DULCE
PLĂSMUIRE...
#AnnaNoraRotaru
- autor
~*~
Furtuni
de gânduri s-au zdrelit pe frunte
Zac
vise tolănite, ca nouri printre riduri
Și,
nu-i putere ca să poată să le-nfrunte,
Că-i
opintită printre lucruri mai mărunte,
Și-orice
voință ascunsă după-nalte ziduri,
În
suflete ne lasă viduri...
Pe
umeri se aștern anotimpurile-n ruine
Se
stinge soarele în ochii mei fierbinți...
Dorințe
neîmplinite sunt nisipuri beduine,
Ce
m-acoperă încet în apusurile carmine,
Respirația-mi
rămâne să șuiere-ntre dinți...
Vino,
cu o vorbă să m-alinți...
Tăcerile
îmi curg, dor singurătățile-n izvor,
Ascult
pământul sub talpa mea cum geme...
Închise
mi-s speranțele, am vise sub zăvor,
Colilie-i
iarba, părând cândva verde covor,
Ostatec
mi-este timpul, pitit parcă se teme...
Din
neguri, cine să mă cheme ?
Văd
dansul veștedelor frunze, ploile pe glie,
Mustesc
și-n mine, de vie parcă-n viermuire...
Ating
cu vărful degetului abis de melancolie,
Înot
în ceara stelelor cum îs scurse în pustie,
Sperând
că, rupând poate orice-mprejmuire,
Apărea-vei
tu, dulce plăsmuire...
~*~
___
_________ NORA _____________
versuri
din vol. _ „Gânduri pe malul tăcerii” _
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu