Doamna
Dia Conu si Domnul von Weber
„Nu
filmam sa ne-amuzam”
1975
Amintiri
despre viitor
~*~
Este
evident faptul ca domnul Toma Caragiu – impreuna cu intreaga echipa de
colaboratori – punea de multa vreme la cale, impreuna cu magnatul american
Florea Firan – un mare viitor pentru litoralul nostru – inca de acum 25 + 16 =
41 de ani.
Magnatul
venise – de pa atunci – cu ce au mai bun americanii: scenariul, si regia. Si
producatorul. Plus masinile straine. Se pot vedea in film. Asta se programa
inca de atunci: numai masini de firma, old boys. Litoralul – cu lume putina.
Dar buna. Straini – cat cuprinde. Numai actorime romana. Straina. Regizorul –
saracul – ce mai aducea, a strain, in tara asta.
Plus
– Boc. Un ardelean. Ca sa vedeti ce spirit vizionar. Un prim ministru al
apararii. Din Transilvania. Un artist al mersului cu cap. Care nu are nicio
legatura cu Romania. Nici cu securitatea. Doar cu tehnicul.
Si
ce scenariu! Ce intretesere intre film, si realitate! Prezent, trecut, si
viitorime!
Ca
masinile – pe litoral – si in trecut, precum si in viitor – erau extrem de
putine! Si nu consumau nimic! Nu se auzea nicicun zgomot de fond! Pai, cu ce
credeti ca ar fi putut sa mearga? Ca fum – ioc, zgomot – deloc, viteza – nu
mare.
Lume
– buna, vesela, si putina.
Loc
cat cuprinde. Pentru blindate, amfibii, cuirasate, avioane, nave si navete
de... asalt, in dragoste, in roluri, in filme, in cariere, in – macar – un
post, intr-o bratara, o achizitie, acolo, o ... gura... de mancare, o...
cazare...un...loc... la masa... o ... functie mare... pe viata... pentru un
contract...
Si
ce distributie: jean Constantin, Aime Iacobescu, Florea Firan, Violeta Andrei,
Gheorghe Dinica... si... Doamna Aposu’...
Ca
sa vedeti... Doamna Radulescu, leit...
Ce
vreti... profesoara...poeta...
A
venit, a promis, a omis, dar... a ramas cu sot, cu tot, fara tot viitorul
ravnit...
Pai,
daca l-a otravit? Cu asa o masa... Frumoasa?
In
plus, pe cine a invitat domnul Director Aposu, la masa?
Pe
LENIN.
Si
mai si vorbeau amandoi despre peste... fara sa se priceapa la nimic...
Un
film intreg, un litoral intreg, o tara intreaga – frumoasa, curata, insorita –
intr-o singura pelicula.
Cu
bune – atat de marunte, cu rele – atat de nevinovate, cu o viata in care viata,
asa cum si-o asterne fiecare, le rasplateste pe fiecare. Dupa fapte.
Si
o minima scena.
Chiar,
doua.
Doua
personaje care nu au mancat si nu au baut niciodata. In film.
Decat
doua limonade.
In
rest, cate excese. .. De persuasiune...In plina libertate...
Dar...
sa fim seriosi...cine a suferit, si cat, si pentru ce –si pentru care porunci –
in film?
Si
chiar si in viata...
Fata
de cat se sufera, pretutindeni, in ziua de astazi...
„Cand
razi, viata trece usor.
Cand
ati ras, meritul a fost al dv.
Cand
nu ati ras, meritul a fost al nostru.”
Toma
Caragiu
18
ianuarie 2017
ps.
ca veni vorba despre AFUMATURI, la toate nivelele, batai de cap, in cap,
bombardamente, chiar, in cap, va rog sa revedeti filmul acela si sa urmariti ce
fel de GAZ consumau, vehiculele acelea extraterestre, BIO, care aparusera la
noi,si prin care extraterestrii incercau sa convinga pamantenii sa consume
nimic mai mult, decat atat cat se...
Dar
cuvantul de la urma, cine l-a mancat? si de ce l-a mancat?
si
l-a luat de la particular, si l-a dat la stat? stat cu stat? nu mai vorbim de
plata...
si
misiuni speciale, vai!, atat de departe de Film, SI TEATRU, SI CARTE, si
stiinta, si sport, si teatru.. Cu care cine nu se lauda? cand il mananca?
*
30
iunie 2022
~*~
Cdr,
Jianu
Liviu-Florian
