GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ȘCOALA în antichitatea pelasgo-traco-getă

 



ȘCOALA în antichitatea pelasgo-traco-getă

 

      Omule de geniu! Să fii întemeietorul

      unei școli, nu al unui oraș; turmele nu

      au nevoie decât de păstori.”(Pitagora)

 

 

   Cum era și firesc, prima noțiune instituționalizată de Școală orală s-a format în sacrul Templului, în sânul poporului patriarhal pelasg, cel care va dărui omenirii mari preoți, poeți, filosofi, astrologi, profeți, sibyle, într-un cuvânt ÎNȚELEPȚII ce vor lumina popoarele lumii până la venirea Erei creștine a Mântuitorul Hristos și a Apostolilor Lui (toți din seminție traco-getă).

   După o îndelungată tradiție, Școala orală pelasgă a pregătit apariția scrisului, care apoi a conferit Școlii menirea unui nou gen de formare spirituală, pentru ca Templul, apoi Biserica să-și desfășoare activitatea imanentă, mai întâi în lume, dar și dincolo în transcendent. Astfel că, „din timpuri străvechi a apărut la noi noțiunea, tipul de „om învățat” de „cărturar”, „cărtulariu”. (Antonie Plămădeală, De la Filotei al Buzăului, la Andrei Șaguna, Sibiu, 1997, p. 141)

   În neamul nostru pelasg patriarhal, Dumnezeu-Creatorul-Proniatorul ne-a hărăzit în Vatra străbună oameni frumoși, verticali prin jertfă, adevăr, eroism și demnitate, religiozitatea firii, înțelepciunea, folclorul regal, sublim și inegalabil, arta olăritului, omenia fără frontiere, o salbă de cetăți naturale cu întreaga formă variată de relief, conducători demni, vlădici cu dragoste de Dumnezeu și de neam și multe bogății naturale, dar mai cu seamă cel mai prețios metal Aurul, care n-a fost atât de prădat și secătuit nici de romani sau  de turci, de austrieci, de germani, de ruși, de sovietici așa cum este astăzi prădat de cei aleși prin ei înșiși ori prin grija parveniților spoliatori politici, vânduți și trădători de neam și patrie.

   Marele Român, patriot-ortodox și diplomatul de talie internațională Călin Georgescu, declara mai zilele trecute, că încă în pântecele Munților noștri ar mai fi suficient aur pentru ca bătălia pentru stăpânirea lui să fie de mare actualitate...

   Înțelepții pelasgi fixau anumite Oracole și norme orale, privind cunoașterea și apărarea Cetății, cunoașterea naturii înconjurătoare, instruirea ostășească, activități de formare spirituală, cultural-religioasă: folclor, poezie, dicție, recitare, filosofie, cosmogonie, arta numerelor, însușirea educației morale, civice, cinstirea castelor militare, sacerdotale, aristocratice.

   Se venerau Familia, Școala, ruga, onoarea, demnitatea, curajul, eroismul, jertfa, înțelepciunea. Familia pelasgă, apoi cea traco-geto-dacică și-a întins structura ei tradițională până mai în urmă cu un secol și mai bine. Locuința fiecărui viețuitor al Cetății era în sine un mic templu, în care se oficia armonia, pacea, bucuria de către Bătrânul, Înțeleptul casei.

      Exista o ierarhie hieratică pelasgă a vârstei care se respecta din dragoste cu sfințenie! Bărbații oficiau cultul și școala, iar bătrânele, ca niște vestale țineau de ordinea morală. „Rudenia era sosotită până la al zecelea neam. Rudenia prin alianță era tot atât de sacră cât și cea de sânge. (Vasile Băncilă, Comunitatea familiei, în Opere,vol.X, Ed. Istros, 2015)

   Primele școli instituționale ale omenirii, respectiv ale neamului pelasgo-traco-get erau așadar TEMPLELE, unde oficiau în permanență sacerdoții traci, prin tainele de inițiere a misterelor dar și de rugă adusă Divinității acceptată de comunitatea locală.

   Templele de obicei se aflau situate o parte în peșterile sau pe vârfurile munților înalți:  Kogaionul – poate Bucegii,  Ceahlăul sau Rarăul (Dacia), Olimp ( probabil Tesalia), Pind (în vestul Greciei trace), Khurasan (Persia), Himalaya, Vindhya, Airyana Vaeja (India, unde pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., textele fundamentale - vestitele Upanișade au înflorit civilizația vedică), Kaukaion (Spania), Tibet, situat între munții Kunlun, Nanshan și Himalaya, Karakorum, Ni-shan (China), Machu Picchu (Peru), Tabor (Palestina), Sinai (situat în peninsula Sinai ) și multe altele...   

     Muntele Kurusan, situat la nord-estul de podișul central al Persiei, este locul unde s-a oficiat cultul profetului Zarathustra (660-583 î.Hr.), poet și înțelept traco-persan, cu nemuritoarea sa lucrare Awesta.

    Muntele Kaukaion, conform uneia dintre presupuneri,este situat în apropierea fluviului Ebru, în nord-estul Spaniei. „De mii de ani acest loc este un munte sfânt. Pelasgi, celți, sciți, geți au venit rând pe rând la muntele sfânt, ca să-și adore zeii lor diferiți... Astfel Orfeu deveni pontiful Traciei, mare preot al lui Zeus Olimpianul.” (cf. Eduard Schure, Marii Inițiați Rama Krishna, Hermes, Moise, Orfeu, Pitagora, Platon, Iisus, Ed. Lotus, București, 1994, p. 164-165)

   Muntele Nanshan, în grota căruia a stat 12 ani într-o meditație profundă de mare ascet, marele poet, magician, inițiat tibetan, strălucitorul Jetsun Milarepa(1052-1155 d.Hr.),născut în Tibet.

    Muntele Ni-shan, situat în sud-estul ținutului Qu-fu, provincia Shan-dong, statul Lu. La poalele muntelui în Chang-ping, s-a născut cel mai mare profet chinez, de doctrină zamoxiană, Kong-Fu-Zi – Confucius și tot pe acest munte și-a desăvârșit el capodopera nemuritoare: Cartea Cântecelor, Cartea Ritualurilor, Cartea de Muzică, Cartea Primăverii și a Toamnei. În plinătatea vârstei și a creației avea cca. 3000 de discipoli între care 72 erau profeți. (Doctrina lui Confucius sau Cele Patru Cărți Clasice, trad. Vlad Cojocaru, Ed. Timpul, Iași, 1994)

   Altă parte, erau Temple construite somptuos în marile Cetăți regale ori faraonice, precum: Sarmisegetuza, Apollo, Delfi, Argos (Pelopones), Efes (Asia Mică), golful Eleusis (Atica, Atena), Teba, Memfis, Babilon, Valea Tempei (Tesalia), Tyr (Fenicia, unde s-a inițiat marele Homer), Axiopolis, Durostorum, Thesalonic, Cezareea (Palestina), cele două școli ale Ordinului Esenian (sacerdoții albi traco-geți): situate una pe malul lacului Maoris (Egipt), alta la Engaddi (Palestina), Sarasvati – fluviu situat între Indus și Gange, unde s-a oficiat doctrina lui Sankara (sec.VIII-IX d.Hr.) ș.a.

   TRACIA străbună a pelasgilor era eminamente o lume a sanctuarelor, fapt care l-a surprins bineplăcut și pe istoricul Fabre d”Olivet: „De ce oare Tracia a fost considerată mereu de către traco-greci ca o țară cu deosebire sfântă, țară a luminii și adevărată patrie a Muzelor? Pentru că acești munți înalți păstrau cele mai vechi sanctuare ale lui Kronos, Zeus și Uranus. De acolo coborâseră în ritmuri sacre Poezia, Legile și Artele.” (cf. Eduard Schure, Marii Inițiați...,p. 161)

   Celebrele CODURI pelasgo-traco-geto-dace: Hestia, Hammurabi (traco-babilonian), Zamolxian, Belanginele, Nabucodonosor (traco-babilonian) etc., aveau și prescripții cu privire la Familie, la prunci și copii, care trebuiau crescuți în dragostea familiei, în farmecul naturii, în anturajul castelor ori în simplitatea sacră din sânul poporului demn, omenos, credincios și războinic.

   Fiecare părinte educa după natura religioasă înnăscută genetic, cunoscută și ca lege a firii, a tradiției, prin normele fundamentale, esențiale ce se revărsau în familie: adevărul, altruismul, binele, bunătatea, cinstea, dreptatea, curajul, răbdarea, dăruirea, divinitatea, igiena, munca, respectul, credința, ruga, simplitatea, înțelepciunea, iubirea naturii,  animalelor, vietăților.

   În afară de această presupusă școală a poporului unde se exercita un fel de pedagogie generală, firească, existau școli speciale ale înțelepților vremii (filosofi-sacerdoți) în care se instruiau odraslele castelor, precum și cele alese, înzestrate spiritual din sânul poporului.

   Mai târziu au urmat școlile agorice, ale marilor înțelepți traco-geți precum Pitagora (Crotona), Socrate și Platon (Grădinile Academiei), Arhimede (Sicilia) ș.a., care se țineau în agore – piețe publice ale cetăților, unde se impunea o unitate armonică a existeței prin deviza traco-getică: kaloka gatia” – frumusețe și bunătate!

   După școlile agorice au apărut școlile peripatetice, după termenul traco-get, peripatetikos a se plimba, deplasare de la un loc la altul: la o casă, grădină, pomi seculari, templu. Școala superioară de filosofie, Colegiul ori Liceul, cum l-a numit marele filosof get Aristotel, a fost înființat de el în anul 335 î.Hr., având sediul lângă faimosul templu al lui Apollo Lykios.

   Înțelepții pelasgo-traco-geți erau prin excelență hărăziți de Atotcreatorul – PĂRINTELE veșnic și PEDAGOGUL absolut, cei mai mari PEDAGOGI spirituali ai Vremurilor lor de Aur, care predau în egală măsură, cu dragoste părintească din „CARTEA NATURII”, din „CARTEA CERULUI”, din „CARTEA SUFLETULUI” – creația și înțelepciunea lor, precum și din tratatele lor de Filosofie.

   Înțelepții noștri străbuni, suverani ai unei naturi religioase erau în egală măsură mari pedagogi, dar și mari psihologi, ilustrând cu prisosință raportul dintre problemele firești fundamentale ale vieții și cele filosofice, fiindcă ei moșteneau spiritual cultura religios-filosofică, necesară cunoașterii educării și modelării copilului, elevului, tânărului. 

     Faptul că Neamul nostru pelasgo-traco-geto-dac a trăit prin Elitele lui spirituale în comuniune cu Dumnezeu, cu Natura Creației Sale, a fost hărăzit cu mari Genii, Înțelepți, Profeți, Pedagogi care au ctitorit în vremea lor ilustre Școli-Academii, în Dacia, precum celebrele lăcașuri:

   Zamolxiana (sec. IX î.Hr., unde se predau astronomie, filosofie, matematică, medicină, teologie etc. „Zamolxis, afirma marele savant Mircea Eliade, își face apariția într-o istorie religioasă care îl precede; el inaugurează o nouă epocă de tip eschatologic.” (De la Zamolxis la Gengis-Han, Ed. Științifică și Enciclopedică, Buc., 1980, p.46).

   Au urmat strălucitoarele: Callatis (sec. VII î.Hr.), Tomis (sec. VI î.Hr.), Histria (sec.V î.Hr.), Atena (traco-elenă, sec. IV î.Hr.), Apollo Lykios (sec.IV î.Hr), Universitatea-Deceneu, Kogaionul-Dealul Grădiștei (sec. I î.Hr.). Aceste școli superioare, la rândul lor au format mari personalități filosofico-teologico-literare, național-universale, care prin operele lor au întrat în eternitate:

   Satyros și Demetrios de Callatis (sec. III î.Hr.), Heracleides Lembos și Istros de Callatis (sec.II î.Hr.)ș.a. (G.G. Antonescu, Istoria Pedagogiei, Ed. Cultura Românească, București, 1923; Pedagogia Generală, Ed. Cultura Românească, București-1924; Educație și Cultură, Ed. Cultura Românească, București-1926; Mihail Diaconescu, Istoria Literaturii Dacoromâne,Ed. Alcor Edimpex, București-1999;

   La fel s-a întâmplat în faimoasele temple ale Greciei-trace, unde s-au format savanți de talia unor Thales, Heraclit, Anaxagora, Democrit, iar mai târziu cel mai mare Apostol Pavel ș.a.

   Ulterior, tot prin dumnezeiasca Sa dragoste, PĂRINTELE ceresc al Cosmosului a îngăduit înomenirea Fiului-Logos, prin puterea Duhului Sfânt și smerenia Fecioarei Maria, să renască Omul din căderea sa politeistă, prin religia Vieții – creștinismul ortodox – Cale spre mântuire.

   În epoca primară-creștină au înflorit cele mai distinse universități geto-dacice: Novae și Remesiana (Moesia Inferior), Niceea și Constantinopol (Bizanț), Bracara (Peninsula Hispancă), Atena (pen. Atica), Tomis (Constanța), Sirmium (Panonia Inferior), Tesalonic (Thessalia), Capadocia (Asia Mică), Alexandria (Egipt) etc, din care s-au împletit Corolele marilor spirituali:

   Cotys I, rege-poet, ierarhii Theotim I, Theotim al II-lea, Betranion, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Aeticus Hristicus, Ioan Casian, Dionisie Areopagitul, Ioan Maxențiu, Leontius Byzantinus, Niceta de Remesiana, Martinus de Bracara, Justinian cel Mare, Heracliu cel Mare etc. (Mihail Diaconescu, op. cit.)

   Școala pelasgo-traco-getă s-a născut sub Pronia lui Dumnezeu în brațele Templului, apoi în sânul Bisericii, având un rol prioritar și fundamental pentru membrii cultului religios și ai comunității sociale, privind sănătatea fizico-psihică, formarea religioasă și îndrumarea morală a Fiilor lor din care se va recruta ulterior Elita spirituală a Clerului și-a statului suveran.

   Școala instituită și binecuvântată de Dumnezu în FAMILIA pelasgă este piatra de temelie imanent-transcedentală, principiul de bază al existenței umane, a dăinuirii ei, stâlpul filosofiei, catapeteasma religiei, cheia universală a înțelepciunii umane care deschide generos și larg porțile spiritualității și civilizației umane înspre Viața transcedentală a mântuirii omului.

   Mai târziu marii învățători și Dascăli (profesorii distinși) – luminătorii neamului, nației, poporului erau considerați până în zilele de început ale veacului XX, SACERDOȚII mireni.

     Atât de mare era demnitatea lor, încât se compara cu faima CAVALERULUI trac, de o aristocrație și o tradiție fără egal în istoria universală.  O legendă frumoasă ne amintește de un mare general japonez,  erou și autor celebru de manuale privind instrucția și tactica militară.

   Se spune că în vreme ce el venea biruitor de pe front, încărcat de laurii victoriilor, în drum spre palatul imperial, curtea imperială a intrat în alertă, în panică: împăratul voia să-l numească premier, primul ministru gândea să-l propună împăratului pentru ministerul de război; ministrul de război reflecta să-l propună pentru diplomația externă, ministrul de externe se gândea să-l recomande pentru ministerul de interne...

   Fiecare voia să-l propună pe alt loc, în afara celor ocupate de ei. În sfârșit a sosit generalul – erou, brav, impunător, primit cu o solemnitate demnitară, la care împăratul i-a spus printre aletele: - dragul meu Erou, te rog să-mi ceri orice demnitate, fiindcă eu ți-o ofer pe loc. Majestate, cel mai mult mi-aș dori un post de învățător în satul meu în care m-am născut! Bucuria cea mai mare a fost întâi a demnitarilor care au răsuflat ușurați, de alegerea Eroului lor.

   Școala-Familie, Școala-Templu, Școala-Agora, Școala-peripatetică, Școala-Biserică prin caracterul lor sacru și universal reprezintă Cerul pentru istoria pământului (a omenirii): cerul unui trecut, care străluminat de aura sa în timp, a devenit prezent; și care, consființit continuu prin jertfă și dragoste va urni un viitor, ce va încânta pământul și va sfinți Cerul!

   În Patria aleasă de Dumnezeu cu cele mai multe țări din lume: Țara Oașului, Țara Maramureșului, Țara Crișurilor, Țara Oltului-Băniei, Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Vrancei,Țara Bucovinei, Țara Hotinului, Țara Nistrului, Țara Basarabiei ș.a., toate așezările miraculoase, toate ctitoriile naturale erau sanctuare-școli.

   „Cerul își deschide cămările/ Ochii înving depărtările/ Crestele munților se ridică,/ cunună albă pusă pământului aburit.// Văile cântă-n apele ondulate ce trec/ peste trupul mustit al gliei./ Lumina spală pomii și coboară/ odată cu apele până în prispa caselor.// O pasăre cântă un dor ascuns,/ ciugulind ramurile de suc/ ale unui pom desfrunzit./ Cine umblă prin lume/ Și calcă zarea în spume?” (Ernest Bernea, Lumini în Necunoscut, Ed. Timpul-Iași, 2000)

   Astăzi, în pârgul ocult al Apocalipsului democratic care a zgâlțâit și zdruncinat din temelii așezarea lumii create de Dumnezeu, nu mai avem nici școli adevărat formatoare de oameni morali, nici sanctuare pline de trăire sacră, nici dascăli cu vocație dăruită de Dumnezeu, nici înțelepți cu misiune hristică dar nici discipoli care să devină Stâlp, Temelie și Catapeteasmă României Tainice.

   + Tăierea capului Sf.Prooroc Ioan Botezătorul

   29 August 2024

                                     GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU  












Grid Modorcea - Cultura, viața normală în Scandinavia

 



Cultura, viața normală în Scandinavia

Grid Modorcea, Dr. în arte

28 August 2024

 

Cultura este un lux. Mereu am spus asta. Și Norvegia mi-a întărit observația. Abia o țară care îi oferă cetățeanului protecție, să nu mai aibă grija zilei de mâine (salariul minim al unui lucrător norvegian est e de 4.700 euro), se ocupă de cultură. Aici cultura este prioritară, fiindcă nivelul de trai este superior. De aceea, comparativ cu prețurile din România, toate prețurile de acolo ni se par enorme, dar pentru nivelul de trai norveg sau scandinav sunt normale. Iată câteva cifre pe care le-am notat într-un supermarket din Geilo, în coroane norvegiene: cartofi - 29,90 kr, lămâi - 99 kr, pâine  34,30 kr, salata verde - 26,90 kr, snikers - 51,90 kr, avocado - 29,90, ciuperci - 29,90, iar, printre ele, sunt cărți, un roman de Stephen King, de pildă, costa 199 kr. 

 

Da, acolo am văzut ceva uimitor, cartea e regină, în toate magazinele, restaurantele sau cafenelele există rafturi cu cărți, mici biblioteci, în care poți citi ce vrei în voie, iar dacă îți place cartea, o iei, dar cu condiția să pui alta în loc. Așa ceva mai văzusem numai la Heidelberg.

 

Masa și cartea

 

Unde există un loc de parcare, de gustare, există și cartea, mica bibliotecă cu cărți rare. Și unde este un loc de citit, există și un bufet. Ce mare paradox, într-o realitate cosmică, super tehnologizată, bătrâna carte, vechea minune tipărită de Gutenberg, e regină, nu și-a găsit sfârșitul, cum profetiza un Bill Gates, dimpotrivă, fără ea, nu există viitor. Și demonstrația supremă este „Biblioteca Națională” din Oslo, Ceva fantastic. Fiecare etaj are specificul său. Cititorul se servește singur.  Mesele unde citește, computerizate, sunt aproape de rafturile cu cărți. Religia e la ultimul etaj, iar etajul 1 e dedicat copiilor, nu numai cărților pentru copii, dar și jocurilor, fiindcă ei sunt invitați să deseneze. Toată lumea acolo, în cetatea cărții, e fericită. Așa cum am fost și eu, când pe computer, la numele meu, am dat peste trei cărți, „Brancuși în America”, „Shakespeare and Eminescu, „The American Film”.

 

Prioritatea dată cărții în marile orașe ale lumii, arată că viitorul nu se poate lipsi de carte. Ea e fundamentul învățăturii, al înțelepciunii. Nemaivorbind că aspirația spre cultură a făcut ca orașele mari scandinave, Oslo, Bergen, Stockholm, Copenhaga, să respire prin statui. Peste tot statui. Statuia are rolul să potențeze spațiul, să-l facă vast și mai luminos. Ea este un reper, faptul că o personalitate a meritat acest respect statuar. Ce să mai spun de parcul regal Vigeland, prezentat într-un articol anterior, cel mai mare parc cu statui din lume, un colosal muzeu în aer liber.

 

Toate drumurile aici duc la artă, la un palat, la o catedrală, la o statuie. Nu se poate imagina ce fenomenale sunt primăriile, primăria orașelor Oslo, Stockholm sau a capitalei daneze Copenhaga. Sunt clădiri monumentale, dar se vizitează cu rânduri interminabile, fiindcă în interior sunt adevărate palate, cu fenomenale picturi murale sau gigantice goblenuri, parcă ai fi la Versailles.

 

Un circuit cu vaporașul pe canalele din Copenhaga, te fac să numești acest oraș Veneția Nordului, mai ales că în partea mai deschisă a fiordului, spre promenada Langeline, unde se vede un mare parc, te așteaptă „Mica Sirenă”, o statuie din bronz, de 1,25 m, așezată pe o stâncă potrivită, care este atracția nr.1 a turiștilor. E creația lui Edvard Eriksen, care a imaginat o sirenă care devine om. Am văzut-o și de pe uscat, din parc, și din vaporaș. E atât de cuminte și tăcută, față de vociferările oamenilor încât  n-am înțeles de ce este atât de dorită vederea ei. Dacă n-ai văzut Mica Sirenă, n-ai văzut Copenhaga, n-ai văzut nimic!

 

Civilizația scandinavă este atât de înaltă, de personală, de inimitabilă încât luxul material, ca și cultura spirituală sunt lucruri normale, firești, au devenit viața de zi cu zi a oamenilor. Am rămas uluit de importanța acordată teatrului. Teatrul Național regal în Stockholm este o minune. Ca și cel din Oslo sau Copenhaga. Ideal ar fi fost să văd și câteva spectacole, dar acum stagiunea era închisă. Am văzut în schimb, la Oslo, un spectacol de balet transmis la TV, la concurență cu Olimpiada, unde pasiunea scandinavilor pentru sport făcea ca toate posturile să transmită în draci participarea sportivilor locali. Și suedezul Armand Duplantis, la săritura cu prăjina, și norvegianul Jakob Ingebrigtsen, la 5.000 m, au fost onorați ca niște regi! La fel handbalistele norveginene, ca și handbaliștii danezi. Nici măcar știrile politice de la BBC nu-și aveau locul.

 

Sigur, am văzut și Muzeul ABBA, fiindcă la Stockholm există un mare cult pentru această formație. Peste tot se cânta „Waterloo”. Nu mai vorbesc de cultul pentru vikingi. Și aici există un muzeu al vikingilor, unde se conservă cea mai mare ambarcațiune vikingă care a fost construită vreodată. Se numește Vasa și a fost construită la 1600. Povestea ei a anticipat soarta Titanicului, fiindcă, de cum a ieșit din port, la prima ei plecare, s-a scufundat. A fost găsită peste 300 de ani intactă. Așa cum o vedem și azi. La fel de pregnant este și cultul pentru Premiul Nobel, căruia i s-a dedicat un muzeu. Azi premiile Nobel se anunță în Sala Albastră și se înmânează la primărie, care este poate cea mai măreață construcție din Stockholm. Aici primăriile orașelor sunt ca niște cetăți, simbolul guvernărilor, alături de palatele regale.

 

Stockholm, pe care l-am mai văzut și altădată, este pe drept numit Veneția Nordului, fiindcă e plin de canale, nai ceva decât Copenhaga. Se spune chiar că orașul e construit pe un fjord, fiindcă apa e peste tot, îi cuprinde clădirile ca brațele unei imense caracatițe. Un singur lucru lipsește, gondola. Totul este de o densitate colosală, nu ai timp să asimilezi, totul se reduce la o trăire impresionistă, pentru aprofundare e nevoie de multe zile în asemenea orașe. Unde la fiecare pas există o statuie, un obelisc, o catedrală, o clădire impresnantă, un teatru, o galerie, o stație de metrou cu opere de artă, toate cu istoria lor, cum sunt palatele de pe strada regală, care necesită explicații istorice, aprofundări temporale. Am adăsta cel mai mult în cartierul medieval din Stockholm, unde există și cea mai îngustă stradă, ca strada Sforii din Brașov.  Uluitor în Stockholm sunt cișmelele, peste tot, iar apa este pură, se spune că aici este cea mai bună apă din lume. Dar și la Oslo, și în Copenhaga, apa e la fel de curată, bate orice altă băutură. Sigur că preferi apa naturală, când un pahar cu bere Eriksberg costă 88 de coroane suedeze. Dacă n-ai coroane, mori cu cardul de euro în buzunar.

 

Să revin la spectacolul de balet. E vorba de opera „Hammer”, creația coregrafului Alexander Ekman, cunoscut balerin de la Royal Swedish Ballet. Ceva năucitor. Balet modern cum am văzut numai la Juiliard School sau la New York City Ballet, unde Ekman a fost invitat, ca și pe multe alte mari scene ale lumii. Predomină mișcările de grup, totul este axat pe teme erotice. Căutarea cu disperare a dragostei și împreunarea cuplului. Insolitele mișcări, la limita atletică a ființei, ne arată posibilitățile infinite ale trupului de a se contorsiona. Personajele se caută până se întâlnesc. E o permanentă intersecție de mișcări, un păienjeniș care aspiră spre destrămare și spre identitatea cuplului. La sfârșit, dansatorii intri în sală, peste spectatori, ca să-i atingă, să vadă că există, fiindcă spectacolul continuă cu actul 2, într-un alt decor cosmic, cu altă gamă de lumini și de mișcări abrupte, în diverse costume strident decupate și colorate. Acum apare și dialogul dintre ele, sumar, esențializat, pantomimic. E de fapt încercarea de dialog, efortul muțeniei de a rupe tăcerea. Te impresionează inventivitatea mișcărilor și plastica lor, mereu învăluitoare, cursivă, ca notele dintr-o simfonie wagneriană.

 

Fiindcă teatrul și opera sunt artele preferate ale scandinavilor, și concurența este acerbă. Să vedeți clădirea în care s-a decernat decenii la rând Premiul Nobel, devenită muzeu,  cu toată povestea lui Alfred Nobel, plasată în cea mai frumoasă piață a orașului Stockholm. Azi premiul se decernează în Sala de concerte, numită „sala albastră”. O atracție zilnică este parada militară de pe strada regală, unde au loc, la amiază, ceremoniile militare, o stradă muzeu, plină numai de statui și case arhitecturale impunătoare. Totul e masiv, construit monumental, cum îți demonstrează și călăuza din croaziera daneză, în care fiecare clădire este o operă de artă arhitecturală.

 

Toate hotelurile în care am stat sunt din seria „Quality”, de patru stele, sunt adevărate modele de îmbinare a utilului cu plăcutul, adică aspectul estetic este impregnat în calitățile materiale. Nu mai vorbesc de breakfast și dineurile pe care le primești, sunt absolut regale, de o bogăție colosală. Le privești ca la un muzeu gastronomic, de parcă ar fi create de Salvador Dali pentru Gala. Arta nu e numai în muzee, a ieșit în stradă, este în vitrine și în toate această artă gastronomică. Și nu e hotel în care să nu primești o carte, un album, o revistă, un pliant memorabil. Frumusețea estetică este peste tot. Tehnica, mijloacele electronice, au ajutat ca tot ce este pentru om să fie cât mai artistic.

 

Toate magazinele sunt construite ca niște opere de artă. Iar tehnologia a ajuns atât de departe încât la Aeroport nu mai există vameși. Omul este total înlocuit de tehnică. Aparate ultrainteligente îți verifică pașaportul, identitatea, și îți eliberează biletul de îmbarcare. Ai sentimentul că trăiești în viitor, într-o altă lume. Ai devenit o musculiță, condusă de o gigantică făptură I.A. Parcă ai trăi pe altă planetă. Desigur, vrei să ajungi cu picioarele pe pământ, acasă, fiindcă acolo e viitorul și nu ești obișnuit să trăiești în Lumea II, în viitor, ești obișnuit să trăiești în prezent și mai ales în trecut. Dar acolo trecutul s-a transformat în viitor, așa cum vezi toată tradiția vikingă, care a fost asimilată de tehnologia modernă și proiectată într-un viitor palpabil.

 

Euro este umilit în Norvegia, Danemarca și Suedia, fiindcă puterea de cumpărare a cetățeanului valid este foarte mare. Să cumperi un pahar de bere cu 9 euro, acolo este ceva firesc. Sau să vedeți la Tivoli, în Copenhaga, unde, pe lângă jocuri fabuloase, concurând mult mai ingenios și rafinat Dinsneyland, există o grădină cu restaurante elegante italiene, franțuzești, turcești, la care au acces numai oamenii bogați, care și-au adus copii să se dea în tiribombe, iar ei să-i privească de la o masă foarte simandicoasă, regală. O bere aici costă 425 kr, iar un hel hummer (homar întreg) - 500 kr. Un euro = 11, 5 kr. Sunt și locuri cu prețuri mai accesibile, precum la „Gasoline Girll”.

 

Nivelul de trai a făcut ca Norvegia să fie numită Țara Milionarilor. Fiecre norvegian este aici milionar. Fiecărui cetățean îi revine un million de coroane din vânzarea petrolului. Nivelul de trai și cultura împing țara înainte. Norvegienii sunt oameni care stau cu fața spre viitor. norvegienii apără zestrea cea mai mare a universului, Pământul, cu minunățiile lui. Ei nu evadează în pustiu, pământul este adevărata moștenire a omului. Evadarea înseamnă să faci aici, din pământul pe care îl calci, o comoară. Norvegienii au și un „Fond al Viitorului”, în care au strâns până acum 5.100 miliarde de coroane. Acest fond e ca o pușculiță, în care puneam și noi câte un bănuț, când eram copii. Apoi, la Crăciun, spărgeam pușculița (purcelușul de argilă) și cu banii adunați cumpăram ultimul disc cu înregistrarea Concertului pentru pian și orchestră de Edvard Grieg. Sau îi făceam mamei un cadou. Fondul este darul pentru viitor al norvegienilor.









Florentin Smarandache - Interacțiunea dinamică a contrariilor în Zoroastrism

 



Interacțiunea dinamică a contrariilor în Zoroastrism

Prof. univ. dr. Florentin Smarandache, S.U.A.

28 August 2024

 

Acest articol abordează unele aspecte ale Zoroastrismului, examinând modul în care vechiul sistem de credințe persan se aliniază cu principiile dinamice și indeterminate ale sistemelor Fuzzy, Neutrosofic și MultiAlist. Zoroastrismul, bazat pe lupta eternă dintre bine și rău, lumină și întuneric, se intersectează cu principiile neutrosofice ale indeterminării, incompletitudinii și a interacțiunii dinamice a contrariilor. Viziunea profetului Zarathustra despre un ‘Dumnezeu neutrosofic’ adaptează unui univers dinamic și în evoluție noțiunile convenționale ale atributelor divine. Înainte de a investiga aceste zone ‘vagi’, este explorat conceptul de ‘graniță conceptuală neclară’, subliniind indeterminarea și imprecizia inerente definirii conceptelor opuse sau parțial opuse. Legea Terțului-Multiplu-Infinit Inclus (Law of included infinitely-many-middles) sugerează că între opoziții există o multitudine de nuanțe sau valori intermediare.

 

Paradoxul grămezii (paradoxul soriților) provoacă logica tradițională, expunând dificultățile în definirea granițelor vagi. Interpretarea neutrosofică propune introducerea unei zone tampon între opoziții, rezultând paradoxul neutrosofic al soriților. În plus, evidențiem necesitatea unei înțelegeri mai flexibile și mai nuanțate a granițelor conceptuale, recunoscând natura dinamică și indeterminată a multor construcții filosofice și logice. În final, aprofundăm aplicarea neutrosofiei la diferite concepte culturale și filosofice.

 

Figura legendară a lui Ghilgameș, descrisă ca fiind două treimi zeu și o treime om, este examinată atât din perspective tradiționale, cât și neutrosofice. În plus, conceptele hinduse de Dharma, Adharma și Karma sunt reexaminate în contextul neutrosofiei. Logica Sutrei de Diamant în Buddhismul Mahayana, caracterizată prin limbaj paradoxal, se aliniază cu principiile neutrosofice în provocarea noțiunilor fixe și îmbrățișarea aspectelor interconectate și indeterminate ale realității. În ciuda originilor culturale diverse, aceste exemple împărtășesc un fir comun în punerea sub semnul întrebării a absolutismului conceptelor și în acceptarea naturii dinamice a existenței.

 

Acest articol este un articol cu acces deschis, distribuit în conformitate cu termenii și condițiile licenței Creative Commons Attribution.

 

Introducere

 

În două articole recente[1, 2], am extins conceptele de „pluralism”, „neutrosofie”, „neutrosofie rafinată”, „mulțime neutrosofică rafinată”, „mulțime multineutrosofică” și „plitogenie”[3-8] într-o categorie mai largă, pe care am denumit-o MultiAlism, conceptualizând un Sistem MultiPolar format nu doar din multiple elemente care pot fi aleatorii, contradictorii sau adiționale, ci și prin acceptarea caracteristicilor provenind din mai multe sisteme de bază (sisteme UniPolare, BiPolare, TriPolare sau PluriPolare). Unul dintre exemplele unui sistem MultiPolar pe care l-am propus în lucrarea menționată anterior a fost din domeniul religiilor, și anume Zoroastrismul, cu caracteristicile sale aparent neclare. Interpretările occidentale întâmpină dificultăți de încadrare, considerându-l ba monoteist, ba dualist sau chiar pluralist[9]. În cele ce urmează, voi discuta din nou unele limite conceptuale neclare (vagi, fuzzy), nu înainte de a reaminti câteva aspecte de bază ale teoriei granularizării informațiilor fuzzy și neutrosofice, pentru a reveni la exemplul Zoroastrismului cu scopul unei înțelegeri mai profunde a unor fațete Fuzzy, Neutrosofice și MultiAliste ale acestei religii. Dedic ipotezele și inferențele care urmează memoriei profesorului Zadeh, pentru contribuțiile sale profunde într-o gamă largă de domenii științifice și tehnice, dar și pentru legătura pe care a avut-o cu spațiile culturale la care se referă această lucrare[10].

 

Granularea informațiilor fuzzy

 

Să ne amintim mai întâi esența teoriei granulației informației fuzzy, considerată de Zadeh ca fiind centrală în raționamentul uman[11]. După Zadeh[11], cogniția umană se bazează pe trei concepte fundamentale: granulație (divizarea unui întreg în părți), organizare (integrarea părților într-un întreg) și cauzalitate (asocierea cauzelor cu efectele). Granulația unui „obiect” A generează un grup de granule ale lui , care sunt indistincte, similare, apropiate sau funcțional legate, în general ierarhice în natură, iar atributele și valorile lor sunt fuzzy - deoarece limitele lor nu sunt clar definite.

 

Mulțimile fuzzy

 

În teoria tradițională a mulțimilor, un element fie aparține unei mulțimi, fie nu aparține. În teoria mulțimilor fuzzy, elementele pot avea o apartenență parțială la o mulțime. Gradul de apartenență este o valoare între 0 și 1, unde 0 înseamnă lipsa apartenenței, 1 înseamnă apartenență totală, iar valorile intermediare indică o apartenență parțială.

 

Granularea

 

Granulația implică gruparea sau cluster-izarea elementelor pe baza similarității sau relevanței lor. Este procesul de creare a mulțimilor fuzzy pentru a reprezenta submulțimi de elemente cu caracteristici similare. Granulația ajută la organizarea informațiilor și la gestionarea impreciziei inerente în cunoașterea umană.

 

Granulele de informații

 

Granulele de informație sunt rezultatul procesului de granulație. Ele sunt mulțimi fuzzy care reprezintă un nivel mai înalt de abstractizare sau grupare a elementelor. Aceste granule facilitează gestionarea informațiilor complexe și incerte, oferind o reprezentare mai compactă și mai ușor de gestionat.

 

Raționamentul uman

 

Zadeh[12] susține că raționamentul uman implică gândirea la diferite niveluri de granularitate. Oamenii organizează în mod natural informațiile în categorii sau concepte care nu sunt strict definite, ci au limite fuzzy. Granulația informației fuzzy reflectă acest proces cognitiv uman, permițând reprezentarea cunoștințelor imprecise și incerte[12,14].

 

Neutrosofia

 

Neutrosofia explorează interdependența și interacțiunea dintre opoziții. Înrădăcinate în ideea de neutralitate, conceptele neutrosofice provoacă gândirea binară tradițională și oferă o perspectivă nuanțată asupra complexităților lumii.

 

Această teorie consideră fiecare noțiune sau idee „A” împreună cu opusul sau negația sa „antiA” și cu spectrul de neutralități „neutA„ dintre ele (adică noțiuni sau idei care nu sunt nici „A”, nici „antiA”). Ideile „neutA” și „antiA> sunt împreună denumite „nonA”. Neutrosofia este o generalizare a filozofiei chineze antice Yin-Yang și a dialecticii lui Hegel și Marx (care se bazează doar pe „A” și „antiA”).

 

De exemplu, în matematică, numerele neutrosofice și algebra neutrosofică oferă instrumente pentru gestionarea incertitudinilor în datele numerice. Aceste concepte își găsesc aplicabilitatea în procesele de luare a deciziilor, unde informațiile incomplete sau ambigue sunt frecvente. În fizică, mecanica neutrosofică extinde mecanica clasică pentru a include forțe indeterminate și măsurători imprecise. Această abordare este deosebit de relevantă în mecanica cuantică, unde natura particulelor și proprietățile lor sfidează adesea descrierea deterministă [3], [6].

 

Cadrul filosofic

 

Neutrosofia este o filozofie care recunoaște existența indeterminării în cunoașterea și percepția umană. Ea îmbrățișează ideea că multe fenomene, concepte și propoziții nu sunt nici adevărate, nici false, ci există într-o stare de adevăr parțial. Neutrosofia introduce noțiunea de “neutru”, subliniind prezența indeterminării ca un aspect fundamental al realității.

 

Logica neutrosofică

 

Logica neutrosofică extinde logica clasică pentru a include informații indeterminate, incomplete și inconsistente. Ea introduce conceptele de grad de apartenență la adevăr, grad de apartenență la falsitate și grad de apartenență la indeterminare, oferind o reprezentare mai flexibilă și nuanțată a realității [4].

 

Mulțimea neutrosofică

 

Teoria mulțimilor neutrosofice generalizează teoria mulțimilor clasice pentru a gestiona elementele indeterminate. O mulțime neutrosofică permite includerea obiectelor cu grade de apartenență indeterminate, recunoscând incertitudinea inerentă în definirea limitelor clare pentru anumite concepte.

 

Probabilitea neutrosofică

 

Probabilitatea neutrosofică generalizează teoria probabilității clasice pentru a aborda situațiile în care incertitudinea, indeterminarea și ambiguitatea joacă un rol esențial. Ea oferă un cadru pentru gestionarea informațiilor incomplete și reflectă imprecizia inerentă în diverse scenarii din lumea reală, având trei sub-funcții: șansa ca un eveniment să aibă loc, șansa indeterminată ca evenimentul să aibă loc și șansa ca evenimentul să nu aibă loc.

 

Dincolo de gândirea binară

 

Abordarea interdisciplinară a neutrosofiei provoacă natura binară a filozofiei occidentale tradiționale și îmbrățișează complexitatea și ambiguitatea inerente în lume. Deși se confruntă cu critici, neutrosofia și disciplinele neutrosofice continuă să stimuleze discuțiile intelectuale și să contribuie la înțelegerea noastră în evoluție a incertitudinii și ambiguității[15].

 

Triada Neutrosofică și MultiNeutrosofiaNumeroase școli de gândire au examinat extensiv dinamica dintre opozițiile „A” și „antiA”. Aceste concepte sunt cunoscute sub diverse denumiri, inclusiv dialectica, Yin-Yang, maniheismul, dualismul, Dharma-Adharma și multe altele. Cu toate acestea, partea neutră (sau indeterminată) („neutA”) dintre aceste opoziții a fost ignorată, eliminată sau retractată. Neutrul sau indeterminabilul, așa cum am subliniat în studiile mele de teorie neutrosofică[3,4], intervine de obicei în dinamică (sau conflict) de partea unuia sau altuia dintre opuși, înclinând balanța într-o direcție sau alta. Limitările dintre opoziții pot fi fie fluide (când există o suprapunere sau parte indeterminată/neutră între opuse), fie rigide (când „A” și „antiA” sunt clar separate).

 

Prin urmare, am propus „echilibrul triadic”, subliniind interconectarea opușilor. Triada - „adevăr”, „indeterminare”, „falsitate” - formează piatra de temelie a sistemului de gândire neutrosofic. Pentru fiecare element „x” într-o mulțime triadică neutrosofică A, există un neutru al lui „x” și un opus al lui „x”. De asemenea, neutrul lui „x” trebuie să fie diferit de elementul neutru clasic[16].

 

MultiNeutrosofia[2] este o neutrosofie multiplicată, concentrându-se pe dinamica dintre G={A1, A2, …, An} și opusul său G={B1, B2, …, Bm}, cu neutralii lor G={C1, C2… Cr}. Iată câteva exemple simple de MultiNeutrosofie:

 

Un grup de țări împotriva altui grup de țări (în timpul Primului și Celui de-al Doilea Război Mondial), în timp ce un al treilea grup de țări rămâne neutru.

 

Un grup de idei împotriva altui grup de idei în filozofie, literatură, știință, cultură, religie.

 

O echipă de baschet contra unei alte echipe de baschet (ca grupuri opuse), iar grupul neutru (format din arbitri și susținători, în timp ce susținătorii pot fi împărțiți între susținătorii primei echipe, susținătorii celei de-a doua echipe și susținătorii indeciși).

 

Sistemul MultiAlist

 

În[1], am delimitat un Sistem MultiPolar care este deschis combinațiilor de opoziții și neutralii (indeterminări). Sistemul MultiPolar este o extensie a Sistemului PluriPolar. Sistemele UniPolar, BiPolar, TriPolar și PluriPolar sunt uni-valente (unul exclude pe celălalt), dar Sistemul MultiPolar este multi-valent (conține mai multe sisteme) și admite neutralitatea și indeterminarea între opoziții.

 

MultiAlismul este un sistem deschis și dinamic cu indeterminări și neutralități, format din elemente provenind din multe sisteme, excedând PluriAlismul, care este un sistem dinamic închis fără indeterminări, un uni-sistem format din elemente provenind dintr-un singur sistem.

 

Granițe conceptuale vagi

 

Să subliniem limitele vagi dintre concepte opuse sau parțial opuse.

 

Având în vedere că limitele dintre concepte sunt adesea neclare și imprecise, este de imaginat ca , , (și în mod natural) să aibă părți comune două câte două, sau chiar toate trei.

 

Legea terțului-multiplu inclus

 

Am generalizat în[17] Legea terțului inclus [, , și o a treia valoare care rezolvă contradicția lor la un alt nivel al realității] (Lupasco-Basarab).

 

Legea terțului-multiplu inclus [, , și , unde este divizat într-o multitudine de neutralități între și , precum 1A>, 2A>, etc.]. Valoarea „neutA” (adică Neutralitatea sau Indeterminarea legată de ) include de fapt valoarea de mijloc inclusă. De asemenea, Principiul opoziției dinamice [opoziția dintre „A” și „antiA”] este extins la Principiul opoziției dinamice neutrosofice [care înseamnă opoziții între „A”, „antiA”, și „neutA”].

 

Legea Terțului-Multiplu-Infinit Inclus

 

Între opusele și există un număr infinit de valori de mijloc, denumite i>, unde i = 1, 2, ..., ∞ [18].

 

Să luăm un exemplu practic: între „Alb” și „Negru” există un număr infinit de nuanțe de culori.

 

- Între 100% Adevărat și 100% Fals există un număr infinit de valori de mijloc, care sunt valori de adevăr de forma: d% Adevărat și (1-d)% Fals. Astfel, o propoziție logică poate fi, de exemplu, 1% Adevărat și 99% Fals, 2% Adevărat și 98% Fals, etc., unde d (0, 1).

 

- În mod similar, între 100% apartenență și 100% neapartenență există un număr infinit de valori de mijloc de forma: d% apartenență și (1-d%) neapartenență.

 

Paradoxurile soriților

 

Paradoxele soriților sunt o clasă de paradoxuri care apar din indeterminarea legată de limitele vagi ale conceptelor. Să reamintim exemplul clasic al paradoxului grămezii:

 

- Începeți cu o grămadă de nisip. II. Dacă îndepărtați un singur firicel de nisip, grămada rămâne o grămadă. III. Repetați acest proces: îndepărtați câte un firicel de fiecare dată. IV. La un moment dat, veți rămâne cu doar câteva firicele de nisip.

 

Întrebarea este: în ce punct grămada încetează să mai fie o grămadă?

 

Paradoxul subliniază dificultatea de a defini când o „grămadă” devine o „non-grămadă”. Problema apare din lipsa inerentă de precizie în conceptele de zi cu zi. Paradoxuri similare pot fi construite pentru alte concepte vagi, precum „înălțime”, „chelie”, „vârstă” și multe altele. Aceste paradoxuri contestă abordările tradiționale ale logicii și teoriei mulțimilor, care presupun distincții clare între categorii. Ele ridică întrebări despre natura vagului în lingvistică și despre modul în care o gestionăm în raționamentul logic [19,20]. Au fost propuse diverse soluții și teorii pentru a aborda paradoxurile soriților [21], inclusiv:

 

- Teoriile Graduale: Predicațiile vagi ar trebui înțelese în termeni de grade sau grade de apartenență.

 

- Supervaluaționismul: O afirmație poate fi adevărată, falsă sau indeterminată, permițând mai multe precizări acceptabile ale termenilor vagi.

 

- Contextualismul: Înțelesul termenilor vagi depinde de contextul în care sunt utilizați, iar limitele conceptelor pot varia în funcție de context.

 

- Logica Multivalentă: În locul logicii clasice binare (adevărat sau fals), logica multivalentă introduce mai multe valori de adevăr, acomodând stările intermediare sau fuzzy între adevărat și fals.

 

Interpretarea neutrosofică

 

Paradoxurile soriților, prin urmare, sunt paradoxuri în care între două entități opuse nu există o frontieră clară, și pot fi interpretate neutrosofic în următorul mod: se consideră o zonă tampon, „neutA> (sau neutră, indeterminare), între opoziții.

 

Nu există o distincție clară între unele opoziții „A” și „antiA”, unde „A” este un concept și „antiA” este opusul său, ci mai degrabă o zonă tampon „neutA”.

 

Există trei zone: o zonă care reprezintă cu siguranță „A”, o a doua zonă care reprezintă cu siguranță „antiA”, și o zonă ambiguă/nesigură/vagă care reprezintă , zona neutră sau indeterminată (nici „A”, nici „antiA”; sau „A” și „antiA” simultan). Prin urmare, un univers de discurs are o partiție neutrosofică cu respect la frontieră dintre opoziții [22,23].

 

Paradoxurile neutrosofice ale soriților

 

Între „A” și „neutA” nu există o frontieră clară – acesta este primul paradox neutrosofic (NSP1).

 

Apoi, între „neutA” și „antiA”, nu există o frontieră clară – acesta este al doilea paradox neutrosofic (NSP2).

 

Paradoxuri MultiSoriți

 

Paradoxurile MultiSoriți - în cadrul Neutrosofiei Rafinate (care este isomorfă cu MultiNeutrosofia) - au forma n-dimensională: T1, T2, ..., Tp, I1, I2, ..., Ir, F1, F2, ..., Fs, unde p, r, s sunt numere întregi ≥0, și cel puțin unul dintre p, r, s este ≥ 2 pentru a asigura rafinamentul (sau multiplicitatea), p + r + s = n, unde fiecare Tj, Ik, Fl sunt Adevăr / Indeterminare / Falsitate rafinate (sau respectiv multiple).

 

Frontierele dintre toate aceste n sub-componente (sau multi-componente), luate două câte două, sunt neclare, vagi și fluide. Există C(n,2) (combinări de n luate câte 2) = n(n-1)/2 paradoxuri ale soriților rafinate/MultiNeutrosofice.

 

Explorarea interacțiunii dintre Zoroastrism și neutrosofie

 

Zoroastrismul își are originile în învățăturile profetului Zarathustra (Zoroastru). Acest sistem de credințe antic, originar din Persia (Iranul de astăzi), subliniază lupta eternă (dinamică) între bine și rău, lumină și întuneric.

 

Zarathustra și-a transmis învățăturile într-o lume în care dualitatea avea un rol central. Principalele învățături ale zoroastrismului se axează pe conflictul etern dintre Ahura Mazda, divinitatea supremă care reprezintă bunătatea și adevărul, și Angra Mainyu, forța distrugătoare ce întruchipează minciuna și răul. Această bătălie cosmică, reflectată în principiile opuse ale ‘asha’ (adevăr) și ‘druj’ (minciună), oglindește dualitățile fundamentale inerente existenței, dar și zona neutrosofică care se întinde de la asha la druj[24].

 

În contextul zoroastrian, echilibrul triadic neutrosofic găsește rezonanță în interacțiunea perpetuă dintre bine, rău și în spațiul ambigu dintre acestea. Comentariul lui Edalatpanah: „Juxtapunerea învățăturilor lui Zarathustra despre conceptele de bine și rău cu principiile neutrosofiei, care se concentrează pe neutralitate și spectrul fenomenelor ideative, promite să deschidă noi căi de interpretare pentru aceste învățături antice”. Viziunea lui Zarathustra asupra ordinii cosmice și responsabilității morale se aliniază cu noțiunea neutrosofică că adevărul, falsitatea și indeterminarea sunt interconectate și inseparabile. Învățăturile profetului subliniază necesitatea ca indivizii să participe activ în lupta eternă pentru dreptate, recunoscând complexitățile și incertitudinile inerente ale alegerilor lor.

 

Zeul neutrosofic al lui Zarathustra

 

Zarathustra a introdus o concepție a divinității care transcende noțiunile binare convenționale adesea asociate cu zeii. Centrală în filosofia lui Zarathustra este ideea că Dumnezeu întruchipează atât atribute masculine, cât și feminine și că existența este o relație dinamică între opozițiile „A” și „antiA”, care reflectă principiile neutrosofiei. În plus, concepția lui Zarathustra despre Dumnezeu contestă omnipotența și omnisciența tradițional atribuite ființelor divine. În locul unei divinități atotcunoscătoare și atotputernice, Dumnezeul lui Zarathustra este prezentat ca un creator al unui univers dinamic - un univers în continuă schimbare și progres către perfecțiune. Acest lucru se aliniază din nou cu noțiunea neutrosofică că realitatea este în mod inerent indeterminată, incompletă și în evoluție.

 

Dinamica dintre „A” (Bine) și „antiA” (Rău) în viziunea lui Zarathustra sunt elemente esențiale pentru înțelegerea naturii neutrosofice a Dumnezeului său, reflectând o realitate în care binele și răul coexistă în diverse grade. Universul, în această viziune, este un joc dinamic între forțe opuse, cu rezultate ce variază de la stări parțial bune și parțial rele până la stări de neutralitate completă în care gradele de bunătate și răutate se anulază sau se echilibrează reciproc.

 

Această perspectivă are implicații profunde pentru considerațiile etice din cadrul zoroastrismului. În loc să privim moralitatea în termeni absoluți, cadrul lui Zarathustra sugerează o înțelegere mai nuanțată, similară cu arhitectura neutrosofică. El invită adepții să navigheze prin rețeaua complexă a existenței, recunoscând că judecățile morale pot cădea în spectrul a ceea ce neutrosofia numește „neutA”, unde acțiunile și intențiile nu sunt definite strict ca fiind complet bune sau complet rele.

 

Pânza filosofică a lui Zarathustra se extinde și mai departe atunci când explorăm natura ritmică și dinamică a existenței. În viziunea sa, totul urmează o succesiune nesfârșită de schimbări, asemănătoare cu principiile neutrosofiei care recunosc indeterminarea și evoluția inerente în toate aspectele realității. Natura ritmică a existenței implică un dans perpetuu între opoziții, unde divinul, fiind neutrosofic, orchestrează simfonia creației. Prin urmare, accentul pus de Zarathustra pe progres reflectă principiul neutrosofic că nimic nu este static. În acest univers dinamic, progresul nu este doar o opțiune, ci o necesitate. Stagnarea, așa cum sugerează Zarathustra, poate duce la nenorocire - o idee în concordanță cu înțelegerea neutrosofică care recunoaște consecințele potențiale ale rezistenței la schimbare și creștere. Dumnezeul neutrosofic încurajează evoluția continuă, promovând un univers într-o stare de devenire perpetuă.

 

Conceptul de auto-dominare introduce o dimensiune a responsabilității personale în filosofia lui Zarathustra. Această stăpânire de sine este crucială în navigarea interacțiunii dinamice dintre și , contribuind la progresia armonioasă către perfecțiune. Evoluția nu este doar un concept biologic, ci un principiu cosmic care ghidează rafinarea și îmbunătățirea continuă a întregii existențe. Perfecțiunea, în acest context, nu este un dat static, ci o călătorie dinamică spre un ideal. Ideea că nemurirea înseamnă “dincolo de timp” adaugă un strat de profunzime filosofiei lui Zarathustra. Aceasta se aliniază cu înțelegerea neutrosofică că timpul nu este o constrângere liniară, ci o dimensiune dinamică în care existența transcende limitele temporale convenționale [25, 26]. În concluzie, Dumnezeul lui Zarathustra - un orchestrator al ritmului neîncetat și al progresiei inerente în existență - este neutrosofic.

 

Fericirea în suferință

 

Mesajul lui Zarathustra, “Fericirea este pentru cel care îi face pe alții fericiți,” prezintă caracteristici neutrosofice prin recunoașterea indeterminării, incompletitudinii și interacțiunii dinamice a opuselor inerente conceptului de fericire [27], [28]. Acesta sugerează că adevărata fericire implică o înțelegere nuanțată a interconectivității dintre bunăstarea individuală și cea colectivă. Iată câteva interpretări dintr-o perspectivă neutrosofică:

 

Indeterminarea fericirii

 

Neutrosofia recunoaște indeterminarea prezentă în multe concepte, inclusiv în conceptul de ‘fericire’. Ideea că “fericirea este pentru cel care îi face pe alții fericiți” introduce un element de incertitudine. Ce aduce fericire unei persoane nu aduce neapărat fericire și altora, iar factorii care contribuie la fericire pot varia considerabil.

 

Incompletitudinea în căutarea fericirii. Neutrosofia sugerează că această căutare a fericirii este o întreprindere incompletă. Fericirea nu este un dat absolut, ci există pe un spectru cu grade variabile de împlinire. Mesajul implică faptul că fericirea unei persoane este intim legată de fericirea altora, indicând că o înțelegere holistică a fericirii ar putea implica o perspectivă mai amplă, interconectată.

 

Interacțiunea dinamică dintre dăruire și acceptare

 

Mesajul subliniază un joc dinamic între oferirea și primirea fericirii. Neutrosofia recunoaște că această interacțiune nu este un proces unidimensional, ci un schimb complex și în evoluție. Actul de a face pe alții fericiți și, la rândul său, de a experimenta fericirea personală sugerează o relație dinamică și reciprocă.

 

Echilibrul între opoziții

 

Neutrosofia explorează echilibrul dintre opoziții. În contextul acestui mesaj, fericirea individuală este strâns legată de fericirea altora. Această interdependență subliniază echilibrul dinamic dintre interesul personal și bunăstarea comunității, contestând ideea că fericirea este un dat pur individuală.

 

Grade de fericire

 

Neutrosofia introduce ideea gradelor în diferite fenomene, iar fericirea nu face excepție. Mesajul sugerează că fericirea derivată din a face pe alții fericiți poate manifesta diferite grade. Aceasta poate varia de la împlinire parțială la o stare mai completă și armonioasă, unde fericirea individului și a altora coexistă și se întăresc reciproc.

 

Podul Chinvat

 

În teologie, sufletul este descris, în general, ca fiind componenta individului care împărtășește divinitatea și este adesea considerat că supraviețuiește morții corpului. Diferite credințe și filosofi au elaborat teorii și credințe variate despre natura sa, relația cu corpul, originea și mortalitatea sa. De exemplu:

 

- Egiptenii: Conceptul egiptean de suflet includea două componente principale: ka (respirația), care supraviețuia morții dar rămânea în apropierea corpului, și ba, care călătorea în regatul morților. Aceste două aspecte reflectau credința în dualitatea și complexitatea existenței post-mortem.

 

- Chinezii: În tradiția chineză, se făcea o distincție clară între sufletul perisabil, sensibil, care înceta odată cu moartea, și principiul rațional care dăinuia dincolo de moarte. Această distincție reflecta o viziune asupra sufletului ca fiind alcătuit dintr-un aspect fizic și unul spiritual.

 

- Biblia: În tradiția biblică, sufletul este adesea asociat cu conceptul de respirație, fără a face o distincție clară între sufletul etereal și corpul fizic. Acest concept reflectă o viziune integrată asupra sufletului, care nu se separa de corpul fizic într-un mod clar.

 

Teologia creștină: Sf. Augustin a caracterizat sufletul ca un “călăreț” al corpului, subliniind separația dintre aspectele materiale și imateriale, unde sufletul era considerat esența autentică a individului. Această viziune reflectă o separare clară între corpul fizic și sufletul imaterial, cu sufletul având rolul de a ghida și de a defini adevărata natură a individului.

 

În Zoroastrism, dincolo de corp (tanū), se considera că un individ este compus dintr-un număr de aspecte spirituale, clasificate liber ca ‘suflete’. Acestea sunt șase elemente: forța animatoare, respirația vieții, mintea sau spiritul, sufletul, spiritul protector și dublul spiritual: ahu, vyāna, manah, ruvan, fravashi, dainā. Când o persoană se naște, esența (fravashi) încarnează sufletul (ruvan) în corp pentru a experimenta lumea materială, adică pentru a suferi și a lupta împotriva forțelor rele pentru a lua decizii despre bine și rău. Prin urmare, ruvan participă activ la manifestarea liberului arbitru. Este de remarcat că fravashis sunt clasificați în trei grupe, cu elementul central compus din incertitudini și neutralități: cei vii, cei încă nenăscuți și cei morți.

 

La moarte, ruvan se credea că rămâne pe pământ timp de câteva zile în timp ce zeii evaluau viața defunctului, apoi se reunea cu fravashi-ul său și călătorea spre Podul Chinvat, care traversează prăpastia dintre cei vii și cei morți[30]. Acest pod are trăsături neutrosofice: când sufletul drept începe să-l traverseze, acesta devine din ce în ce mai mare, ajungând până la treizeci și șapte de “stâlpi” lungime și lățime (egal cu 9 “lănci” sau 1 “frasang”). Dimpotrivă, devine din ce în ce mai îngust până la dimensiunea unei lame de ras atunci când sufletul rău pășește pe pod, căzând în iad din cauza grosimii și tăișului podului [31]. Cu alte cuvinte, dimensiunea Podului Chinvat este un sistem dinamic deschis cu incertitudini sau neutralități, fiind astfel un Sistem MultiAlist.În MultiAlism, există dinamici între multe triade neutrosofice: („A1”, „neutA1”, „antiA1”), („A2”, „neutA2”, „antiA2”)…

 

Granularea celor Șase Atribute ale lui Ahura Mazda

 

Ahura Mazda[32], zeitatea supremă în Zoroastrism, și atributele asociate cu Ahura Mazda sunt tradițional înțelese într-un mod calitativ și simbolic, mai degrabă decât ca atribute precis definite. Încercăm să aplicăm conceptul de granulare a informațiilor fuzzy pentru a descompune aceste atribute în grupuri de trei granule, recunoscând vagul și imprecizia inerentă în înțelegere:

 

Bunăvoința - Vohu Manah (Mintea Bună) semnifică atributul divin al gândirii bune, înțelegerii și clarității mentale:

 

- procese de gândire pozitive și constructive.

- conștientizare spirituală și iluminare.

- intelectul divin care influențează înțelegerea umană.

Dreptatea - Asha Vahishta (Cel Mai Bun Adevăr) întruchipează principiile divine ale dreptății, adevărului și ordinii în univers:

- perfecțiunea morală și etică.

- armonia și echilibrul în ordinea cosmică.

- guvernarea justă și echitabilă a lumii.

Dominația dezirabilă - Khshathra Vairya (Dominație Dorită) reprezintă puterea și autoritatea divine care mențin ordinea cosmică:

- suveranitate și autoritate asupra creației.

- manifestarea puterii divine în lume.

- controlul și protecția ordinii cosmice.

Spiritul sfânt - Spenta Mainyu (Gândul Sfânt) reprezintă aspectul divin al înțelepciunii, creativității și mentalității pozitive:

- Granula 1: cunoașterea și înțelegerea universului.

- Granula 2: inteligența divină care ghidează creația.

- Granula 3: perspicacitatea în ordinea cosmică.

Perfecțiunea - Haurvatat (Completitudinea) reprezintă calitatea divină a integrității, sănătății și perfecțiunii:

- puritatea și sfințenia spirituală.

- devotamentul față de principiile divine.

- conexiunea cu divinitatea prin ritualuri și adorare.

Nemurirea - Ameretat (Nemurire) simbolizează atributul divin al vieții eterne, nemuririi și perpetuității:

- natura eternă și neschimbătoare.

- perpetuitatea existenței divine.

- viața și vitalitatea nesfârșite.

Este important de menționat că aceste granule sunt create în scop ilustrativ și pentru a evidenția natura vagă a acestor atribute. Atributele lui Ahura Mazda sunt profund înrădăcinate în contextul religios și filozofic al Zoroastrismului, iar încercarea de a le granula introduce un nivel de interpretare și aproximare din cauza naturii abstracte și simbolice a acestor concepte, care, în consecință, se încadrează într-un sistem MultiAlist.

 

Instrumentalizarea Zoroastrismului: Cirus cel Mare

 

Dinamica istorică a claselor sociale, cuprinzând triada neutrosofică „SuperClasa, Clasa-de-Mijloc, Clasa-de-Jos”, a modelat semnificativ cursul societăților, atât dezvoltate, cât și mai puțin dezvoltate. „SuperClasa” este clasa superioară, deasupra legii, bucurându-se de toate privilegiile. „Clasa-de-Mijloc” și „Clasa-de-Jos” sunt clasele asupra cărora legile acționează cu cea mai mare asprime și care suferă cel mai adesea. Influența acestor clase sociale devine deosebit de evidentă atunci când se examinează domnia lui Cirus cel Mare și impactul principiilor zoroastriene asupra guvernării.

 

Influența Zoroastrismului asupra țesăturii culturale, sociale și politice a regiunii este profundă, cu Cirus cel Mare având un rol central în narațiunea istorică a acestei credințe. Cirus cel Mare a jucat un rol esențial în conturarea și propagarea Zoroastrismului. Cirus, fondatorul Imperiului Ahemenid, a domnit în Persia din 559 până în 530 î.Hr. Domnia lui nu a fost marcată doar de cuceriri militare, ci și de o abordare vizionară a guvernării, care a încorporat principiile zoroastriene în cadrul administrativ al vastului său imperiu. Unul dintre conceptele fundamentale ale Zoroastrismului este „asha”, care reprezintă „adevărul” și „dreptatea”. Cirus a integrat aceste idealuri în filosofia sa de guvernare, promovând justiția, echitatea și toleranța religioasă [33].

 

Cilindrul lui Cirus, un cilindru de argilă cu scriere cuneiformă akkadiană, stă ca o mărturie a angajamentului lui Cirus față de principiile zoroastriene. Acest artefact antic, considerat primul document cunoscut al drepturilor omului, conturează politicile lui Cirus privind libertatea religioasă și repatrierea popoarelor strămutate. Reflectă conceptul zoroastrian de „Vohu Manah”, „mintea bună”, deoarece Cirus a demonstrat o abordare vizionară și incluzivă în conducerea unui imperiu divers[34].

 

Cucerirea Babilonului de către Cirus în 539 î.Hr. este un alt moment crucial în care se poate observa influența zoroastriană. Respectul său pentru obiceiurile și religiile locale, așa cum este documentat în Cilindrul lui Cirus, contrastează cu normele imperiale ale vremii. Această abordare nu numai că a facilitat o tranziție lină a puterii, dar a pus și bazele diversității culturale și religioase care a caracterizat Imperiul Ahemenid.

 

Imperiul Ahemenid sub conducerea lui Cirus a oferit un exemplu de toleranță religioasă care nu numai că era protocronică și inovatoare, dar a fost și esențială pentru propagarea Zoroastrismului. Deși Cirus însuși era un adept al religiei tradiționale iraniene, a extins respectul și patronajul către diverse credințe din cadrul regatului său. Această etică a incluziunii - o trăsătură MultiAlistă - în conformitate cu idealurile zoroastriene a contribuit la stabilitatea imperiului și la coexistența comunităților religioase diverse.

 

Moștenirea lui Cirus ca instrument al Zoroastrismului se extinde dincolo de viața sa. Succesorii săi, inclusiv Darius cel Mare și Xerxes, au continuat să susțină principiile zoroastriene sub conducerea lor. Construcția lui Persepolis, grandioasa capitală ceremonială a Imperiului Ahemenid, servește ca o expresie tangibilă a angajamentului imperiului față de atributele divine ale „Khshathra Vairya” („Domnia Dorită”) și „Haurvatat” („Întregime”).

 

Acest proiect monumental a simbolizat o despărțire de privilegiile exclusive ale SuperClasei și o mișcare către o societate mai inclusivă și echilibrată. SuperClasa, tradițional deasupra legii, a asistat la o schimbare către o guvernare mai justă și mai compasională. „Clasa-de-Mijloc” și „Clasa-de-Jos” nu mai suferă un tratament aspru, ci găsesc ușurare și considerație în politicile lui Cirus, reflectând influența idealurilor zoroastriene asupra dinamicii sociale și a guvernării.

 

O gândire multipolară

 

Cirus cel Mare, conducătorul persan antic, a pus bazele unui model de guvernare care îmbrățișa diversitatea și promova unitatea într-un vast imperiu. Avansând în lumea contemporană, ne găsim într-o lume MultiPolară cu poli geopolitici distincți, precum Statele Unite, Uniunea Europeană, China, Rusia, India sau Brazilia. Moștenirea lui Cirus în materie de guvernare incluzivă servește drept precursor istoric al conceptului modern de Gândire MultiPolară. Ideea de E Pluribus Unum (“Din Multe, Unul”), adoptată de Uniunea Europeană, s-a transformat într-o narațiune mai complexă în lumea noastră MultiPolară. Se ridică întrebarea: Ar trebui acum să fie E Pluribus Multa (“Din Multe, Mult”)? Sau mai degrabă E Pluribus Omnia („Din Multe, Totul”)? Dinamica unei lumi MultiPolare ne încurajează să luăm în considerare spectre alternative, precum Ex Uno Omnia („Dintr-Unul, Totul”), Ex Uno Plures („Dintr-Unul, Mult”) sau chiar Ex Uno Multa („Dintr-Unul, Multe”).

 

Schimbarea către E Pluribus Plures („Din Multe, Mult”) pare a fi o consecință a geopoliticii globale contemporane, un fenomen prezis de experți cu decenii în urmă. Lumea nu mai este caracterizată de o singură putere dominantă, ci de multiple centre de influență, fiecare contribuind la țesătura complexă a afacerilor globale [35]. În această Lume MultiPolară, politica identității apare ca o linie de fractură notabilă în societățile moderne. Pe măsură ce națiunile navighează complexitățile conviețuirii în cadrul globalizat, problema identității devine crucială. Diversitatea inerentă în Gândirea MultiPolară necesită ca societățile să se confrunte cu provocările și oportunitățile prezentate de diferitele identități, fie ele culturale, politice sau economice. Gândirea MultiPolară încurajează o despărțire de o viziune unipolară sau bipolară și necesită îmbrățișarea complexității unei lumi cu multiple centre de putere și influență.

 

Alte exemple de explorat

 

Gilgameș: două treimi zeu și o treime om

 

Figura legendară a lui Ghilgameș din Mesopotamia, care este socotit a fi două treimi zeu și o treime om [36] este un compozit unic care oferă o lentilă interesantă prin care putem explora caracterul lui Ghilgameș în contextul neutrosofiei.

 

Două treimi zeu

 

Înțelegerea Tradițională: aspectul divin al lui Ghilgameș simbolizează conexiunea sa cu zeii, oferindu-i forță excepțională, înțelepciune și abilități dincolo de cele ale oamenilor obișnuiți. Această moștenire divină reprezintă statutul său înalt și îl diferențiază de ființele muritoare.

 

Perspectiva Neutrosofică: în cadrul neutrosofic, aspectul de două treimi zeu introduce un element de indeterminare. Acesta sugerează că atributele divine ale lui Ghilgameș nu sunt absolute sau complet definite. În schimb, ele există pe un spectru, incorporând un grad de incertitudine și interacțiune dinamică cu natura sa umană.

 

O treime om

 

Înțelegerea Tradițională: aspectul uman al lui Ghilgameș reprezintă mortalitatea sa, susceptibilitatea la emoții și capacitatea de creștere și dezvoltare personală. Acest element uman adaugă un strat de relatibil caracterului său, făcându-l mai accesibil experienței umane.

 

Perspectiva Neutrosofică: aspectul de o treime uman introduce un sentiment de incompletitudine în cadrul lui Ghilgameș. Neutrosofia sugerează că umanitatea sa nu este o stare fixă, ci un element dinamic care interacționează cu atributele sale divine. Această interacțiune creează un caracter complex și în evoluție, al cărui comportament și decizii reflectă indeterminarea inerentă a condiției umane.

 

Interacțiunea dinamică

 

Înțelegerea Tradițională: combinația de elemente divine și umane în Ghilgameș creează un caracter puternic și multidimensional. Călătoria sa, marcată de căutări pentru nemurire și auto-descoperire, reflectă lupta de a reconcilia natura sa duală.

 

Perspectiva Neutrosofică: neutrosofia subliniază interacțiunea dinamică a contrariilor. În cazul lui Ghilgameș, interacțiunea constantă între atributele sale divine și umane ilustrează indeterminarea inerentă caracterului său. Deciziile, motivațiile și rezultatele acțiunilor sale nu sunt prestabilite, ci există într-un domeniu de flux constant și evoluție.

 

Dharma-Adharma și Karma

 

Conceptele de Dharma, Adharma și Karma sunt aspecte fundamentale ale filozofiei hindu și sunt strâns legate de țesătura considerațiilor etice și morale ale vieții [37]. Atunci când sunt explorate în contextul neutrosofiei, care se ocupă cu indeterminarea, incompletitudinea și interacțiunea dinamică a contrariilor, aceste concepte dobândesc noi dimensiuni, oferind o perspectivă nuanțată asupra complexităților existenței umane.

 

Dharma

 

Înțelegerea Tradițională: Dharma este adesea tradusă ca datorie, dreptate sau ordine cosmică. Ea cuprinde principiile morale și etice care reglementează comportamentul și responsabilitățile unui individ în viață. Dharma oferă un cadru pentru a trăi în armonie cu universul și pentru a susține acțiuni virtuoase.

 

Perspectiva Neutrosofică: neutrosofia recunoaște indeterminarea inerentă în deciziile etice. Dharma, în acest context, nu este un set rigid de absoluturi, ci un principiu dinamic care navighează interacțiunea dintre contrarii. Determinarea a ceea ce este drept poate conține elemente de indeterminare, iar gradul de dreptate poate exista pe un spectru, mai degrabă decât în termeni binari.

 

Adharma

 

Înțelegerea Tradițională: Adharma reprezintă acțiuni care sunt împotriva ordinii morale și etice. Aceasta semnifică comportamente care perturbă armonia, creează dezechilibru și încalcă principiile dreptății.

 

Perspectiva Neutrosofică: Adharma, în cadrul neutrosofic, recunoaște incompletitudinea inerentă în etichetarea acțiunilor ca fiind exclusiv corecte sau greșite. Interacțiunea dinamică dintre Dharma și Adharma sugerează că evaluările etice pot implica grade de indeterminare, reflectând natura complexă a alegerilor umane.

 

Karma

 

Înțelegerea Tradițională: Karma este legea cauzei și efectului, conform căreia acțiunile au consecințe ce pot apărea în această viață sau în viitoare încarnări. Acțiunile pozitive conduc la rezultate pozitive (karma bună), în timp ce acțiunile negative duc la consecințe negative (karma rea).

 

Perspectiva Neutrosofică: Karma, prin prisma neutrosofică, recunoaște natura dinamică a consecințelor. Legea cauzei și efectului nu este deterministă, ci există într-un cadru de indeterminare. Acțiunile pot genera rezultate care se încadrează într-un spectru de posibilități, reflectând principiul neutrosofic conform căruia nimic nu este absolut și totul există într-o stare de evoluție constantă.

 

Logica Sutrei diamantului

 

Sutra Diamantului - cunoscută sub numele de „Vajracchedikā Prajñāpāramitā Sūtra” („Perfecțiunea Înțelepciunii în 700 Versuri”), despre care se crede că a fost compusă în primul secol d.Hr., făcând-o unul dintre cele mai vechi texte cunoscute - este un text central în Buddhismul Mahayana, în special în tradițiile Zen și Chan. Sutra Diamantului se prezintă sub forma unui dialog între Buddha și Subhūti. Discuția are loc în contextul unei conversații mai ample despre natura înțelepciunii și calea spre iluminare. Stilul învățăturii este caracterizat de limbaj paradoxal, negări și deconstrucția conceptelor convenționale. Acest stil are scopul de a conduce ascultătorul sau cititorul dincolo de gândirea conceptuală, către o experiență directă a realității.

 

Sutra Diamantului subliniază transcenderea gândirii dualiste, îndemnând practicanții să depășească conceptele de „sine”, „celălalt”, „existență” și „non-existență”. Aceasta încurajează realizarea directă a interconectivității tuturor fenomenelor [38].

 

Sutra Diamantului subliniază conceptul de “goliciune” (śūnyatā) și impermanența tuturor fenomenelor. Goliciunea nu este un concept nihilist, ci mai degrabă o afirmare a interdependenței și interconectivității tuturor lucrurilor. Expresia “forma este goliciune, goliciunea este formă” înfățișează această învățătură, punând în evidență natura dinamică și interrelaționată a realității.

 

Logica încorporată în Sutra Diamantului este experiențială și intuitivă, având scopul de a conduce indivizii către o înțelegere directă (prajñā) a naturii realității [39].

 

Deși Logica Sutra Diamantului și Logica Neutrosofică provin din contexte culturale și istorice diferite, ele împărtășesc un fir comun în provocarea noțiunilor fixe și în îmbrățișarea aspectelor dinamice, interconectate și indeterminate ale realității.

 

Concluzii

 

Împletind împreună tapiseria Zoroastrismului, învățăturile lui Zarathustra și filosofia Neutrosofiei, emerge un bogat joc de idei. Lupta eternă dintre bine și rău, adevăr și falsitate, își găsește expresia atât în teologia persană antică, cât și în discursul filosofic contemporan. Prin îmbrățișarea echilibrului triadic inerent în Neutrosofie, indivizii pot naviga complexitățile existenței cu o conștientizare mai profundă a interconexiunii contrariilor, căutând un echilibru armonios în mijlocul luptei perpetue. Cadrul Neutrosofic invită la contemplarea ambiguității și complexității inerente în opozițiile aparent binare. Așa cum Zoroastrismul recunoaște lupta continuă dintre Ahura Mazda și Angra Mainyu, Neutrosofia sugerează că claritatea și certitudinea absolută sunt eluzive, iar realitatea se află adesea în domeniul indeterminat.

 

Mulțumiri

 

Aș dori să îmi exprim recunoștința sinceră față de S.A. Edalatpanah, al cărui comentariu pe ResearchGate  „Juxtapunerea învățăturilor lui Zarathustra despre conceptele de bine și rău cu principiile neutrosofiei, care se concentrează pe neutralitate și spectrul fenomenelor ideatice, promite să deschidă noi căi de interpretare pentru aceste învățături antice”. (S.A. Edalatpanah, ResearchGate, 4 decembrie 2023) -, precum și discuțiile ulterioare, au inspirat această explorare.

 

--------------------------------------

[1] Smarandache, F. (2023). The multialist system of thought (philosophical essay). Neutrosophic sets and systems, 61, 598–605. https://fs.unm.edu/NSS/MultiAlistSystemOfThough.pdf

[2] Smarandache, F. (2023). Introduction to the multineutrosophic set. Neutrosophic sets and systems, 61, 89–99.

[3] Smarandache, F. (2002). Neutrosophy, a new branch of philosophy. Infinite Study.

[4] Smarandache, F. (2013). N-valued refined neutrosophic logic and its applications to physics. Infinite study, 4, 143–146.

[5] Smarandache, F. (2017). Plithogeny, plithogenic set, logic, probability, and statistics. Infinite Study.

[6] Smarandache, F. (2019). Neutrosophic set is a generalization of intuitionistic fuzzy set, inconsistent intuitionistic fuzzy set (picture fuzzy set, ternary fuzzy set), pythagorean fuzzy set, q-rung orthopair fuzzy set, spherical fuzzy set, etc. Journal of new theory, (29), 1–31. http://arxiv.org/abs/1911.07333

[7] Smarandache, F. (2021). Introduction to plithogenic logic as generalization of multivariate logic (Vol. 45). Infinite Study.

[8] Smarandache, F. (2023). Nidus Idearum. Scilogs, XII: seed & heed. Infinite Study.

[9] Hintze, A. (2013). Monotheism the Zoroastrian way. Journal of the royal asiatic society, 24(2), 225–249. DOI:10.1017/S1356186313000333

[10] Trillas, E. (2011). Lotfi A. Zadeh: On the man and his work. Scientia Iranica, 18(3), 574–579.

[11] Zadeh, L. A. (1997). Toward a theory of fuzzy information granulation and its centrality in human reasoning and fuzzy logic. Fuzzy sets and systems, 90(2), 111–127. DOI:10.1016/S0165-0114(97)00077-8

[12] Zadeh, L. A. (1965). Fuzzy sets. Information and control, 8(3), 338–353.

[13] Klir, G. J., & Yuan, B. (1996). Fuzzy sets, fuzzy logic, and fuzzy systems: selected papers by Lotfi A Zadeh (Vol. 6). World Scientific.

[14] Yager, R. R., Ovchinnikov, S., & RM, T. (1987). Coping with the imprecision of real world: an interview with LA Zadeh (p. 436). Wiley.

[15] Otay, İ., & Kahraman, C. (2019). A state-of-the-art review of neutrosophic sets and theory. In Fuzzy multi- criteria decision-making using neutrosophic sets (pp. 3–24). Springer.

[16] Smarandache, F., & Sahin, M. (2019). Neutrosophic triplet structures, volume I. Infinite Study.

[17] Smarandache, F. (2014). Law of included multiple-middle & principle of dynamic neutrosophic opposition. Infinite Study.

[18] Smarandache, F. (2023). Law of included infinitely-many-middles within the frame of neutrosophy. Neutrosophic sets and systems, 56(1), 1. DOI:10.5281/zenodo.8194681

Williamson, T. (1994). Vagueness. Routledge.

[19] Shapiro, S., & Snyder, E. (2006). Vagueness and context. Oxford University Press.

[20] Åkerman, J. (2012). Contextualist theories of vagueness. Philosophy compass, 7(7), 470–480. DOI:10.1111/j.1747-9991.2012.00495.x

[21] Smarandache, F. (2005). Quantum quasi-paradoxes and quantum sorites paradoxes. Progress in physics, 1(1), 7–8. https://fs.unm.edu/PP-01-02.pdf

[22] Boyd, R. N. (2019). Resolution of the Smarandache quantum paradoxes. Progress in physics, 15(3), 182–184. https://fs.unm.edu/ResolutionOfTheSmarandache.pdf

[23] Duchesne-Guillemin, J. (2024). History & society Zoroastrianism religion. https://www.britannica.com/topic/Zoroastrianism

[24] Boyce, M. (1975). A history of Zoroastrianism, the early period. In A history of zoroastrianism, the early period. Brill.

[25] Boyce, M. (1982). A history of Zoroastrianism, volume two: under the achaemenians (Vol. 8). Brill.

[26] Humbach, H., & Ichaporia, P. (1994). The heritage of Zarathustra : a new translation of his gathas. Winter.

[27] Insler, S. (1975). The gathās of Zarathustra (Vol. 8). Brill.

[28] Crane, T., & Patterson, S. (2012). History of the mind-body problem. Routledge.

[29] Boyce, M. (1968). On the sacred Fires of the Zoroastrians. Bulletin of the school of oriental and African studies, 31(1), 52–68. DOI:10.1017/S0041977X00112789

[30] Zaehner, R. C. (1955). Postscript to zurvān. Bulletin of the school of oriental and african studies, 17(2), 232–249. DOI:10.1017/S0041977X00111711

[31] The Editors of Encyclopædia Britannica. (2024). History & society Ahura Mazdā Zoroastrian deity. https://www.britannica.com/topic/Ahura-Mazda

[32] Frye, R. N. (2024). History&Society Cyrus the Great king of Persia. https://www.britannica.com/biography/Cyrus-the-Great

[33] Schmitt, R. (2010). The Cyrus cylinder and ancient persia: new perspectives on Iran’s past. British Museum Press.

[34] Ravitch, D. (1990). Multiculturalism E pluribus plures. The American scholart, 53(9), 337–354. http://www.jstor.org/stable/41211801

[35] Maier, J. R. (1997). Gilgamesh: a reader. Bolchazy-Carducci Publishers.

[36] Zaehner, R. C. (1955). Hinduism. Oxford University Press.

[37] Agócs, T. (2000). The diamondness of the diamond sütra. Acta orientalia academiae scientiarum hungaricae, 53(1-2), 65-77. DOI:10.1556/aorient.53.2000.1-2.4

[38] Nagatomo, S. (2000). The logic of the diamond Sutra: A is not A, therefore it is A. Asian philosophy, 10(3), 213–244. DOI:10.1080/09552360020011277