Trecând prin acest labirint al
existenţei noastre, nu de puţine ori ne întrebăm: cine suntem? cum suntem?
Ca să răspundem la aceste
întrebări, trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne întoarcem în interiorul
fiinţei noastre, la rădăcinile existentului nostru; numai aşa ne-am putea
răspunde la întrebările care ne macină viaţa.
Când am primit cele două
manuscrise ale scriitorului Ben Todică, mi-am spus, din prima clipă, că trebuie
să merg la originile copacului unde a prins viaţă acest emigrant român din
îndepărtata Australie, care nu oboseşte în sufletul său să se reîntoarcă acasă,
acolo unde visele şi inima au prins aripi spre cunoaştere.
Departe de ţară Ben Todică şi-a redescoperit
ţara, trecând prin experienţe culturale generate de culturi diferite. Acolo a
învăţat o altă istorie, o altă dimensiune a valorii, strecurându-se precum
„licuriciul prin întuneric” cum a ştiut mai bine, pentru a-şi împlini visele.
S-a născut la 23 noiembrie 1952,
în satul Iezăr, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul Auricăi şi al lui
Gheorghe Todică.
După anii 1955 părinţii pleacă
din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl, Gheorghe Todică,
a început să lucreze la exploatările de fier de la Ocna de Fier, apoi la minele
de uraniu din Ciudanoviţa.
Pe pământ australian (la
Melbourne), a poposit în 1980, deşi îşi
dorea să ajungă în Suedia. Ajuns în Australia, viaţa lui Ben Todică, s-a
desfăşurat, fără încetare pe două planuri paralele.
Alături de Ming, soţia sa şi de
cei trei copii, şi-a creat în Australia, dar nu numai, un univers al armoniei,
al păcii interioare după care tânjesc mulţi.
Personalitatea scriitorului Ben
Todică se încadrează în acea orientare a românilor aflaţi dincolo de hotarele
ţării, de a contribui la dezvoltarea culturii româneşti, pentru promovarea
valorile spirituale ale poporului nostru şi pentru definirea lor în contextul
multicultural al ţării de adopţie.
Cartea „Între două lumi”, defineşte prin titlu, dubla trăire a
autorului, determinată de liniile destinului său, oferindu-ne o felie de viaţă
din ţara în care s-a născut, a cunoscut bucuriile copilăriei, dragostea şi
mângâierea părinţilor, succesul începuturilor artistice şi o a doua parte consemnată
de scriitor din cea în care trăieşte şi în care şi-a concretizat visurile.
Nota dominantă a volumului este
patriotismul. Un patriotism ce exclude declaratismul, izvorând din întreaga lui
fiinţă, din dorul şi dragostea pentru ţara sa şi din mândria de a fi român.
De altfel, la prima ediţie a
volumului „Între două lumi”, editat de poeta Mariana Gurza, scriitorul Ben Todică
a ales un citat din Petre Ţuţea, drept motto semnificativ pentru evidenţierea
sentimentului naţional al scriitorului: „sunt român şi ca român mă socot
buricul pământului. Că, dacă n-aş fi român n-aş fi nimic…Sunt român prin
vocaţie, că altfel nu pot să ies. Tot ceea ce gândesc devine românesc.”
La volumul editat de Editura
Muşatinia, în 2012, scriitorul Ben Todică şi-a ales ca motto un citat din „Viaţa pe un peron” de Octavian Paler :
„Viaţa însăşi e o stare de
tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un
tren…eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e
necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc să se prindă nici de
scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren… Şi fiecare uită, poate, un
singur lucru… că trenurile astea nu duc nicăieri… cel care a ocupat un loc la
fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu
cel care vine abia cu următorul tren… în cele din urmă se vor întâlni toţi
undeva, într-un deşert, unde chiar șinele se transformă în nisip… în loc să se
uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi”.
În suita de reflecţii, meditaţii
şi povestiri care alcătuiesc această carte, Ben Todică punctează valorile
inestimabile ale poporului său: Brâncuşi, Eminescu, Creangă etc. demonstrând
contribuţia lor la viaţa spirituală a românilor.
În concepţia autorului nimic nu
se face fără credinţa în Dumnezeu (Cheia, p.26).
Condeiul său ne lasă ca moştenire
păstrarea fiinţei naţionale – în orice condiţie te-ai afla – aprecierea
valorilor, păstrarea patrimoniului naţional şi obligaţia de-a o lăsa
urmaşilor, drept testament, demnitatea şi verticalitatea unui popor ce şi-a
apărat ţara, credinţa şi tradiţia de-a lungul timpului.
Emilia Ţuţuianu Dospinescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu