Ca visul din vis…

Ca visul din vis…

Pe treptele gândului îţi derulezi viaţa de la înălţime,

ca pe un peisaj privit de la distanţă,

proiectând lumina reflectoarelor.

În mişcare e totul. Lumină, întuneric şi culori.

Îţi croieşti propriul drum.

Laşi cuvintele să se aşeze,

elogiu adus necunoscutului.

Un strigăt, o chemare printr-un fir de legatură

între viaţă şi neviaţă, între vis şi nevis,

între trup, inimă şi gândire,

între lumi nepătrunse

oricui, oricând, oriunde.

Totul deschide şi închide porţi, universuri, lumi,

aplecat în faţa deschiderii închise în lacrimi.

Ai iubit şi ai fost iubit.

Ai dăruit şi ai primit mereu câte ceva.

Ai citit, ai gândit şi călătorit mult,

dar, mai presus de toate eşti recunoscător

pentru privilegiul

aventurii fascinante

numită viaţă, trăită intens,

pasionant, tumultuos, cu sensibilitate.

Acum toate astea sunt păpădiile

din zâmbetul ei,

mângâiate de invizibilul dans al vieţii,

cutreierând cerul primăverii prin fiecare trecere.

Ca visul din vis

inspiri adânc sărutul ei prin tăceri.

Suntem lumina, suntem pacea,

suntem uimirea plăcută a zâmbetului

de dinainte sau de după înţelegere,

suntem ce ne-am dorit, reflecţia gândului!

Suntem minunaţi!

- Lumină să fii, alin să fii, iubitoare şi iubită să fii,

hăruită şi sfinţită să fii

cu tainele toate ale luminii din iubire,

cu apa vie a iubirii adevărate să fii! - îmi spui,

privindu-mă în marea ochilor

în care te regăseşti.

Irina Lucia Mihalca

26 martie 2017