NISTOROIU - ARTUR GABRIEL SILVESTRI – Misiune şi Vocaţie întru CUVÂNT şi Ţară

ARTUR GABRIEL SILVESTRI –

           Misiune şi Vocaţie întru CUVÂNT şi Ţară

                                               GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

                  „Dă-mi, Doamne, inspiraţie şi putere

                  să scriu până la sfârşitul vieţii mele!”

   (Radu Mărculescu, filosof, scriitor, artist, prizonier, deţinut religios)

         Cuvintele alese sunt Mlădiţele sublime înmugurite din LOGOSUL dumnezeesc şi ele trebuiesc permanent împodobite cu veşmântul Luminii înmiresmate de harul Duhului Sfânt.

         Albul diafan al cuvintelor se prelinge din susurul apelor ce limpezesc veşnicia străbună, din catifeaua albatroşilor ce planează pe ţărmul însorit al Mării cu ochii albaştrii în care surâde Cerul, din mireasma florilor dalbe care înseninează verdele-brocart al câmpiei, din altiţa turturelei zglobii ce ne fascinează ca un miracol, din haina mirilor sub care tresaltă sufletul lor arzător şi curat, din caşmirul plopilor fără soţ cu pâlpâiri şi acorduri de romanţă, din sumanul frumoaselor şi majestuoaselor oltence, din tulpanul admirabilei şi neliniştitei codobature, din corola splendorii pomilor de April înfloriţi la Nunta Învierii Domnului Hristos, din candelabrul afrodisiacilor ciorchini de salcâm, din bundiţa de astrahan a zbenguitorilor mieluşei, din neaua ce se aşterne înaintea paşilor Magilor ce vin la Împăratul Cosmosului să i se închine, din razele Dorului Luceafărului dac Mihail Eminescu, din unduirile serafice ce gătesc Calea Crăiesei Maria.

   Cuvintele înmiresmate de harul divin slujesc şi slăvesc natura tainică a surâsului angelic, prelins din aura Icoanelor Sfinţilor Neamului, primeniţi întru Hristos, intonând şi cântând Liturghia cerească ce se pogoară ca un omofor serafic, ca un nimb de veneraţie peste cântările psaltice ce liturghisesc în ctitoriile voievodale ale Strămoşilor, într-o simfonie a bucuriei întregului suflet ortodox naţional.

   Toate clipele vieţii omului trebuie să pulseze de fapt veşnicia întru care l-a creat, l-a aşezat şi l-a recreat Mântuitorul nostru Iisus Hristos spre învierea şi mântuirea sa.

   Sfârşitul fiecărei clipe e de fapt naşterea celeilalte clipe aşa încât toate clipele devin bătăile inimii eterne, iar în această veşnicie gândurile se întrupează în idei novatoare, ideile prin duh se convertesc întru Cuvântul ceresc, se revelează întru Cântare divină, astfel că graiul brodat în brocartul sufletului frumos al românului valah, prin lumina sa celestă purifică inima arzătoare aşezând-o în conştiinţa de neam şi de cer ca o serafică metanoe, ca o sublimă întoarcere permanentă la Atotfrumosul Hristos.

   Fiecare gândire, sclipire despre frumos, fiecare întrupare, revelare în adevăr, fiecare dăruire, risipirea a binelui, fiecare trăire, înălţare a libertăţii se circumscriu dreptei credinţe strămoşeşti, geniului străbun, filosofiei duhului celest, ortodoxiei veşnice ca tradiţie nesfârşită, ca permanenţă spirituală, ca divină creaţie harică, adică jertfire mărturisitoare întru Dumnezeul treimic şi întru Neamul nostru ales.

   Gândul alb, serafic, năframă a zidirii Dragostei dumnezeieşti, plămadă a veşnicului Mire-Cuvânt, înmiresmat de lumina ancestrală a Creaţiei însufleţeşte prin mamă, dascăl, preot, ostaş, poet, scriitor, comandant, erou, profet, martir, mărturisitor şi sfânt, zelul artistic al naţiei vlaho-ortodoxe întru comuniunea cu Tatăl ceresc-PĂRINTELE Naţiunilor.

   O trăire de atitudine a demnităţii creştine într-o existenţă luminată de har descifrează tainele, misterele, neliniştile matafizice, încifrează spiritul, sensul, armonia, tâlcuieşte, limpezeşte, revelează înţelepciunea Duhului, dobândind Filosofia mistică, gândirea hristică-creştin-ortodoxă, însuşind vocaţia străbună milenară de a toarce gândul curat, de a urzi cuvântul luminat, de a ţese fapta cea aleasă, trăirea, jertfa, dorul, dăruirea, iubirea, libertatea, adevărul ca misiune pentru urmaşi şi ca mărturisire pentru urmaşii urmaşilor daco-traci, a vlahilor care au mai rămas liberi şi români.

   Urcuşul sufletesc al creştinului ortodox valah pe culmile filocalice ale Neamului nostru primordial şi nemuritor, jertfitor, străjer pe culmea de veghe aşezată ca o cetate ascetică pe piscul semeţ carpatin al misticii-isihaste atinge iluminarea care întronizează sofianismul ca frumuseţe universală întru purificarea eului naţional şi personal, dând menire caracterului naţionalist, ca sens evanghelic şi ecumenic întru cuvânt, credinţă, libertate, iubire, adevăr şi ţară.

   În Vatra strămoşească Filocalică ancestrală a Neamului nostru pelasgo-daco-român, în pantheonul Sofianic al monoteismului precreştin, predacic şi al Ortodoxiei dacoromâne, în patrimoniul creaţiei literare al Patristicii răsăritene, s-a ctitorit de milenii România Tainică a arealului sacru carpato-danubiano-pontic - Grădina Maicii Domnului, unde Mântuitorul Hristos l-a chemat şi l-a rânduit întru Fiii Aleşi ai Daciei Mari şi pe Gabriel Artur Silvestri, ca sacerdot al Frumuseţii LOGOSULUI divin, ca jertfire aleasă întru Neam şi Patrie.

   Întru această vocaţie hristică a avut şi nobila misiune, rezervată doar geniilor creştine, asumată numai profeţilor religioşi de a lupta permanent prin Sabia Cuvântului pentru Vatra Străbună dăruită de Dumnezeu, pentru Neamul nostru aşezat în Vatra sa sacră de la ivirea sa în Zorii lumii, iar mai pe urmă devenită Grădina Maicii Sale – Fecioară Maria - Crăiasa Vlaherna Carpatina.

   Sub binecuvântarea lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Neamului său a instituit ASOCIAŢIA ROMÂNĂ PENTRU PATRIMONIU, ca TREAPTĂ a ROMÂNIEI TAINICE preexistenţiale, unde fiinţează spiritual  PANTHEONUL sacru al PĂRINŢILOR Părinţilor noştri, al STRĂMOŞILOR şi al STRĂBUNILOR.

   România Tainică este de fapt Dacia Tainică, urzită ancestral de Dumnezeu pentru Neamul cel mare al peloasgo-traco-geto-daco-românilor, ca fir al nemuririi, „înaintând în nevăzut (în taină deci) ca o pânză freatică spre <<cei ce urmează să fie>>, în urma acestui proces spun – au apărut şi Tudor Vladimirescu şi paşoptiştii; apoi, odată cu Eminescu, miracolul.” (Artur Silvestri, Fapta culturală, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, Ed. Carpathia Press, Bucureşti-2009, p. 15)

   Artur Gabriel Silvestri, cernând realitatea României contemporane, a celei de azi, a observat cum s-a aşezat făina pură, pudra trăirii din care se frământă, se dospeşte, se creşte, se rumeneşte, se împarte, se hrăneşte şi se împărtăşeşte purtătorul de viaţă întru Hristos, Fiul ales Daciei Mari, al României Tainice, iar dedesubt tărâţa pentru hrana celor îngreunaţi în a cuvânta, în a înfăptui, adică ale ciocoilor parveniţi, deveniţi prin tentacolele votului liber, aşa cum au fost predestinaţi de Oculta, unul premier, altul vice, altul liderul statului unei Românii, nu a ROMÂNILOR, ci a unei Românii de suprafaţă, în care programatul la Cotroceni îşi exercită mandatul de politically correct.

   Adică?!

   Adică, răspunde doctorul deputat Nicolae Bacalbaşa: „Să apuci rahatul din partea lui curată.”  (Nicolae Bacalbaşa/ Gheorghe Bacalbaşa, Doi Plisnoţi care au trecut Prutul, vol. I, Colecţia Opera Omnia publicistică şi eseu contemporan. Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2016, p. 189)

   Doctorul hâtru şi parlamentarul incomod, favoritul grupării anarhice REZIST şi-a numit cartea după un banc tâmpit cu trei englezi tâmpi, bogaţi dealtfel, care au plecat în croazieră la vânătoare în Africa. Doi lăudăroşi visau, unul să vâneze lei, altul rinoceri, iar al treilea mai modest, plisnoţi.

   „- Ce-s aceia plisnoţi?, au întrebat miraţi ceilalţi doi.

   - Nişte animale pe care le întâlneşti pe marginea drumului. Seamănă cu oamenii şi, când îndrepţi arma spre ei, ridică braţele şi ţipă aşa, ascuţit: plis not, plis not, a răspuns proaspătul vânător...

   Noi suntem (Nicolae şi Gheorghe Bacalbaşa) doi plisnoţi care au trecut Prutul.” (ibid., p. 13)

   Cred că România de suprafaţă a statului oficial  este de ceva timp populată masiv cu plisnoţi care, nu au trecut Prutul ci Tisa. Au venit goi sau doar cu un ludovic şi au format o hoardă politică neoliberală, votând contra României Tainice şi ocupând deocamdată Statul cosmopolit al unei Românii aflată într-o continuă prăbuşire.

   „România de suprafaţă este România oficială, a statului, a puterii, condusă de <<stăpânii clipei>> şi de acoliţii lor, elitele (le-aş numi termitele, fiindcă n-au coloană vertebrală) ce deţin nu numai puterea în stat şi bogăţia ci puterea de a domina şi în viaţa socială, culturală, mass media etc.” (Artur Silvestri, Fapta culturală..., p. 13)

   Deseori Neamul, Patria noastră creştin-ortodoxă s-a confruntat, a înfruntat şi a biruit vremurile grele care s-au aşternut peste ea, prin Voievozii ei temerari, prin Vlădicii ei jertfitori, prin Oastea cea Mare a ţării, prin Comandanţii ei, prin preoţii şi învăţătorii luminători ai satelor, prin genii, prin profeţi, prin Elita creştin-ortodoxă călăuzitoare, jertfitoare, iubitoare de Dumnezeu şi de Neam, Elită naţionalistă strânsă în jurul şi în fruntea poporului său demn, luptător, cucernic, credincios, omenos care n-a îngenunchiat în faţa străinilor, care nu s-a aplecat în faţa vrăjmaşilor, care nu a stat înconvoiat în faţa ciocoilor, care nu a cerşit în faţa nimănui.

     Dar acum tulburarea este atât de mare, căci vine şi din lăuntru şi din afară. Urgia esta atât de grea fiindcă ne-au ucis Elita şi pe urmaşii urmaşilor ei, iar intelectualii acefali, de suprafaţă au fost convertiţi la utilităţile guvernanţilor căpătuiţi pe averi, pe jafuri, pe vânzări, pe mutilarea economiei naţionale şi a teritorului nostru sacru, fiindcă poporul s-a pervertit, a emigrat, a dezertat de la Crezul şi Moşia Străbunilor devenind o turmă hăituită mânată spre abator.

   Ierarhia Sinodului Bisericii naţionale a devenit ecumenică, superbogată, de sine stătătoare, stat în stat sau mai corect spus Stat deasupra Statului ori, după împrejurări, vasala Statului ateu. N-o mai interesează de mult turma prigonită, pe care după ce  exploatat-o, a trădat-o lăsând-o pradă satrapilor politruci. O interesează, pădurile, apele, aurul, argintul, munţii, palatele, limuzinele de lux, exorbitante venituri, marile corporaţii, Sfintele Moaşte, viaţa princiară de pe acest pământ, căci Sus nu se ştie...

   România Tainică, spirituală s-a înălţat din zorii Creaţiei pe temelia unui Destin religios şi istoric.

   România de suprafaţă este fundamentată doar pe opţiunile protocoalelor politico-oculte din afară şi din lăuntru, dar şi pe interesele proprilor guvernanţi care pregătesc calea globalizării.

   Prin globalizare, popoarele care au fost axa Naţiunilor lor, ajung populaţii, turme, cirezi, gloabe de tras, de muls, de bici, de folosinţă, de împilat, de abator, de consum, de busculadă, de vot, unde ierarhia Bisericii presupus naţionale a trădat, intelectualitatea majoritară s-a vândut, poporul s-a dezintegrat, iar populaţia rumegătoare a orice s-a năpustit în cadenţa turmei susţinând interesul Ocultei, al apatrizilor, alegându-şi liderul după chipul şi asemănarea lor.

    România de suprafaţă este susţinută de sforile politice, trase de PĂPUŞARUL marii Oculte.

   Într-o Românie de suprafaţă, unde huno-ungro-maghiarii au politic quinta royală, „emanaţii” îmbujoraţi full de popi, iar plisnoţii cacialmaua, singura salvare a Fiinţei naţionale a poporului ei este înrolarea lui sub sceptrul Crucii, sub stindardul naţionalismului creştin-ortodox.

   Doctrina politică a României de suprafaţă este: „se poate şi aşa”, deci „se poate orişice”.

   Doctrina politică a plisnoţilor este anticreştină şi antiromânească.

   Plisnoţii se folosesc de trecut pentru a-ţi fura prezentul şi a-ţi ipoteca viitorul.

   O radiografie pertinentă le-o face slavistul, cei drept cu grave lacune în cunoaştere Ortodoxiei, parlamentarul, doctor Nicolae Bacalbaşa, „Ăia (tătucii lor, adică) îi băgau să putrezească în puşcării, le scoteau dinţii cu cisma, montau experimentul Piteşti, îi lăsau fără serviciu, îi trimeteau la Bicaz, Bărăgan sau Canal, scormoneau viaţa lor şi a neamurilor şi îi înlănţuiau în dosare restrictive amputându-i social, le ardeau sau confiscau bibliotecile.

   Ăştia, adică voi..., cei mutaţi în casele celor daţi afară de acolo, ocupanţi ai posturilor celor eliminaţi pentru care nu eraţi pregătiţi, nici capabil intelectual, intraţi cu dosar la facultate, ocupând locurile unora care nu aveau dreptul să înveţe carte mai sus (de exemplu copiii de preot sau de deţinut politic).” (Nicolae Bacalbaşa, Frica, Greaţa, Fofilarea. Colecţia Opera Omnia – Publicistică şi eseu contemporan, Ed. Tipo Moldova, Iaşi-2014, p. 17)

   Printre Grâul şi Viţa de vie, izvor de cult al pâinii şi al vinului, cuminecare pentru poporul României Tainice, au răsărit buruienile, turiţa şi cucuta înăbuşind creştinismul ortodox vlaho-român.

   „În timp ce Petre Ţuţea, Noica, Gheorghe Brătianu şi atâţia alţii putrezeau prin puşcării – şi câte ar fi putut face pentru luminarea neamului în acest răstimp – valurile de mediocritate, de nulităţi, invadau locul lăsat de cei ucişi, izgoniţi, prigoniţi.” (ibid., p. 18)

   Sub epoca Cortinei roşii, esenţa României Tainice era ermetic închisă în temniţe, penitenciare, decimată, ucisă, prigonită, altă parte rămasă „afară” fiind permanent terorizată, persecutată şi continuu supravegheată. După lovitura de stat organizată de Păpuşarii ocultei şi sforile progeniturilor activist-proletare s-a cocoţat pe stat o Românie de suprafaţă dintre foşti, adică „Ăia” şi odraslele foştilor, „Ăştia”.

   Căderea liberă în neant, în prăpastie, în haos, în derizoriu, în mistificare, în mojicie se continuă. Nici creştin, nici ateu sau şi una şi alta, defulat şi refulat, fără rost, dar anost, un ins neformat dar reformat, reactualizându-şi permanent ridiculizarea, nebăştinaş, trufaş şi laş, plin de împăunare fără asumare, simplu, nestufos, confortabil de stupid, înfipt în ifose, îngâmfare şi persiflare grandomană, încet în gândire şi molcom în vorbire, neavând textul îşi susţine pretextul într-un trucat context, simultaneitate tulbure care în vârtejul alunecărilor socio-economico-politice îşi exercită hinterlandul puterii, păşind legănat, sfidător, batjocoritor pas cu pas între xenofobie şi mizantropie, călcând apăsat pe neînţeles şi imprevizibil printre ambiguitatea mulţimii emoţionate, pendulând astfel între goticul aparenţei, al confuziei şi barocul zavistiei.

   Altfel spus, după doctorul Bacalbaşa, „O faţă ce nu sclipeşte de inteligenţă, dar luceşte a prosperitate ca un pantof bine lustruit.” (ibid., p. 205)

   Trinitatea exercitării puterii sale să-se-şti-e stă sub sceptrul lui IN : IN-SINUEAZĂ, IN-CITĂ, IN-STIGĂ.

   Personajul în speţă, penalul-vânător de penali este chiar un IN-S sociabil, biologic şi reciclabil.

   În România de suprafaţă toate instituţiile statului plutesc în derivă, împinse de „Ăştia”, de plisnoţi transtiseni, ducându-se pe apa învolburată a sâmbetei...

   Acum, România se află perpetuu când dedesupt, când de suprafaţă, când dedesupt, când de ...

   

   Acum este vizată spre pieire însăşi întocmirea acestui popor străvechi cu limba sa, credinţa sa, religia sa, tradiţia sa, datinile sale, cultura sa, spiritualitatea sa, omenia sa, jertfa sa, iubirea sa, adevărul său, frumuseţea sa, viaţa sa, fiinţa sa, veşnicia sa, taina sa, miracolul său divin, menirea sa hristică, biserica sa hristic-ortodoxă.

   Acum nu se mai scrie „istorie autentică”, cultură creştină, spiritualitate ortodoxă unde să se poată „refugia” la vreme de prigoană fiinţa naţională.

   Acum şi Biserica naţională stă cu braţele încrucişate, cu pântecele apăsat de privilegii princiare. Ierarhii B.O.R. nu mai slujesc prin ÎMPĂRTĂŞIRE cu HRISTOS, cu Neamul, cu poporul, cu Ţara, ci prin ÎNCÂRDĂŞIRE cu emanaţii loviturii de stat, ai României de suprafaţă.

     

   Acum preşedenţia României de suprafaţă este o veritabilă show – business sub blazonul destul de confortabil şi răspicat „If you like it”, „Cum vă place”, ori „Dacă aşa vă place”.

   Luând atitudine ca Fiu slujitor, slăvitor al României Tainice prin cuvânt, scris, instituţie împotriva României de suprafaţă, Artur Gabriel Silvestri a îmbrăcat ca şi înaintaşii săi Cămaşa lui Hristos.

   Sfântul Apostol Andrei – Ocrotitorul şi Încreştinătorul Daciei Tainice ni i-a dăruit pe Andrei Şaguna, Andrei Mureşanu, Andrei Scrima, Andrei Ciurunga, Andrei Vartic ş.a.

   Vârcolacii, plisnoţii transtiseni ai României de suprafaţă ni i-au luat în ajunul şi noaptea Sfântului Andrei pe Codreanu, părintele protosinghel Arsenie Boca, Artur Gabriel Silvestri.

   DOAMNE, dă-ne iarăşi pîinea noastră cea spre fiinţă - ROMÂNIA TAINICĂ!

   + Sf. Apostol ANDREI – Ocrotitorul României Tainice Creştin-Ortodoxe.

    Fond de carte – bibliofil Dumitru Ionescu – Bucureşti.

  

Ziua Marii Uniri - La multi ani Romania! La multi ani Tara mea! - Great Union Day + I N V I T A T I E

Români prin naștere, olteni prin grație divină!

Astăzi este 1 Decembrie, Ziua Naţională a României. Cu acest prilej, clubul Universitatea Craiova le transmite „La mulţi ani!” tuturor celor care gândesc şi simt româneşte. Şi în special suporterilor alb-albaştri, pentru că „Suntem cei mai buni dintre români, suntem olteni / Şi întotdeauna vom striga, hai Craiova!”

Este momentul când simțim cu toată ființa dragostea de patrie, admiraţia, respectul pentru bravii eroi ai neamului care şi-au slujit patria cu credinţă, care au luptat cu iubire şi devotament pentru păstrarea independenței țării, pentru apărarea gliei de invaziile străine. Eroi care au udat cu sângele lor pământul acestei ţări în care au trăit cu credinţă, cu demnitate, cu mândria că sunt români, bravi urmaşi ai lui Decebal şi Traian. Să ne bucurăm de această zi plină de emoție și semnificație pentru noi toți, să fim uniţi, pentru că doar împreună putem înfrunta orice pericol. Să fim demni și să fim mândri de istoria noastră şi de simbolurile naţionale, să ne iubim ţara cu aceeaşi forţă cu care au făcut-o strămoșii noştri!

Sentimentul nobil ce il purtam in sufletul nostru ne apropie de casa si tara noastra. Oriunde ne-am afla, Romania va rasuna in noi, oamenii tarii ce ne face face mandri de neamul nostru. (UK)

La multi ani Romania! La multi ani Tara mea!

Great Union Day (Romanian: Ziua Marii Uniri

Great Union Day (Romanian: Ziua Marii Uniri, also called Unification Day[1] or National Day) is a national holiday in Romania, celebrated on 1 December, marking the unification of Transylvania, Bessarabia, and Bukovina with the Romanian Kingdom in 1918. This holiday was declared after the Romanian Revolution and commemorates the assembly of the delegates of ethnic Romanians held in Alba Iulia, which declared the Union of Transylvania with Romania[2].

Prior to 1948, until the abolition of the monarchy, the national holiday was on 10 May, which had a double meaning: it was the day on which King Carol I set foot on Romanian soil (in 1866), and the day on which the prince ratified the Declaration of Independence (from the Ottoman Empire) in 1877. From 1948, during the period of Communist administration, the national holiday was on 23 August, Liberation from Fascist Occupation Day, to mark the 1944 overthrow of the pro-fascist government of Marshal Ion Antonescu, with parades held on Charles de Gaulle Square (then called Stalin Square and Aviators' Square).

Great Transylvanian Romanian Assembly at Alba Iulia/Gyulafehérvár (December 1st 1918) where half of the population arbitrarily decided the region's union to Romania without referendum.

I N V I T A T I E

Cu ocazia Centenarului Recunoasterii Marii Uniri si a Zilei Nationale a Romaniei Ambasadaoarea Romaniei 

Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al României în Australia, 

Noua Zeelandă, Fiji, Kiribati, Samoa, Insulele Solomon, Tuvalu şi Vanuatu

Doamna Nineta BĂRBULESCU

 si domnul Dan Barbulescu au placerea sa va invite sa serbati
EVENIMENTUL

Ziua Națională a Romaniei

Cu ocazia Zilei Naționale a Romaniei, care se sărbătorește astăzi, 1 Decembrie, urăm tuturor românilor care trăiesc pe continentul australian să își realizeze toate proiectele profesionale, să fie fericiți în societatea vibrant multiculturală australiană și să poarte mereu, în gând și în inimă, memoria, limba și credința pământului românesc pe care s-au născut ei, părinții sau bunicii lor:

LA MULTI ANI ROMANIA !

DECEMBER 1, 2019

FOR IMMEDIATE RELEASE

OTTAWA, ON – The Hon. Andrew Scheer, Leader of the Conservative Party of Canada issued the following statement for Romania’s National Day:

“Today, Canadians of Romanian descent will join millions of Romanians around the world to celebrate Romania’s National Day. Also known as the Great Union Day today marks the 101st anniversary of Romania’s modern statehood.

“The people of Romania have endured centuries of foreign rule, violent conflicts on their soil and more recently, decades of brutal socialist occupation. The determination of the Romanian people to live in a free and democratic society finally materialized following the death of the notorious dictator Nicolae Ceaușescu who led the country into deterioration during his reign.

“As NATO allies, our two countries share important democratic values and positive bilateral relations that carry on a long and resilient friendship as active trading partners. Earlier this year, Canada’s Air Task Force-Romania has completed its four-month deployment with NATO’s enhanced Air Policing in Romania. ATF-Romania is an important air component of Operation Reassurance, Canada’s contribution to NATO’s assurance and deterrence measures in Central and Eastern Europe.

“Today, Canada is proud to be home to more than 200,000 Canadians of Romanian heritage who have contributed immensely to our country’s prosperity and cultural fabric.

“I would like to congratulate the people of Romania for recently conducting a peaceful and democratic Presidential election.

“On behalf of Canada’s Conservatives, I extend my best wishes to all Canadians celebrating Romania’s National Day!

------------------------------------------------------------------------------------------------

To Observatorul

Kind regards,

Anton Sestritsyn

Manager, Community Relations

Office of the Leader of the Official Opposition

La Mulți Ani România, 

neamul românesc și limba română !

MRC

Multumim, multumim de buna urare.

Noi, oamenii simpli, asa gandim, asa simtim cum spuneti dumneavoastra "Să fim demni și să fim mândri de istoria noastră şi de simbolurile naţionale, să ne iubim ţara cu aceeaşi forţă cu care au făcut-o strămoșii noştri! " Dar ei? ADE

Să fi sănătos şi tu şi familia şi Miclău cu familia ca  români de România. Sănătate şi bucurii, iubiri ! PR-F

Înălțătoare cuvintele cântecelor

patriotice (de luptă) ale românilor:

..........

"Nimic pe lume nu-i mai sfânt

Și mai de preț  pe-acest pământ,

Decât  să  mori ca luptător

Înfășurat în  TRICOLOR!"

....

DA. Dar apărându-ți țara și  nu prin

teatrele de război  ale altora!

Cui prodest ?

Se-ntorc acasă ,an de an,

La Iași, Brașov, Arad, Sibiu...

Eroii din Afganistan...

Cu Tricolorul pe sicriu.

      Trăiască România dodoloață! 

II-B

LA MULTI ANI SI TIE, BEN! DM

SĂ NE IUBIM NEAMUL ROMÂNESC  ȘI ȚARA - ROMÂNIA!

LA MULȚI ANI ROMÂNIA!

IMG

Stimate frate de peste mări şi ţări,

Deie Domnul să gândească mai mulţi precum Ben Todică.

Din păcate, după 30 de ani de îndobitocire sistematică, raţionamentul celor mai mulţi se reduce la "Ibi bene, ubi patria!" şi ATÂT!

Dureros, dar adevărat!

Da! Să căutăm binele e firesc, dar să nu uităm de unde am plecat şi să nu ne rupem rădăcinile.

Desigur, opinia mea se poate comenta, dar nu contrazice.

Cei mai mulţi ignoră cuvintele rostite în urmă cu peste şapte decenii de către unul dintre cei mai mari PATRIOŢI pe care i-a avut România:

Fii bun, fii drept şi recunoaşte că deasupra tuturor intrigilor şi urilor este PATRIA, este VEŞNICIA NEAMULUI şi acolo trebuie să ne întâlnim întotdeauna, chiar dacă nu ne înţelegem de fiecare dată!

Pentru mine aceste cuvinte sunt un crez pe care-l aşez lângă "Amor Patriae nostra lex".

Cu preţuire pentru BUNUL ROMÂN, Ben Todică

De la un oarecare,

IM

Dar cand primul ministru, orban se duce la adunarea PPE si spune ca a dat jos guvernul ca sa "ajute" sa aiba 10 comisari PPE si cu "modesta" contributie a PNL din Romania, vezi doamne, PPE va conduce "universul", simt carierismul, tradarea, fatarnicia unor romani, sau nici nu stiu daca sunt romani cu adevarat!!!

Cand presedintele tarii se duce in America dand mult, mult si intorcandu-se tare mandru ca a facut "o poza" cu presedintele SUA si a primit o sapca de la acesta, asta nu mai este "lupta" pentru tara, demnitate etc.(polonezul a putut obtine viza pentru poporul sau) !!!

Dupa ce "au rupt" tara in doua acuma "proclama pe toate drumurile unitatea!!!

Ce jigodii! Rana e rana si lasa urme!!!

Noi cei mici vom trai impreuna, vom fi mandri de faptele noastre daca vom fi in stare sa le facem si demni oriunde vom merge in lume, fiindca intradevar avem si de ce.

Cei care ne conduc, conduc de fapt pentru bunastarea lor !

Sa le fie de bine, iar noi sa fim sanatosi!

Cu stima. NC&I

Nu vă spun LA MULŢI ANI! pentru că vreau ca ultimii 30 de ani să nu se mai repete, să nu mai fie alţii ca aceştia care au pustiit România. Vă spun: VIVAT, CRESCAT, FLOREAT ROMANIA MAGNA !

O dorinţă care este puţin probabil că se va mai realiza până când noi, cei de azi vom pleca acolo unde mergem cu toţii când cade cortina. VT

Doamne ajutå-i pe români! AM

Bravo Ben! Asa sa facem! Felicitari! CM

Azi  Steagul României  a fost  ridicat, din nou, in fata Parlamentului din Queen's Park Toronto,

iar  in interiorul parlamentului a avut loc o receptie de Ziua României; DPP

BUNĂ IMINEAȚA, FRATE IOAN MICĂU ȘI FRATE BEN TODICĂ ! LA MULȚI ANI ROMÂNIA. FIE CA DOMNUL SĂ AJUTE ACESTA NEAM OROPSIT CARE ȘI FACE SINGUR SĂU CU MÂNA LUI !

VĂ MULȚUMESC ȘI VĂ FEȘITICT.  DOAMNE AJUTĂ !

CU PREȚUIRE, ȘTEFAN 

***

Recepția de Ziua Națională la Ambasada din Canberra

Luni, 2 decembrie 2019 ES Doamna ambasador Nineta Bărbulescu a găzduit, împreună cu domnul Dan Bărbulescu, recepția pentru marcarea Centenarului Recunoașterii Marii Uniri și Zilei Naționale a României la Ambasada României din Canberra.

La eveniment au participat Decanul corpului diplomatic, peste 70 de ambasadori și însărcinați cu afaceri, reprezentanți ai Departamentului pentru Afaceri Externe și Comerț al Australiei și ai altor instituții australiene, consulul general de la Sydney domnul Iulian Nițu, doamna consul Cristina Gheorghe (Sydney) și doamna consul Claudia Mirela Bejenaru (Melbourne), consulii onorifici ai României în Noua Zeelandă, Australia de Vest și Tasmania și viitorii consuli onorifici ai României în Queensland și Fiji, precum și români din Noua Zeelandă, statele Victoria, New South Wales, Queensland, Australia de vest și din Teritoriul Capitalei Australiene ș.a.

            La recepție au fost prezenți Decanul corpului diplomatic, nunțiul apostolic, ambasadorii/înalții comisari/ din Arabia Saudită, Argentina, Belgia, Brazilia, Brunei, Cambodgia, Chile, Columbia, Republica Coreea, Costa-Rica, Danemarca, Ecuador, Elveția, El Salvador, Egipt, Fiji, Finlanda, Germania, Guatemala, Iordania, Indonezia, Iran, Japonia, Kuweit, Laos, Liban, Macedonia de Nord, Maroc, Malaezia, Mexic, Myanmar, Nepal, Noua Zeelandă, Oman, Palestina, Pakistan, Peru, Polonia, Portugalia, Qatar, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia, Turcia, Ucraina și Uganda; însărcinații cu afaceri din Bulgaria, Cipru, Estonia, Finlanda, Filipine, Franța, Grecia, Insulele Solomon, Irlanda, Libia, Nigeria, Singapore, SUA, Ungaria și Venezuela, reprezentanți ai Departamentului pentru Afaceri Externe și Comerț al Australiei și ai altor instituții australiene, precum și ai mediului academic și de afaceri din Melbourne, Sydney și Canberra. 

            Potrivit cutumei locale, toastul pentru Președintele României și poporul român a fost rostit de Ambasadoarea Kate Logan, șefa protocolului DFAT. Discursul a prezentat semnificația centenarului recunoașterii Marii Uniri, a semi-centenarului relațiilor diplomatice dintre România și Noua Zeelandă, aspecte locale (extinderea rețelei locale a consulilor onorifici ai României în 2019) și aspecte de interes larg (rezultatele primei președinții românești a Consiliului UE și aspecte economice inedite, spre exemplu, faptul că România se menține din 2012 pe prima poziție în ceea ce privește productivitatea printre statele OECD, cu 149 AUD/ora de lucru.

            Invitații de onoare ai recepției de la Canberra din acest an au fost:

• Brigadierul australian John Shanahan, decorat în februarie 2019 de Șeful SMG cu Medalia de onoare; a prezentat audienței în termeni extrem de elogioși efortul militar românesc în Afganistan și curajul legendar al ostașilor și ofițerilor români care asigură protecția tuturor trupelor NATO și pe care i-a coordonat vreme de 18 luni în Kandahar;
• Profesorului universitar Cristian Sorin Calude, născut la Galați și educat la Facultatea de Matematică a Universității din București, i-am înmânat Ordinul Național Serviciul Credincios în rang de Cavaler, conferit de Președintele României în iunie 2019 ca recunoaștere a activității didactice remarcabile, a contribuției semnificative la dezvoltarea științelor matematicii și informaticii și pentru implicarea activă în sfera relațiilor bilaterale între România și Noua Zeelandă;
• Artistul bijutier Victoria Geutskens din Alba-Iulia a prezentat o expoziție inedită de bijuterii în metale și pietre prețioase, piese unicat lucrate manual în aur și platină de puritate maximă, o premieră în Europa; doamnei Geutskens i-am înmânat un certificat de excelență pentru asidua promovare a artei meșteșugului tradițional și pentru școala de bijutieri pe care a înființat-o recent la Alba-Iulia.

Recepția, expoziția @PacificaRomania și colecția permanentă a ambasadei, sortimentele de vinuri românești și discursul au fost apreciate la superlativ de cei peste 150 de participanți. La tombola ad-hoc organizată la finalul evenimentului au fost oferite vinuri românești premiate, pateuri și produse de îngrijire a pielii.

Evenimentul este amplu reflectat pe rețelele de socializare și la postul de radio SBS pentru emisiunea săptămânală în limba română.

http://canberra.mae.ro/local-news/1487

IRINA LUCIA MIHALCA - TOMIRIS – REGINA MASAGEŢILOR

Regina Tomyris -Andrea del Castagno

 Firenze, Galleria degli Uffizi;

TOMIRIS – REGINA MASAGEŢILOR

~*~

Ai fi rămas necunoscută, frumoasă regină Tomiris,

de nu l-ai fi învins pe regele Cyrus,

scurtându-i destinul de cotropitor,

dându-i pedeapsa capitală;

el care a cucerit Regatul Mezilor,

Lydia şi Noul Babilon.

Însuşi Alexandru cel Mare

se credea urmaşul

şi continuatorul tău, Tomiris

- cea care se închina

la Soarele Neînvins

şi sacrifica cai pe altarele Lui -.

Ai jurat pe Ra - zeul suprem

al masageţilor, urmaşii tracilor -

că-l vei sătura de sânge pe Cyrus,

sfidând şi refuzând să te măriţi cu el.

Bătălia s-a dat pe fluviul Sîr Daria

între armata masageţilor

condusă de fiul tău, Spargapises,

şi cea a regelui persan

care, prin vicleşug, a ieşit învingător,

capturându-ţi fiul.

I-ai cerut să-l elibereze

şi să nu treacă fluviul.

Nevrând să fie batjocorit în robie,

Spargapises s-a sinucis,

iar Cyrus cel însetat de sânge

a trecut cu armata peste Sîr Daria.

Învinşi au fost perşii şi-al lor imperiu,

iar tu, dezlănţuită regină Tomiris,

dispusă, mai degrabă,

să mori în luptă

decât să trăieşti în robie,

ai cerut să fie căutat

cadavrul regelui, i-ai tăiat capul,

aruncându-l într-un cazan

plin cu sângele năvălitorilor,

apărându-ţi neamul şi pământurile,

în numele dreptului masageţilor

la viaţă şi libertate.

După victorie ai venit

cu corăbiile pline de prăzi

în Sciţia Minor

şi-ai construit cetatea Tomis.

Nici Darius, urmaşul lui Cyrus,

nu a reuşit să-ţi înfrângă

triburile neînfricate conduse de tine,

Getarum regina,

doar podul de peste Dunăre

l-a salvat să nu-i aibă aceeaşi soartă.

~*~

IRINA LUCIA MIHALCA

Regina Tomiris în faţa capului lui Cirus- Peter Paul Rubens

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918: Sacrificiu și solidaritate în numele unității naționale

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918:

Sacrificiu și solidaritate în numele unității naționale

Dincolo de lecția de istorie, Marea Unire, consfințită la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia, reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi, totodată, realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România.

După încheierea primului război mondial, poporul român a reușit să valorifice contextul mișcării de eliberare a popoarelor din Europa și a consfințit propria eliberare și unire, în „Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia”.

„Libertatea presei”, aclamată la Alba Iulia

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare. Aici au venit 1.228 de delegați oficiali, din toate cele 130 de cercuri electorale și din toate cele 27 de comitate românești, episcopi, oameni de cultură, care au proclamat, la unison, „deplina libertate națională”, „votul obștesc, direct și egal”, „libertatea presei” dar și reforme în mai multe domenii ale vieții.

  

Toate păturile sociale, toate interesele şi toate ramurile de activitate românească erau reprezentate. Dar pe lângă delegaţii oficiali, ceea ce dădea Adunării înfăţişarea unui mare plebiscit popular era afluenţa poporului. Din toate unghiurile ţărilor române de peste Carpaţi, sosea poporul cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, în cântări şi plini de bucurie.

Peste o sută de mii de oameni s-au adunat să sărbatorească Marea Unire

Spectacol simbolic şi instructiv: mulţimea imensă urcă drumul spre Cetăţuie printre şirurile de ţărani români înveşmântaţi în sumanele de pătură albă şi cu căciulile oştenilor lui Mihai Viteazul.

Cronicarii vremii au reușit să transpună acea atmosferă de sărbătoare.

Pe porţile Cetăţuii, despuiate de pajurile nemţeşti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul şi se adună pe Câmpul lui Horea.

De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreţia vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei militare, delegaţii ţin adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor naţiunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la desăvârşirea acestui act măreţ, iau loc fruntaşii vieţii politice şi intelectuale a românilor şi delegaţii Bucovinei şi Basarabiei, care au ţinut să aducă salutul ţărilor surori, intrate mai dinainte în marea familie a statului român.

Vasile Goldiș a redactat textul Rezoluției Unirii

Într-o atmosferă înălţătoare, în mijlocul aprobărilor unanime şi a unui entuziasm fără margini, Vasile Goldiş, cel care a redactat textul Rezoluţiei Unirii, aduce la cunoştinţa poporului conţinutul documentului ( Vasile Goldiş – fost deputat în Parlamentul de la Budapesta, deputat în Parlamentul României, ministru al Culturii, fost redactor al ziarului Românul, cel care în calitate de preşedinte al delegaţiei ardelene a adus la cunoştinţa Regelui Ferdinand actul Unirii adoptat la Alba-Iulia).

Documentul cuprinde cele nouă puncte şi este conceput după cele mai democratice principii, ca votul universal, reprezentativitate totală pentru fiecare categorie socială, etnică sau profesională în stat, organizarea pe temelii solide a Transilvaniei, uniformizarea legislativă şi administrativă cu România. Manuscrisul original al documentului se păstrează la Muzeul Național al Unirii.

Articolele Rezoluţiei pentru Unire au fost „negociate“ la Alba Iulia în preziua Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918. Membrii Consiliului Naţional Român Central, organ cu rol politic şi administrativ,  în jurul cărora s-au grupat şi alţi fruntaşi ardeleni, au avut mai multe consfătuiri succesive, în cursul zilei de 30 noiembrie 1918. Dezbaterile au avut loc în Hotelul „Hungaria“ din Alba Iulia, la acea vreme cel mai luxos local  din Alba Iulia. Ulterior, hotelul şi-a schimbat numele în „Dacia“. A fost dărâmat la sfârșitul  anilor 1980, când s-a ridicat actualul bloc de locuinţe 280.

Marea Adunare de la Alba-Iulia proclamă dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre. Restul rezoluţiei cuprinde programul de aplicaţie: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplina libertate naţională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice, reforma agrară radicală, legislaţie de ocrotire a muncitorimii industriale.

Adunarea naţională doreşte: Congresul de pace să asigure dreptatea şi libertatea atât pentru naţiunile mari, cât şi pentru cele mici şi să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaţionale. Ea salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monarhiei austro-ungare, pe naţiunile eliberate – cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană -, se închină cu smerenie înaintea acelor bravi români care şi-au vărsat sângele în acest război pentru libertatea şi unitatea naţiunii române şi exprimă mulţumirea şi admiraţia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva duşmanului, au scăpat civilizaţia din ghearele barbariei.

Marea Unire a tuturor românilor a fost împlinită în miezul zilei de 1 decembrie 1918, când cele 1.228 de semnături s-au așternut pe Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia.

De ce la Alba Iulia?

”Alegerea oraşului Alba Iulia ca loc al desfăşurării Marii Adunări de la 1 Decembrie nu s-a făcut întâmplător. Mai fuseseră luate în discuţie Sibiul, văzut drept capitală culturală a românilor ardeleni şi chiar Blajul, pentru rolul lui în revoluţia de la 1848-1849. În cele din urmă, s-a decis pentru Alba Iulia, prima capitală a românilor atunci când Mihai Viteazul reuşea în 1600 să unească pentru prima dată în istorie cele trei ţări române, Ţara Românească, Transilvania şi Moldova”.

“Privim în înfăptuirea unităţii noastre naţionale ca la un triumf al libertăţii româneşti”, spunea Iuliu Maniu la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

https://magnanews.ro/2019/12/marea-unire-de-la-1-decembrie-1918-sacrificiu-si-solidaritate-in-numele-unitatii-nationale/?fbclid=IwAR0efm5PqB8ZKdNfEZRcHdzmyIVk3p5CtV7yED2IhZPk8qRtbzOphjWPwlw