri).
LITERE
HORACE GANGE
UNCUBUS de Iarman Poppart în România
Iarman Popart s-a născut într-un
cartier al oraşului boemian Brno, ca fiu al unui grefier şi al unei artiste. A
studiat psihiatria la Eranos. A profesat în Cape Town, după care se retras
într-un sat german unde meditează şi cultivă coacăze. A fost premiat cu Aldous
Huxley pentru Homo Victus, iar Vinod Seth din Maharani Bagh l-a nominalizat la
Nobel pentru deradicalizarea pragmaticalizării.
Cine şi-ar fi închipuit că, printre
englezii din Bram-Bran-Dracula, se va mai scrie o carte, şi încă una benignă?
Folosirea limbii române nu este accidentală în sistemul literar conceput de
autor. Până la cheie.
„Uncubus aparţine unei pentatopii având
o componentă care nu va fi niciodată tipărită.” Patru sau cinci coautori?
Uncubus se va fi putând citi,
deocamdată, în legătură cu Excubus de Armani Popaart apărut la o editură tot
din România.
Uncubus incipit:
Friedrich Stauglitzstrasse are pe o
parte clădiri cu un etaj sau două, vile care par pustii, impresie dată printre
altele de absenţa copiilor. Oricum, pustii sau fără copii, clădiri din ultimele
decenii, deci solide, nu ca acelea din centru, cărora dacă le dai jos fardul,
dai de zidurile afectate de osteoporoză. Copiii, câinii şi joggingarii se pot
bucura de ceea ce începe dincolo de celălalt trotuar al străzii, care însă
trebuie închipuit, deoarece nefiind foarte necesar nu există – un
parc-plantaţie, dar nu unul în stil romantic, pentru că lipsesc urmele unei
păduri cu clasici copaci bătrâni; cei mai mulţi copaci sunt schilozi, au multe
ramuri tăiate, pentru a se combate măcar aşa consecinţele dramatice ale
poluării, alţii zac pe sol trântiţi de furtuni prezentate de savanţi ca fiind
tot mai nenaturale şi în stive plasate la marginea potecilor, şi unii şi alţii
aşteptându-şi dispariţia definitivă prin putrezire şi comercializare.(p.5).
Fine:
Abia atunci îl înhăţă şi pe el
spaima. Îşi căută biletul de autobuz pentru Bucureşti şi ieşi pe uşă mângâindu-l
cu degetele ca pe icoana Sfintei Paraschiva” (p. 274).
Versiuni de
George Anca
MURASAKI SHIKIBU
Shu
(Poeme din Genji)
紫式部集
めぐり逢ひて
見しやそれとも
わかぬ間に
雲隠れにし
夜半の月かげ
într-un târziu
ne-am întâlnit
eu am plecat
nerecunoscându-te
lună în nori
*
mă uit la
cerurile coborând
mereu înnourate
cum de plâng
lacrimi de iubire
*
să nu uităm
adâncul mării
când valurile
au spălat
vechile urme
*
te las voi merge
pe unde toți mergem
de-aș putea
aș alege
drumul celălalt
*
cât timp
ne va fi dor
de cei duși
durerea de azi
ne este mâine
GRIGORE DE NAZIANS
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
O, tu, Cuvânt de adevăr divin!
Luminii toate nu ți-am fost afin,
Nici ziua Ție-ntreagă să o țin;
Că pete negre ai văzut întin.
Ziua căzu, noaptea s-a răspândit:
Crez, Doamne, Ți-am împărtășit;
Jurând, gândind s-ajung, m-am
rătăcit,
Pașii în altă parte au pășit.
O beznă a venit de dedesubt
Întunecând ai mântuirii fii.
Lumina Ta, Hristoase, dar de frupt,
Întoarcă întunericul în zi.
IOAN AL CRUCII
Stai, umbra mea
Stai, umbra mea, pe loc, în apărare,
imagine de vrajă încă-n dor,
iluzie frumoasă-n care vesel mor
ori dulce ficțiune viața-mi doare.
Imamul grațiile de-ți năzare,
mi-nfige-n piept oțel ascultător,
la ce de lingușire să m-amor
de-aș fi batjocorit în evadare?
Mai blazonat nici că se poate, fală,
că tirania ta triumfă-n mine:
lăsând batjocora, tot strânsă zală
încercuind fsntasticele mine, /u-ți
forma aurală
puțin importă-n brațe, piept năvală
dar fantezia-n temniță nu-mi ține.
Arthur Rimbaud
F o a m e
Dacă am gust, nu e decât
Pentru pietre și pământ.
Aer prânzind,
Carbon, fier, grind.
Vira, foamea mea. Treci, foame,
sunete zame.
Trage otrava-ne
din volburi game.
Mănâncă pietre dărâme,
Lespezi de biserici hume;
Lipii din potopuri râme,
Pâini din văi de albăstrime.
EMILY
BRONTE
Ultimele rânduri
N-am suflet temător,
Nu tremur sferei lumi înfurtunată,
Văd glorii în Rai lucitor,
Egal lucind credința, fricii-armată.
O, Doamne,în pieptul meu,
Atotputernic, mereu prezent, Divine!
Ce viață duc din greu
Punterea nemuririi are-n Tine.
În van mia de crezuri
Ce mișcă inimile: în zadar;
Cât veștede nutrețuri,
Ori goala spumă-n val fără hotar,
A trezi dubii undei
Atât de strânsă ție-ifinirii:
Cea ancorată unde-i
stânca statornică a nemuririi.
Îmbrățișând nespus
Duhu-ți însuflețește eonii blând,
Întins puiește sus,
Schimbând, ținând, topind, creând,
înălțând.
Pământ și om duși chiar,
Sori și-universuri nondiferență,
Rămas Tu singur ar
Exista-n Tine orice existență.
Pentru Moarte nu-i rând,
Niciun atom să-și dea-n gol putere:
TU ești Fiind, Suflând,
Ce ești Tu niciodată nu piere.
