Despre
Statele Unite ale Europei și minciuna pictată în culorile adevărului
Acad.
Eugen Mihăescu
17
Noiembrie 2024
„ Această țară care a fost odată a noastră și astăzi
este a nimănui…” (Emil Cioran)
M-am gândit să scriu un articol despre ultima carte a
lui Philippe de Villiers, „Mémoricide” (Uciderea memoriei). Mai bine spus
despre unul dintre capitole, în care povestește cum a ajuns să scotocească în
arhive și să consulte documentele desecretizate ale creării Uniunii Europene.
Philippe de Villiers este un om politic și scriitor
francez, descendent al unei familii aristocratice, care își poate atesta
existența încă din anul 1066. Este originar din vestul Franței, din regiunea
Vendée, una dintre cele mai conservatoare din Hexagon. Una dintre puținele care
își cinstește martirii monarhiști arși de vii de revoluționari în 1793. Familia
de Villiers a dat Franței ostași de frunte de la 1870 până în 1940, care
"au contribuit cu sângele lor și generație după generație au intrat în
serviciu (militar) înainte să se prăbușească pe câmpul de onoare, sub cele trei
regimuri pe care le-a cunoscut Franța milenară.”
Philippe de Villiers este absolventul Școlii Naționale
de Administrație și toată viața a făcut politică în Vendée, ca prefect sau
președinte de consiliu general, la Paris ca deputat al Adunării Naționale sau
ca ministru, la Parlamentul European, acolo unde l-am cunoscut și eu prin 2006,
când senatorii și deputații români erau acreditați ca observatori. Îmi amintesc
că i-am spus, prezentându-i colegii mei, că "am intrat și noi în Europa!”
„În ce ați intrat, în ce ați intrat?” m-a întrebat
atunci de Villiers hâtru, uitându-se curios la talpa propriului pantof…
Philippe de Villiers întruchipează ceea ce numim un adevărat suveranist.
„Mémoricide” a apărut la editura Fayard săptămâna
trecută și conduce în topul vânzărilor de carte. Eu am găsit-o cu chiu cu vai
într-un chioșc de presă, pentru că în librării a dispărut deja și se așteaptă
retipărirea. În eseul denumit „Le Mensonge” (Minciuna), de Villiers povestește
că a fost incitat să caute în arhive cum s-a născut Uniunea Europeană de o
discuție cu Couve de Mourville, ministru de externe în guvernul lui Charles de
Gaulle și senator în acel moment: „L-am întrebat despre geneza «construcției
europene». Atunci, tonul precaut, laconic s-a schimbat. Vulcanul s-a trezit de
sub gheață. Își ridică brațele către cer: Ah, Europa! «Europa Părinților
Fondatori»! Dragă Philippe, dacă doriți să aflați, ar fi suficient să trageți
de fir și totul se va dezvălui… De fir? Dar de ce fir? De firul minciunii…”.
Un profesor de la Sorbona i-a sugerat lui de Villiers
că „firul” despre care vorbea de Mourville s-ar afla în arhivele desecretizate.
Am tradus și vă citez ce a descoperit autorul în documentele pe care le-a
cercetat: „Europa s-a născut din câteva înghițituri, într-un ceai. Ea a ieșit
dintr-un pahar de coniac odată cu un mic tânăr, care și-a trăit copilăria în
lumea vinului ars. De Gaulle comenta ironic - să înțelegeți că este vorba
despre Jean Monnet (părintele Uniunii Europene) - Jean Monnet făcea un coniac
foarte bun. Păcat că nu s-a mulțumit cu această ocupație. Chiar așa, tânărul
Monnet vedea lucrurile în mare. A părăsit pivnițele și s-a mutat în Anglia. A
trecut din vie în sălile Bursei. Când a venit războiul din 1914, s-a scutit de
serviciul militar. A fost chemat la ordin de Clemenceau: Ce faceți acolo,
tinere? Lucra la banca Lazard din Londra. Unde s-a îmbogățit și a adus și
câteva servicii Albionului. Reperat de englezi, a fost înnobilat devenind
baronetul Monnet. I se spunea Mister Monnet of Cognac.
Anglia nu i-a fost îndeajuns. A debarcat în Statele
Unite. Și acolo, în 1934, și-a invitat la cină asociatul cu care înființase o
bancă. I-a răpit nevasta asociatului, Silvia de Bondini. Ea și-ar fi dorit să
se căsătorească, ceea ce nu era posibil pentru că dreptul italian al mariajului
indisolubil se opunea, ținând cont că doamna era italiancă. Cei doi au zburat
la Moscova. S-au căsătorit în Piața Roșie. Deci, un fel de mariaj sovietic. E
alegoric. Merci Stalin! După nuntă, cei doi s-au întors în America.
În 1941, cuplul s-a instalat la Washington. Acolo a
început totul. Monnet s-a strecurat în cabinetul lui Roosevelt. În Biroul Oval
al președintelui Statelor Unite au fost desenate planurile Pieței Comune,
uniunea cărbune-oțel. Și tot în biroul lui Roosevelt o notă din 1943 - pe care
am găsit-o - a fost compusă și citită pentru prima dată: Pentru ca pacea să fie
posibilă, trebuie evitat cu orice preț ca statele europene să-și regăsească
suveranitatea națională. Este nevoie de un mare ansamblu atlantic. Și tot din
biroul lui Roosevelt s-au grăbit să-l trimită pe Monnet ca să-l vadă pe de
Gaulle. Când a revenit, l-a prevenit pe consilierul lui Roosevelt, Hopkins:
Acest om este periculos. Este împotriva reconstrucției europene. Trebuie
distrus.
În biroul lui Roosevelt s-a născut ideea Statelor
Unite ale Europei, care ar fi devenit complementare Statelor Unite ale
Americii. Se va copia America în Europa în așa măsură încât instanța executivă
se va numi Comisie, asemenea agențiilor federale americane. Se va pronunța în
fiecare an Starea Uniunii, ca în Statele Unite. Se va face tot ceea ce fac
americanii cu aceeași semantică, aceeași mecanică oligarhică. O copie perfectă.
Expresia Părinții fondatori nu e întâmplătoare. Dacă vreți să înțelegeți mai bine
cum s-a născut ideea europeană, meditați la cuvintele lui Jean Monnet din
Memoriile sale: Oare am fost destul de clar? Comunitatea pe care o creăm nu își
are scopul în sine. Națiunile suverane din trecut nu pot deveni și rămâne
cadrul problemelor de astăzi. Și comunitatea ea însăși, pe care o creăm nu este
decât o etapă spre formele de organizare a lumii de mâine. Este vorba deci
numai de o etapă? Desenul, încă din acea perioadă, imagina o piață planetară de
massă, în care politica era abolită, totul se subordona relațiilor economice.
Ideea europeană s-a născut deci în America, în Biroul
Oval. Este o idee americană. Jean Monnet nu a fost inspiratorul ei, ci agentul.
El a petrecut cel de Al Doilea Război Mondial în America. Având statut de
bancher de afaceri. A participat la reuniunile cele mai secrete din cabinetul
lui Roosevelt. Devenind umbra acestuia asupra Europei…
… În 1955, Monnet a creat Comitetul de acțiune pentru
Statele Unite ale Europei. Timp de zece ani a încasat bani americani de la
Fundația Ford, prin Departamentul de Stat și Banca Chase Manhattan. Acești bani
vor finanța, în 1963, lobby-ul pe care l-a făcut Monnet pentru
neutralizarea tratatului încheiat la
Élysée de de Gaulle și Adenauer. Washingtonul se opunea ideii de Europa a
statelor suverane. Și Jean Monnet a fost cel care, finanțat de CIA pentru
operațiunea de sabotaj, i-a convins pe parlamentarii germani să propună în
Bundestag redactarea unui preambul atlantist și supranațional, golind tratatul
de filozofia sa autentic europeană”.
Poate că articolul acesta nu folosește la nimic.
Românii sunt atât de disperați să fie „occidentali”, „europeni”, încât
proiectul Statelor Unite ale Europei, aflat în faza sa finală, le pare soluția
ideală. Ei nu sunt conștienți că astfel România va deveni o provincie într-o
masă informă, fără istorie, destrăbălată, fără teamă de Dumnezeu!
Românii au nevoie de un președinte care să le redea
mândria de a fi român. Este vreun candidat capabil să facă asta? Nu cred că
este vreunul în stare să conducă țara în vremurile acestea în care minciuna este pictată în culorile adevărului.
Atunci când ne punem întrebarea încotro ne îndreptăm, singurul răspuns pare să
fie: cu oiștea în gard.
-------------------------------------------
Sursa -
https://www.activenews.ro/stiri/Eugen-Mihaescu-Incotro-Despre-Statele-Unite-ale-Europei-si-minciuna-pictata-in-culorile-adevarului-193140
- 11 noiembrie 2024
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu