UN POPOR !
~*~
Eu vă spun, un popor , dacă e un
popor,
Şi nu e o zdreanţă fluturată
de vânturi şi de pulbere
(sau dacă nu este un câine
schelălăind cu coada între picioare
alungat de stăpâni)
un popor e un om ca toţi oamenii.
Eu vă spun , un popor e un om ca toţi
oamenii !
Pe el îl aşteaptă o maică bătrână
acasă
lui îi este foame şi
îi este frig gândindu-se ce bine
ar fi să fie mâine soare. El se
gândeşte la
copiii lui şi privirile I se
lasă asemenea unor păsări dincolo
de zare în celălalt mileniu
Eu vă spun cu umilinţă
un popor e un om ca toţi oamenii !
El are casă cu prispă
cu scară putrezită de lemn, şi cu
iederă
cu bătătură cu leauri în
care cotcodăcesc orătăniile
cu livezi de nuci, de cireşi şi de
pruni pe coasta
din spatele casei
Nevasta sapă grădina
udând legumele şi prăşind pământul
dimineaţa şi seara
dă la păsări închizându-le în ocolul
hoarelor
Nu e lucru uşor să fii popor pe
lumea aceasta
cetele de barbari spoite cu sânge pe
mâini
se uită în bătătura ta
rânjind
un popor poate să fie blestemat
să-l înjunghie hoţii în drumul mare
să-l omoare cu toporul
la el în bătătură
să-i ia turmele şi câinii şi copiii
cu pielea obrazului
albă ca zăpada
Să nu credem că un popor ar putea să
fie altceva
decât un om ca toţi oamenii
un popor care să n-aibă noroc pe lume
ca unul nea Lisandru
ţăran senin şi glumeţ
era cald şi frumos
pământul mirosea a cicoare
cerul era albastru nu vedeai tu un
fir de nor cât te uitai
şi totuşi la un moment dat
s-a auzit un vâjâit cumplit
apoi o bufnitură că ziceai că se
scufundă pământul sub tine
nea Lisandru nu mai era oricât te-ai
fi uitat pe
toată câmpia
cât se întindea ea
vedeai numai o groapă în pământ
cu diametrul cam de şase metri
şi un pietroi cât capul unui om pe
fundul gropii
negru şi încins
că ieşeau aburi din el
căzuse din cer
drept în capul lui nea Lisandru
care nu mai era nicăieri
dacă nu cumva se grăbise repede
repede
să se ascundă de frica
vâjâitului
în lumea ailaltă
Oricărui popor i se poate
întâmpla un asemenea nenoroc
Poţi deasemenea să fii un popor
frumos
şi pomădat pe dinafară
cu hainele curate pe tine
ca acei credincioşi care se duc
duminică dimineaţa
la biserică
ferice de oamenii ăştia zici
în rai
de-a dreapta Domnului vor sta ei
şi când colo ei merg pe drum
cu ficaţii putrezi în ei
cu o bubă albastră cât un lac în
locul stomacului
unii având în cugetul lor
crima înaltă ca vârful unui munte de
mărgean
ieşind din mare
ei merg pe lume senini şi împăcaţi ca
şi cum aşa ar merge
toată viaţa
şi deodată îi vezi căzând în mijlocul
drumului
sângele le curge din nas
formând o băltoacă de un albastru
roşiatic
Eu vă spun,
un popor e un om amărât ca toţi
oamenii
cu grijile şi necazurile lui
nevasta-i boleşte în casă copiii îi
umblă desculţi
prin bătătură
n-are bani să cumpere gaz, lumânări,
încălţări
la copiii ăi mari
cu viaţa pustie
cum e sufletul său ca un prund pe
care n-a călcat picior
de om
E mic si gălbejit
neras ca ţăranul obosit care n-a
dormit o săptămână
în verile secetoase iese în bătătură
se uită pe câmp ca nebunul
până-i dau lacrimile
nu zice nimic
numai îl vezi cum se topeşte pe
picioare ca
un boţ de ceară
Eu vă spun , un popor
e un om pe lumea asta ca toţi oamenii
sânt unii puturoşi că le e şi lene să
se scoale
merg pe drum dormind
cine stie la ce se gândesc
şi deodată dau ca prostu în groapa
plină de bani
Alţii sărăcii muncesc de se omoară
sunt cinstiţi şi buni ca pâinea caldă
şi-ar da şi haina de pe ei
numai să-i fie semenului lor bine
Nu vor fi niciodată bogaţi
nu se va prinde aurul de mâinile lor
cum nu se prinde
tămâia de diavol
vor ajunge să îmbătrânească
frumoşi şi senini ca nişte îngeri
care au
trecut prin rai
cu aripile arse de respiraţia
Domnului
Alte popoare sunt viclene
ca dihorii
altele pizmaşe ca şerpii care înveninează
totul în jurul lor
altele îşi omoară pruncii
tolănindu-se apoi la soare
altele sunt vai de capul lor
pline de păduchi scormonind prin
gunoaie
carnea le crapă de lepră pe oase
cade jegul de pe ele
cum se surpă un mal
Unele sunt făcute să fie domni pe
lumea aceasta
să stea
călare pe acoperişurile Imperiilor
uitându-se la
celelalte neamuri
ca la muşuroiul de furnici
altele sunt blestemate
să fie amărâţii lumii
Eu vă spun cu o imensă tristete
popoarele sunt şi ele oameni ca toţi
oamenii !
Altele sunt făcute
să piară
să nu rămână nimic în urma lor
ca şi când nici n-ar fi fost vreodată
!
~*~
STEFAN DUMITRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu