sâmbătă, 31 august 2024
vineri, 30 august 2024
joi, 29 august 2024
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ȘCOALA în antichitatea pelasgo-traco-getă
ȘCOALA în antichitatea pelasgo-traco-getă
„Omule de geniu! Să fii întemeietorul
unei școli,
nu al unui oraș; turmele nu
au nevoie
decât de păstori.”(Pitagora)
Cum era și firesc, prima noțiune
instituționalizată de Școală orală s-a format în sacrul Templului, în sânul
poporului patriarhal pelasg, cel care va dărui omenirii mari preoți, poeți,
filosofi, astrologi, profeți, sibyle, într-un cuvânt ÎNȚELEPȚII ce vor lumina
popoarele lumii până la venirea Erei creștine a Mântuitorul Hristos și a
Apostolilor Lui (toți din seminție traco-getă).
După o îndelungată tradiție, Școala orală
pelasgă a pregătit apariția scrisului, care apoi a conferit Școlii menirea unui
nou gen de formare spirituală, pentru ca Templul, apoi Biserica să-și
desfășoare activitatea imanentă, mai întâi în lume, dar și dincolo în
transcendent. Astfel că, „din timpuri
străvechi a apărut la noi noțiunea, tipul de „om învățat” de „cărturar”,
„cărtulariu”. (Antonie
Plămădeală, De la Filotei al Buzăului, la
Andrei Șaguna, Sibiu, 1997, p. 141)
În neamul nostru pelasg patriarhal,
Dumnezeu-Creatorul-Proniatorul ne-a hărăzit în Vatra străbună oameni frumoși,
verticali prin jertfă, adevăr, eroism și demnitate, religiozitatea firii,
înțelepciunea, folclorul regal, sublim și inegalabil, arta olăritului, omenia
fără frontiere, o salbă de cetăți naturale cu întreaga formă variată de relief,
conducători demni, vlădici cu dragoste de Dumnezeu și de neam și multe bogății
naturale, dar mai cu seamă cel mai prețios metal Aurul, care n-a fost atât de
prădat și secătuit nici de romani sau de
turci, de austrieci, de germani, de ruși, de sovietici așa cum este astăzi
prădat de cei aleși prin ei înșiși
ori prin grija parveniților spoliatori politici, vânduți și trădători de neam
și patrie.
Marele Român, patriot-ortodox și diplomatul
de talie internațională Călin Georgescu,
declara mai zilele trecute, că încă în pântecele Munților noștri ar mai fi suficient
aur pentru ca bătălia pentru stăpânirea lui să fie de mare actualitate...
Înțelepții pelasgi fixau anumite Oracole și
norme orale, privind cunoașterea și apărarea Cetății, cunoașterea naturii
înconjurătoare, instruirea ostășească, activități de formare spirituală,
cultural-religioasă: folclor, poezie, dicție, recitare, filosofie, cosmogonie,
arta numerelor, însușirea educației morale, civice, cinstirea castelor militare,
sacerdotale, aristocratice.
Se venerau Familia, Școala, ruga, onoarea,
demnitatea, curajul, eroismul, jertfa, înțelepciunea. Familia pelasgă, apoi cea
traco-geto-dacică și-a întins structura ei tradițională până mai în urmă cu un
secol și mai bine. Locuința fiecărui viețuitor al Cetății era în sine un mic templu, în care se oficia armonia, pacea, bucuria de către Bătrânul,
Înțeleptul casei.
Exista o ierarhie hieratică pelasgă a
vârstei care se respecta din dragoste cu sfințenie! Bărbații oficiau cultul
și școala, iar bătrânele, ca niște vestale țineau de ordinea morală. „Rudenia era sosotită până la al zecelea
neam. Rudenia prin alianță era tot atât de sacră cât și cea de sânge.” (Vasile Băncilă, Comunitatea familiei, în Opere,vol.X,
Ed. Istros, 2015)
Primele școli instituționale ale omenirii,
respectiv ale neamului pelasgo-traco-get erau așadar TEMPLELE, unde oficiau în
permanență sacerdoții traci, prin tainele de inițiere a misterelor dar și de
rugă adusă Divinității acceptată de comunitatea locală.
Templele de obicei se aflau situate o parte
în peșterile sau pe vârfurile munților înalți:
Kogaionul – poate Bucegii, Ceahlăul sau Rarăul (Dacia), Olimp ( probabil Tesalia),
Pind (în vestul Greciei trace), Khurasan (Persia), Himalaya, Vindhya, Airyana
Vaeja (India, unde pe la mijlocul mileniului al II-lea î.Hr., textele
fundamentale - vestitele Upanișade au
înflorit civilizația vedică), Kaukaion (Spania), Tibet, situat între munții
Kunlun, Nanshan și Himalaya, Karakorum, Ni-shan
(China), Machu Picchu (Peru), Tabor (Palestina), Sinai (situat în peninsula Sinai
) și multe altele...
Muntele Kurusan, situat la nord-estul de podișul central al Persiei, este
locul unde s-a oficiat cultul profetului Zarathustra
(660-583 î.Hr.), poet și înțelept traco-persan, cu nemuritoarea sa lucrare Awesta.
Muntele
Kaukaion, conform uneia dintre presupuneri,este situat în apropierea fluviului Ebru, în nord-estul Spaniei. „De mii de ani acest loc este un munte
sfânt. Pelasgi, celți, sciți, geți au venit rând pe rând la muntele sfânt, ca
să-și adore zeii lor diferiți... Astfel Orfeu deveni pontiful Traciei, mare
preot al lui Zeus Olimpianul.” (cf. Eduard Schure, Marii Inițiați Rama Krishna, Hermes, Moise, Orfeu, Pitagora, Platon,
Iisus, Ed. Lotus, București, 1994, p. 164-165)
Muntele Nanshan,
în grota căruia a stat 12 ani într-o meditație profundă de mare ascet, marele
poet, magician, inițiat tibetan, strălucitorul Jetsun Milarepa(1052-1155 d.Hr.),născut în Tibet.
Muntele
Ni-shan, situat în sud-estul
ținutului Qu-fu, provincia Shan-dong, statul Lu. La poalele muntelui în
Chang-ping, s-a născut cel mai mare profet chinez, de doctrină zamoxiană,
Kong-Fu-Zi – Confucius și tot pe acest munte și-a desăvârșit el capodopera
nemuritoare: Cartea Cântecelor, Cartea
Ritualurilor, Cartea de Muzică, Cartea Primăverii și a Toamnei. În
plinătatea vârstei și a creației avea cca. 3000
de discipoli între care 72 erau
profeți. (Doctrina lui Confucius sau Cele Patru Cărți Clasice, trad. Vlad
Cojocaru, Ed. Timpul, Iași, 1994)
Altă parte, erau Temple construite somptuos
în marile Cetăți regale ori faraonice, precum: Sarmisegetuza, Apollo, Delfi,
Argos (Pelopones), Efes (Asia Mică), golful Eleusis (Atica, Atena), Teba,
Memfis, Babilon, Valea Tempei (Tesalia), Tyr (Fenicia, unde s-a inițiat marele
Homer), Axiopolis, Durostorum, Thesalonic, Cezareea (Palestina), cele două
școli ale Ordinului Esenian (sacerdoții albi traco-geți): situate una pe malul
lacului Maoris (Egipt), alta la Engaddi (Palestina), Sarasvati – fluviu situat
între Indus și Gange, unde s-a oficiat doctrina lui Sankara (sec.VIII-IX d.Hr.)
ș.a.
TRACIA străbună a pelasgilor era eminamente
o lume a sanctuarelor, fapt care l-a surprins bineplăcut și pe istoricul Fabre
d”Olivet: „De ce oare Tracia a fost
considerată mereu de către traco-greci ca o țară cu deosebire sfântă, țară a
luminii și adevărată patrie a Muzelor? Pentru că acești munți înalți păstrau cele mai vechi sanctuare ale lui Kronos,
Zeus și Uranus. De acolo coborâseră în ritmuri sacre Poezia, Legile și
Artele.” (cf. Eduard Schure, Marii
Inițiați...,p. 161)
Celebrele CODURI pelasgo-traco-geto-dace:
Hestia, Hammurabi (traco-babilonian), Zamolxian, Belanginele, Nabucodonosor (traco-babilonian)
etc., aveau și prescripții cu privire la Familie, la prunci și copii, care
trebuiau crescuți în dragostea familiei, în farmecul naturii, în anturajul
castelor ori în simplitatea sacră din sânul poporului demn, omenos, credincios
și războinic.
Fiecare părinte educa după natura religioasă înnăscută
genetic, cunoscută și ca lege a firii, a tradiției, prin normele fundamentale,
esențiale ce se revărsau în familie: adevărul, altruismul, binele, bunătatea,
cinstea, dreptatea, curajul, răbdarea, dăruirea, divinitatea, igiena, munca,
respectul, credința, ruga, simplitatea, înțelepciunea, iubirea naturii, animalelor, vietăților.
În afară de
această presupusă școală a poporului unde se exercita un fel de pedagogie
generală, firească, existau școli speciale ale înțelepților vremii (filosofi-sacerdoți)
în care se instruiau odraslele castelor, precum și cele alese, înzestrate
spiritual din sânul poporului.
Mai târziu au urmat școlile agorice, ale marilor înțelepți traco-geți precum Pitagora (Crotona), Socrate
și Platon (Grădinile Academiei), Arhimede (Sicilia) ș.a., care se țineau
în agore – piețe publice ale
cetăților, unde se impunea o unitate armonică a existeței prin deviza traco-getică:
„kaloka
gatia” – frumusețe și bunătate!
După școlile agorice au apărut școlile peripatetice, după termenul traco-get,
peripatetikos
– a se plimba, deplasare de la un loc la altul: la o casă,
grădină, pomi seculari, templu. Școala superioară de filosofie, Colegiul ori Liceul, cum l-a numit marele filosof
get Aristotel, a fost înființat de
el în anul 335 î.Hr., având sediul lângă faimosul templu al lui Apollo Lykios.
Înțelepții pelasgo-traco-geți erau prin
excelență hărăziți de Atotcreatorul – PĂRINTELE veșnic și PEDAGOGUL absolut,
cei mai mari PEDAGOGI spirituali ai Vremurilor lor de Aur, care predau în egală
măsură, cu dragoste părintească din „CARTEA
NATURII”, din „CARTEA CERULUI”,
din „CARTEA SUFLETULUI” – creația și
înțelepciunea lor, precum și din tratatele lor de Filosofie.
Înțelepții noștri străbuni, suverani ai unei
naturi religioase erau în egală măsură mari pedagogi, dar și mari psihologi,
ilustrând cu prisosință raportul dintre problemele firești fundamentale ale
vieții și cele filosofice, fiindcă ei moșteneau spiritual cultura
religios-filosofică, necesară cunoașterii educării și modelării copilului,
elevului, tânărului.
Faptul
că Neamul nostru pelasgo-traco-geto-dac a trăit prin Elitele lui spirituale în
comuniune cu Dumnezeu, cu Natura Creației Sale, a fost hărăzit cu mari Genii,
Înțelepți, Profeți, Pedagogi care au ctitorit în vremea lor ilustre
Școli-Academii, în Dacia, precum celebrele lăcașuri:
Zamolxiana
(sec. IX î.Hr., unde se predau astronomie, filosofie, matematică, medicină,
teologie etc. „Zamolxis, afirma
marele savant Mircea Eliade, își face
apariția într-o istorie religioasă care îl precede; el inaugurează o nouă epocă
de tip eschatologic.” (De la Zamolxis
la Gengis-Han, Ed. Științifică și
Enciclopedică, Buc., 1980, p.46).
Au urmat strălucitoarele: Callatis (sec. VII î.Hr.), Tomis (sec. VI î.Hr.), Histria (sec.V î.Hr.), Atena (traco-elenă, sec. IV î.Hr.),
Apollo Lykios (sec.IV î.Hr),
Universitatea-Deceneu,
Kogaionul-Dealul Grădiștei (sec. I î.Hr.). Aceste școli superioare, la rândul
lor au format mari personalități filosofico-teologico-literare, național-universale,
care prin operele lor au întrat în eternitate:
Satyros
și Demetrios de Callatis (sec.
III î.Hr.), Heracleides Lembos și Istros de Callatis (sec.II î.Hr.)ș.a.
(G.G. Antonescu, Istoria Pedagogiei,
Ed. Cultura Românească, București,
1923; Pedagogia Generală, Ed. Cultura Românească, București-1924; Educație și Cultură, Ed. Cultura Românească, București-1926;
Mihail Diaconescu, Istoria Literaturii
Dacoromâne,Ed. Alcor Edimpex,
București-1999;
La fel s-a întâmplat în faimoasele temple
ale Greciei-trace, unde s-au format savanți de talia unor Thales, Heraclit,
Anaxagora, Democrit, iar mai târziu cel mai mare Apostol Pavel ș.a.
Ulterior, tot prin dumnezeiasca Sa dragoste,
PĂRINTELE ceresc al Cosmosului a îngăduit înomenirea Fiului-Logos, prin puterea
Duhului Sfânt și smerenia Fecioarei Maria, să renască Omul din căderea sa
politeistă, prin religia Vieții – creștinismul ortodox – Cale spre mântuire.
În epoca primară-creștină au înflorit cele
mai distinse universități geto-dacice: Novae și Remesiana (Moesia Inferior),
Niceea și Constantinopol (Bizanț), Bracara (Peninsula Hispancă), Atena (pen.
Atica), Tomis (Constanța), Sirmium (Panonia Inferior), Tesalonic (Thessalia),
Capadocia (Asia Mică), Alexandria (Egipt) etc, din care s-au împletit Corolele
marilor spirituali:
Cotys I, rege-poet, ierarhii Theotim I,
Theotim al II-lea, Betranion, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Aeticus
Hristicus, Ioan Casian, Dionisie Areopagitul, Ioan Maxențiu, Leontius
Byzantinus, Niceta de Remesiana, Martinus de Bracara, Justinian cel Mare,
Heracliu cel Mare etc. (Mihail Diaconescu, op. cit.)
Școala pelasgo-traco-getă s-a născut sub Pronia
lui Dumnezeu în brațele Templului, apoi în sânul Bisericii, având un rol
prioritar și fundamental pentru membrii cultului religios și ai comunității
sociale, privind sănătatea fizico-psihică, formarea religioasă și îndrumarea
morală a Fiilor lor din care se va recruta ulterior Elita spirituală a Clerului
și-a statului suveran.
Școala instituită și binecuvântată de
Dumnezu în FAMILIA pelasgă este piatra de temelie imanent-transcedentală,
principiul de bază al existenței umane, a dăinuirii ei, stâlpul filosofiei,
catapeteasma religiei, cheia universală a înțelepciunii umane care deschide
generos și larg porțile spiritualității și civilizației umane înspre Viața
transcedentală a mântuirii omului.
Mai târziu marii învățători și Dascăli
(profesorii distinși) – luminătorii neamului, nației, poporului erau
considerați până în zilele de început ale veacului XX, SACERDOȚII mireni.
Atât de mare era demnitatea lor, încât se
compara cu faima CAVALERULUI trac, de o aristocrație și o tradiție fără egal în
istoria universală. O legendă frumoasă ne
amintește de un mare general japonez, erou și autor celebru de manuale privind instrucția
și tactica militară.
Se spune că în vreme ce el venea biruitor de
pe front, încărcat de laurii victoriilor, în drum spre palatul imperial, curtea
imperială a intrat în alertă, în panică: împăratul voia să-l numească premier, primul
ministru gândea să-l propună împăratului pentru ministerul de război; ministrul
de război reflecta să-l propună pentru diplomația externă, ministrul de externe
se gândea să-l recomande pentru ministerul de interne...
Fiecare voia să-l propună pe alt loc, în
afara celor ocupate de ei. În sfârșit a sosit generalul – erou, brav,
impunător, primit cu o solemnitate demnitară, la care împăratul i-a spus
printre aletele: - dragul meu Erou, te
rog să-mi ceri orice demnitate, fiindcă eu ți-o ofer pe loc. Majestate, cel mai
mult mi-aș dori un post de învățător
în satul meu în care m-am născut! Bucuria cea mai mare a fost întâi a
demnitarilor care au răsuflat ușurați, de alegerea Eroului lor.
Școala-Familie, Școala-Templu, Școala-Agora,
Școala-peripatetică, Școala-Biserică prin caracterul lor sacru și universal
reprezintă Cerul pentru istoria pământului (a omenirii): cerul unui trecut,
care străluminat de aura sa în timp, a devenit prezent; și care, consființit
continuu prin jertfă și dragoste va urni un viitor, ce va încânta pământul și
va sfinți Cerul!
În Patria aleasă de Dumnezeu cu cele mai
multe țări din lume: Țara Oașului, Țara Maramureșului, Țara Crișurilor, Țara
Oltului-Băniei, Țara Loviștei, Țara Bârsei, Țara Vrancei,Țara Bucovinei, Țara Hotinului,
Țara Nistrului, Țara Basarabiei ș.a., toate așezările miraculoase, toate
ctitoriile naturale erau sanctuare-școli.
„Cerul
își deschide cămările/ Ochii înving depărtările/ Crestele munților se ridică,/
cunună albă pusă pământului aburit.// Văile cântă-n apele ondulate ce trec/
peste trupul mustit al gliei./ Lumina spală pomii și coboară/ odată cu apele
până în prispa caselor.// O pasăre cântă un dor ascuns,/ ciugulind ramurile de
suc/ ale unui pom desfrunzit./ Cine umblă prin lume/ Și calcă zarea în spume?”
(Ernest Bernea, Lumini în Necunoscut, Ed.
Timpul-Iași, 2000)
Astăzi, în pârgul ocult al Apocalipsului
democratic care a zgâlțâit și zdruncinat din temelii așezarea lumii create de
Dumnezeu, nu mai avem nici școli adevărat formatoare de oameni morali, nici sanctuare
pline de trăire sacră, nici dascăli cu vocație dăruită de Dumnezeu, nici
înțelepți cu misiune hristică dar nici discipoli care să devină Stâlp, Temelie
și Catapeteasmă României Tainice.
+ Tăierea capului Sf.Prooroc Ioan Botezătorul
29 August 2024
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
miercuri, 28 august 2024
Grid Modorcea - Cultura, viața normală în Scandinavia
Cultura,
viața normală în Scandinavia
Grid
Modorcea, Dr. în arte
28
August 2024
Cultura este un lux. Mereu am spus asta. Și Norvegia
mi-a întărit observația. Abia o țară care îi oferă cetățeanului protecție, să
nu mai aibă grija zilei de mâine (salariul minim al unui lucrător norvegian est
e de 4.700 euro), se ocupă de cultură. Aici cultura este prioritară, fiindcă
nivelul de trai este superior. De aceea, comparativ cu prețurile din România,
toate prețurile de acolo ni se par enorme, dar pentru nivelul de trai norveg
sau scandinav sunt normale. Iată câteva cifre pe care le-am notat într-un
supermarket din Geilo, în coroane norvegiene: cartofi - 29,90 kr, lămâi - 99
kr, pâine 34,30 kr, salata verde - 26,90
kr, snikers - 51,90 kr, avocado - 29,90, ciuperci - 29,90, iar, printre ele,
sunt cărți, un roman de Stephen King, de pildă, costa 199 kr.
Da, acolo am văzut ceva uimitor, cartea e regină, în
toate magazinele, restaurantele sau cafenelele există rafturi cu cărți, mici
biblioteci, în care poți citi ce vrei în voie, iar dacă îți place cartea, o
iei, dar cu condiția să pui alta în loc. Așa ceva mai văzusem numai la
Heidelberg.
Masa și cartea
Unde există un loc de parcare, de gustare, există și
cartea, mica bibliotecă cu cărți rare. Și unde este un loc de citit, există și
un bufet. Ce mare paradox, într-o realitate cosmică, super tehnologizată,
bătrâna carte, vechea minune tipărită de Gutenberg, e regină, nu și-a găsit
sfârșitul, cum profetiza un Bill Gates, dimpotrivă, fără ea, nu există viitor.
Și demonstrația supremă este „Biblioteca Națională” din Oslo, Ceva fantastic.
Fiecare etaj are specificul său. Cititorul se servește singur. Mesele unde citește, computerizate, sunt
aproape de rafturile cu cărți. Religia e la ultimul etaj, iar etajul 1 e
dedicat copiilor, nu numai cărților pentru copii, dar și jocurilor, fiindcă ei
sunt invitați să deseneze. Toată lumea acolo, în cetatea cărții, e fericită.
Așa cum am fost și eu, când pe computer, la numele meu, am dat peste trei
cărți, „Brancuși în America”, „Shakespeare and Eminescu, „The American Film”.
Prioritatea dată cărții în marile orașe ale lumii,
arată că viitorul nu se poate lipsi de carte. Ea e fundamentul învățăturii, al
înțelepciunii. Nemaivorbind că aspirația spre cultură a făcut ca orașele mari
scandinave, Oslo, Bergen, Stockholm, Copenhaga, să respire prin statui. Peste
tot statui. Statuia are rolul să potențeze spațiul, să-l facă vast și mai
luminos. Ea este un reper, faptul că o personalitate a meritat acest respect
statuar. Ce să mai spun de parcul regal Vigeland, prezentat într-un articol
anterior, cel mai mare parc cu statui din lume, un colosal muzeu în aer liber.
Toate drumurile aici duc la artă, la un palat, la o
catedrală, la o statuie. Nu se poate imagina ce fenomenale sunt primăriile,
primăria orașelor Oslo, Stockholm sau a capitalei daneze Copenhaga. Sunt
clădiri monumentale, dar se vizitează cu rânduri interminabile, fiindcă în
interior sunt adevărate palate, cu fenomenale picturi murale sau gigantice
goblenuri, parcă ai fi la Versailles.
Un circuit cu vaporașul pe canalele din Copenhaga, te
fac să numești acest oraș Veneția Nordului, mai ales că în partea mai deschisă
a fiordului, spre promenada Langeline, unde se vede un mare parc, te așteaptă
„Mica Sirenă”, o statuie din bronz, de 1,25 m, așezată pe o stâncă potrivită,
care este atracția nr.1 a turiștilor. E creația lui Edvard Eriksen, care a
imaginat o sirenă care devine om. Am văzut-o și de pe uscat, din parc, și din
vaporaș. E atât de cuminte și tăcută, față de vociferările oamenilor încât n-am înțeles de ce este atât de dorită
vederea ei. Dacă n-ai văzut Mica Sirenă, n-ai văzut Copenhaga, n-ai văzut
nimic!
Civilizația scandinavă este atât de înaltă, de
personală, de inimitabilă încât luxul material, ca și cultura spirituală sunt
lucruri normale, firești, au devenit viața de zi cu zi a oamenilor. Am rămas
uluit de importanța acordată teatrului. Teatrul Național regal în Stockholm
este o minune. Ca și cel din Oslo sau Copenhaga. Ideal ar fi fost să văd și
câteva spectacole, dar acum stagiunea era închisă. Am văzut în schimb, la Oslo,
un spectacol de balet transmis la TV, la concurență cu Olimpiada, unde pasiunea
scandinavilor pentru sport făcea ca toate posturile să transmită în draci
participarea sportivilor locali. Și suedezul Armand Duplantis, la săritura cu
prăjina, și norvegianul Jakob Ingebrigtsen, la 5.000 m, au fost onorați ca
niște regi! La fel handbalistele norveginene, ca și handbaliștii danezi. Nici
măcar știrile politice de la BBC nu-și aveau locul.
Sigur, am văzut și Muzeul ABBA, fiindcă la Stockholm
există un mare cult pentru această formație. Peste tot se cânta „Waterloo”. Nu
mai vorbesc de cultul pentru vikingi. Și aici există un muzeu al vikingilor,
unde se conservă cea mai mare ambarcațiune vikingă care a fost construită
vreodată. Se numește Vasa și a fost construită la 1600. Povestea ei a anticipat
soarta Titanicului, fiindcă, de cum a ieșit din port, la prima ei plecare, s-a
scufundat. A fost găsită peste 300 de ani intactă. Așa cum o vedem și azi. La
fel de pregnant este și cultul pentru Premiul Nobel, căruia i s-a dedicat un
muzeu. Azi premiile Nobel se anunță în Sala Albastră și se înmânează la
primărie, care este poate cea mai măreață construcție din Stockholm. Aici
primăriile orașelor sunt ca niște cetăți, simbolul guvernărilor, alături de
palatele regale.
Stockholm, pe care l-am mai văzut și altădată, este pe
drept numit Veneția Nordului, fiindcă e plin de canale, nai ceva decât
Copenhaga. Se spune chiar că orașul e construit pe un fjord, fiindcă apa e
peste tot, îi cuprinde clădirile ca brațele unei imense caracatițe. Un singur
lucru lipsește, gondola. Totul este de o densitate colosală, nu ai timp să
asimilezi, totul se reduce la o trăire impresionistă, pentru aprofundare e
nevoie de multe zile în asemenea orașe. Unde la fiecare pas există o statuie, un
obelisc, o catedrală, o clădire impresnantă, un teatru, o galerie, o stație de
metrou cu opere de artă, toate cu istoria lor, cum sunt palatele de pe strada
regală, care necesită explicații istorice, aprofundări temporale. Am adăsta cel
mai mult în cartierul medieval din Stockholm, unde există și cea mai îngustă
stradă, ca strada Sforii din Brașov.
Uluitor în Stockholm sunt cișmelele, peste tot, iar apa este pură, se
spune că aici este cea mai bună apă din lume. Dar și la Oslo, și în Copenhaga,
apa e la fel de curată, bate orice altă băutură. Sigur că preferi apa naturală,
când un pahar cu bere Eriksberg costă 88 de coroane suedeze. Dacă n-ai coroane,
mori cu cardul de euro în buzunar.
Să revin la spectacolul de balet. E vorba de opera
„Hammer”, creația coregrafului Alexander Ekman, cunoscut balerin de la Royal
Swedish Ballet. Ceva năucitor. Balet modern cum am văzut numai la Juiliard
School sau la New York City Ballet, unde Ekman a fost invitat, ca și pe multe
alte mari scene ale lumii. Predomină mișcările de grup, totul este axat pe teme
erotice. Căutarea cu disperare a dragostei și împreunarea cuplului. Insolitele
mișcări, la limita atletică a ființei, ne arată posibilitățile infinite ale
trupului de a se contorsiona. Personajele se caută până se întâlnesc. E o
permanentă intersecție de mișcări, un păienjeniș care aspiră spre destrămare și
spre identitatea cuplului. La sfârșit, dansatorii intri în sală, peste
spectatori, ca să-i atingă, să vadă că există, fiindcă spectacolul continuă cu
actul 2, într-un alt decor cosmic, cu altă gamă de lumini și de mișcări
abrupte, în diverse costume strident decupate și colorate. Acum apare și
dialogul dintre ele, sumar, esențializat, pantomimic. E de fapt încercarea de
dialog, efortul muțeniei de a rupe tăcerea. Te impresionează inventivitatea
mișcărilor și plastica lor, mereu învăluitoare, cursivă, ca notele dintr-o
simfonie wagneriană.
Fiindcă teatrul și opera sunt artele preferate ale
scandinavilor, și concurența este acerbă. Să vedeți clădirea în care s-a
decernat decenii la rând Premiul Nobel, devenită muzeu, cu toată povestea lui Alfred Nobel, plasată
în cea mai frumoasă piață a orașului Stockholm. Azi premiul se decernează în
Sala de concerte, numită „sala albastră”. O atracție zilnică este parada
militară de pe strada regală, unde au loc, la amiază, ceremoniile militare, o
stradă muzeu, plină numai de statui și case arhitecturale impunătoare. Totul e
masiv, construit monumental, cum îți demonstrează și călăuza din croaziera
daneză, în care fiecare clădire este o operă de artă arhitecturală.
Toate hotelurile în care am stat sunt din seria
„Quality”, de patru stele, sunt adevărate modele de îmbinare a utilului cu
plăcutul, adică aspectul estetic este impregnat în calitățile materiale. Nu mai
vorbesc de breakfast și dineurile pe care le primești, sunt absolut regale, de
o bogăție colosală. Le privești ca la un muzeu gastronomic, de parcă ar fi
create de Salvador Dali pentru Gala. Arta nu e numai în muzee, a ieșit în
stradă, este în vitrine și în toate această artă gastronomică. Și nu e hotel în
care să nu primești o carte, un album, o revistă, un pliant memorabil.
Frumusețea estetică este peste tot. Tehnica, mijloacele electronice, au ajutat
ca tot ce este pentru om să fie cât mai artistic.
Toate magazinele sunt construite ca niște opere de
artă. Iar tehnologia a ajuns atât de departe încât la Aeroport nu mai există
vameși. Omul este total înlocuit de tehnică. Aparate ultrainteligente îți
verifică pașaportul, identitatea, și îți eliberează biletul de îmbarcare. Ai
sentimentul că trăiești în viitor, într-o altă lume. Ai devenit o musculiță,
condusă de o gigantică făptură I.A. Parcă ai trăi pe altă planetă. Desigur,
vrei să ajungi cu picioarele pe pământ, acasă, fiindcă acolo e viitorul și nu
ești obișnuit să trăiești în Lumea II, în viitor, ești obișnuit să trăiești în
prezent și mai ales în trecut. Dar acolo trecutul s-a transformat în viitor,
așa cum vezi toată tradiția vikingă, care a fost asimilată de tehnologia
modernă și proiectată într-un viitor palpabil.
Euro este umilit în Norvegia, Danemarca și Suedia,
fiindcă puterea de cumpărare a cetățeanului valid este foarte mare. Să cumperi
un pahar de bere cu 9 euro, acolo este ceva firesc. Sau să vedeți la Tivoli, în
Copenhaga, unde, pe lângă jocuri fabuloase, concurând mult mai ingenios și
rafinat Dinsneyland, există o grădină cu restaurante elegante italiene,
franțuzești, turcești, la care au acces numai oamenii bogați, care și-au adus
copii să se dea în tiribombe, iar ei să-i privească de la o masă foarte simandicoasă,
regală. O bere aici costă 425 kr, iar un hel hummer (homar întreg) - 500 kr. Un
euro = 11, 5 kr. Sunt și locuri cu prețuri mai accesibile, precum la „Gasoline
Girll”.
Nivelul de trai a făcut ca Norvegia să fie numită Țara
Milionarilor. Fiecre norvegian este aici milionar. Fiecărui cetățean îi revine
un million de coroane din vânzarea petrolului. Nivelul de trai și cultura
împing țara înainte. Norvegienii sunt oameni care stau cu fața spre viitor.
norvegienii apără zestrea cea mai mare a universului, Pământul, cu minunățiile
lui. Ei nu evadează în pustiu, pământul este adevărata moștenire a omului.
Evadarea înseamnă să faci aici, din pământul pe care îl calci, o comoară. Norvegienii
au și un „Fond al Viitorului”, în care au strâns până acum 5.100 miliarde de
coroane. Acest fond e ca o pușculiță, în care puneam și noi câte un bănuț, când
eram copii. Apoi, la Crăciun, spărgeam pușculița (purcelușul de argilă) și cu
banii adunați cumpăram ultimul disc cu înregistrarea Concertului pentru pian și
orchestră de Edvard Grieg. Sau îi făceam mamei un cadou. Fondul este darul
pentru viitor al norvegienilor.
Florentin Smarandache - Interacțiunea dinamică a contrariilor în Zoroastrism
Interacțiunea
dinamică a contrariilor în Zoroastrism
Prof.
univ. dr. Florentin Smarandache, S.U.A.
28
August 2024
Acest articol abordează unele aspecte ale
Zoroastrismului, examinând modul în care vechiul sistem de credințe persan se
aliniază cu principiile dinamice și indeterminate ale sistemelor Fuzzy,
Neutrosofic și MultiAlist. Zoroastrismul, bazat pe lupta eternă dintre bine și
rău, lumină și întuneric, se intersectează cu principiile neutrosofice ale
indeterminării, incompletitudinii și a interacțiunii dinamice a contrariilor.
Viziunea profetului Zarathustra despre un ‘Dumnezeu neutrosofic’ adaptează unui
univers dinamic și în evoluție noțiunile convenționale ale atributelor divine.
Înainte de a investiga aceste zone ‘vagi’, este explorat conceptul de ‘graniță
conceptuală neclară’, subliniind indeterminarea și imprecizia inerente
definirii conceptelor opuse sau parțial opuse. Legea Terțului-Multiplu-Infinit
Inclus (Law of included infinitely-many-middles) sugerează că între opoziții
există o multitudine de nuanțe sau valori intermediare.
Paradoxul grămezii (paradoxul soriților) provoacă
logica tradițională, expunând dificultățile în definirea granițelor vagi.
Interpretarea neutrosofică propune introducerea unei zone tampon între
opoziții, rezultând paradoxul neutrosofic al soriților. În plus, evidențiem
necesitatea unei înțelegeri mai flexibile și mai nuanțate a granițelor
conceptuale, recunoscând natura dinamică și indeterminată a multor construcții
filosofice și logice. În final, aprofundăm aplicarea neutrosofiei la diferite
concepte culturale și filosofice.
Figura legendară a lui Ghilgameș, descrisă ca fiind
două treimi zeu și o treime om, este examinată atât din perspective
tradiționale, cât și neutrosofice. În plus, conceptele hinduse de Dharma,
Adharma și Karma sunt reexaminate în contextul neutrosofiei. Logica Sutrei de
Diamant în Buddhismul Mahayana, caracterizată prin limbaj paradoxal, se
aliniază cu principiile neutrosofice în provocarea noțiunilor fixe și
îmbrățișarea aspectelor interconectate și indeterminate ale realității. În
ciuda originilor culturale diverse, aceste exemple împărtășesc un fir comun în
punerea sub semnul întrebării a absolutismului conceptelor și în acceptarea
naturii dinamice a existenței.
Acest articol este un articol cu acces deschis,
distribuit în conformitate cu termenii și condițiile licenței Creative Commons
Attribution.
Introducere
În două articole recente[1, 2], am extins conceptele
de „pluralism”, „neutrosofie”, „neutrosofie rafinată”, „mulțime neutrosofică
rafinată”, „mulțime multineutrosofică” și „plitogenie”[3-8] într-o categorie
mai largă, pe care am denumit-o MultiAlism, conceptualizând un Sistem
MultiPolar format nu doar din multiple elemente care pot fi aleatorii,
contradictorii sau adiționale, ci și prin acceptarea caracteristicilor
provenind din mai multe sisteme de bază (sisteme UniPolare, BiPolare, TriPolare
sau PluriPolare). Unul dintre exemplele unui sistem MultiPolar pe care l-am
propus în lucrarea menționată anterior a fost din domeniul religiilor, și anume
Zoroastrismul, cu caracteristicile sale aparent neclare. Interpretările
occidentale întâmpină dificultăți de încadrare, considerându-l ba monoteist, ba
dualist sau chiar pluralist[9]. În cele ce urmează, voi discuta din nou unele
limite conceptuale neclare (vagi, fuzzy), nu înainte de a reaminti câteva
aspecte de bază ale teoriei granularizării informațiilor fuzzy și neutrosofice,
pentru a reveni la exemplul Zoroastrismului cu scopul unei înțelegeri mai
profunde a unor fațete Fuzzy, Neutrosofice și MultiAliste ale acestei religii.
Dedic ipotezele și inferențele care urmează memoriei profesorului Zadeh, pentru
contribuțiile sale profunde într-o gamă largă de domenii științifice și
tehnice, dar și pentru legătura pe care a avut-o cu spațiile culturale la care
se referă această lucrare[10].
Granularea informațiilor fuzzy
Să ne amintim mai întâi esența teoriei granulației
informației fuzzy, considerată de Zadeh ca fiind centrală în raționamentul
uman[11]. După Zadeh[11], cogniția umană se bazează pe trei concepte
fundamentale: granulație (divizarea unui întreg în părți), organizare
(integrarea părților într-un întreg) și cauzalitate (asocierea cauzelor cu
efectele). Granulația unui „obiect” A generează un grup de granule ale lui ,
care sunt indistincte, similare, apropiate sau funcțional legate, în general
ierarhice în natură, iar atributele și valorile lor sunt fuzzy - deoarece
limitele lor nu sunt clar definite.
Mulțimile fuzzy
În teoria tradițională a mulțimilor, un element fie
aparține unei mulțimi, fie nu aparține. În teoria mulțimilor fuzzy, elementele
pot avea o apartenență parțială la o mulțime. Gradul de apartenență este o
valoare între 0 și 1, unde 0 înseamnă lipsa apartenenței, 1 înseamnă
apartenență totală, iar valorile intermediare indică o apartenență parțială.
Granularea
Granulația implică gruparea sau cluster-izarea
elementelor pe baza similarității sau relevanței lor. Este procesul de creare a
mulțimilor fuzzy pentru a reprezenta submulțimi de elemente cu caracteristici
similare. Granulația ajută la organizarea informațiilor și la gestionarea
impreciziei inerente în cunoașterea umană.
Granulele de informații
Granulele de informație sunt rezultatul procesului de
granulație. Ele sunt mulțimi fuzzy care reprezintă un nivel mai înalt de
abstractizare sau grupare a elementelor. Aceste granule facilitează gestionarea
informațiilor complexe și incerte, oferind o reprezentare mai compactă și mai
ușor de gestionat.
Raționamentul uman
Zadeh[12] susține că raționamentul uman implică
gândirea la diferite niveluri de granularitate. Oamenii organizează în mod
natural informațiile în categorii sau concepte care nu sunt strict definite, ci
au limite fuzzy. Granulația informației fuzzy reflectă acest proces cognitiv
uman, permițând reprezentarea cunoștințelor imprecise și incerte[12,14].
Neutrosofia
Neutrosofia explorează interdependența și
interacțiunea dintre opoziții. Înrădăcinate în ideea de neutralitate,
conceptele neutrosofice provoacă gândirea binară tradițională și oferă o
perspectivă nuanțată asupra complexităților lumii.
Această teorie consideră fiecare noțiune sau idee „A”
împreună cu opusul sau negația sa „antiA” și cu spectrul de neutralități
„neutA„ dintre ele (adică noțiuni sau idei care nu sunt nici „A”, nici
„antiA”). Ideile „neutA” și „antiA> sunt împreună denumite „nonA”.
Neutrosofia este o generalizare a filozofiei chineze antice Yin-Yang și a
dialecticii lui Hegel și Marx (care se bazează doar pe „A” și „antiA”).
De exemplu, în matematică, numerele neutrosofice și
algebra neutrosofică oferă instrumente pentru gestionarea incertitudinilor în
datele numerice. Aceste concepte își găsesc aplicabilitatea în procesele de
luare a deciziilor, unde informațiile incomplete sau ambigue sunt frecvente. În
fizică, mecanica neutrosofică extinde mecanica clasică pentru a include forțe
indeterminate și măsurători imprecise. Această abordare este deosebit de
relevantă în mecanica cuantică, unde natura particulelor și proprietățile lor
sfidează adesea descrierea deterministă [3], [6].
Cadrul filosofic
Neutrosofia este o filozofie care recunoaște existența
indeterminării în cunoașterea și percepția umană. Ea îmbrățișează ideea că
multe fenomene, concepte și propoziții nu sunt nici adevărate, nici false, ci
există într-o stare de adevăr parțial. Neutrosofia introduce noțiunea de
“neutru”, subliniind prezența indeterminării ca un aspect fundamental al
realității.
Logica neutrosofică
Logica neutrosofică extinde logica clasică pentru a
include informații indeterminate, incomplete și inconsistente. Ea introduce
conceptele de grad de apartenență la adevăr, grad de apartenență la falsitate
și grad de apartenență la indeterminare, oferind o reprezentare mai flexibilă
și nuanțată a realității [4].
Mulțimea neutrosofică
Teoria mulțimilor neutrosofice generalizează teoria
mulțimilor clasice pentru a gestiona elementele indeterminate. O mulțime
neutrosofică permite includerea obiectelor cu grade de apartenență
indeterminate, recunoscând incertitudinea inerentă în definirea limitelor clare
pentru anumite concepte.
Probabilitea neutrosofică
Probabilitatea neutrosofică generalizează teoria
probabilității clasice pentru a aborda situațiile în care incertitudinea,
indeterminarea și ambiguitatea joacă un rol esențial. Ea oferă un cadru pentru
gestionarea informațiilor incomplete și reflectă imprecizia inerentă în diverse
scenarii din lumea reală, având trei sub-funcții: șansa ca un eveniment să aibă
loc, șansa indeterminată ca evenimentul să aibă loc și șansa ca evenimentul să
nu aibă loc.
Dincolo de gândirea binară
Abordarea interdisciplinară a neutrosofiei provoacă
natura binară a filozofiei occidentale tradiționale și îmbrățișează
complexitatea și ambiguitatea inerente în lume. Deși se confruntă cu critici,
neutrosofia și disciplinele neutrosofice continuă să stimuleze discuțiile
intelectuale și să contribuie la înțelegerea noastră în evoluție a
incertitudinii și ambiguității[15].
Triada Neutrosofică și MultiNeutrosofiaNumeroase școli
de gândire au examinat extensiv dinamica dintre opozițiile „A” și „antiA”.
Aceste concepte sunt cunoscute sub diverse denumiri, inclusiv dialectica,
Yin-Yang, maniheismul, dualismul, Dharma-Adharma și multe altele. Cu toate
acestea, partea neutră (sau indeterminată) („neutA”) dintre aceste opoziții a
fost ignorată, eliminată sau retractată. Neutrul sau indeterminabilul, așa cum
am subliniat în studiile mele de teorie neutrosofică[3,4], intervine de obicei
în dinamică (sau conflict) de partea unuia sau altuia dintre opuși, înclinând
balanța într-o direcție sau alta. Limitările dintre opoziții pot fi fie fluide
(când există o suprapunere sau parte indeterminată/neutră între opuse), fie
rigide (când „A” și „antiA” sunt clar separate).
Prin urmare, am propus „echilibrul triadic”,
subliniind interconectarea opușilor. Triada - „adevăr”, „indeterminare”,
„falsitate” - formează piatra de temelie a sistemului de gândire neutrosofic.
Pentru fiecare element „x” într-o mulțime triadică neutrosofică A, există un
neutru al lui „x” și un opus al lui „x”. De asemenea, neutrul lui „x” trebuie
să fie diferit de elementul neutru clasic[16].
MultiNeutrosofia[2] este o neutrosofie multiplicată,
concentrându-se pe dinamica dintre G={A1, A2, …, An} și opusul său G={B1, B2,
…, Bm}, cu neutralii lor G={C1, C2… Cr}. Iată câteva exemple simple de
MultiNeutrosofie:
Un grup de țări împotriva altui grup de țări (în
timpul Primului și Celui de-al Doilea Război Mondial), în timp ce un al treilea
grup de țări rămâne neutru.
Un grup de idei împotriva altui grup de idei în
filozofie, literatură, știință, cultură, religie.
O echipă de baschet contra unei alte echipe de baschet
(ca grupuri opuse), iar grupul neutru (format din arbitri și susținători, în
timp ce susținătorii pot fi împărțiți între susținătorii primei echipe,
susținătorii celei de-a doua echipe și susținătorii indeciși).
Sistemul MultiAlist
În[1], am delimitat un Sistem MultiPolar care este
deschis combinațiilor de opoziții și neutralii (indeterminări). Sistemul
MultiPolar este o extensie a Sistemului PluriPolar. Sistemele UniPolar,
BiPolar, TriPolar și PluriPolar sunt uni-valente (unul exclude pe celălalt),
dar Sistemul MultiPolar este multi-valent (conține mai multe sisteme) și admite
neutralitatea și indeterminarea între opoziții.
MultiAlismul este un sistem deschis și dinamic cu
indeterminări și neutralități, format din elemente provenind din multe sisteme,
excedând PluriAlismul, care este un sistem dinamic închis fără indeterminări,
un uni-sistem format din elemente provenind dintr-un singur sistem.
Granițe conceptuale vagi
Să subliniem limitele vagi dintre concepte opuse sau
parțial opuse.
Având în vedere că limitele dintre concepte sunt
adesea neclare și imprecise, este de imaginat ca , , (și în mod natural) să
aibă părți comune două câte două, sau chiar toate trei.
Legea terțului-multiplu inclus
Am generalizat în[17] Legea terțului inclus [, , și o
a treia valoare care rezolvă contradicția lor la un alt nivel al realității]
(Lupasco-Basarab).
Legea terțului-multiplu inclus [, , și , unde este
divizat într-o multitudine de neutralități între și , precum 1A>, 2A>,
etc.]. Valoarea „neutA” (adică Neutralitatea sau Indeterminarea legată de )
include de fapt valoarea de mijloc inclusă. De asemenea, Principiul opoziției
dinamice [opoziția dintre „A” și „antiA”] este extins la Principiul opoziției
dinamice neutrosofice [care înseamnă opoziții între „A”, „antiA”, și „neutA”].
Legea Terțului-Multiplu-Infinit Inclus
Între opusele și există un număr infinit de valori de
mijloc, denumite i>, unde i = 1, 2, ..., ∞ [18].
Să luăm un exemplu practic: între „Alb” și „Negru”
există un număr infinit de nuanțe de culori.
- Între 100% Adevărat și 100% Fals există un număr
infinit de valori de mijloc, care sunt valori de adevăr de forma: d% Adevărat
și (1-d)% Fals. Astfel, o propoziție logică poate fi, de exemplu, 1% Adevărat
și 99% Fals, 2% Adevărat și 98% Fals, etc., unde d ∈ (0, 1).
- În mod similar, între 100% apartenență și 100%
neapartenență există un număr infinit de valori de mijloc de forma: d%
apartenență și (1-d%) neapartenență.
Paradoxurile soriților
Paradoxele soriților sunt o clasă de paradoxuri care
apar din indeterminarea legată de limitele vagi ale conceptelor. Să reamintim
exemplul clasic al paradoxului grămezii:
- Începeți cu o grămadă de nisip. II. Dacă îndepărtați
un singur firicel de nisip, grămada rămâne o grămadă. III. Repetați acest
proces: îndepărtați câte un firicel de fiecare dată. IV. La un moment dat, veți
rămâne cu doar câteva firicele de nisip.
Întrebarea este: în ce punct grămada încetează să mai
fie o grămadă?
Paradoxul subliniază dificultatea de a defini când o
„grămadă” devine o „non-grămadă”. Problema apare din lipsa inerentă de precizie
în conceptele de zi cu zi. Paradoxuri similare pot fi construite pentru alte
concepte vagi, precum „înălțime”, „chelie”, „vârstă” și multe altele. Aceste
paradoxuri contestă abordările tradiționale ale logicii și teoriei mulțimilor,
care presupun distincții clare între categorii. Ele ridică întrebări despre
natura vagului în lingvistică și despre modul în care o gestionăm în raționamentul
logic [19,20]. Au fost propuse diverse soluții și teorii pentru a aborda
paradoxurile soriților [21], inclusiv:
- Teoriile Graduale: Predicațiile vagi ar trebui
înțelese în termeni de grade sau grade de apartenență.
- Supervaluaționismul: O afirmație poate fi adevărată,
falsă sau indeterminată, permițând mai multe precizări acceptabile ale
termenilor vagi.
- Contextualismul: Înțelesul termenilor vagi depinde
de contextul în care sunt utilizați, iar limitele conceptelor pot varia în
funcție de context.
- Logica Multivalentă: În locul logicii clasice binare
(adevărat sau fals), logica multivalentă introduce mai multe valori de adevăr,
acomodând stările intermediare sau fuzzy între adevărat și fals.
Interpretarea neutrosofică
Paradoxurile soriților, prin urmare, sunt paradoxuri
în care între două entități opuse nu există o frontieră clară, și pot fi
interpretate neutrosofic în următorul mod: se consideră o zonă tampon,
„neutA> (sau neutră, indeterminare), între opoziții.
Nu există o distincție clară între unele opoziții „A”
și „antiA”, unde „A” este un concept și „antiA” este opusul său, ci mai degrabă
o zonă tampon „neutA”.
Există trei zone: o zonă care reprezintă cu siguranță
„A”, o a doua zonă care reprezintă cu siguranță „antiA”, și o zonă
ambiguă/nesigură/vagă care reprezintă , zona neutră sau indeterminată (nici
„A”, nici „antiA”; sau „A” și „antiA” simultan). Prin urmare, un univers de
discurs are o partiție neutrosofică cu respect la frontieră dintre opoziții
[22,23].
Paradoxurile neutrosofice ale soriților
Între „A” și „neutA” nu există o frontieră clară –
acesta este primul paradox neutrosofic (NSP1).
Apoi, între „neutA” și „antiA”, nu există o frontieră
clară – acesta este al doilea paradox neutrosofic (NSP2).
Paradoxuri MultiSoriți
Paradoxurile MultiSoriți - în cadrul Neutrosofiei
Rafinate (care este isomorfă cu MultiNeutrosofia) - au forma n-dimensională:
T1, T2, ..., Tp, I1, I2, ..., Ir, F1, F2, ..., Fs, unde p, r, s sunt numere
întregi ≥0, și cel puțin unul dintre p, r, s este ≥ 2 pentru a asigura
rafinamentul (sau multiplicitatea), p + r + s = n, unde fiecare Tj, Ik, Fl sunt
Adevăr / Indeterminare / Falsitate rafinate (sau respectiv multiple).
Frontierele dintre toate aceste n sub-componente (sau
multi-componente), luate două câte două, sunt neclare, vagi și fluide. Există
C(n,2) (combinări de n luate câte 2) = n(n-1)/2 paradoxuri ale soriților
rafinate/MultiNeutrosofice.
Explorarea interacțiunii dintre Zoroastrism și
neutrosofie
Zoroastrismul își are originile în învățăturile
profetului Zarathustra (Zoroastru). Acest sistem de credințe antic, originar
din Persia (Iranul de astăzi), subliniază lupta eternă (dinamică) între bine și
rău, lumină și întuneric.
Zarathustra și-a transmis învățăturile într-o lume în
care dualitatea avea un rol central. Principalele învățături ale
zoroastrismului se axează pe conflictul etern dintre Ahura Mazda, divinitatea
supremă care reprezintă bunătatea și adevărul, și Angra Mainyu, forța
distrugătoare ce întruchipează minciuna și răul. Această bătălie cosmică,
reflectată în principiile opuse ale ‘asha’ (adevăr) și ‘druj’ (minciună),
oglindește dualitățile fundamentale inerente existenței, dar și zona
neutrosofică care se întinde de la asha la druj[24].
În contextul zoroastrian, echilibrul triadic
neutrosofic găsește rezonanță în interacțiunea perpetuă dintre bine, rău și în
spațiul ambigu dintre acestea. Comentariul lui Edalatpanah: „Juxtapunerea
învățăturilor lui Zarathustra despre conceptele de bine și rău cu principiile
neutrosofiei, care se concentrează pe neutralitate și spectrul fenomenelor
ideative, promite să deschidă noi căi de interpretare pentru aceste învățături
antice”. Viziunea lui Zarathustra asupra ordinii cosmice și responsabilității morale
se aliniază cu noțiunea neutrosofică că adevărul, falsitatea și indeterminarea
sunt interconectate și inseparabile. Învățăturile profetului subliniază
necesitatea ca indivizii să participe activ în lupta eternă pentru dreptate,
recunoscând complexitățile și incertitudinile inerente ale alegerilor lor.
Zeul neutrosofic al lui Zarathustra
Zarathustra a introdus o concepție a divinității care
transcende noțiunile binare convenționale adesea asociate cu zeii. Centrală în
filosofia lui Zarathustra este ideea că Dumnezeu întruchipează atât atribute
masculine, cât și feminine și că existența este o relație dinamică între
opozițiile „A” și „antiA”, care reflectă principiile neutrosofiei. În plus,
concepția lui Zarathustra despre Dumnezeu contestă omnipotența și omnisciența
tradițional atribuite ființelor divine. În locul unei divinități atotcunoscătoare
și atotputernice, Dumnezeul lui Zarathustra este prezentat ca un creator al
unui univers dinamic - un univers în continuă schimbare și progres către
perfecțiune. Acest lucru se aliniază din nou cu noțiunea neutrosofică că
realitatea este în mod inerent indeterminată, incompletă și în evoluție.
Dinamica dintre „A” (Bine) și „antiA” (Rău) în
viziunea lui Zarathustra sunt elemente esențiale pentru înțelegerea naturii
neutrosofice a Dumnezeului său, reflectând o realitate în care binele și răul
coexistă în diverse grade. Universul, în această viziune, este un joc dinamic
între forțe opuse, cu rezultate ce variază de la stări parțial bune și parțial
rele până la stări de neutralitate completă în care gradele de bunătate și
răutate se anulază sau se echilibrează reciproc.
Această perspectivă are implicații profunde pentru
considerațiile etice din cadrul zoroastrismului. În loc să privim moralitatea
în termeni absoluți, cadrul lui Zarathustra sugerează o înțelegere mai
nuanțată, similară cu arhitectura neutrosofică. El invită adepții să navigheze
prin rețeaua complexă a existenței, recunoscând că judecățile morale pot cădea
în spectrul a ceea ce neutrosofia numește „neutA”, unde acțiunile și intențiile
nu sunt definite strict ca fiind complet bune sau complet rele.
Pânza filosofică a lui Zarathustra se extinde și mai
departe atunci când explorăm natura ritmică și dinamică a existenței. În
viziunea sa, totul urmează o succesiune nesfârșită de schimbări, asemănătoare
cu principiile neutrosofiei care recunosc indeterminarea și evoluția inerente
în toate aspectele realității. Natura ritmică a existenței implică un dans
perpetuu între opoziții, unde divinul, fiind neutrosofic, orchestrează simfonia
creației. Prin urmare, accentul pus de Zarathustra pe progres reflectă principiul
neutrosofic că nimic nu este static. În acest univers dinamic, progresul nu
este doar o opțiune, ci o necesitate. Stagnarea, așa cum sugerează Zarathustra,
poate duce la nenorocire - o idee în concordanță cu înțelegerea neutrosofică
care recunoaște consecințele potențiale ale rezistenței la schimbare și
creștere. Dumnezeul neutrosofic încurajează evoluția continuă, promovând un
univers într-o stare de devenire perpetuă.
Conceptul de auto-dominare introduce o dimensiune a
responsabilității personale în filosofia lui Zarathustra. Această stăpânire de
sine este crucială în navigarea interacțiunii dinamice dintre și , contribuind
la progresia armonioasă către perfecțiune. Evoluția nu este doar un concept
biologic, ci un principiu cosmic care ghidează rafinarea și îmbunătățirea
continuă a întregii existențe. Perfecțiunea, în acest context, nu este un dat
static, ci o călătorie dinamică spre un ideal. Ideea că nemurirea înseamnă
“dincolo de timp” adaugă un strat de profunzime filosofiei lui Zarathustra.
Aceasta se aliniază cu înțelegerea neutrosofică că timpul nu este o
constrângere liniară, ci o dimensiune dinamică în care existența transcende
limitele temporale convenționale [25, 26]. În concluzie, Dumnezeul lui
Zarathustra - un orchestrator al ritmului neîncetat și al progresiei inerente
în existență - este neutrosofic.
Fericirea în suferință
Mesajul lui Zarathustra, “Fericirea este pentru cel
care îi face pe alții fericiți,” prezintă caracteristici neutrosofice prin
recunoașterea indeterminării, incompletitudinii și interacțiunii dinamice a
opuselor inerente conceptului de fericire [27], [28]. Acesta sugerează că
adevărata fericire implică o înțelegere nuanțată a interconectivității dintre
bunăstarea individuală și cea colectivă. Iată câteva interpretări dintr-o
perspectivă neutrosofică:
Indeterminarea fericirii
Neutrosofia recunoaște indeterminarea prezentă în
multe concepte, inclusiv în conceptul de ‘fericire’. Ideea că “fericirea este
pentru cel care îi face pe alții fericiți” introduce un element de
incertitudine. Ce aduce fericire unei persoane nu aduce neapărat fericire și
altora, iar factorii care contribuie la fericire pot varia considerabil.
Incompletitudinea în căutarea fericirii. Neutrosofia
sugerează că această căutare a fericirii este o întreprindere incompletă.
Fericirea nu este un dat absolut, ci există pe un spectru cu grade variabile de
împlinire. Mesajul implică faptul că fericirea unei persoane este intim legată
de fericirea altora, indicând că o înțelegere holistică a fericirii ar putea
implica o perspectivă mai amplă, interconectată.
Interacțiunea dinamică dintre dăruire și acceptare
Mesajul subliniază un joc dinamic între oferirea și
primirea fericirii. Neutrosofia recunoaște că această interacțiune nu este un
proces unidimensional, ci un schimb complex și în evoluție. Actul de a face pe
alții fericiți și, la rândul său, de a experimenta fericirea personală
sugerează o relație dinamică și reciprocă.
Echilibrul între opoziții
Neutrosofia explorează echilibrul dintre opoziții. În
contextul acestui mesaj, fericirea individuală este strâns legată de fericirea
altora. Această interdependență subliniază echilibrul dinamic dintre interesul
personal și bunăstarea comunității, contestând ideea că fericirea este un dat
pur individuală.
Grade de fericire
Neutrosofia introduce ideea gradelor în diferite
fenomene, iar fericirea nu face excepție. Mesajul sugerează că fericirea
derivată din a face pe alții fericiți poate manifesta diferite grade. Aceasta
poate varia de la împlinire parțială la o stare mai completă și armonioasă,
unde fericirea individului și a altora coexistă și se întăresc reciproc.
Podul Chinvat
În teologie, sufletul este descris, în general, ca
fiind componenta individului care împărtășește divinitatea și este adesea
considerat că supraviețuiește morții corpului. Diferite credințe și filosofi au
elaborat teorii și credințe variate despre natura sa, relația cu corpul,
originea și mortalitatea sa. De exemplu:
- Egiptenii: Conceptul egiptean de suflet includea
două componente principale: ka (respirația), care supraviețuia morții dar
rămânea în apropierea corpului, și ba, care călătorea în regatul morților.
Aceste două aspecte reflectau credința în dualitatea și complexitatea
existenței post-mortem.
- Chinezii: În tradiția chineză, se făcea o distincție
clară între sufletul perisabil, sensibil, care înceta odată cu moartea, și
principiul rațional care dăinuia dincolo de moarte. Această distincție reflecta
o viziune asupra sufletului ca fiind alcătuit dintr-un aspect fizic și unul
spiritual.
- Biblia: În tradiția biblică, sufletul este adesea
asociat cu conceptul de respirație, fără a face o distincție clară între
sufletul etereal și corpul fizic. Acest concept reflectă o viziune integrată
asupra sufletului, care nu se separa de corpul fizic într-un mod clar.
Teologia creștină: Sf. Augustin a caracterizat
sufletul ca un “călăreț” al corpului, subliniind separația dintre aspectele
materiale și imateriale, unde sufletul era considerat esența autentică a
individului. Această viziune reflectă o separare clară între corpul fizic și
sufletul imaterial, cu sufletul având rolul de a ghida și de a defini adevărata
natură a individului.
În Zoroastrism, dincolo de corp (tanū), se considera
că un individ este compus dintr-un număr de aspecte spirituale, clasificate
liber ca ‘suflete’. Acestea sunt șase elemente: forța animatoare, respirația
vieții, mintea sau spiritul, sufletul, spiritul protector și dublul spiritual:
ahu, vyāna, manah, ruvan, fravashi, dainā. Când o persoană se naște, esența
(fravashi) încarnează sufletul (ruvan) în corp pentru a experimenta lumea
materială, adică pentru a suferi și a lupta împotriva forțelor rele pentru a lua
decizii despre bine și rău. Prin urmare, ruvan participă activ la manifestarea
liberului arbitru. Este de remarcat că fravashis sunt clasificați în trei
grupe, cu elementul central compus din incertitudini și neutralități: cei vii,
cei încă nenăscuți și cei morți.
La moarte, ruvan se credea că rămâne pe pământ timp de
câteva zile în timp ce zeii evaluau viața defunctului, apoi se reunea cu
fravashi-ul său și călătorea spre Podul Chinvat, care traversează prăpastia
dintre cei vii și cei morți[30]. Acest pod are trăsături neutrosofice: când
sufletul drept începe să-l traverseze, acesta devine din ce în ce mai mare,
ajungând până la treizeci și șapte de “stâlpi” lungime și lățime (egal cu 9
“lănci” sau 1 “frasang”). Dimpotrivă, devine din ce în ce mai îngust până la
dimensiunea unei lame de ras atunci când sufletul rău pășește pe pod, căzând în
iad din cauza grosimii și tăișului podului [31]. Cu alte cuvinte, dimensiunea
Podului Chinvat este un sistem dinamic deschis cu incertitudini sau
neutralități, fiind astfel un Sistem MultiAlist.În MultiAlism, există dinamici
între multe triade neutrosofice: („A1”, „neutA1”, „antiA1”), („A2”, „neutA2”,
„antiA2”)…
Granularea celor Șase Atribute ale lui Ahura Mazda
Ahura Mazda[32], zeitatea supremă în Zoroastrism, și
atributele asociate cu Ahura Mazda sunt tradițional înțelese într-un mod
calitativ și simbolic, mai degrabă decât ca atribute precis definite. Încercăm
să aplicăm conceptul de granulare a informațiilor fuzzy pentru a descompune
aceste atribute în grupuri de trei granule, recunoscând vagul și imprecizia
inerentă în înțelegere:
Bunăvoința - Vohu Manah (Mintea Bună) semnifică
atributul divin al gândirii bune, înțelegerii și clarității mentale:
- procese de gândire pozitive și constructive.
- conștientizare spirituală și iluminare.
- intelectul divin care influențează înțelegerea
umană.
Dreptatea - Asha Vahishta (Cel Mai Bun Adevăr)
întruchipează principiile divine ale dreptății, adevărului și ordinii în
univers:
- perfecțiunea morală și etică.
- armonia și echilibrul în ordinea cosmică.
- guvernarea justă și echitabilă a lumii.
Dominația dezirabilă - Khshathra Vairya (Dominație
Dorită) reprezintă puterea și autoritatea divine care mențin ordinea cosmică:
- suveranitate și autoritate asupra creației.
- manifestarea puterii divine în lume.
- controlul și protecția ordinii cosmice.
Spiritul sfânt - Spenta Mainyu (Gândul Sfânt)
reprezintă aspectul divin al înțelepciunii, creativității și mentalității
pozitive:
- Granula 1: cunoașterea și înțelegerea universului.
- Granula 2: inteligența divină care ghidează creația.
- Granula 3: perspicacitatea în ordinea cosmică.
Perfecțiunea - Haurvatat (Completitudinea) reprezintă
calitatea divină a integrității, sănătății și perfecțiunii:
- puritatea și sfințenia spirituală.
- devotamentul față de principiile divine.
- conexiunea cu divinitatea prin ritualuri și adorare.
Nemurirea - Ameretat (Nemurire) simbolizează atributul
divin al vieții eterne, nemuririi și perpetuității:
- natura eternă și neschimbătoare.
- perpetuitatea existenței divine.
- viața și vitalitatea nesfârșite.
Este important de menționat că aceste granule sunt
create în scop ilustrativ și pentru a evidenția natura vagă a acestor atribute.
Atributele lui Ahura Mazda sunt profund înrădăcinate în contextul religios și
filozofic al Zoroastrismului, iar încercarea de a le granula introduce un nivel
de interpretare și aproximare din cauza naturii abstracte și simbolice a
acestor concepte, care, în consecință, se încadrează într-un sistem MultiAlist.
Instrumentalizarea Zoroastrismului: Cirus cel Mare
Dinamica istorică a claselor sociale, cuprinzând
triada neutrosofică „SuperClasa, Clasa-de-Mijloc, Clasa-de-Jos”, a modelat
semnificativ cursul societăților, atât dezvoltate, cât și mai puțin dezvoltate.
„SuperClasa” este clasa superioară, deasupra legii, bucurându-se de toate
privilegiile. „Clasa-de-Mijloc” și „Clasa-de-Jos” sunt clasele asupra cărora
legile acționează cu cea mai mare asprime și care suferă cel mai adesea.
Influența acestor clase sociale devine deosebit de evidentă atunci când se
examinează domnia lui Cirus cel Mare și impactul principiilor zoroastriene
asupra guvernării.
Influența Zoroastrismului asupra țesăturii culturale,
sociale și politice a regiunii este profundă, cu Cirus cel Mare având un rol
central în narațiunea istorică a acestei credințe. Cirus cel Mare a jucat un
rol esențial în conturarea și propagarea Zoroastrismului. Cirus, fondatorul
Imperiului Ahemenid, a domnit în Persia din 559 până în 530 î.Hr. Domnia lui nu
a fost marcată doar de cuceriri militare, ci și de o abordare vizionară a
guvernării, care a încorporat principiile zoroastriene în cadrul administrativ
al vastului său imperiu. Unul dintre conceptele fundamentale ale
Zoroastrismului este „asha”, care reprezintă „adevărul” și „dreptatea”. Cirus a
integrat aceste idealuri în filosofia sa de guvernare, promovând justiția,
echitatea și toleranța religioasă [33].
Cilindrul lui Cirus, un cilindru de argilă cu scriere
cuneiformă akkadiană, stă ca o mărturie a angajamentului lui Cirus față de
principiile zoroastriene. Acest artefact antic, considerat primul document
cunoscut al drepturilor omului, conturează politicile lui Cirus privind
libertatea religioasă și repatrierea popoarelor strămutate. Reflectă conceptul
zoroastrian de „Vohu Manah”, „mintea bună”, deoarece Cirus a demonstrat o
abordare vizionară și incluzivă în conducerea unui imperiu divers[34].
Cucerirea Babilonului de către Cirus în 539 î.Hr. este
un alt moment crucial în care se poate observa influența zoroastriană.
Respectul său pentru obiceiurile și religiile locale, așa cum este documentat
în Cilindrul lui Cirus, contrastează cu normele imperiale ale vremii. Această
abordare nu numai că a facilitat o tranziție lină a puterii, dar a pus și
bazele diversității culturale și religioase care a caracterizat Imperiul
Ahemenid.
Imperiul Ahemenid sub conducerea lui Cirus a oferit un
exemplu de toleranță religioasă care nu numai că era protocronică și
inovatoare, dar a fost și esențială pentru propagarea Zoroastrismului. Deși
Cirus însuși era un adept al religiei tradiționale iraniene, a extins respectul
și patronajul către diverse credințe din cadrul regatului său. Această etică a
incluziunii - o trăsătură MultiAlistă - în conformitate cu idealurile
zoroastriene a contribuit la stabilitatea imperiului și la coexistența comunităților
religioase diverse.
Moștenirea lui Cirus ca instrument al Zoroastrismului
se extinde dincolo de viața sa. Succesorii săi, inclusiv Darius cel Mare și
Xerxes, au continuat să susțină principiile zoroastriene sub conducerea lor.
Construcția lui Persepolis, grandioasa capitală ceremonială a Imperiului
Ahemenid, servește ca o expresie tangibilă a angajamentului imperiului față de
atributele divine ale „Khshathra Vairya” („Domnia Dorită”) și „Haurvatat”
(„Întregime”).
Acest proiect monumental a simbolizat o despărțire de
privilegiile exclusive ale SuperClasei și o mișcare către o societate mai
inclusivă și echilibrată. SuperClasa, tradițional deasupra legii, a asistat la
o schimbare către o guvernare mai justă și mai compasională. „Clasa-de-Mijloc”
și „Clasa-de-Jos” nu mai suferă un tratament aspru, ci găsesc ușurare și
considerație în politicile lui Cirus, reflectând influența idealurilor
zoroastriene asupra dinamicii sociale și a guvernării.
O gândire multipolară
Cirus cel Mare, conducătorul persan antic, a pus
bazele unui model de guvernare care îmbrățișa diversitatea și promova unitatea
într-un vast imperiu. Avansând în lumea contemporană, ne găsim într-o lume
MultiPolară cu poli geopolitici distincți, precum Statele Unite, Uniunea
Europeană, China, Rusia, India sau Brazilia. Moștenirea lui Cirus în materie de
guvernare incluzivă servește drept precursor istoric al conceptului modern de
Gândire MultiPolară. Ideea de E Pluribus Unum (“Din Multe, Unul”), adoptată de
Uniunea Europeană, s-a transformat într-o narațiune mai complexă în lumea
noastră MultiPolară. Se ridică întrebarea: Ar trebui acum să fie E Pluribus
Multa (“Din Multe, Mult”)? Sau mai degrabă E Pluribus Omnia („Din Multe,
Totul”)? Dinamica unei lumi MultiPolare ne încurajează să luăm în considerare
spectre alternative, precum Ex Uno Omnia („Dintr-Unul, Totul”), Ex Uno Plures
(„Dintr-Unul, Mult”) sau chiar Ex Uno Multa („Dintr-Unul, Multe”).
Schimbarea către E Pluribus Plures („Din Multe, Mult”)
pare a fi o consecință a geopoliticii globale contemporane, un fenomen prezis
de experți cu decenii în urmă. Lumea nu mai este caracterizată de o singură
putere dominantă, ci de multiple centre de influență, fiecare contribuind la
țesătura complexă a afacerilor globale [35]. În această Lume MultiPolară,
politica identității apare ca o linie de fractură notabilă în societățile
moderne. Pe măsură ce națiunile navighează complexitățile conviețuirii în cadrul
globalizat, problema identității devine crucială. Diversitatea inerentă în
Gândirea MultiPolară necesită ca societățile să se confrunte cu provocările și
oportunitățile prezentate de diferitele identități, fie ele culturale, politice
sau economice. Gândirea MultiPolară încurajează o despărțire de o viziune
unipolară sau bipolară și necesită îmbrățișarea complexității unei lumi cu
multiple centre de putere și influență.
Alte exemple de explorat
Gilgameș: două treimi zeu și o treime om
Figura legendară a lui Ghilgameș din Mesopotamia, care
este socotit a fi două treimi zeu și o treime om [36] este un compozit unic
care oferă o lentilă interesantă prin care putem explora caracterul lui
Ghilgameș în contextul neutrosofiei.
Două treimi zeu
Înțelegerea Tradițională: aspectul divin al lui
Ghilgameș simbolizează conexiunea sa cu zeii, oferindu-i forță excepțională,
înțelepciune și abilități dincolo de cele ale oamenilor obișnuiți. Această
moștenire divină reprezintă statutul său înalt și îl diferențiază de ființele
muritoare.
Perspectiva Neutrosofică: în cadrul neutrosofic,
aspectul de două treimi zeu introduce un element de indeterminare. Acesta
sugerează că atributele divine ale lui Ghilgameș nu sunt absolute sau complet
definite. În schimb, ele există pe un spectru, incorporând un grad de
incertitudine și interacțiune dinamică cu natura sa umană.
O treime om
Înțelegerea Tradițională: aspectul uman al lui
Ghilgameș reprezintă mortalitatea sa, susceptibilitatea la emoții și
capacitatea de creștere și dezvoltare personală. Acest element uman adaugă un
strat de relatibil caracterului său, făcându-l mai accesibil experienței umane.
Perspectiva Neutrosofică: aspectul de o treime uman
introduce un sentiment de incompletitudine în cadrul lui Ghilgameș. Neutrosofia
sugerează că umanitatea sa nu este o stare fixă, ci un element dinamic care
interacționează cu atributele sale divine. Această interacțiune creează un
caracter complex și în evoluție, al cărui comportament și decizii reflectă
indeterminarea inerentă a condiției umane.
Interacțiunea dinamică
Înțelegerea Tradițională: combinația de elemente
divine și umane în Ghilgameș creează un caracter puternic și multidimensional.
Călătoria sa, marcată de căutări pentru nemurire și auto-descoperire, reflectă
lupta de a reconcilia natura sa duală.
Perspectiva Neutrosofică: neutrosofia subliniază
interacțiunea dinamică a contrariilor. În cazul lui Ghilgameș, interacțiunea
constantă între atributele sale divine și umane ilustrează indeterminarea
inerentă caracterului său. Deciziile, motivațiile și rezultatele acțiunilor
sale nu sunt prestabilite, ci există într-un domeniu de flux constant și
evoluție.
Dharma-Adharma și Karma
Conceptele de Dharma, Adharma și Karma sunt aspecte
fundamentale ale filozofiei hindu și sunt strâns legate de țesătura
considerațiilor etice și morale ale vieții [37]. Atunci când sunt explorate în
contextul neutrosofiei, care se ocupă cu indeterminarea, incompletitudinea și
interacțiunea dinamică a contrariilor, aceste concepte dobândesc noi
dimensiuni, oferind o perspectivă nuanțată asupra complexităților existenței
umane.
Dharma
Înțelegerea Tradițională: Dharma este adesea tradusă
ca datorie, dreptate sau ordine cosmică. Ea cuprinde principiile morale și
etice care reglementează comportamentul și responsabilitățile unui individ în
viață. Dharma oferă un cadru pentru a trăi în armonie cu universul și pentru a
susține acțiuni virtuoase.
Perspectiva Neutrosofică: neutrosofia recunoaște
indeterminarea inerentă în deciziile etice. Dharma, în acest context, nu este
un set rigid de absoluturi, ci un principiu dinamic care navighează
interacțiunea dintre contrarii. Determinarea a ceea ce este drept poate conține
elemente de indeterminare, iar gradul de dreptate poate exista pe un spectru,
mai degrabă decât în termeni binari.
Adharma
Înțelegerea Tradițională: Adharma reprezintă acțiuni
care sunt împotriva ordinii morale și etice. Aceasta semnifică comportamente
care perturbă armonia, creează dezechilibru și încalcă principiile dreptății.
Perspectiva Neutrosofică: Adharma, în cadrul
neutrosofic, recunoaște incompletitudinea inerentă în etichetarea acțiunilor ca
fiind exclusiv corecte sau greșite. Interacțiunea dinamică dintre Dharma și
Adharma sugerează că evaluările etice pot implica grade de indeterminare,
reflectând natura complexă a alegerilor umane.
Karma
Înțelegerea Tradițională: Karma este legea cauzei și
efectului, conform căreia acțiunile au consecințe ce pot apărea în această
viață sau în viitoare încarnări. Acțiunile pozitive conduc la rezultate
pozitive (karma bună), în timp ce acțiunile negative duc la consecințe negative
(karma rea).
Perspectiva Neutrosofică: Karma, prin prisma
neutrosofică, recunoaște natura dinamică a consecințelor. Legea cauzei și
efectului nu este deterministă, ci există într-un cadru de indeterminare.
Acțiunile pot genera rezultate care se încadrează într-un spectru de
posibilități, reflectând principiul neutrosofic conform căruia nimic nu este
absolut și totul există într-o stare de evoluție constantă.
Logica Sutrei diamantului
Sutra Diamantului - cunoscută sub numele de
„Vajracchedikā Prajñāpāramitā Sūtra” („Perfecțiunea Înțelepciunii în 700
Versuri”), despre care se crede că a fost compusă în primul secol d.Hr.,
făcând-o unul dintre cele mai vechi texte cunoscute - este un text central în
Buddhismul Mahayana, în special în tradițiile Zen și Chan. Sutra Diamantului se
prezintă sub forma unui dialog între Buddha și Subhūti. Discuția are loc în
contextul unei conversații mai ample despre natura înțelepciunii și calea spre
iluminare. Stilul învățăturii este caracterizat de limbaj paradoxal, negări și
deconstrucția conceptelor convenționale. Acest stil are scopul de a conduce
ascultătorul sau cititorul dincolo de gândirea conceptuală, către o experiență
directă a realității.
Sutra Diamantului subliniază transcenderea gândirii
dualiste, îndemnând practicanții să depășească conceptele de „sine”,
„celălalt”, „existență” și „non-existență”. Aceasta încurajează realizarea
directă a interconectivității tuturor fenomenelor [38].
Sutra Diamantului subliniază conceptul de “goliciune”
(śūnyatā) și impermanența tuturor fenomenelor. Goliciunea nu este un concept
nihilist, ci mai degrabă o afirmare a interdependenței și interconectivității
tuturor lucrurilor. Expresia “forma este goliciune, goliciunea este formă”
înfățișează această învățătură, punând în evidență natura dinamică și
interrelaționată a realității.
Logica încorporată în Sutra Diamantului este
experiențială și intuitivă, având scopul de a conduce indivizii către o
înțelegere directă (prajñā) a naturii realității [39].
Deși Logica Sutra Diamantului și Logica Neutrosofică
provin din contexte culturale și istorice diferite, ele împărtășesc un fir
comun în provocarea noțiunilor fixe și în îmbrățișarea aspectelor dinamice,
interconectate și indeterminate ale realității.
Concluzii
Împletind împreună tapiseria Zoroastrismului,
învățăturile lui Zarathustra și filosofia Neutrosofiei, emerge un bogat joc de
idei. Lupta eternă dintre bine și rău, adevăr și falsitate, își găsește
expresia atât în teologia persană antică, cât și în discursul filosofic
contemporan. Prin îmbrățișarea echilibrului triadic inerent în Neutrosofie,
indivizii pot naviga complexitățile existenței cu o conștientizare mai profundă
a interconexiunii contrariilor, căutând un echilibru armonios în mijlocul
luptei perpetue. Cadrul Neutrosofic invită la contemplarea ambiguității și
complexității inerente în opozițiile aparent binare. Așa cum Zoroastrismul
recunoaște lupta continuă dintre Ahura Mazda și Angra Mainyu, Neutrosofia
sugerează că claritatea și certitudinea absolută sunt eluzive, iar realitatea
se află adesea în domeniul indeterminat.
Mulțumiri
Aș dori să îmi exprim recunoștința sinceră față de
S.A. Edalatpanah, al cărui comentariu pe ResearchGate „Juxtapunerea învățăturilor lui Zarathustra
despre conceptele de bine și rău cu principiile neutrosofiei, care se
concentrează pe neutralitate și spectrul fenomenelor ideatice, promite să
deschidă noi căi de interpretare pentru aceste învățături antice”. (S.A.
Edalatpanah, ResearchGate, 4 decembrie 2023) -, precum și discuțiile
ulterioare, au inspirat această explorare.
--------------------------------------
[1] Smarandache, F. (2023). The multialist
system of thought (philosophical essay). Neutrosophic sets and systems, 61,
598–605. https://fs.unm.edu/NSS/MultiAlistSystemOfThough.pdf
[2] Smarandache, F. (2023). Introduction
to the multineutrosophic set. Neutrosophic sets and systems, 61, 89–99.
[3] Smarandache, F. (2002). Neutrosophy, a
new branch of philosophy. Infinite Study.
[4] Smarandache, F. (2013). N-valued
refined neutrosophic logic and its applications to physics. Infinite study, 4,
143–146.
[5] Smarandache, F. (2017). Plithogeny,
plithogenic set, logic, probability, and statistics. Infinite Study.
[6] Smarandache, F. (2019). Neutrosophic
set is a generalization of intuitionistic fuzzy set, inconsistent
intuitionistic fuzzy set (picture fuzzy set, ternary fuzzy set), pythagorean
fuzzy set, q-rung orthopair fuzzy set, spherical fuzzy set, etc. Journal of new
theory, (29), 1–31. http://arxiv.org/abs/1911.07333
[7] Smarandache, F. (2021). Introduction
to plithogenic logic as generalization of multivariate logic (Vol. 45).
Infinite Study.
[8] Smarandache, F. (2023). Nidus Idearum.
Scilogs, XII: seed & heed. Infinite Study.
[9] Hintze, A. (2013). Monotheism the
Zoroastrian way. Journal of the royal asiatic society, 24(2), 225–249.
DOI:10.1017/S1356186313000333
[10] Trillas, E. (2011). Lotfi A. Zadeh:
On the man and his work. Scientia Iranica, 18(3), 574–579.
[11] Zadeh, L. A. (1997). Toward a theory
of fuzzy information granulation and its centrality in human reasoning and
fuzzy logic. Fuzzy sets and systems, 90(2), 111–127.
DOI:10.1016/S0165-0114(97)00077-8
[12] Zadeh, L. A. (1965). Fuzzy sets.
Information and control, 8(3), 338–353.
[13] Klir, G. J., & Yuan, B. (1996).
Fuzzy sets, fuzzy logic, and fuzzy systems: selected papers by Lotfi A Zadeh
(Vol. 6). World Scientific.
[14] Yager, R. R., Ovchinnikov, S., &
RM, T. (1987). Coping with the imprecision of real world: an interview with LA
Zadeh (p. 436). Wiley.
[15] Otay, İ., & Kahraman, C. (2019).
A state-of-the-art review of neutrosophic sets and theory. In Fuzzy multi-
criteria decision-making using neutrosophic sets (pp. 3–24). Springer.
[16] Smarandache, F., & Sahin, M.
(2019). Neutrosophic triplet structures, volume I. Infinite Study.
[17] Smarandache, F. (2014). Law of
included multiple-middle & principle of dynamic neutrosophic opposition.
Infinite Study.
[18] Smarandache, F. (2023). Law of
included infinitely-many-middles within the frame of neutrosophy. Neutrosophic
sets and systems, 56(1), 1. DOI:10.5281/zenodo.8194681
Williamson, T. (1994). Vagueness.
Routledge.
[19] Shapiro, S., & Snyder, E. (2006).
Vagueness and context. Oxford University Press.
[20] Åkerman, J. (2012). Contextualist
theories of vagueness. Philosophy compass, 7(7), 470–480.
DOI:10.1111/j.1747-9991.2012.00495.x
[21] Smarandache, F. (2005). Quantum
quasi-paradoxes and quantum sorites paradoxes. Progress in physics, 1(1), 7–8.
https://fs.unm.edu/PP-01-02.pdf
[22] Boyd, R. N. (2019). Resolution of the
Smarandache quantum paradoxes. Progress in physics, 15(3), 182–184.
https://fs.unm.edu/ResolutionOfTheSmarandache.pdf
[23] Duchesne-Guillemin, J. (2024).
History & society Zoroastrianism religion.
https://www.britannica.com/topic/Zoroastrianism
[24] Boyce, M. (1975). A history of
Zoroastrianism, the early period. In A history of zoroastrianism, the early
period. Brill.
[25] Boyce, M. (1982). A history of
Zoroastrianism, volume two: under the achaemenians (Vol. 8). Brill.
[26] Humbach, H., & Ichaporia, P.
(1994). The heritage of Zarathustra : a new translation of his gathas. Winter.
[27] Insler, S. (1975). The gathās of
Zarathustra (Vol. 8). Brill.
[28] Crane, T., & Patterson, S.
(2012). History of the mind-body problem. Routledge.
[29] Boyce, M. (1968). On the sacred Fires
of the Zoroastrians. Bulletin of the school of oriental and African studies,
31(1), 52–68. DOI:10.1017/S0041977X00112789
[30] Zaehner, R. C. (1955). Postscript to
zurvān. Bulletin of the school of oriental and african studies, 17(2), 232–249.
DOI:10.1017/S0041977X00111711
[31] The Editors of Encyclopædia
Britannica. (2024). History & society Ahura Mazdā Zoroastrian deity.
https://www.britannica.com/topic/Ahura-Mazda
[32] Frye, R. N. (2024).
History&Society Cyrus the Great king of Persia.
https://www.britannica.com/biography/Cyrus-the-Great
[33] Schmitt, R. (2010). The Cyrus
cylinder and ancient persia: new perspectives on Iran’s past. British Museum
Press.
[34] Ravitch, D. (1990). Multiculturalism
E pluribus plures. The American scholart, 53(9), 337–354.
http://www.jstor.org/stable/41211801
[35] Maier, J. R. (1997). Gilgamesh: a
reader. Bolchazy-Carducci Publishers.
[36] Zaehner, R. C. (1955). Hinduism.
Oxford University Press.
[37] Agócs, T. (2000). The diamondness of
the diamond sütra. Acta orientalia academiae scientiarum hungaricae, 53(1-2),
65-77. DOI:10.1556/aorient.53.2000.1-2.4
[38] Nagatomo, S. (2000). The logic of the
diamond Sutra: A is not A, therefore it is A. Asian philosophy, 10(3), 213–244.
DOI:10.1080/09552360020011277