TRISTEȚI
Poeme
de
Melania Rusu Caragioiu
SUNT IARĂŞI
TRIST
Sunt iarăşi
trist în traiul meu de câine;
Zăpezile
mi-au fost astăzi culcuş,
M-a mârâit
un câine jucăuş
Când draga
lui stăpână mi-a dat pâine.
N-am un
statut în viaţa mea, prea clar;
Nu-i duc
stăpânului ziarul zilnic,
Primesc
picioare-n spate şi ochi silnic
Şi timpul
trece-ncet şi în zadar...
O, cât aş
vrea să am un lanţ şi-o cuşcă
Şi botniţă !
Şi câte-o ciomăgeală !
Să nu-mi mai
strige nimeni : ,,Fugi, că muşcă !”
Să-i văd
pe-ai casei lucrând cu migală,
Strigând la
mine aspru, după-o duşcă,
Iar eu... să
le iert clipa de răceală ...
MRC, Laval, 2011
SENECTUTE?
Scvamele flutură,
Sarica scutură,
Papucii scapă,
N-are nici apă!
Brațe-tuleie,
Ușa sub cheie!
Părul în claie,
Ar vrea o baie...
Șoldul s-a șters,
Șchioapătă-n mers...
Nu are bani,
Prea mulți babani
Ce epatează
Când guvernează...
Ora de prânz:
Nutreț. De mânz;
Plutește-n supă-
Tot fiartă după,
N-are nici sare,
Biata mâncare;
Scârțâie oase,
Multe ponoase
Se adunară
În a lui sfoară!
Vine apoi
Cânr de cimpoi,
Vine alt pat:
Pământ curat...
MRC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu