cătălin afrăsinei - o sută de secunde fără tine

 

o sută de secunde fără tine

 

 

~*~

 

în acea zi hamas declanșase sfârșitul

numele de cod aici începe sfârșitul

începusem să văd gări aeroporturi universități închise

oameni prăbușiți pe străzi ca după hiroshima

la întrebarea medicilor cine ești tu

le-am răspuns ea este eu și brusc din transcendent

telefonul sfântului paisie aghioritul a gonit în neagră

prăpastie și fără de capăt demonii ce-mi voiau sufletul

nu mai exista timp spațiu stare de veghe ori vis

totul fusese

și-n acele o sută de secunde fără tine

mi s-au înțepenit mâinile

statuie deveniseră  picioarele și de neridicat

cu macaraua iluziei despre fericire

nimeni nu poate vorbi congruent despre fericire

nici măcar tu când nu ești sigură cât voi mai trăi

mi se împăienjeniseră ochii  urechile captau

muzica sferelor și un fel de vaiet cosmic

ai înțeles bine starea de a fi om viu este profund tragică

și nu-ți prea vine s-o trăiești ca și moartea prea  devreme

foarte târziu

era într-o noapte după miezonoptică

în peștera sfintei teodora de la sihla

l-am înțeles pe verlaine

o pasăre dumnezeiască își avea sălașul acolo

a zburat din cuib și m-a lovit cu aripile peste  față

a făcut mai multe ocoluri deasupra mea și verlaine surâdea fericit

în  acele o sută de secunde fără tine de câte ori a dat din aripi

dumnezeiasca pasăre cu pene de aur moi intangibile pentru muritori

pentru profani ca și pentru oameni sacri în peștera sfintei teodora de la sihla

verlaine surâdea fericit monahii nu- și terminaseră canonul de metanii

și oricum cei mai sporiți nu aveau timp de viața altora

trăind în alte dimensiuni o viziune a treptelor rugăciunii printre munți

unde sfântul paisie aghioritul dăduse un telefon transcendentului

gonind demonii din viața mea deluroasă și spunându-mi că ai să vii

de mult nu mai urmăream știrile nu mai citeam ziarele totul breaknews

era numai despre tine din tot ceea ce inconștientul colectiv îmi dăruise

felul tău de a mă pipăi cu degetele pianine rar și cu un fel de căldură umană

căreia în facere i s-a spus femeie apoi am aflat

hamas și netanyahu începuseră negocierile nimeni nu dă cu pumnul

în masa de pe care se împarte pîinea durerii și se bea apa întristării

dintr-o ulcică de lut te-am zărit  cum mă vezi murind eram în sicriu

mă așezaseră pe verticală începusei să te teleportezi în timpul mort al vieții mele

ai intrat în sicriu mi te-ai așezat alături dispăruse orice formă de ironie

care să rupă lopețile groparilor pe scânduri negeluite

shakespeare repeta de unul singur romeo și julieta

erai îmbrăcată-n rochie albă și  aveai  mâini translucide

nu putem locui printre oase ai spus să ieșim unde ne e locul

două mâini nevăzute ne-au scos din sicriul adus în lumină în formă de X

atât de mult ne iubea lumea în ziua în care s-a născut shakespeare

demonii au plecat definitiv din viața mea

ai trecut prin mine cum trec uneori planetele unele prin altele

și se aliniază devenind stele fixe și gemene

și nu mai  există moarte

 

~*~

cătălin afrăsinei