UN PROIECT AL CONSTITUȚIEI DACOROMÂNIEI

UN PROIECT AL CONSTITUȚIEI DACOROMÂNIEI
Dr. Geo Stroe
CONSTITUŢIA DACOROMÂNIEI
(p r o i e c t)
TITLUL I Art. 1 Principii generale, Statul
(1) DacoRomânia este stat naţional, zamolsian-creștin-ortodox, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, succesor al statelor Atlanților, Ramanilor, Pelasgilor, Valahilor, Tracilor, Geților și Dacilor.
(2) Forma de guvernămînt a statului dacoromân este republica.
(3) DacoRomânia este stat de drept, democratic şi social, zamolsian-creștin-ortodox, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, libertatea de credință și conștiință, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Art. 2 Suveranitatea
(1) Suveranitatea naţională aparţine naţiunii dacoromâne, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum.
(2) Suveranitatea nu este transmisibilă, nici parţial, nici în integralitatea sa.
(3) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Art. 3 Teritoriul
(1) Teritoriul DacoRomâniei este inalienabil, indivizibil şi netransmisibil.
(2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
(4) Pe teritoriul statului dacoromân nu pot fi strămutate sau colonizate sau relocate populaţii străine.
Art. 4 Unitatea naţiunii şi egalitatea între cetăţeni
(1) Statul are ca fundament unitatea și solidaritatea naţiunii dacoromâne, credința zamolsian-creștin-ortodoxă.
(2) DacoRomânia este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.
Art. 5 Cetăţenia
(1) Cetăţenia dacoromână se dobîndeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică.
(2) Cetăţenia dacoromână nu poate fi retrasă aceluia care a dobîndit-o prin naştere.
(3) Dacoromânitatea cuprinde pe toţi dacoromânii din ţară şi din întreaga lume şi nu are frontiere politice sau administrative.
Art. 6 Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, a tradiţiilor lor culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni dacoromâni.
6) Idealul reîntregirii neamului într-o DacoRomânie paşnică, unește voința națiunii de o parte și de alta a granițelor politice temporare, iniţial ca un spaţiu comun al identității, al limbii și culturii, precum și al securității și apărării comune a memoriei naționale.
Art. 6 Dreptul la identitate
(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, a tradiţiilor lor culturale, lingvistice şi religioase.
(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni dacoromâni.
Art. 7 Dacoromânii din străinătate
Statul sprijină întărirea legăturilor cu dacoromânii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaţiei statului ai cărui cetăţeni sunt.
Art. 8 Pluralismul, partidele politice
(1) Pluralismul în societatea dacoromânească este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectînd suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei.
Art. 9 Obștile dacoromânești, universităţile, sindicatele, organizațiile nonguvernamentale - asociațiile și fundațiile
(1) Obștile dacoromânești, universităţile, sindicatele, organizațiile nonguvernamentale - asociațiile și fundațiile se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condiţiile legii. Ele contribuie la promovarea identității naționale, eternizarea valorilor temporale dacoromânești, la educaţia şi cunoaşterea umană, la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, temporale, economice, sociale, a creativităţii, precum şi la dezvoltarea cunoaşterii, la creşterea solidarităţii umane.
Art. 10 Relaţii internaţionale
DacoRomânia întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.
Art. 11 Dreptul internaţional şi dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Art. 12 Simbolurile naţionale
(1) Drapelul DacoRomâniei este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordinea următoare începînd de la lance: roşu, galben, albastru, peste care este brodat un dragon dacic tricolor avînd capul orientat spre lance în culorile albastru, galben, roşu.
(2) Ziua naţională a DacoRomâniei este 1 Decembrie.
(3) Imnul naţional al DacoRomâniei este "Tricolorul".
(4) Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.
Art. 13 Limba oficială
În România, limba oficială este limba dacoromână.
Art. 13 Capitala
Capitala României este municipiul București, pînă cînd va fi construită noua capitală, DacoRomâniDava, în județul Covasna, care va deveni capitala de vară.
TITLUL II, Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale
CAPITOLUL I, Dispoziţii comune
Art. 15 Universalitatea
(1) Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Art. 16 Egalitatea în drepturi
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
(4) Foști cetățeni din Uniunea Europeană care sunt numai cetățeni dacoromâni au dreptul de a alege și de a fi aleși în autoritățile administrației publice locale.
Art. 17 Cetăţenii dacoromâni în străinătate
(1)Cetăţenii dacoromâni se bucură în străinătate de protecţia statului dacoromân şi trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelora ce nu sunt compatibile cu absenţa lor din ţară.
(2) Cetăţenii dacoromâni de dincolo de granițele politice ale DacoRomâniei au dreptul, la cerere să primească cetățenia dacoromână în condițiile legii, dacă sunt de origine dacoromână, ascendenții lor au avut anterior cetățenia dacoromână, indiferent de locul nașterii.
Art. 18 Cetăţenii străini, militarii străini şi apatrizii
(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în DacoRomânia se bucură de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.
(2) Pentru militarii străini este inadmisibilă impunerea imunității juridice pe teritoriul României
(3) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor la care DacoRomânia este parte.
Art. 19 Extrădarea şi expulzarea
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din DacoRomânia.
(2) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(3) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.
Art. 20 Tratatele internaţionale privind drepturile omului
(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care DacoRomânia este parte.
(2) Dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care DacoRomânia este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările interne.
Art. 21 Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei, fără plată, pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
CAPITOLUL II, Drepturile şi libertăţile fundamentale
Art. 22 Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică
(1) Dreptul la viaţă, precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisă.
Art. 23 Libertatea individuală
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plînge altui judecător, care este obligat să se pronunţe prin hotărîre motivată. Prelungirea arestării se aprobă numai de instanţa de judecată.
(5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau nu mit din oficiu.
(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut.
(7) Persoana arestată are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(8) Pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decît în condiţiile şi în temeiul legii organice.
(10) Sancțiunea privativă de libertate nu poate fi decît de natură penală.
Art. 24 Dreptul la apărare
(1) Dreptul la apărare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Art. 25 Libera circulaţie
(1) Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.
(2) Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
Art. 26 Viaţa intimă, familială şi privată
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.
(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.
Art. 27 Inviolabilitatea domiciliului
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămîne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarele situaţii:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărîri judecătoreşti;
b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
c) apărarea securității naţionale sau a ordinii publice;
d) prevenirea răspîndirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de un judecător şi se efectuează în condițiile și în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afară de cazul infracțiunilor flagrante.
Art. 28 Secretul corespondenţei
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor corespondenţe şi trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare electronice este inviolabil.
Art. 29 Libertatea conştiinţei
(1) Libertatea gîndirii şi a opiniilor, la identitatea și conștiința naţională, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrîns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii.
(4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.
(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.
(7) Biserica Națională Zamolsian-Creștin-Ortodoxă a DacoRomâniei este unica biserică de stat.
Art. 30 Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gîndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii; nici o publicaţie nu poate fi suprimată.
(4) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
(5) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(6) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(7) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la conştiinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
Art. 31 Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.
(3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurilor de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţională.
(4) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
(5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică.
Art. 32 Dreptul la învăţătură și la cultură
(1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţămîntul general obligatoriu, prin învăţămîntul liceal şi prin cel profesional, prin învăţămîntul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi perfecţionare.
(2) Învăţămîntul de toate gradele se desfăşoară în limba română. În condiţiile legii, învăţămîntul se poate desfăşura paralel şi într-o limbă de circulaţie internaţională.
(3) Dreptul persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale de a învăţa limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.
(4) Învăţămîntul de stat este gratuit, potrivit legii.
(5) Instituţiile de învăţămînt, inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Nici o universitate, fundaţie sau asociaţie cultural-ştiinţifică nu poate fi interziză.
(6) Autonomia universitară, precum şi cea a obștilor, fundațiilor și societăţilor care desfășoară educaţia permanentă prin activităţi cultural-știinţifice este garantată.
(7) Statul asigură libertatea învăţămîntului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţămîntul religios este organizat şi garantat prin lege.
Art. 33 Accesul la cultură
(1) Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii.
(2) Libertatea persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea și de a accede la valorile culturii naționale și universale nu poate fi îngrădită.
(3) Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, inclusiv tradiționale, zamolsiene, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale, dezvoltarea creativității contemporane, promovarea valorilor culturale și artistice ale DacoRomâniei în lume.
Art. 34 Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.
(3) Organizarea asistenţei medicale şi a dreptului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanelor se stabilesc potrivit legii.
Art. 35 Dreptul la un mediu sănătos
(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.
(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.
(3) Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător.
Art. 36 Dreptul de vot
(1) Cetăţenii au drept de vot de la vîrsta de 18 ani, împliniţi pînă în ziua alegerilor inclusiv.
(2) Dacoromânii de altă cetăţenie decît cea dacoromână, dar sunt de naționalitate dacoromână, care s-au născut, au trăit, au muncit sau au învăţat în limba dacoromână în ţară, au drept de vot în DacoRomânia, pe teritoriul acesteia.
(3) Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nici persoanele condamnate, prin hotărîre judecătorească definitivă, în tară sau în străinătate, la pierderea drepturilor electorale.
(4) Dacoromânii care au obținut o altă cetățenie decît cea dacoromână, ori fac parte din societăți secrete, conjurații internaționale în care depun un alt jurământ decît cel de loialitate față de națiunea dacoromână, pierd dreptul de vot.
Art. 37 Dreptul de a fi ales
(1) Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în Art. 16 alineatul (3), dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 37 alineatul (3).
(2) Candidaţii trebuie să fi împlinit, pînă în ziua alegerilor inclusiv, vîrsta de cel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organele locale şi vîrsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţia de Preşedinte al DacoRomâniei.
(3) Dacoromânii care au obținut o altă cetățenie decît cea dacoromână, ori fac parte din societăți secrete, conjurații internaționale în care depun un alt jurământ decît cel de loialitate față de națiunea dacoromână pierd dreptul de a fi ales și de a primi funcții, inclusiv onorifice, de orice fel în structura statului dacoromân.
(4) Cetățenii dacoromâni au dreptul de a alege și de a fi aleși în Parlamentul European.
(5) În acest sens se elaborează liste naționale uninominale ale candidaților, iar cei care obțin cel mai mare număr de voturi în ordinea locurilor rezervate DacoRomâniei în Parlamentul European.
(6) Dacoromânii care au obținut o altă cetățenie decît cea dacoromână, ori fac parte din societăți secrete, conjurații internaționale în care depun un alt jurământ decît cel de loialitate față de națiunea dacoromână pierd dreptul de a fi ales în Parlamentul European și de a primi funcții, inclusiv onorifice, de orice fel în structura Uniunii Europene.
Art. 38 Dreptul la timp și la identitate națională
(1) Dacoromânii au dreptul de a fi contemporani cu timpul lor. Fiecare are dreptul să ceară să-i fie respectat timpul său de viață în toate domeniile de activitate; cel prejudiciat în timpul său are dreptul de a cere despăgubiri în instanță.
(2) Nimeni nu poate să oblige pe dacoromâni să renunțe, să preia sau să impune o altă identitate decît cea asumată în deplină conștiință a persoane fizice la identitatea proprie; cei prejudiciați in identitatea sa de alte persoane poate cere despăgubiri în instanță.
Art. 39 Libertatea întrunirilor
Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
Art. 40 Dreptul de asociere
(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei DacoRomâniei sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, Avocatul naţiunii, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile de orice fel, universităţile, fundaţiile sau sindicatele cu caracter secret sunt interzise.
(5) Cetățenii dacoromâni care sunt membri ai societăților de la alineatele de mai sus nu mai au dreptul de a fi aleși, numiți sau de a se asocia în alte structuri ale statului dacoromân.
Art. 41 Munca şi protecţia socială a muncii
(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.
(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămînal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice.
(3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore.
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.
(5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.
Art. 42 Interzicerea muncii forţate
(1) Munca forţată este interzisă.
(2) Nu constituie muncă forţată:
a) activitățile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare, precum și cele desfăşurate, potrivit legii, în locul acestora din motive religioase sau de conștiință;
b) munca unei persoane condamnate, prestată în condiţii normale, în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată;
c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol, precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale stabilite de lege.
Art. 43 Dreptul la grevă
(1) Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
(2) Legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
Art. 44 Protecţia proprietăţii private
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.
(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobîndi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.
(6) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii. Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(7) Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă.
(9) Dacă într-o cauză instanța judecătorească constată că dobîndirea este ilicită, iar îmbogățirea nu are just temei, judecătorul are dreptul de a confisca averea nejustificată și a o trece în proprietatea statului.
(10) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii trebuie confiscate numai în condiţiile legii.
Art. 45 Libertatea economică
Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.
Art. 46 Dreptul la moştenire
Dreptul la moştenire este garantat.
Art. 47 Nivelul de trai
(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţă socială prevăzute de lege.
Cetățenii au dreptul și la măsuri de asistență socială, potrivit legii.
Art. 48 Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, bărbat și femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(2) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.
(3) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie.
Art. 49 Protecţia copiilor şi a tinerilor
(1) Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor.
(2) Statul acordă alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu dizabilități. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.
(3) Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.
(4) Minorii sub vîrsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.
(5) Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politică, socială, economică, culturală şi sportivă a ţării.
Art. 50 Dreptul de petiţionare
(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.
(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.
(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.
(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.
Art. 51 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.
(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvîrşite în procesele penale. Răspunderea statului este stabilită în condițiile legii și nu înlătura răspunderea magistraților care și-au exercitat funcția cu rea-credință, abuz sau neglijență.
Art. 52 Restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restîns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrîngerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
CAPITOLUL III, Îndatoririle fundamentale
Art. 53 Fidelitatea faţă de țară
(1) Fidelitatea faţă de ţară este sacră.
(2) Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurămîntul cerut de lege.
Art. 55 Apărarea ţării
(1) Cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere DacoRomânia.
(2) Condițiile privind îndeplinirea îndatoririlor militare se stabilesc prin lege organică.
(3) Cetățenii pot fi încorporați de la vîrsta de 20 de ani și pînă la vîrsta de 35 de ani, cu excepția voluntarilor, în condițiile legii organice.
(4) În temeiul dreptului legitimei apărări, a dreptului și obligației de apărare a națiunii și a statului, conform doctrinei apărării întregului popor, se constituie Garda DacoRomână – ca gardă a unităților administrativ- teritoriale ale țării și Oastea cea Mare ca Rezervă a Oștirii constituită din militari în rezervă și în retragere în subordinea Statului Major General, în condițiile legii organice.
Art. 56 Contribuţii financiare
(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale.
Art. 57 Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.
CAPITOLUL IV, Avocatul DacoRomânităţii
Art.58 Numirea şi rolul
(1) Avocatul DacoRomânităţii este ales de Parlamentul Obștilor Dacoromânităţii, pe o durată de 7 ani, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor dacoromânilor din ţară și din afara ei. Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul DacoRomânităţii se stabilesc prin lege organică.
(2) Avocatul DacoRomânităţii nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățămîntul superior.
Art.59 Exercitarea atribuţiilor
(1) Avocatul DacoRomânităţii îşi exercită atribuţiile din oficiu sau la cererea persoanelor lezate în drepturile şi libertăţile lor, în limitele stabilte prin lege.
(2) Autorităţile publice sunt obligate să asigure Avocatul DacoRomânităţii sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor sale.
Art.60 Raportul în faţa Parlamentului
Avocatul DacoRomânităţii prezintă Parlamentului DacoRomâniei rapoarte anual sau ori de cîte ori starea dacoromânităţii o impune. Rapoartele pot conţine recomandări privind legislaţia dacoromânească sau alte măsuri de altă natură pentru ocrotirea drepturilor și libertăţilor dacoromânilor din întreaga lume, ori recomandări pentru factorii de decizie pe plan intern, pentru ţările vecine, pe plan european, pentru alte ţări în care trăiesc şi muncesc dacoromânii, precum şi pe plan internaţional, pe bază de reciprocitate sau pentru respectarea tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care DacoRomânia şi statele respective sunt parte.
TITLUL III, Autorităţile publice
CAPITOLUL I, Parlamentul
SECŢIUNEA 1, Organizare şi funcţionare
Art. 61 Rolul şi structura
(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al naţiuni dacoromâne şi unica autoritate legiuitoare a ţării.
(2) Parlamentul este alcătuit din Senatul Naţiunii (maxim 100 de senatori ) şi Camera Deputaţilor (maxim 300 de deputați).
(3) Preşedintele DacoRomâniei este şi Preşedintele onorific al Camerelor reunite în ședință ale Parlamentului ca simbol de prim ales al națiuni.
(4) Preşedintele Senatului Națiunii în absența președintelui DacoRomâniei conduce sedințele comune ale celor două camere.
Art. 62 Alegerea Camerelor
(1) Senatul Naţiunii este ales prin vot uninominal universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, de întreaga dacoromânitate, potrivit legii electorale, pe baza unei liste uninominale la nivelul întregii țări și al dacoromânității cu drept de vot. Lista este deschisă pentru toți dacoromânii din țară și din întreaga lume. Camera Deputaţilor este aleasă prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, de către cetăţenii
dacoromâni din ţară potrivit legii electorale, pe baza votului uninominal pe liste dintr-un colegiu electoral teritorial local din DacoRomânia.
(2) Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării respectînd proporția de 1 senator la 3 deputaţi.
(3) Sub egida Parlamentului DacoRomâniei funcţionează permanent Biroul Electoral al Dacoromânităţii, care dă expresie voinţei naţionale prin organizarea alegerilor prezidenţiale, parlamentare, locale, a referendumurilor şi a sondajelor de opinie pe probleme naţionale şi internaţionale.
Art. 63 Durata mandatului
(1) Senatul Naţiunii este ales pentru un mandat de 7 ani, iar Camera Deputaţilor este aleasă pentru un mandat de 5 ani, care poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
(2) Alegerile pentru Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor se desfăşoară în cel mult trei luni de la expirarea mandatului.
(3) Parlamentul nou ales se întruneşte, la convocarea Preşedintelui DacoRomâniei, în cel mult 20 de zile de la alegeri.
(4) Mandatele Senatului Naţiunii şi al Camera Deputaţilor se prelungesc pînă la întrunirea legală a noului Parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice.
(5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament.
(6) Nimeni, niciodată, în nici o împrejurare, nu poate dizolva Parlamentul ales al DacoRomâniei. Reînnoirea sa se face în mod natural, periodic, prin alegeri libere și democratice, după o perioadă de 7 ani pentru Senatul Națiunii, respectiv după 5 ani pentru Camera Deputaților.
Art. 64 Organizarea internă
(1) Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu, sancţionat de Curtea Constituţională. Prevederile constatate a fi neconstituţionale de către Curtea Constituţională sunt și rămîn nule, Parlamentul urmînd a stabili prevederi conforme cu spiritul prezentei Constituţii. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent pe durata mandatului. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere.
(4) Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecărei Camere.
Art. 65 Şedinţe comune
(1) Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor lucrează în şedinţe separate şi în şedinţe comune. În şedinţele comune, lucrările se desfăşoară potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor.
(2) Camerele se întrunesc în şedinţă comună pentru:
a) primirea mesajului Preşedintelui DacoRomâniei;
b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat;
c) declararea mobilizării generale sau parţiale;
d) declararea stării de război;
e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare;
f) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Securitate şi Apărare al DacoRomâniei şi ale Curţii de Conturi;
g) numirea, la propunerea Preşedintelui DacoRomâniei, a directorului Serviciului DacoRomân de Informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestui serviciu;
h) examinarea rapoartelor Avocatului DacoRomânității;
i) îndeplinirea unor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună.
Art. 66 Sesiuni
(1) Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii iunie. A doua sesiune începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfîrşitul lunii decembrie.
(2) Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor se întrunesc şi în sesiuni extraordinare, la cererea Preşedintelui DacoRomâniei, a biroului permanent al fiecărei Camere, ori a cel puţin o treime din numărul senatorilor sau al deputaţilor.
(3) Convocarea Camerelor se face de preşedinţii acestora.
Art. 67 Actele juridice şi cvorumul legal
Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor adoptă legi, hotărîri şi moţiuni, în prezenţa majorităţii membrilor.
Art. 68 Caracterul public al şedinţelor
(1) Şedinţele celor două Camere sunt publice.
(2) Camerele pot hotărî ca anumite şedinţe să fie secrete.
SECŢIUNEA A 2-A, Statutul senatorilor şi al deputaţilor
Art. 69 Mandatul reprezentativ
(1) În exercitarea mandatului, senatorii şi deputaţii sunt în serviciul naţiunii dacoromâne.
(2) Orice mandat imperativ este nul.
Art. 70 Mandatul senatorilor şi al deputaţilor
(1) Senatorii şi deputaţii intră în exerciţiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiţia validării.
(2) Calitatea de senator sau de deputat încetează la data întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompatibilitate sau de deces.
Art. 71 Incompatibilităţi
(1) Nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, președinte, senator şi deputat.
(2) Calitatea de președinte, senator sau de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate.
(3) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Art. 72 Imunitatea parlamentară
(1) Senatorii și deputaţii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Senatorii și deputații pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatuluji, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecata penală se pot face numai de către Parchetul de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție. Competența de judecată aparține Curții Supreme de Justiție.
(3) În caz de infracţiune flagrantă, senatorul sau deputatul poate fi reţinut şi supus percheziţiei. Ministrul justiţiei va informa neîntîrziat pe preşedintele camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
SECŢIUNEA A 3-A, Legiferarea
Art. 73 Categorii de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare.
(2) Legile constituţionale sunt cele de revizuire a Constituţiei.
(3) Prin lege organică se reglementează:
a) sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente;
b) organizarea şi funcţionarea partidelor politice;
c) statutul senatorilor și deputaților, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului DacoRomâniei şi a Consiliului Suprem de Securitate şi Apărare al DacoRomâniei;
f) regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al celei de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţămîntului;
o) organizarea administraţiei locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială
r) statutul minorităților naționale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care, în Constituţie, se prevede adoptarea de legi organice.
Art. 74 Iniţiativa legislativă
(1) Iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, senatorilor, deputaţilor, precum şi unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot. Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti, precum și dacoromânilor de pretudindeni trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
(2) Nu pot face obiectul iniţiativei legislative a cetăţenilor problemele fiscale, cele cu caracter internaţional, amnistia şi graţierea.
(3) Guvernul îşi exercită iniţiativa legislativă prin transmiterea proiectului de lege către una dintre Camere.
(4) Senatorii, deputaţii şi cetăţenii care exercită dreptul la iniţiativă legislativă pot prezenta propuneri legislative numai în forma cerută pentru proiectele de legi.
(5) Propunerile legislative se supun întîi adoptării în Camera în care au fost prezentate.
Art. 75 Sesizarea Camerelor
(1) Se supun spre dezbatere și adoptare Camerei Deputaților, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi și propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaționale și a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum și proiectele legilor organice prevăzute la art.31 alineatul (5), art. 4 alineatul (3), art.55 alineatul (2), art.58 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), art.79 alineatul (2), art.73 alineatul (3), art,105 alineatul (2), art.117 alineatul (3), art118 alineatul (2) și (3), art.120 alineatul (2), art.126 alineatul (4) și (5) și art.142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii și adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului.
(2) Prima cameră sesizată se pronunță în termen de 45 de zile. Pentru coduri și alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depășirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propuneri legislative au fost adoptate.
(3) După adoptare sau respingere de către prima Camera sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.
(4) În cazul în care prima Camera sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competența sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă și cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgență.
(5) Dispozițiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător și în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competența decizională aparține primei Camere.
Art.76 Adoptarea legilor şi a hotărîrilor
(1) Legile organice şi hotărîrile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.
(2) Legile ordinare şi hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare cameră.
(3) La cererea Guvernului sau din proprie iniţiativă, Parlamentul poate adopta proiecte de legi sau propuneri legislative cu procedură de urgenţă, stabilită potrivit regulamentelor fiecărei Camere.
Art. 77 Promulgarea legii
(1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 30 de zile de la primire.
(2) Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.
(3) Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminarea sau de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.
Art. 78 Intrarea în vigoare a legii
Legea se publică în Monitorul Oficial al DacoRomâniei şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o data ulterioară prevăzută în textul ei.
Art.79 Consiliul Legislativ
(1) Consiliul Legislativ este organul consultativ de specialitate al Parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații. El ține evidența oficială a legislației României.
(2) Înființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Legislativ se stabilesc prin lege organică.
CAPITOLUL II, Preşedintele DacoRomâniei
Art. 80 Rolul Preşedintelui DacoRomâniei
(1) Preşedintele DacoRomâniei reprezintă statul dacoromân şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării, un simbol ca prim reprezentantul ales uninominal al dacoromânităţii din țară și din întreaga lume.
(2) Preşedintele DacoRomâniei veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societatea dacoromânității și instituțiile acestora.
(3) Președintele DacoRomâniei, în cooperare cu obștile dacoromânești, universitățile, asociațiile, fundațiile, academiile statului și ale dacoromânității, de stat și private, institute de cercetare științifică, de toate specialitățile, alte organizații nonguvernamentale civice, elaborează strategii și programe pe termen scurt, mediu, lung și foarte lung, privind principalele direcții de dezvoltarea ale țării, în domeniile politic, economic, social, cultural, educativ, de cercetare științifică, diplomatic, tehnic, militar, spiritual etc.
(4) Elaborează și prezintă în fața Parlamentului, în sinteză, împreună cu instituțiile specializate ale statului, inclusiv serviciile secrete, problemele privind starea națiunii dacoromâne din țară și din afara ei la un moment dat, ori pentru un anumit domeniu și concentrează toate propunerile la nivel național privind prognozele și orientările de perspectivă la nivel național în context internațional privind DacoRomânia.
(5). Preşedintele DacoRomâniei este şi președintele onorific al Senatului Naţiunii şi conduce sedinţele solemne ale celor două camere la care participă și Guvernul DacoRomâniei.
Art. 81 Alegerea Preşedintelui
(1) Preşedintele DacoRomâniei este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, pe o lista uninominală, la nivel național și al dacoromânității din întreaga lume. Propuneri pentru președinția DacoRomâniei pot face Senatul Naţiunii, Parlamentul Obștilor Dacoromânităţii, universități, fundații, asociații, alte instituţii de interes naţional, precum şi pe baza candidaturilor individuale, independente.
(2) Este declarat ales candidatul care a întrunit majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale.
(3) În cazul în care nici unul dintre candidaţi nu a întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a obţinut cel mai mare număr de voturi, indiferent de numărul votanților.
(4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al DacoRomâniei decît pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi şi succesive.
(5) Președintele DacoRomâniei trebuie să aibă numai cetățenie dacoromână.
Art. 82 Validarea mandatului şi depunerea jurămîntului
(1) Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al DacoRomâniei este validat de Curtea Constituţională ca secție din cadrul Curții Supreme de Justiție. Contestarea alegerii Președintelui DacoRomâniei se face la plenul Curții Supreme de Justiție.
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Senatului Națiunii și a Camerei Deputaţilor, în şedinţă comună, următorul jurămînt: ,,Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală şi materială a naţiuni dacoromâne, să respect Constituţia, legile ţării şi tradiţiile dacoromânităţii, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor dacoromâni şi ale dacoromânilor de pretudindeni, suveranitatea, independenţa, unitatea, identitatea şi integritatea teritorială a DacoRomâniei. Aşa să-mi ajute Dumnezeu și Zamolse!”
Art. 83 Durata mandatului
(1) Mandatul Preşedintelui DacoRomâniei este de 7 ani şi se exercită de la data depunerii jurămîntului.
(2) Preşedintele României îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de Preşedintele nou ales.
(3) Mandatul Preşedintelui DacoRomâniei poate fi prelungit de Parlamentul DacoRomâniei, prin lege organică, în caz de război, pînă la încheierea păcii sau în caz de catastrofă, cu încă un an de zile, maxim.
Art. 84 Incompatibilităţi şi imunităţi
(1) În timpul mandatului, Preşedintele DacoRomâniei nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică sau privată.
(2) Preşedintele DacoRomâniei se bucură de imunitate; prevederile art. 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător.
(3) Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui DacoRomâniei pentru înaltă trădare pentru încălcarea prevederilor Constituției și legilor țării, cu votul a cel puţin două treimi din numărul senatorilor şi deputaților. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare.
Art. 85 Numirea Guvernului
(1) Preşedintele Parlamentului DacoRomâniei desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament.
(2) În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, Preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului, după obţinerea votului nominal al Parlamentului.
(3) Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele DacoRomâniei va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru.
Art. 86 Consultarea Guvernului
Preşedintele DacoRomâniei poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanţă deosebită.
Art. 87 Participarea la şedinţele Guvernului
(1) Preşedintele DacoRomâniei poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaţii.
(2) Preşedintele DacoRomâniei poate prezida ședințele Senatului Națiunii dacă este invitat, precum și ședințele Guvernului de la alineatul (1) la care participă din proprie inițiativă, precum și alte ședințe ale Guvernului dacă este invitat.
Art. 88 Mesaje
Preşedintele DacoRomâniei adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice și la starea naţiunii în primul trimestru al anului și ori de cîte ori este necesar.
Art. 89 Autodizolvarea Parlamentului
(1) Parlamentul vechi nu se poate autodizolva decît după ce noul Parlament s-a întrunit în prima sa ședință în care și-a ales noile structuri de conducere ale noului Parlament. La finalizarea alegerilor interne din noul Parlament acesta proclamă dizolvarea vechiului Parlament.
(2) Noul Parlament al DacoRomâniei nu poate să se autodizolve și nici să fie dizolvat în timpul mandatului său, nici de Președintele DacoRomâniei ori de către prim ministru al Guvernului DacoRomâniei, nici în timp de război, nici în timpul stării de asediu sau al stării de urgenţă.
(3) În orice vreme Parlamentul DacoRomâniei este o instituție continuă, permanentă, care ia decizii suverane, libere și democratice în interesul național al statului dacoromân și pentru națiunea dacoromână, inclusiv pentru dacoromânitatea din întreaga lume.
(4) În timpul ocupației străine, Parlamentul își continuă activitatea în teritoriul neocupat ori în exil, într-o țară prietenă în care s-au evacuat membrii Parlamentului în vreme de război.
Art. 90 Referendumul
(1) Preşedintele DacoRomâniei, după consultarea Parlamentului, trebuie să ceară naţiunii să-şi exprime voinţa, prin referendum, cu privire la probleme de interes naţional şi internaţional prin Biroul Electoral al DacoRomânităţii.
Art. 91 Atribuţii în domeniul politicii externe
(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele DacoRomâniei, după ce au fost negociate de Guvern, supuse ratificării de către Parlamentului, în termen de 60 de zile. Nici un tratat internațional de interes național nu se semnează fără a se supune unui referendum național, după ratificarea lui de către Parlament și înainte de a se semna de către Președintele DacoRomâniei conform procedurilor constituționale, ori stabilite prin lege organică.
(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai DacoRomâniei şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lîngă Preşedintele DacoRomâniei.
Art. 92 Atribuţii în domeniul apărării
(1) Preşedintele DacoRomâniei este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate şi Apărare al DacoRomâniei.
(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate, a Gărzii DacoRomâne precum și Oastei cea Mare a dacoromânității. Numai în cazuri excepţionale, hotărîrea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.
(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele DacoRomâniei ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntîrziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj.
Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.
(4) În caz de mobilizare sau de război, Parlamentul își continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor.
Art. 93 Măsuri excepţionale
(1) Preşedintele DacoRomâniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă, în întreaga ţară ori în unele unități administrativ teritoriale, localităţi, şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acestuia.
(2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.
Art. 94 Alte atribuţii
Preşedintele DacoRomâniei îndeplineşte şi următoarele atribuţii:
a) conferă decoraţii şi titluri de onoare;
b) acordă gradele de mareşal, de general şi de amiral;
c) numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
d) acordă graţierea individuală;
Art. 95 Suspendarea din funcţie
(1) În cazul săvîrşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, Preşedintele DacoRomâniei poate fi suspendat din funcţie de Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, cu votul majorităţii senatorilor și deputaţilor, după consultarea Curţii Constituţionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaţii cu privire la faptele ce i se impută.
(2) Propunerea de suspendare din funcţie poate fi iniţiată de cel puţin o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor şi se aduce, neîntîrziat, la cunoştinţă Preşedintelui.
(3) Dacă propunerea de suspendare din funcţie este aprobată, în cel mult 30 de zile se organizează un referendum pentru demiterea Preşedintelui.
Art. 96 Punerea sub acuzare
(1) Senatul Națiunii și Camera Deputaților, în ședință comună, cu votul a cel puțin două treimi din numărul senatorilor și deputaților, pot hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui DacoRomâniei pentru înaltă trădare.
(2) Propunerea de punere sub acuzare poate fi inițiată de majoritatea senatorilor și deputaților și se aduce, neîntîrziat, la cunoștință Președintelui României pentru a putea da explicații cu privire la faptele ce i se impută.
(3) De la data punerii sub acuzare și pînă la data demiterii Președintele este suspendat de drept, iar funcția sa va fi exercitată imediat de către Președintele Senatului Națiunii.
(4) Competența de judecată aparține secției Curtea constituțională din cadrul Curții Supreme de Justiție, Președintele este demis de drept la data rămînerii definitive a hotărîrii de condamnare.
Art.97 Vacanța funcției
(1) Vacanța funcției de Președinte al DacoRomâniei intervine în caz de demisie, de demitere din funcție, de imposibilitatea definitivă a exercitării atribuțiilor sau de deces.
(2) Pentru săvîrșirea de infracţiuni de competența Tribunalului Penal Internațional, alte infracţiuni comise în afara exercitarii mandatului de preşedinte acesta poate fi suspendat pe durata cercetărilor, dacă nu îşi prezinta demisia. Pe timpul cercetărilor și pînă la data unei hotărîri judecătorești rămase definitive și irevocabile, atribuţiile președintelui sunt preluate de către președintele Senatului Națiunii.
(3) În cazul în care şi asupra acestuia s-a emis un mandat de punere sub acuzare din partea unui magistrat dacoromân atribuţiile de preşedinte al DacoRomâniei, pînă la organizarea unor noi alegeri, sunt preluate de către președintele Camerei Deputaților.
(3) În termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanţa funcţiei de Preşedinte al DacoRomâniei, Parlamentul va organiza alegeri pentru un nou Preşedinte.
Art. 98 Interimatul funcţiei
(1) Dacă funcţia de Preşedinte devine vacantă ori dacă Preşedintele este suspendat din funcţie sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului Națiunii și apoi de președintele Camerei Deputaților.
(2) Atribuţiile prevăzute la articolele 88-90 nu pot fi exercitate pe durata interimatului funcţiei prezidenţiale.
Art. 99 Răspunderea preşedintelui interimar
Dacă persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al DacoRomâniei săvîrşeşte fapte grave, prin care se încalcă prevederile Constituţiei, se aplică Art. 95 şi Art. 98.
Art. 100 Actele Preşedintelui
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Dacoromâniei emite decrete care se publică în Monitorul Oficial al DacoRomâniei. Nepublicarea atrage inexistenţa decretului.
(2) Decretele emise de Preşedintele DacoRomâniei în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute în art. 91 alineatele (1) şi (2), art. 92 alineatele (2) şi (3), art. 93 alineatul (1) şi art. 94 literele a), b) şi d) se contrasemnează de primul-ministru.
Art. 101 Indemnizaţia şi celelalte drepturi
Indemnizaţia şi celelate drepturi ale Preşedintelui Dacoromâniei se stabilesc prin lege.
CAPITOLUL III, Guvernul
Art. 102 Rolul şi structura
(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.
(2) În îndeplinirea atribuţiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.
(3) Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.
Art. 103 Învestitura
(1) Preşedintele DacoRomâniei desemnează pentru funcţia de prim-ministru, pe candidatul propus în urma consultării cu conducerea partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, iar dacă nu există o asemenea majoritate, pe canditatul propus prin acordul partidelor aliate reprezentate în Parlament.
(2) Candidatul pentru funcţia de prim-ministru va cere, în termen de 10 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului şi a întregii liste a Guvernului.
(3) Programul şi lista Guvernului se dezbat de Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună. Parlamentul acordă încredere Guvernului cu votul majorităţii senatorilor și deputaţilor.
Art. 104 Jurămîntul de credinţă
(1) Primul-ministru, miniştrii şi ceilalţi membri ai Guvernului vor depune individual, în faţa Preşedintelui DacoRomâniei, jurămîntul de la art. 82.
(2) Guvernul în întregul său şi fiecare membru în parte îşi exercită mandatul, începînd de la data depunerii jurămîntului.
Art. 105 Incompatibilităţi
(1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepția celei de senator sau deputat. De asemenea, ea este incompatibilă cu exercitarea unei funcţii de reprezentare profesională salarizate în cadrul organizaţiilor cu scop comercial.
(2) Membrii Guvernului trebuie să aibă numai cetățenia dacoromână.
(2) Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică.
Art. 106 Încetarea funcţiei de membru al Guvernului
Funcţia de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Art. 107 Primul-ministru
(1) Primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectînd atribuţiile ce le revin. De asemenea, prezintă Senatului Națiunii și Camerei Deputaților rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.
(2) Președintele DacoRomâniei nu-l poate revoca pe primul-ministru.
(3) Dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute la art.106 sau este în imposibilitate de a-şi exercita atribuţiile, Președintele DacoRomâniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, pînă la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilităţii exercitării atribuţiilor, încetează dacă primul-ministru îşi reia activitatea în Guvern.
(4) Prevederile alineatului (2) se aplică în mod corespunzător şi celorlaţi membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pentru o perioadă de cel mult 45 de zile.
Art. 108 Actele Guvernului
(1) Guvernul adoptă hotărîri şi ordonanţe.
(2) Hotărîrile se emit pentru organizarea executării legilor.
(3) Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.
(4) Hotărîrile şi ordonanţele adoptate de Guvern se semnează de primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaţia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al DacoRomâniei. Nepublicarea atrage inexistenţa hotărîrii sau a ordonanţei. Hotărîrile care au caracter militar se comunică numai instituţiilor interesate.
(5) Hotărîrile şi ordonanţele emise în timpul funcţionarii Parlamentului sau în afara prevederilor legii speciale de abilitare emise de Parlament sunt neconstituţionale şi nu au nici un efect.
Art. 109 Răspunderea membrilor Guvernului
(1) Guvernul răspunde politic numai în faţa Parlamentului pentru întreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului răspunde politic solidar cu ceilalţi membri pentru activitatea Guvernului şi pentru actele acestuia.
(2) Senatul Naţiunii, Camera Deputaţilor şi Preşedintele DacoRomâniei, orice instituţie publică precum si orice cetăţean dacoromân au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvîrşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele DacoRomâniei poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie.
(3) Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsabilitatea ministerială.
Art. 110 Încetarea mandatului
(1) Guvernul îşi exercită mandatul pînă la data validării alegerilor parlamentare generale.
(2) Guvernul este demis la data retragerii de către Parlament a încrederii acordate sau dacă primul-ministru se află într-una din situaţiile prevăzute în art.106 ori este în imposibilitatea de a-și exercita atribuţiile mai mult de 45 de zile.
(3) În situaţiile prevăzute în alineatul (2) sunt aplicabile prevederile art. 103.
(4) Guvernul al cărui mandat a încetat potrivit alineatelor (1) şi (2) îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice, pînă la depunerea jurămîntului de membrii noului Guvern.
CAPITOLUL IV, Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Art. 111 Informarea Parlamentului
(1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Senatul Naţiunii, Camera Deputaţilor sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. În cazul în care o iniţiativă legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării este obligatorie.
(2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie.
Art. 112 Întrebări, interpelări și moțiuni simple
(1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de senatori și deputaţi.
(2) Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor poate adopta o moţiune prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problema de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul interpelării. În caz contrar, la a treia lipsă a unui ministru, acesta este destituit automat de către Președintele DacoRomâniei.
Art. 113 Moţiunea de cenzură
(1) Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii senatorilor şi senatorilor.
(2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii.
(3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data cînd a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere.
(4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, senatorii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114.
Art. 114 Angajarea răspunderii Guvernului
(1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Senatului Naţiunii şi Camerei Deputaţilor, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sa a unui proiect de lege.
(2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile art. 112.
(3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar programul sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern.
(4) În cazul în care Preşedintele DacoRomâniei cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în şedinţa comună a celor două Camere.
Art. 115 Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul şi data pînă la care se pot emite ordonanţe.
(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanţele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pînă la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanţei.
(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amînată, avînd obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora
(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunere sa spre dezbatere în proccedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, daca nu se în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta se consideră adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în
procedura de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzînd normele de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la art. 76 alineatul (1).
(6) Ordonanța de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimului instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică.
(7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale cător efecte au încetat potrivit alineatul (3).
(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.
CAPITOLUL V, Administraţia publică
SECŢIUNEA 1, Administraţia publică centrală de specialitate
Art. 116 Structura
(1) Ministerele se organizează numai în subordinea Guvernului.
(2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autorităţi administrative autonome.
Art. 117 Înfiinţarea
(1) Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii.
(2) Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot înfiinţa organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacă legea le recunoaşte această competenţă.
(5) Autorităţile administrative autonome se pot înfiinţa prin lege organică.
Art. 118 Forţele armate
(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei naţiunii pentru garantarea suveranităţii, a independenţei, a identității şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condițiile legii și ale tratatelor internaționale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemul de alianță militară și participă la acțiuni privind menținerea sau restabilirea păcii.
(2) Structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei la pace și la război, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.
(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător, poliţiei şi serviciilor de informaţii ale statului, precum şi celorlalte componente ale forţelor armate.
(4) Pe baza de voluntariat se instituie Grada DacoRomână și Oastea cea mare a DacoRomâniei sub comanda Statului Major General al Armatei.
(5) Organizarea de activităţi militare sau paramilitare în afara unei autorităţi statale este interzisă.
(6) Pe teritoriul DacoRomâniei nu pot intra, staționa, desfășura operațiuni sau trece trupe străine decît în condiţiile stabilite de lege sau ale tratatelor internaționale la care DacoRomânia este parte.
(7) Bazele militare străine, precum și organizații militare și paramilitare secrete sau în tabere deschise ale altor națiuni și naționalități, inclusiv conlocuitoare, sunt interzise pe întreg teritoriul DacoRomâniei.
(8) Militarii din Armata dacoromână trebuie să aibe numai cetățenia dacoromână.
Art. 119 Consiliul Suprem de Securitate şi Apărare a DacoRomâniei
Consiliul Suprem de Securitate şi Apărare a Dacoromâniei conduce, organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc securitatea, apărarea ţării, ordinea publică şi siguranţa naţională, participarea la menținerea păcii internaționale și la apărarea colectivă în sistemele de alianță militară, precum și la acțiuni de menținere sau restabilire a păcii.
SECŢIUNEA A 2-A, Administraţia publică locală
Art. 120 Principii de bază
Administraţia publică din unităţile adminstrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.
Art. 121 Autorităţile comunale şi orăşeneşti
(1) Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii.
(2) Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.
(3) Autorităţile prevăzute la alineatul (1) se pot constitui şi în subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Art. 122 Consiliul judeţean
(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.
(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii.
Art. 123 Prefectul
(1) Guvernul numeşte cîte un prefect în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.
(2) Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local şi conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
(3) Atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică.
(4) Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.
CAPITOLUL VI, Autoritatea judecătorească
SECŢIUNEA 1, Instanţele judecătoreşti
Art. 124 Înfăptuirea justiţiei
(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.
(2) Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți
(3) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.
Art. 125 Statutul judecătorilor
(1) Judecătorii numiţi de Preşedintele DacoRomâniei sunt inamovibili, în condițiile legii.
(2) Propunerile de numire, precum și promovarea, transferarea și sancționarea judecătorilor sunt de competența Consiliului Superior al Magistraturii, în condițiile legii sale organice
(3) Funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățămîntul superior.
(4) Judecătorii trebuie să aibe numai cetățenia dacoromână.
Art. 126 Instanţele judecătoreşti
(1) Justiţia se realizează prin Curtea Supremă de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare.
(3) Competenţa instanțelor judecătorești şi procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege.
(4) Competența Curții Supreme de Justiție și regulile de funcținare ale acesteia se stabilesc prin lege.
(5) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosul administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor de comandament cu caracter militar. Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonațe declarate neconstituționale.
Art. 127 Caracterul public al dezbaterilor
Şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege.
Art. 128 Folosirea limbii materne și a interpretului în justiție
(1) Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.
(2) Cetăţenii aparţinînd minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în fața instanțelor de judecată, în condițiile legii organice.
(3) Modalitățile de exercitare a dreptului prevăzut la alineatul (2), inclusiv prin folosirea de interpreți sau traduceri, se vor stabili astfel încît să nu împiedice buna administrare a justiției și să nu implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesați.
(4) Cetățenii străini și apatrizi care nu înțeleg sau nu vorbesc limba română au dreptul de a lua cunoștință de toate actele și lucrările dosarului, de a vorbi în instanță și de a pune concluzii, prin interpret; în procesele penale acest drept este asigurat în mod gratuit.
Art. 129 Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărîrilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Art. 130 Poliţia instanţelor
Instanţele judecătoreşti dispun de poliţia pusă în serviciul lor.
SECŢIUNEA A 2-A, Ministerul Public
Art. 131 Rolul Ministerului Public
(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii.
(3) Parchetele funcționează pe lîngă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.
Art. 132 Statutul procurorilor
(1) Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.
(2) Funcţia de procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntul superior.
(3) Procurorii trebuie să aibă numai cetățenia dacoromână.
SECŢIUNEA A 3-A, Consiliul Superior al Magistraturii
Art. 133 Rolul și structura
(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleși în adunările generale ale magistraților și validați de Senat; aceștia fac parte din două secții, una pentru judecători și una pentru procurori; prima secție este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanți ai societății civile, specialiști în domeniul dreputului, care se bucură de înaltă reputație profesională și morală, aleși de Senat; aceștia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiției, președintele Curții Supreme de Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție.
(3) Președintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistrații prevăzuți la alineatul (2), litera a).
(4) Durta mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6) Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive și irevocabile, cu excepția celor prevăzute la art.134 alineatul (2)
Art.134 Atribuții
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Președintelui DacoRomâniei numirea în funcție a judecătorilor și a procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situații, ministrul justiției, președintele Curții Supreme de Justiție nu au drept de vot.
(3) Hotărîrile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției.
TITLUL IV, Economia şi finanţele publice
Art. 135 Economia
(1) Economia DacoRomâniei este economie de piaţă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;
b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
c) stimularea cercetării ştiinţifice și tehnologice naționale, a artei și protecția dreptului de autor;
d) exploatarea resurselor naturale, în concordanţă cu interesul naţional;
e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii;
g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanță cu obiectivele DacoRomâniei.
Art. 136 Proprietatea
(1) Statul ocrotește proprietatea.
(2) Proprietatea este publică sau privată.
(3) Proprietatea publică, în întregul ei, aparține statului. Ea nu poate fi împărțită și trecută în proprietatea unităților administrativ-teritoriale.
(4) Bogățiile de orice natură ale subsolului, pădurile, căile de comunicație, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil și acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.
(5) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile.
(6) Bunurile proprietate publică pot fi concesionate, închiriate sau date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice centrale sau locale, în conditiile legii, numai în urma unui referendum național prin care cetățenii DacoRomâniei să aprobe acest lucru. Bunurile proprietate publică nu pot fi concesionate ori închiriate unor privați sau unor firme private. Exploatarea resurselor naturale ale DacoRomâniei se poate face doar de către firme cu capital integral de stat.
(7) Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă.
(8) Proprietatea publică a DacoRomâniei este gestionată de Fondul Național al DacoRomâniei, fond suveran de stat. Conducerea Fondului Național al DacoRomâniei este aleasă prin votul direct al cetățenilor, pentru un mandat de 2 ani, în condițiile legii organice.
(9) Comunitățile locale care trăiesc în apropierea pădurilor au drept de uzufruct asupra pădurilor lîngă care trăiesc, în condițiile legii organice.
Art. 137 Sistemul financiar
(1) Formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale statului, ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice sunt reglementate prin lege.
(2) Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia, banul. În condițiile aderării la Uniunea Europeană, prin lege organică se poate recunoaște circulația monedei Uniunii Europene, precum și pe cea a Terrei comune - ComTerra.
Art.138 Bugetul public național
(1) Bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor.
(2) Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat şi pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului.
(3) Dacă legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale de stat ale anului precedent, pînă la adoptarea noilor bugete.
(4) Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii.
(5) Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare.
Art. 139 Impozite, taxe și alte contribuții
(1) Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege.
(2) Impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene, în limitele și în condițiile legii.
(3) Sumele reprezentînd contribuțiile la construirea unor fonduri se folosesc, în condițiile legii, numai potrivit destinației acestora.
Art. 140 Curtea de Conturi
(1) Curtea de Conturi exercită controlul asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi se soluționează de instanțele judecătorești specializate.
(2) Curtea de Conturi prezintă anual Parlamentului un raport asupra conturilor de gestiune ale bugetului public naţional din exerciţiul bugetar expirat, cuprinzînd şi neregulile constatate.
(3) La cererea Senatului Naţiunii şi Camerei Deputaţilor, Curtea de Conturi controlează modul de gestionare a resurselor publice şi raportează despre cele constatate.
(4) Consilierii de conturi sunt numiţi de Parlament pentru un mandat de 7 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit, sunt independenţi şi inamovibili, potrivit legii. Ei sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de lege pentru judecători.
(5) Curtea de Conturi se înnoiește cu o treime din consilierii de conturi numiți de Parlament, din 3 în 3 ani, în condițiile prevăzute de legea organică a Curții.
(6) Revocarea membrilor Curții de Conturi se face de către Parlament, în cazurile și condițiile prevăzute de lege.
Art. 141 Consiliul Economic și Social
Consiliul Economic și Social este organ consultativ al Parlamentului și al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înființare, organizare și funcționare.
TITLUL V, Curtea Constituţională
Art. 142 Structura
(1) Curtea Constituțională este prima instanță care judecă toate cazurile de încălcare a normelor constituționale din DacoRomânia.
(1) Curtea Constituţională se compune din nouă judecători profesioniști, ca secție autonomă a Curții Supreme de Justiție și ca instanța pentru apărarea Constituției DacoRomâniei.
(4) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din 3 în 3 ani, aleși de Consiliul Suprem al Magistraturii, în condiţiile prevăzute de legea organică a Curţii.
Art. 143 Condiţii pentru numire
(1) Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică, de cercetare științifică juridică sau în învăţămîntul juridic superior. Ei nu trebuie să fi fost membri de partid, să nu fi făcut parte din societăți secrete ori masonice, din țară sau din străinătate și să nu fie membri de partid sau din orice alte organizații, fundații, asociații.
(2) Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă numai cetățenia dacoromână
Art. 144 Incompatibilităţi
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu oricare altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţămîntul juridic superior.
Art. 145 Independenţa şi inamovibilitatea
Judecătorii Curţii Constituţionale sunt independenţi în exercitarea mandatului lor şi inamovibili pe durata acestuia.
Art. 146 Atribuţii
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui DacoRomâniei, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Curţii Supreme de Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaționale, la sesizare unuia dintre președinții celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamen- tar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul DacoRomânității;
e) soluționează conflictele juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la cererea Președintelui DacoRomâniei, a unuia dintre președinții celor două Camere, a primului-ministru sau a președintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui DacoRomâniei şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al DacoRomâniei şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui DacoRomâniei;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic.
l) îndeplinește și alte atribuții prevăzute de legea organică a Curții.
Art. 147 Deciziile Curţii Constituţionale
(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale
cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispozițiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curții Constituționale.
(3) În cazul în care constituționalitatea tratatului sau acordului internațional a fost constatată potrivit art.144 litera b, acesta nu poate face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Tratatul sau acordul internațional constatat ca fiind neconstituțional nu poate fi ratificat.
(4) Deciziile Curţii Constituţionale pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție după care devind obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Ele se publică în Monitorul Oficial al DacoRomâniei.
(5) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
TITLUL VI, Integrarea euroatlantică sau în alte organizații internaționale
Art. 148 Integrarea în Uniunea Europeană sau în alte organizații internaționale
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene sau în alte organizații internaționale, în scopul cooperării pe baza unor atribuții comune în instituțiile comunitare, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face prin proiectul de legea prezentat în ședința comună a Senatului Națiunii și a Camerei Deputaților. Ea se adoptă cu majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor urmată de referendum național.
Dacă rezultatul referendumului este negativ, legea adoptată nu se promulgă de Președintele DacoRomâniei și nu mai este valabilă de drept și de fapt.
(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, dar nu au prioritate față de dispozițiile suverane contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare care se adoptă prin referendum național.
(3) Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele de acte cu caracter obligatoriu, apoi se supun aprobării prin referendumului național înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene sau altor organizații internaționale.
Art.149 Aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord sau la alte tratate internaționale
Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord sau la alte tratate internaționale se face prin legea adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul senatorilor și deputaților, urmată de referendum național.
Dacă rezultatul referendumului este negativ, legea adoptată nu se promulgă de Președintele DacoRomâniei și nu mai este valabilă de drept și de fapt.
TITLUL VII, Revizuirea Constituţiei
Art.150 Iniţiativa revizuirii
(1) Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de de cel puţin 5.000.000 de cetăţeni cu drept de vot, de Preşedintele DacoRomâniei la propunerea Guvernului, sau de cel puţin o treime din numărul senatorilor și deputaţilor.
(2) Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin două treimi din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 25.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.
Art. 151 Procedura de revizuire
(1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.
(2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Senatul Naţiunii şi Camera Deputaţilor, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul senatorilor și deputaților.
(3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum național, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului al dacoromânilor sau a propunerii de revizuire.
Art. 152 Limitele revizuirii și prevederile eterne ale Constituției
(1) Dispoziţiile prezentei Constituţii privind identitatea națională dată de denumirea țării, caracterul dacoromânesc, naţional, independent, suveran, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernămînt, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, denumirea religiei zamolsian-creștin-ortodoxe, autonomia universităţilor, a obștilor dacoromânești, pluralismul politic şi limba oficială dacoromână, precum şi denumirea oficială, DacoRomânia sau alta decît una din denumirile istorice anterioare ale patriei din art.1, nu pot forma obiectul revizuirii.
(2) De asemenea, nici o revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora.
(3) Constituţia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenţă, pe timpul dictaturii ori ocupației militare, în prezența bazelor militare străine şi nici în timp de război.
(4) Niciodată, nimeni, de la Președinte, Parlament pînă la ultimul cetățean înscris pe listele electorale nu va avea dreptul de a ceda ori vinde teritorii, de a recunoaşte ocuparea ţării de către forţe străine, şi totodată, nici un Preşedinte, nici un demnitar, nici un român, nu are dreptul de a semna sau recunoaşte vreo modificare esenţială a Constituţiei cu privire la faptul că DacoRomânia este stat naţional, suveran şi independent, unitar și unic, al cărui teritoriu este inalienabil, indivizibil și netransmisibil, că pe teritoriul DacoRomâniei nu pot fi strămutate, colonizate sau relocate populaţii străine, precum şi faptul că limba dacoromână este limba oficială, iar drapelul DacoRomâniei este Tricolorul pe care flutură dragonul – capul de lup cu trup de șarpe – dacoromânesc.
TITLUL VII, Dispoziții finale și tranzitorii
Art. 153 Intrarea în vigoare
Prezenta Constituţie întră în vigoare la data aprobării ei prin referendum național; la acea dată Constituţia din 2003 este şi rămîne pentru totdeauna şi în întregime abrogată.
Art. 154 Conflictul temporal de legi
(1) Consiliul Legislativ, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii sale de organizare, va examina conformitatea legislaţiei cu prezenta Constituţie şi va face Parlamentului sau, după caz, Guvernului, propuneri corespunzătoare.
Art. 155 Dispoziții tranzitorii
(1) Proiectele de legi și propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat și se aprobă potrivit dispozițiilor constituționale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire
(2) Instituțiile prevăzute de Constituție, existente la data intrării în vigoare a legii de revizuire, rămîn în funcțiune pînă la constituirea celor noi sau redefinite.
(2) Noua Curte Constituțională ca instanță a Curții Supreme de Justiţie va fi numită în condiţiile legii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii.
(3) Judecătorii în funcție ai Curții Supreme de Justiție și consilierii de conturi numiți de Parlament își continuă activitatea pînă la data exprimării mandatului pentru care au fost numiți. Pentru asigurarea înnoirii Curții de Conturi din 3 în 3 ani, la expirarea mandatului actualilor consilieri de conturi aceștia vor putea fi numiți pentru încă un mandat de 3 ani sau de 6 ani
(4) Pînă la constituirea instanțelor judecătorești specializate, litigiile rezultate din activitatea Curții de Conturi vor fi soluționate de către instanțele judecătorești ordinare.
Art. 156 Republicarea Constituției
Legea de revizuire a Constituției se publică în Monitorul Oficial al României în termen de 5 zile de la data adoptării. Constituția, modificată și completată, după aprobarea prin referendum, se republică de către Consiliul Legislativ, cu reactualizarea denumirilor, dîndu-se textelor o nouă numerotare.
N.B. Dacă ni s-ar impune monarhia împotriva voinței națiunii, ori dacă voința națională ar fi opțiunea monarhică, trebuie ca monarhul să fie os domnesc pămîntean, dacoromân din stirpea marilor familii mușatine sau basarabe, ori transilvane, de boieri de viță veche dacoromânească.
Atribuțiile monarhului sunt cele ale Președintelui DacoRomâniei, fără dreptul ca urmașii săi să moștenească funcția.
Regele ar fi ales precum strămoșii din vechime numai de către popor, prin referendum național.
Denumirea sa ar putea fi aceea de Rege sau Domnitor de la alegerea sa democratică pînă la suspendare sau finalizarea mandatului, avînd aceleași atribuții ca și instituția Președintelui, conform Constituției.
Proiectul a fost întocmit de Geo Stroe, pe baza sesiunilor de comunicări şi dezbateri de la Academia DacoRomână, pînă la 15 decembrie 2015. Multumesc și pe această cale tuturor celor care au fost prezenți și activi la aceste acțiuni și au privit critic în confruntarea de idei valoroase pentru proiectul de mai sus.
Notă: Autorul respectă Normele limbii dacoromâne aprobate de Senatul ADR.