Pavele, Pavele…
„Dar când va veni ceea ce e
desăvârşit,
atunci ceea ce este în parte se va
desfiinţa.”
Sfântul Apostol Pavel, Epistola
întâia către Corinteni
Vorbele omului mânios pe mersul lumii
~*~
Cu susul în jos mă șfichiuie,
Tăios, frust realism ca vântul
Siberiei
Peste bravi militari români, închiși
în lagăre...
Desigur, vă felicit, domnilor – îmi
înghit cuvintele
Laolaltă cu cina și vinul coclit
Al haosului în care patria mea,
sfânta, preaiubita,
Este împinsă cu vârful cizmei de
cowboy,
Nu de cazac? tremură cei ce încuie
ușile spre răsărit
Cu lacăte grele, cu lanțuri și lasă
vraiște apusul;
Podul preaplin de șoareci se dă în
balansoar
Cu pivnița ticsită de fiare
apocaliptice, nesătule,
Cu ochii roșii fixați pe porii
pământului:
Mustește țărâna de sângele aurului,
îl ling
Mâncătoarele de creștini, de demult,
din arenă,
Nicio picătură nu scapă, se-ngrașă cu
seva neamului meu
Ucis în războaie de apărare; neamul
meu,
Care umblă pribeag, tânăr, pe la
cozile lor solzoase,
Implorând „Învredniciți-ne cu poftele
voastre,
Serviți-vă, luați-ne copilele,
fecioarele, faceți-ne cinstea
De a le necinsti, pe la colțuri, prin
hrube”,
Pentru mâncarea otrăvită ce toarnă
smoală în măruntaie,
În inimă și în minte, până întunecă
totul;
Copiii desperecheați de părinți își
strigă rudele
În dorul mamei împodobită cu vânătăi
și dispreț,
Pavele, Pavele, de ce mă chinui cu
stâncile verbului
Prăvălite în torenții deznădejdii, la
cina de pe urmă?!
Ia-ți somniferul și treci pe cuvinte
goale – democrație, libertate,
Nu mai trezi vulcanii, că nu are
cine-i găzdui cum se cuvine,
Toți dorm somnul de moarte al
păcatului neispășit,
Te doare, te arde Ardealul și niciun
somnifer nu te prinde,
„A căzut guvernul!”, pe ecranul
aprins apar chipuri flămânde,
Cina-mi rămâne în gât, desigur, vă
felicit, domnilor,
Însă clopotul vostru bate prea tare
pentru urechile slăbite
De-atâtea minciuni, de-atâta imnuri
false, de focurile care ard într-una
Mistuind manuscrise, artefacte,
fecioare, gripa porcină și gripa aviară.
La masa întunericului, am fost din nou
vânduți, vin noii stăpâni,
Trâmbițați din vis și aruncați-le în
cale petale de trandafiri din cimitire,
Înainte de a ne scufunda cu totul,
înainte de a fi înghițiți
De pântecul amneziei perfecte!...
~*~
Alexandra Dogaru
Doamne, ajuta neamul nostru!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu