Culpabilizarea poporului
roman de catre fundatia Ellie Wiesel care este finantata si de la bugetul de
stat al Romaniei, este o grva eroare istorica. Ce tara din lume plateste o
fundatie care acuza acel popor de crime impotriva iudeokhazarilor care este un
popor turcic trecut la iudaism in anul 800 dupa Cristos, in conditiie in care
romanii au sprijinit acea populatie sa scape de prigoana ungurilor si
germanilor dupa 1941? In plus, ungurii care a trimis zeci de mii de iudei din
Ardeal spre lagarele germane nu este acuzata de holocaust desi crimele lor
impotriva iudeilor sunt publice.
Sunt multe lucrari
scrise de iudeokhazari si de evrei recunoscuti ca personalitati in care se
spune ca holocaustul a fost o exagerare din care evreii sa traga foloase.
Basescu si Isarescu au aprobat plata de către
țara noastră a câtorva miliarde de dolari statului Israel „recunoscând”
holocaustul.
Politicienii romani care
nu recunosc holocaustul sunt boicotati si denigrati de massmedia condusa de
iudeokhazari si de fundatiile acestora din tara noastra.
Subject: HOLOCAUST?
Lucrarea lui Gerard Menuhin “Tell
the Truth and Shame the Devil” a apărut în 2015 reluând în discuție mult controversata
problemă a asa-zisului Holocaust cu toate implicațiile sale, unele nebănuite
de mulți
dintre noi. G. Menuhin este unul dintre cei 5 fii ai lui Yehudi Menuhin,
celebrul violonist, fost elev al lui George Enescu. Ca evreu, îsi rezervă
dreptul de a spune adevărul despre Holocaust, aducând dovezi imbatabile.
Este o mare usurare
sufletească să aflăm că cel de-al Doilea Război Mondial nu a lăsat o astfel de
mostenire grea, iar toată vorbăria despre Holocaust fiind doar vorba de anumite
credințe
ezoterice. Este prin urmare o lucrare fundamentală care trebuie cunoscută de
către toți
iubitorii de adevăr din lumea înteagă În primele 20 de pagini ale lucrării
sale, Menuhin prezintă suficiente detalii pentru a respinge orice ipoteză a
existenței
Holocaustului.
La pagina 9, dă un citat
dintr-o prestigioasă revistă de specialitate. Este vorba de un articol scris de
Robert Faurisson, intitulat Detaliu (presupusele camere de gazare naziste),
publicat în The Journal of Historical Review (March-April, 1998, vol. 17, nr.
2, pag. 19-20). Iată ce ne spune Faurisson:
“Trei
dintre cele mai cunoscute lucrări despre cel de-al Doilea Război Mondial sânt
Cruciadă în Europa (New York: Double Day (Country Life Press), 1948), a
Generalului Eisenhower, Al Doilea Război Mondial (London: Cassel, 6 vols,
1948-1944, a lui Winston Churchill si Memorii de Război (Paris: Plon, 3 vol.,
1954-1959) a Generalului de Gaulle. În niciuna din aceste lucrări nu sânt menționate
în vreun fel sau altul camerele de gazare.
Cruciadă
în Europa a lui Eisenhower este o carte de 559 de pagini, Al
Doilea Război Mondial a lui Churchill are 6 volume, în total 4 448 de
pagini, iar de Gaulle cu Memorii de Război, 3 volume având 2054 de
pagini. În această masă de scrieri care totalizează 7 061 de pagini (excluzând
părțile
introductive), publicate între 1948 si 1959, nu se găseste nicio mențiune,
nici la “camerel de gazare” naziste, nici la vreun genocid al evreilor ori la
cele “6 milioane” de victime evreiesti din timpul războiului” (cf.
Menuhin, pag. 9). Destul de concludent!
În continuare, aflăm de la
Menuhin că cifra de 6 milioane (de evrei) a fost frecvent vehiculată cu mult
timp înainte ca Hitler si Partidul Național Socialist să ajungă la putere, având o
semnificație,
cum am arătat, ezoterică în scrierile talmudice, preluată de presa occidentală
de la sfârsitul secolului XIX si prima jumătate a secolului XX. La pagina 10,
autorul arată că:
“Numărul
de 6 milioane în legătură cu presupusele suferințe
ale evreilor europeni, a apărut în mod regulat, în ziarele nord-americane,
începând cel puțin din 1915 (The Sun, June, 6, 1915),
probabil ca să pregătească terenul printre cititorii labili din punct de vedere
emoțional
pentru timpul în care o mărturie cu astfel de pretenții
ar fi fost avansată. Folosirea cuvântului “holocaust” în acest context a fost
introdus încă din 1936 (New York Times, May 31, 1936).
“De
multă vreme, conducătorii imperiului rus nu au avut încredere în evrei si nu
le-au dat voie să se aseze în partea de vest a Rusiei, începând cu 1790. De
prin 1880, presa occidentală a susținut în mod exagerat că au
avut loc pogromuri, masacre si ucideri în masă, victime al căror număr total ar
fi atins cifra de ‘6 milioane’”. New York Times a publicat periodic
astfel de informații.
Vezi, de exemplu: ianuarie, 26, 1891: “Rabinul Gottheil ne spune ceva despre
persecuția
evreilor: ‘în jur de 6 milioane de nenorociți
persecutați
si mizeri’.
Septembire, 21, 1981: “O
acuzare a Rusiei… un total de 6 000 000 este mai corect”, Iunie, 11, 1900 (În
Rusia si Europa Centrală) există 6 000 000 milioane de argumente vii, suferinde
si sângerânde în favoare Sionismului”. Martie, 23, 1905: “ Noi
evreii din America (simpatizăm cu) cele 6 000 000 de frați
din Rusia”. Martie,
25, 1906 : “Rapoarte uimitoare ale situației
viitoare a celor 6 000 000 de evrei din Rusia”. Această situație l-a făcut pe fostul
presedinte al B’nai B’rit să exclame profetic: ”Simon Wolf întreabă cât
mai trebuie să continue Holocaustul Rusesc” (Noiembrie, 10, 1905
(Inconvenient History).
Patruzeci de ani înainte ca
legenda Holocaustului să capete contur treptat prin 1942, atât numărul, cât si
terminologia exactă erau deja folosite:
‘Rapoarte
uimitoare ale situației viitoare a celor 6 000
000 de evrei au fost prezentate pe 12 martie în Berlin la întâlnirea Ligii
Centrale Evreiesti pentru ajutorare din Germania de către Dr. Paul Nathan, un
bine-cunoscut publicist din Berlin care s-a întors dintr-o călătorie lungă prin
Rusia ca emisar special al filantropilor evrei din Anglia, America si Germania,
cu scopul de a aranja distribuirea a unui fond de ajutorare de 1 500 000 de
dolari, după masacrul din toamna trecută. El a plecat din St. Petersburg cu
ferma convingere că politica guvernului rus cu privire la “soluția”
problemei evreiesti este aceea de exterminare sistematică’ (New
York Times, March 25, 1906).
Se pune întrebarea cine
erau acesti “filantropi” care l-au trimis pe binevoitorul doctor în misiune”.
Cifra de 6 milioane apare
chiar si în reclamele pentru ajutorarea evreilor din Rusia: “Apel- de a salva 6
milioane de bărbați
si femei din Europa de Est de la exterminarea prin înfometare si boală. Obligație - este datoria fiecărei
persoane din New York să dea cât poate mai mult pentru a usura cea mai gravă
necesitate pe care lumea a cunoscut-o vreodată (reclamă, New York Times, May 5,
1920) (cf. Menuhin, pag. 12).
În legătură cu tot felul de
jertfe, întâlnite în religia iudaică, Menuhin spune: “Biblia este plină de
“jertfe arse” care în mod evident sânt plăcute lui Dumnezeu (Leviticul, 1:14-17
detaliază toată vorbăria cu privire la arderea jertfelor). Se pare că profețiile evreiesti din Torah
cer ca 6 milioane de evrei să dispară înainte ca statul Israel să se formeze:
“Va trebui să vă întoarceți cu 6 milionae mai puțin”. Acele 6 milioane
trebuiau să dispară în “cuptoare încinse”.
Astfel 6 milioane de evrei
a trebuit să fie gazați si să ajungă în cuptoarele încinse ca să împlinească
profețiile
si să satisfacă pe dogmatistii Torei Talmudice, o necesitate adiacentă la
antrepernorii finaciari, a legitimitâții Israelului în concordanță cu legământul făcut cu
Dumnezeul lor.
La pagina 13, autorul
citează pe Ben Weintraub (The Holocaust Dogma of Judaism: Keystone of the New
World Order):“Dogma iudaică a Holocaustului este o piesă aparținând
istoriei credinței si doctrinei religioase evreiesti
adjudecată de către rabini în acord cu Legea Talmudică si cu Tradiția
Cabalistică”.
Dincolo de doctrina
talmudică a celor 6 milioane de victime trebuie văzut ce s-a întâmplat în
realitate. Mai departe Menuhin arată că: “O estimare bazată pe documente aflate
în custodia a International Tracing Service a Crucii Rosii ajunge la 74 000 de
morți
la Auschwitz pe baza “Registrelor deceselor de la Auschwitz”. Aceste
registre sânt cele originale alcătuite de germani 1n timpul războiului care au
fost capturate de sovietici către sfârsitul războiului si ascunse în arhivele
sovietice pânâ 1n 1989 când Mihail Gorbaciov le-a înmânat celor de la Crucea
Rosie.
Crucea Rosie Internatională
a făcut multe vizite la Auschwitz (în timpul războiului, n.n):
“Nu
am putut descoperi niciun fel de urme de instalații
de exterminare a deținuților
civili. Acest fapt este coroborat cu un raport pe care l-am primit deja din
alte surse (USA-Today, Friday, May 2, 1997, page, 14A).
În
plus, există, începând cu 1979, un document de la Bureau of Vital Statistics
din Arolsen, care listează decesele înregistrate în fiecare lagăr de
concentrare din timpul celui de-al Treilea Reich (în total 271 304 cazuri de
deces, din care 52, 389 la Auschwitz). (Bureau of Vital Statisctics Arolsen.
case officer Herr [redactat]. Az.1/V-050-Schw. May, 11, 1979).”
Mulți au murit de moarte
naturală (fiind în vârstă, n.n.).
Auschwitz-ul era un lagăr
de muncă. Muncitorii primeau bani de buzunar (Lagergeld), pe care îi puteau
cheltui pe țigări,
la cantină sau chiar la bordel (Paper Money of the World Part I: Modern Issues
of Europe by Arnold Keller, Ph. D, 1956, pp. 23-25/ Das Lagergeld der
Konzentrations- und D.P.-Lager: 1933-1945). Între alte facilități, Auschwtitz-ul avea un
spital, bazin de înnot, terenuri de sport (pentru un tur al părților benigne ale lagărului
vezi www. fsfaraz.com).
În aprilie, 1945, când
războiul aproape se terminase, deținuților li s-a dat posibilitatea să aleagă: fie
să astepte pe sovietici, fie să plece cu personalul lagărului. Cei mai mulți au ales ultima variantă.
Asta pare să fie o probă suficientă că “eliberarea” de către rusi era o
alternativă mai puțin agreabilă decât a continua să rămână în compania celor
care, după legendă, si-au petrecut ultimii 3 ani exterminându-i.
După istoricul evreu Gitta
Sereny, “Auschwitz-ul a fost un loc cumplit, dar n-a fost lagăr de
exterminare” (London Times, August 29, 2001).”
Prin urmare, în toate cele
13 lagăre de muncă naziste au avut loc 271 304 decese, cel mai multe având
cauze naturale sau datorită unor boli contagioase, între care 52 389 numai la
Auschwitz pe tot parcursul războiului. Este, de asemenea, necesar să mențiomăm că în cele 13 lagăre
nu toți
prizonierii erau evrei. Pe lângă evrei se aflau si țigani, homosexuali,
adversari politici ai regimului nazisti, precum si alte categorii etnice sau
sociale. Din păcate documentele oficiale nu menționează care dintre morți era evreu si care nu.
Sursa: Ion Coja
Hitler se duce la astrologul său şi îl întreabă când va muri. Acesta, după ce îi consultă harta astrală, îi spune:
-Vei muri într-o zi de sărbătoare evreiască!
-Cum aşa?
-Păi în orice zi ai muri, va fi o sărbătoare evreiască…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu