Cătălin Afrasinei
timpul meu a fost
nu-mi mai venea să trăiesc nici măcar în vis
foarte mulţi dintre cei cunoscuţi de mine
au murit cu mult înainte
zeci de mii de localnici se adunaseră
pentru a-l întâmpina pe tovarăşul
când are să fie ovaţionat de întreaga sicilie
o mie de copii dispăruseră
printre cioburile unui destin
căruia zadarnic m-am străduit a-i face faţă
printre cioburile de la ultimul geam spart
de la şcoala fantomelor verzi
înţepenite pe holuri spre dincolo
aud vocea recunoştinţei
,, ai rămas singurul profesor din lume
care colecţionează cioburi silindu-se
să le aşeze într-un
destin
semeni cu ceauşescu în sicilia’’
nu-ţi fă prea multe mustrări de conştiinţă
ceauşescu a fost un om bun
& regele a fost şi chiar mai trăieşte observând
cu duioşie şi candoare cele trei-patru generaţii
sacrificate fără nici un ideal poate doar acela
de a zice mersi că mai suntem în viaţă
zi mersi că eşti unicul om din lume
care merge singur pe străzi
când străzile se mută nu se ştie unde
oraşele dispar nu se ştie cum
judecătorii nu mai judecă
lumea nu se ştie de ce mai există
nu mai am somn fără memoria lucrurilor
care urmează să se-ntâmple pe drumul
fără început şi fără sfârşit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu