ARBORELE FIRII OMENESTI -
Arhimandritul Sofronie Saharov
Hristos este
Dumnezeu nemarginit. El nu S-a rastignit numai pentru credinciosi, ci pentru
tot omul, de la Adam si pâna la cel de pe urma ce va a se naste din femeie. A
urma lui Hristos înseamna a patimi pentru a vindeca si a mântui întreaga
omenire. Nu poate fi altfel.
A iubi pe
aproapele nostru ca pe noi însine, a vietui dupa poruncile lui Hristos ne va
duce în gradina Ghetsimani, unde Hristos se ruga pentru lumea întreaga.
„Iubeste pre
aproapele tau ca însuti pe tine”. Mi s-a dat sa înteleg aceasta porunca în
chipul unui arbore, cosmic, urias, a carui radacina este Adam. Eu nu sunt decât
o mica frunza pe un ram al acestui arbore. Însa arborele nu-mi este strain:
este temeiul meu. Îi apartin. A te ruga pentru lumea întreaga este a te ruga
pentru acest arbore în întregul sau, cu toate miliardele sale de frunze.
A urma lui
Hristos este a te deschide cugetului lui Hristos Însusi, ce poarta în Sine
omenirea întreaga, întreg arborele, fara a lasa deoparte o singura frunza. Daca
dobândim aceasta constiinta ne vom ruga pentru toti ca pentru noi însine.
De vom
ajunge sa fim asemenea chipului lui Hristos, purtatori ai întregii omeniri si
ai lui Dumnezeu, „eul” nostru va fi chipul Absolutului. În dimensiuni
microscopice poate, însa cu adevarat chipul Absolutului.
Nu este
nimic mai dureros decât a avea dragostea lui Hristos în aceasta lume. Este o
lupta de dimensiuni cosmice.
Arhimandritul
Sofronie Saharov, Din viata si din duh, traducere de Parintele Rafail Noica,
Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2011, p. 21, 23.
TE VEDE, TE AUDE - Sfantul Ioan din
Kronstadt
De te rogi,
de sezi, de umbli, de te culci, de gândesti, vorbesti, te bucuri, te întristezi,
de esti sanatos sau bolnav, de esti acasa sau în ospetie, pe uscat sau pe apa,
fii sigur ca Dumnezeu te vede limpede – cum nu se poate mai limpede! – ca îti
cunoaste gândurile, dorintele, faptele, starile sufletesti, în fiecare clipa a
existentei tale, îti aude mai bine decât cu cel mai fin auz toate vorbele, îti
percepe toate miscarile sufletului, desi nu are vedere si nici auz, aceste
organe omenesti atât de complicate si de aceea imperfecte (desi noua ni se
dovedesc perfecte), fiind El Însusi, în substanta Sa, totul numai vedere (de
aceea L-au si numit grecii Theos) si tot numai auz, mai bine zis, tot Lumina si
Vedere.
Sfantul Ioan
din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia,
Bucuresti, 2005, p. 416.
Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XVI(2017), nr. 354(16 –31 Iulie)
Dragii mei enoriași!
Adevăr și minciună. Pentru
creștini, adevărul nu este o idee, ci el este Însuși Dumnezeu, conform
cuvântului Mântuitorului: ,,Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Filozofii
slujesc ideea de adevăr; juriștii (judecători, procurori, avocați etc.) slujesc
ideea de dreptate, dar aceasta nu este întrupată într-o persoană anume. Din
punct de vedere creștin, cel care spune adevărul, Îl slujește pe Dumnezeu, Îl
mărturisește pe Dumnezeu. Cel care minte slujește diavolului, care-i domnul
minciunii. Avem și una din poruncile dumnezeiești, a noua, privitoare la acest
aspect: ,,Să nu fii martor mincinos!” Desigur, să nu fii martor mincinos nu
numai la tribunal, la judecată, ci și în relațiile cu oamenii, cu Dumnezeu, cu
tine însuți. Nu este ușor să fii partizanul adevărului. Adesea poți să ai
neplăceri, necazuri, poți să ajungi chiar în temniță sau mai rău. Câți oameni
nevinovați nu au stat zeci de ani în ocne sau după gratii, câți n-au fost
condamnați la moarte pe nedrept. Puteau să pactizeze cu torționarii, dacă ar fi
mințit, dacă ar fi depus mărturii împotriva altora, dar n-au făcut-o. Au fost
adevărați martiri ai credinței și ai faptei. Numai un om cu o credință
puternică mărturisește adevărul cu curaj până la capăt, în ciuda tuturor
opreliștilor. Câteodată, sunt cazuri, când nu poți dovedi adevărul. Nu ai
probe. Indiferent cât ai pierde sau cât ai suferi, în calitate de creștin nu ai
voie să recurgi la falsuri, la martori
mincinoși, la mituiri și intervenții. Spui adevărul și atât. Dacă vei
pierde sau vei suferi în fața oamenilor, fii sigur că fapta ta nu va trece
neobservată și nerăsplătită înaintea lui Dumnezeu.
Poetul Alexandru Vlahuță intitula o
poezie a lui la începutul veacului trecut Minciuna stă cu regele la masă, vrând
prin asta să arate că viața politică - până la vârfurile ei cele mai înalte –
este imorală, coruptă, bazată pe falsuri, minciuni și nedreptăți. Din păcate,
situația semnalată de Vlahuță se regăsește în toate timpurile și în toate
locurile, la toate nivelurile, în toate mediile sociale. Unii își fac un titlu
de glorie din a minți pe semenii lor. Mint în presă, la tribune, pe stradă,
aruncă noroi pe imaginea celorlalți; mint în tribunale și din cauza aceasta
escroci notorii câștigă bunuri sau poziții sociale pe care nu le merită. Se
falsifică rezultate de examene, de concursuri, de competiții de toate felurile;
sunt ocupate total sau parțial țări de către alte țări mai puternice și
propaganda prezintă fapta respectivă drept ,,eliberare” a celor învinși. Se
minte când e vorba de alimentație, de medicamente, de politică etc.
Mijloacele tehnice de astăzi te pot
ajuta să minți cu nerușinare. Am fost la un atelier obișnuit să fac
fotografiile pentru cruce părinților mei. Mama era îmbrăcată în costum
național. Doamna care-mi lua comanda nu a fost încântată. Mi-a propus să-i
schimb îmbrăcămintea. Curiozitatea m-a făcut să accept provizoriu, ca să văd ce
vrea să facă. A scanat poza pe calculator și a început modificările. În loc de
cămașa ei cu șabaci pe piept și altițe pe mâneci i-a pus o bluză multicoloră,
apoi o haină; i-a pus salbă de galbeni, cum nici țigăncile nu poartă; i-a pus
în locul basmalei păr coafat, de parcă era la parlament. Vrea s-o facă și
mireasă de douăzeci de ani! Credeți-mă, că n-o mai cunoșteam pe mama. Până la
urmă, am rugat să revină la pozele pe care le dusesem eu, în care părinții îmi
erau cei adevărați. Am văzut pe internet o imagine, în care doamna Elena Udrea
era îmbrăcată țigancă. Ședea la marginea străzii, ținând un copil înfășat în
brațe. Fața copilului ne arăta că era domnul Băsescu. Oricine înțelege că e
vorba de un trucaj: chiar dacă Elena Udrea se îmbracă țigănește(e treaba ei!),
dar Traian Băsescu niciodată nu poate să fie în postura de copil de câteva luni
în brațele ei. Cei care văd caricatura râd. Poate și personajele în cauză se
amuză, știind bine că e o minciună. Prin 1990-1991 am avut o emisiune
săptămânală la Radio Sud din Tr. Severin. Cu acel prilej am văzut cum se făcea
mixajul înregistrărilor, respectiv al sunetului. Se făceau tăieturi, cârpituri,
pieptănau vocea, o împotmoleau dacă era cazul, pur și simplu îi făceau toaleta.
Deplâng situația preotului Cristian
Pomohaci. L-am admirat întotdeauna pentru talentul său, pentru vocea sa, pentru
dragostea lui de Biserică, de Țară și de Neam. Cântecele lui sunt o mărturie.
Făcea cinste artei și Bisericii prin aparițiile sale pe scenă, prin înregistrările
sale. Din presă am aflat de slujirea preoțească fără seamăn ce o desfășura în
micuța lui parohie de 60 de familii. Ca să vină într-o asemenea parohie
autocare din toate colțurile țării, inclusiv din București, în duminici și
sărbători, ca să asiste la slujba Părintelui Pomohaci, să-i solicite rugăciunea
pentru împlinirea nevoilor lor sufletești și trupești, nu e puțin lucru și nu
se întâmplă asta la oricine. Lumea simte puterea harului, credința și evlavia
preotului. Simte, de asemenea, și situația când preotul joacă teatru, când face
din misiunea sa un serviciu oarecare. Am văzut pe internet nu mai puțin de 60
de persoane din parohia sa și din afara parohiei, din țară și din afara țării,
vorbind despre el, despre omenia și felul cum își împlinește misiunea de preot.
Nu oricine poate să se bucure de asemenea aprecieri. Și, totuși, preotul
Cristian Pomohaci nu mai este preot! Mă întreb și eu, ca un păcătos de rând,
dacă nu era nevoie în acest caz ca, înainte de a se lua o decizie capitală, să
se ceară o expertiză tehnică de specialitate a înregistrărilor respective. Nu e
de mirare ca într-o bună zi să se descopere că toată hula și batjocura
împotriva părintelui să fi fost neîntemeiate, să fi fost o înscenare, un
trucaj. În Transilvania sunt multe probleme delicate și poate sunt oameni care
nu văd cu ochi buni popularitatea de care se bucura un tribun al Ardealului,
precum preotul Cristian Pomohaci! Și, la urma-urmei, în justiție funcționează
și prezumția de nevinovăție!
Cândva am citit o povestioară
undeva. Se vorbea despre un călugăr, care fusese alungat din mânăstire, fiindcă
nu corespundea rigorilor vieții mânăstirești. S-a retras într-un sat, și-a
plătit gazdă. Muncea cu ziua. Cu banii câștigați într-o săptămână, se ducea
sâmbătă seara în oraș, mergea la bordel (casa de toleranță) și acolo plătea
taxa pentru 3-4, chiar cinci femei. Orice bărbat care se ducea acolo plătea
pentru una. Toți erau intrigați. S-a dus vestea despre el. Nu l-au mai luat la
muncă. Bărbații se temeau pentru femeile lor. Îl disprețuiau, îl huiduiau, nu-l
scoteau din ,,țap împuțit!” Când nu mai putea trăi într-un sat, se ducea în
altul și făcea la fel, până când îl ajungea hula și se afla despre el. Când a
murit, nu avea cine să-l îngroape. S-a dus vestea și a aflat una dintre femeile
de la bordel. Le-a anunțat pe celelalte și au venit toate, au pus mână de la
mână și i-au făcut bătrânului o înmormântare pe cinste. Îl plângeau ca pe tatăl
lor. Lumea chicotea și-și dădea coate. La groapă, femeile au mărturisit
adevărul. Niciodată bătrânul nu se atinsese de vreuna din ele. Plătise taxa cu
toți banii pe care-i avea. Intra cu ele în cameră și el se așeza pe un scăunel
în fața sobei. Făcea focul, dacă era iarna, sau, pur și simplu, dormita acolo.
Pe ele le lăsa să doarmă, bucuros că în noaptea aceea ele nu mai săvârșesc
păcatul desfrânării. Dimineața, fiind duminică și ele libere, le ruga să nu
spună nimănui ce se petrecuse noaptea și să se ducă la biserică, să se roage
pentru ele, pentru familiile lor și pentru sufletul lui. Acesta era secretul
lui, al lor, secret pe care doar Dumnezeu îl știuse până atunci.
La aflarea acestei taine, toți
s-au simțit rușinați și și-au cerut iertare pentru supărările, jicnirile,
ocările și hulele cu care îl batjocoriseră de-a lungul anilor. Nu știu cum îl
chema pe bătrân, poate Cristian Pomohaci sau altcumva, nu știu!
Sunt suspect de multe loviturile din
ultima vreme, ce se dau Bisericii Ortodoxe Române. Deși sunt 17 sau 18 culte în
țară, toate săgețile sunt îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe. Chiar
întâmplător să fie? Mă îndoiesc. Sunt interese mari, interne și externe, care
nu văd cu ochi buni existența acestei ,,coloane vertebrale” a Neamului Românesc. A fost ușor să distrugă fabricile, uzinele,
combinatele, agricultura, pădurile, solul și subsolul. Lupta cea mai grea este
cu sufletul Neamului Românesc. E foarte important să ne stâlcim limba, să ne
pierdem încrederea în Biserică, în Stat, în Armată, să nu avem modele și repere
istorice și actuale după care să ne ghidăm, să știm cât mai puțină istorie, să
ne disprețuim Țara și Neamul, să căutăm alte zări ,,de farmec pline” și
dezrădăcinarea este gata. Aducem surogate de sărbători, de bunuri și servicii,
aducem obiceiuri cât mai deocheate, distrugem Familia și legăturile dintre
părinți și copii, facem ca totul să fie ca la ,,alba-neagra! Minciuna este
atunci la ea acasă!
Oricum, indiferent de pierderi și de
suferințe, mărturisirea adevărului este un act de credință, de martiriu și Dumnezeu, Adevărul Suprem, va răsplăti
fiecăruia cum se cuvine pentru adevăr, dar nu va lăsa nepedepsiți pe slujitorii
minciunii și ai lui Belzebut. Amin.
*
Sfaturi părintești. Din cartea
Cărarea împărăției a Părintelui Arsenie Boca spicuim:
,,MĂRIMEA RĂSPUNDERII. În ziua
acelei înfricoşate cunoştinţe cu Dumnezeu va fi o vedere minunată: toate
faptele fiecăruia, pe care le-a făcut întru ascuns, acum sunt date pe faţă şi
le vede nu numai cel ce le-a făcut, ci toţi oamenii, dimpreună cu îngerii, văd
deodată întreolaltă toate faptele lor şi ale tuturora. Mai mult decât atâta:
oamenii au să vadă şi toate urmările faptelor lor, în urmaşii şi în înaintaşii
lor. Au să vadă pe Cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuiau să-L primească şi
să-L asculte, ca să nu pricinuiască osândă peste aşa mulţime de oameni.
Cuvântul lui Dumnezeu îi va judeca pe ei după faptele lor. Vor vedea toate
vorbele ce au spus cât au trăit în lume, şi-şi vor vedea şi gândurile şi
cărţile ce au scris, dimpreună cu toate urmările lor peste oameni. Părinţii îşi
vor vedea faptele în copiii lor; toate se vor descoperi în ziua aceea.
Iată de ce o judecată dreaptă şi
veşnică nu se face decât chemându-se toţi martorii, toţi oamenii, din toate
vremile, să-şi vadă toate faptele şi să-şi cunoască toate urmările lor şi pe
dreptate să-şi ia plata veşnică. Atunci mateloţii lui Columb vor vedea turma de
nebuni, pentru care au să dea seama, că le-au adus cu fapta lor germenele
nebuniei. Luther se va vedea pricinuitorul puzderiei de secte, iar înşelaţii
lui se vor apăra şi ei de urgia judecăţii, zicând: ,,Doamne, Doamne, au nu în
numele Tău am profeţit şi în numele Tău am scos demoni şi în numele Tău multe
minuni am făcut?” Dar capătă răspunsul:
,,Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Duceţi-vă de la Mine, cei ce lucraţi
fărădelegea!” Şi vor merge cu lucrătorii fărădelegii toţi cei ce-au ascultat de
ei. Şi aşa mai departe, fiecare va vedea şi va culege roadele, nebănuit de
mari, ale faptelor sale, fie bune, fie rele. Căci viaţa pământeană era vremea
semănatului, iar viaţa viitoare, vremea secerişului.
*
File de jurnal – 19 ian. 1982.
,,Sâmbătă am avut servicii în Malovăț și Bârda. M-a anunțat secretarul
Consiliului Popular, Domnul Manolea Emanoil, fost coleg al meu de școală
generală, că a venit de la Administrația Financiară Județeană inspectorul
Erceanu, care vrea cu orice preț să-mi verifice gestiunea. Aș avea reclamații
că am luat bani de la lume la Crăciun și Bobotează pentru taxa de cult și
pictura bisericii pe bază de tabel și nu cu chitanțierul, că le-am dat chitanțe
după aceea, că am făcut lucrări la biserică acum doi ani și e ,,imposibil” să
nu găsească el vreo ,,afacere”, pentru că ,,popă cinstit încă n-a văzut”.
Despre intenția respectivului m-au mai anunțat încă doi cetățeni, care fuseseră
la primărie și, întâmplător, auziseră discuțiile.”
*
Legi fără noimă. Zilele acestea,
parohia noastră a fost vizitată de trei inspectori de la Sanepid, ca urmare
a Hotărârii de Guvern 741/2016. Această
hotărâre a fost dată de guvernul Cioloș. Guvernanții au vrut neapărat să ridice
nivelul de trai al poporului și s-au gândit să înceapă cu cei de la cimitir.
Drept urmare, au dat hotărârea menționată. Capitolul IV, cu articolele 21-23
privește și parohia noastră, precum și toate parohiile de țară, în calitate de
,,administratori de cimitir”. În orașe ,,administrator de cimitir” este
primăria, fiindcă și cimitirele de acolo sunt văcuțe bune de muls. La o simplă
observare a porțiunii din legea de care am amintit, se vede cu ușurință că
aceasta a fost alcătuită de oameni care nu au cunoscut realitățile de pe teren
și au vrut doar să alinieze legislația noastră celei europene. Dintre toate
cele solicitate de lege, nu am avut decât registru de evidență a decedaților. Să
le luăm pe rând. Nu am avut certificat de urbanism. Dar cimitirele noastre
datează din 1925, de când s-a dat lege să fie scoase cimitirele din curțile
bisericilor. Așadar, au aproape 100 de ani fiecare. Certificatul de urbanism se
dă la construcția, schimbarea locației unui cimitir, la cadastrarea imobilului,
ci nu ,,la cererea administratorului”, cum ar rezulta din hotărârea menționată.
Certificatul de urbanism este valabil 12 luni, cu drept de prelungire încă 24
luni. În 1925 nu se emiteau certificate de urbanism, iar acum nu se mai poate
emite, fiindcă nu este justificat, potrivit legii cadastrale. Nu avem la
cimitire capele mortuare cu săli de ceremonii funerare, cu aer condiționat și
grupuri sanitare cu canalizare. E imposibil de realizat și întreținut, la
nivelul unui sat, asemenea obiective. În primul rând, că sunt inutile. În
tradiția satelor noastre, mortul se ține cele 2-3 zile/nopți, de la deces la
înmormântare, în casă. Este un gest de respect și de dragoste față de cel
decedat. Acolo a muncit o viață și i se cuvine și lui să mai rămână câteva
ceasuri între ai lui. Acolo se face priveghiul cu toate obiceiurile legate de
el. În oraș, majoritatea oamenilor locuiesc la blocuri și nu este spațiu
necesar pentru o asemenea ceremonie și de aceea este nevoie de o capelă la
cimitir. Sumele necesare construirii, pazei și întreținerii unor asemenea
obiective depășesc posibilitățile unei parohii de țară. Sunt mii de cimitire
care n-au nici gard împrejmuitor! Puține sunt localitățile rurale unde cei vii
să aibă canalizare, cu atât mai puțin cei morți! Nu avem apă potabilă curentă.
Ar fi fost bine ca mai întâi să aibă apă potabilă curentă cei vii. Sunt atâtea
sate pentru care apa potabilă este o problemă majoră, altele, deși au
instalațiile realizate, nu au apă suficientă. Rețelele, acolo unde au fost
construite, au avut în vedere spațiul locativ, în timp ce cimitirele cel mai
adesea sunt departe de acest spațiu. Nu avem grupuri sanitare cu canalizare. Nu
au satele comunei noastre canalizare, nu au majoritatea satelor din țară așa
ceva. Pentru cât folosesc cei morți grupurile sanitare… Nu avem tomberoane
pentru colectarea deșeurilor de hârtie, sticlă, plastic și nici contract cu o
firmă de salubrizare. Nu avem, fiindcă nu avem nici gunoaie la cimitir.
Singurele deșeuri sunt coroanele vechi de pe morminte și iarba uscată, dar pe
acestea nu le colectează firmele de salubritate. Pe acestea le ardem, periodic.
Tomberoanele se fură în câteva zile. Nu avem alei principale și alei secundare
marcate. În porțiunea de cimitir vechi nu există așa ceva, fiindcă nu s-a pus
problema de la început să se amenajeze astfel cimitirul. Acum e târziu, fiindcă
a face acum alei conform unul plan de arhitectură, ar însemna să bulversăm tot
cimitirul. Crucile n-ar mai rămâne la locul lor, la căpătâiul mortului, ci i-ar
veni pe piept, la picioare, mai departe de mormânt. Am mai avut asemenea
tentative și s-au opus sătenii, fiindcă le profanam, pur și simplu, mormintele.
În porțiunile noi, în care am extins
cimitirele, se păstrează alinierea. Nu am avut registru de evidență a celor
decedați de boli infecto-contagioase. Dar nu pot să am așa ceva. La
administrația cimitirului, respectiv preotului, i se dă adeverința de înhumare.
Pe aceasta scrie numele și ultima adresă a defunctului. Prin 1977, când eram
preot la Gruia, scria pe adeverință cauza morții. Eu, ca preot, nu sunt în
măsură să apreciez dacă cineva a murit de o boală infecto-contagioasă.
Domnii inspectori au încheiat actele
cuvenite și ne-au atenționat că la următoarea ,,vizită” a dumnealor ne vor
aplica, conform hotărârii respective, câte 50 milioane lei vechi pentru fiecare
obiectiv neîmplinit.
Hotărârea respectivă de guvern nu
privește doar satele parohiei noastre, ci toată țara. Am luat legătura cu
Doamna Senator Ecaterina Andronescu și Domnul Deputat Alexandru Bălănescu,
le-am spus despre ce este vorba. S-au arătat foarte nemulțumiți de asemenea
norme legale rupte de realitate. Au promis că vor interpela în parlament pe
ministrul sănătății, pentru că are posibilitatea să anuleze sau să modifice
textul respectiv. Dacă cei care au făcut legea au fost obligați de instituțiile
europene s-o facă, mai avem noi astfel de legi, care nu se pun în aplicare.
Așa, bunăoară, este legea viei și vinului. Conform acesteia, ar trebui ca
românii să fie obligați să distrugă viile autohtone, viile producătoare, cum le
spunem noi și să cultive numai soiuri nobile, vie altoită. Se prevăd sancțiuni
drastice, dar nimeni n-a fost amendat că are sau că plantează vie producătoare.
Când omul vrea, găsește soluții; când nu vrea, găsește pretexte! Păi, nu?
*
În veci, ortodocși. Am găsit pe
internet o poezie a lui Adrian Păunescu, scrisă în 2004, foarte actuală, pe
care o redăm cu prilejul împlinirii a șase ani de la moartea poetului:
,,De mic, sunt ortodox, ca toţi ai
mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.
Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele
ortodoxe.
Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe nici un fel de
bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu
tunul.
În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.
Şi m-am opus căderii în neant
şi celor care dărâmau altare
şi clopote-n Ardeal am construit
şi calendare pentru fiecare.
Şi ,,Noul Testament de la Bălgrad”
eu l-am crezut aducător de leacuri
şi m-am zbătut că să apară iar,
la Alba, dup-aproape patru veacuri.
Şi-am fost convins că nici un
leninism
credinţa ortodoxă n-o ajută
ci, dimpotrivă, ateismul crunt
ar vrea să o transforme-n surdomută.
Dar dintr-o dată ce mi-e dat să simt?
A început la Bucureşti să crească
un demonism bogat şi indecent,
ce-ameninţă credinţa strămoşească.
Nevolnicii lovesc pe ortodocşi,
îi tot mânjesc şi culpabilizează,
îi fac răspunzători de bolşevism,
îi umplu de lehamite şi groază.
E clipa când mă simt dator să spun
că nu ne poate frânge vijelia,
că nu sunt bunuri pe acest pământ,
ca să ne cumpere Ortodoxia.
Noi nu putem să devenim mormoni
sau, altceva, conform unei reţete,
noi suntem ortodocşi definitiv
oricât ar vrea cu droguri să
ne-mbete.
Eu n-am crezut că, într-o zi, s-aud,
această fărădelege epocală:
,,Ortodoxia naşte comunism!”
Deci, să fugim de ea ca de o boală.
Dar nu există-n lume avantaj
cu care ar putea să ne îmbie
catolici, evanghelici, protestanţi,
să ne retragem din Ortodoxie.
Precum nici noi pe nimeni nu silim
să fie ortodox când nu o simte,
noi suntem pe vecie ortodocşi,
cu leagăne, cu vieţi şi cu morminte.
Că nu ne poate nimeni mitui
s-o părăsim pe mamă în etate
din tragicul motiv că pe pământ
există alte mame mai bogate.
Ci noi, cu toate-acestea, chiar acum,
când ni-i credinţa însăşi în pericol,
îi salutăm pe ceilalţi fraţi
creştini,
că harul de-a iubi nu e ridicol.
Şi îi iubim pe toţi aceşti creştini
ce, dincolo de orice paradoxe,
la rândul lor, respectă şi iubesc,
pe credincioşii turlei ortodoxe.
Dar, vai, se-ntâmplă zilnic un
complot,
o comedie pare tragedia,
e în pericol cultul ortodox,
se deromânizează România.
Fii, Doamne, lângă noi, măcar acum,
când sumbre acuzaţii se adună,
ia-n mână crucea de la Est,
ai grijă de Biserica străbună.
Şi dă-ne dreptul de-a ne apăra
chiar dacă de la fraţi asediul vine,
permite-ne să fim în veci creştini,
ca ortodocşi urmându-Te pe Tine.
*
Ajutoare și donații. În această
perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații, astfel: Domnul
Ing. Gheorghe Trocan din București, fiu al satului Bârda: 150 lei; Doamna
Valentina Toma din București: 60 lei; Doamna Chipară Liliana din Sibiu și Doamna Cârneci Mariana din Tr. Severin:
câte 50 lei; Doamna Manolea Elisabeta din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru
contribuția de cult, totalizând până acum 230 lei. Dumnezeu să le răsplătească!
*
În cursul lunii iulie am donat pâine
enoriașilor care au venit la biserică, astfel: 2 Iul.(Malovăț): 160 pâini; 9
Iul.(Bârda): 152 pâini; 16 Iul.(Malovăț): 167 pâini; 20 Iul.(Bârda): 99 pâini;
23 Iul.(Bârda): 195 pâini; 30 Iul. (Malovăț): 214 pâini. Așadar, în luna iulie
s-au donat 987 pâini. Copiilor participanți li s-au dăruit și ciocolate.
De asemenea, în luna iulie s-a vândut
la prețul de achiziție de 0,60 lei/buc. pâine enoriașilor noștri, astfel: 2
Iul.(Malovăț): 490 pâini; 9 Iul.(Bârda): 748 pâini; 16 Iul.(Malovăț): 333
pâini; 20 Iul.(Bârda): 101 pâini; 23 Iul.(Bârda): 705 pâini; 30 Iul.(Malovăț):
336 pâini. Așadar, în luna iulie s-au vândut, la prețul de 0,60 lei/buc. 2.713
pâini.
*
Plăți. Am efectuat câteva plăți mai
mari, astfel: 4.000 lei pentru instalația de aer condiționat de la biserica din
Malovăț(aparate și manoperă); 3.920 lei tipografiei pentru cărțile Bibliografia
Revistei ,,Studii Teologice”, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia” solicitate de
Mitropolia Olteniei și Dumnezeu, îngeri și demoni a Părintelui Dezrobitu; 2.220
lei brutăriei pentru pâinea donată și vândută în luna iulie; 1.000 lei autobuzul pentru excursia la
Tismana-Obârșia-Cloșani-Orșova din 4 iulie; 842 lei impozit; 400 lei pentru
timbre poștale; 370 lei pentru colete; 500 lei transport(curierat) cărți la
București, Severin și Lainici; 170 lei protoieriei pentru cărți și reviste; 60
lei toner pentru imprimantă; 50 lei internetul; 50 lei curentul și altele mai
mici.
*
Lucrări la biserică. Am reușit să
instalăm două aparate de aer condiționat la biserica Malovăț.
*
Publicații. Preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale,
astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 352, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia
Mare, 22 iul. 2017, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); ,,Scrisoare pastorală”- 353, în
,,Armonii Culturale”, Adjud, an. XVI(2017), 22 iul., ediție și
on-line(http://armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 2017,
22 iul., ediție și on-line (http://www.observatorul.com); în ,,Bibliotheca
Septentrionalis”, Baia Mare, 29 iul. 2017, ediție și on-line(https://
ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com); Paraliticul vremii noastre, în
,,Omniscop”, Craiova, 2017, 27 iul., ediție on-line(http://www. omniscop.ro);
Urmare unei comenzi de carte din
partea Mitropoliei Olteniei făcută parohiei noastre, am republicat o nouă
tranșă din volumele Bibliografia Revistei ,,Studii Teologice” și Bibliografia
Revistei ,,Ortodoxia”. Am republicat, de asemenea, o nouă tranșă din cartea
Părintelui Simion Dezrobitu, Dumnezeu, îngeri și demoni.
*
Simpozioane. În ziua de 31 iul.,
preotul Dvs. a participat la Simpozionul dedicat regretatului Părinte Dumitru
Bălașa, care s-a ținut la Rm. Vâlcea, la episcopie. Preotul Dvs. a fost
moderatorul discuțiilor. Au participat academicieni, profesori, oameni de
cultură din Craiova, București, Rm.
Vâlcea. S-a discutat despre opera și personalitatea Părintelui Bălașa. Sufletul
acestui simpozion a fost, și de această dată, Părintele Nicolae State.
*
Zâmbete. ☺Anunţ într-o grădiniţă de copii: ,,Dragi părinţi! Nu credeţi, vă rugăm, tot ceea ce
spun copiii dumneavoastră despre grădiniţă! La rândul nostru, vă promitem să nu credem tot ceea ce spun ei despre
dumneavoastră!” ☺ Un politician vorbea la o întrunire electorală: ,,Adversarul meu v-a furat pe rupte timp de patru ani. Daţi-mi şi mie o şansă!” ☺ Studenţii europeni strâng bani pentru studii. Studenţii români strâng pentru examene! ☺Dacă la poarta raiului era pus un vameș român, iadul nu ar mai fi
existat. ☺,,-
Mașina dvs. este supraîncărcată. Sunt nevoit să vă iau carnetul!” ,,- Dar,
domnule polițist, carnetul cântărește doar câteva grame!”
*
Excursii-pelerinaj. ● Cu prilejul
hramului Mânăstirii de la Orșova, Sf. Ana, de marți, 25 Iulie, parohia noastră
a pus la dispoziție un autocar pentru cei care au să participe, gratuit. Au participat 31
persoane din Malovăț, Bârda și Tr. Severin. Au slujit Înalt Prea Sfințitul
Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, Prea Sfințitul Episcop Nicodim al
Severinului și Strehaei, împreună cu un impresionant sobor de preoți și diaconi
din Mehedinți și Constanța. A participat multă lume. A fost un adevărat moment
de înălțare duhovnicească. Au bătut, pentru prima dată, cele patru clopote ale
mânăstirii, recent fabricate la Insbruck (Austria). Bat ceva mai frumos ca cele
de la Malovăț și Bârda!
● Cu prilejul hramului Mânăstirii
Tismana, de marți, 15 August, parohia noastră pune la dispoziție un autocar
pentru cei ce vor să participe. Așadar, participarea gratuită. Așteptăm
înscrieri. Mai avem câteva locuri libere! Grăbiți-vă!
● Pentru 29 August, Tăierea
Capului Sf. Ioan Botezătorul, hramul Mânăstirii Topolnița, parohia noastră pune
la dispoziție un autocar pentru cei ce vor să participe, gratuit. Așteptăm
înscrieri!
● Pentru o dată pe care vom
stabili-o ulterior, parohia noastră organizează o excursie-pelerinaj, pe
următorul traseu: Bârda – Malovăț - Tr. Severin(cetatea medievală, Muzeul
Județean, cetatea dacică, piciorul podului lui Traian) – Cerneți(Cula lui Tudor
Vladimirescu, mânăstirea ,,Sf. Treime”) – Strehaia(orașul, mânăstirea) - Gura
Motrului(mânăstirea)- Motru – Malovăț - Bârda. Se poate face într-o zi. Preț
orientativ: 30 lei;
*
Înmormântări. În ziua de 23 iul. am oficiat slujba înmormântării
pentru Vișan Dumitru(66 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!
*
Program. În curul lunii August
avem următorul program de slujbe: 5 Aug.(Malovăț-Bârda); 6 Aug.(Bârda); 10
Aug.(Spovediri și împărtășiri în Bârda, la biserică și în sat); 12
Aug.(Spovediri și împărtășiri în Malovăț, la biserică și în sat); 13
Aug.(Malovăț); 14 Aug. (Spovedit și împărtășit copiii în Malovăț); 15
Aug.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 19 Aug.(Malovăț-Bârda);
20 Aug.(Bârda); 26 Aug. (Malovăț-Bârda); 27 Aug.(Malovăț); 29 Aug.(Schitul
Topolniței). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul
poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail:
stanciulescubarda@gmail.com.
Sănătate, pace și bucurii să vă
dea Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu