AM ÎMBĂTRÂNIT DUPĂ INDORE

George Anca

am îmbătrânit după Indore

Cuprins

pentru că vreau să nu fumez să nu ucid

o să răsară între vis și ceață

din Delhi douăzeci de ore

un român odată a plecat de-acasă

o amintire poate Ganesh

învățăm litera A

a dansului coroană

lungi zilele

am întâlnit Baudelaire

dragostile dintr-o lună

noi vorbim pe românește doamne

cine am fost în clipa trecută

și eu mă bucur mereu

de cancer mi-au murit mama și fratele

plâng trupuri amante

nu-mi trebuie lume liniște amintire

vezi talia dumnezeului Șiva?

Sion Sion și biblii scrise

cer albastru, albastru

Holi 25 martie indian

moară a bananierului

nu mi-e bine poate caldul rău n-ar fi

de vorbesc în satul nostru

vrea o poveste să se versifice

Om Troian român

să bem un ceai de la Dipak

de zid pline mâini desfac

Dhauladar de piatră

stafii de miere tandre pomenire

ora morții vizuală

Cerul fulger Dhauladhar

în apropiere

orașul ras de pe fața pământului

munții sfrunții sforul mării

coșmare scurte de expres

plouă încet în Kazipet

zvastik în padma

ți-am spus rezistă

dușmanul ungur prietenul polonez

cât de lipsit de vlagă faimosul curs Cazacu

nu muncești și barba crește

te aduc aminte

am luat-o razna sunt Napoleon

acel ocean fără adânc

să ne împingem sufletele doamnă

și iar și iarăși

unde sunt ideile Platoane

și cancer trecător din nas

his impotency pleacă la Atena

departe lespezi de Ovid

viu de vis în fața asemănării statice

am îmbătrânit după Indore

primul cuvânt mi-e moarte

fac rime în punjabi

comitagii dar nu români

încet să nu te dezrostești

muște sugeți leii mai cu milă

sâmbătă și morții nimeni cu o tuse

îmi descriam auzul văd o cămilă

și prea târziu copilă pictor

a doua zi deodată

a fi un sat C A Rosetti

dacă tu ești frumoasă

să-i scriu biografia Margaretei

mă latră câini se sting lumini

To Brancusi, a Banana tree

The Backward Path

va fi Alecu Ghica

parcă duminică pe 17 iunie

văd cu bucurie că mă întâlnești

strică, Doamne, rostu firei

este șapte și un sfert

unde eram sentimental și cerșetor de Dumnezeu

îmi invidiam în zadar pantofii

se apropia altă țară în văzduhul rădăcinilor

mlaștină fumătoare voi adormi în neant

umor ne-ar fi prins bine să avem

ferice poem-secundă de odinioară

plini de plictisul identității

aproape bătrânul vânzător

Yourcenar – nu numai pe ea o aud

from a troop of children

vine vara, Rani

even unseen

descovoiate săbii de-aseară peste ciumă

Jayanti 33 și o sută

merge ceasul fără știre

după seri în nopți și Ind

ce ai văzut cerul de după perdea

mișcarea experienței pe Gange

pomule n-o să te tai

din când în când mă duc la Taj

zile ca astea două luni ca astea trei

cântam sansonul de cinci ori

nu erau chibrituri în casă

papagal în râs târziu

poate mia de ziare

n-aș scrie nici pentru mine

când îi spuneam ieri de călătorie spre ordine

și noi doi de-am uitat

de-acum două nopți

disperare de moarte

Bilhana, din  Vikramankadeva Caritam

sunetele tale m-ar ajunge cum îți ajung

la Delhi pe iarnă moartea mi se uita în gât

I play chess with Vasile

the wives'minds rejuvenated

non sono sola

din glasul orb arcada protuberanței

zidul din cât palat și zidari

I am what you art

văzutu-mi-ai păunule iubita

Rudra pudra mudra

Jung

dacă vers atunci rămân

  o niciodată

Pentru că vreau să nu fumez să nu ucid

Mă sting aproape chiar de Divali

Visez hârtoapele grozave când adorm

Și îmi aștept iubita fără somn

Va fi și drumul celor din lumină

Mânat de un destin că vrând-nevrând

Se bucură deodată și pe viață

Iar eu privesc posomorâte chipuri

Iar eu posomorându-mă simt vremea

O să răsară între vis și ceață

Sonal sau dansatoarea-nmărmurită

părându-ți-se iar petrecăreață

în dor de dor și fără de iubită

Gânduri din Veda dis de dimineață

vei auzi în curgere sanscrită

apoi îți vezi de dorul de viață

în ziua lungă fără o clipită.

Întors pe-o parte-n cânt să nu te sperii

când parcă te trezesc mirate jurii

dintru o nebunie a plăcerii

cu sufletul peste surâsul gurii

Sub soare răscolește bananierii

în dans Kathakali și Manipuri

din Delhi douăzeci de ore

până la Indore

Ramgajmandi

ars amandi

lespezi gard

Ramgajmand

peisaj meridian

în surâsul de maidan

florile dalbe

erau nalbe

vacile negre

muzici alegre

Indore departele

poetul fratele

însculpturată

dodie fată

gazdă de pandur

Holkar Bahadur

ce mi-ar fi în satul meu

să fie lui Dumnezeu

nici durere

nici putere

merge trenul

cu himere

sămânță de rigă

la ziuă ne strigă

luminos e soarele

bun Dumnezeu marele

caprele bat căprioarele

migrenele cangrenele

supraviețuim cu dolmenele

ascultasem cuminți

cancerul pentru sfinți

ne sfârșisem de dor

către măritatul Indor

cu pasărea măiestrelor

ciugulite ferestrelor

un român odată a plecat de-acasă

nu să scoată apă nici să dea la coasă

și-a luat muierea și copila blândă

și s-a dus în lumea asta de osândă

când la poale munții să-l aștepte nu-s

a luat-o invers nu către apus

tot spre miază-ziuă până la Indor

să-și mai uite grinda prefăcută-n dor

s-a întors pe urmă unde avea treabă

nimeni nu-i răspunde nimeni nu-l întreabă

când a doua ploaie iarna a fost jos

tare o poveste își visa pe dos

ca pe englezește refuzat în dodii

începu să tacă să rodească rodii

ah și papagalii și maimuțele

mână până-n ceruri lung căruțele

în caleașcă brună coada veveriței

o drăcoaică maică goală între ițe-i

se călătorește-n nor să se mărite

eu să-i cânt la nuntă să-i dau grâu și vite

bine dar în viață n-am singurătate

poate lin ascultă-mi lasă-te pe spate

rugă fără coarde uită-mă și hâdă

mirele din zare o să îți surâdă

prea mă vede schiaun fără străvezime

și cu umbră oamă rob viclean la știme

cât că m-ai preface în pustii vapori

masca ta în beznă mie mi-o omori

căci ascuns în plânsu-mi am rămas vioi

cu trei coaste rupte și plin de nevoi

stă drăcoaica-n gânduri se face la modă

și mă ia de unul singur dragă dodă

eh nu mi-era vorba dar vânam chitină

greierilor muză moară și creștină

strâns-am o grămadă rugului de mine

s-o aprind cu suflet roiuri de albine

eu să n-am vedere ele dodii nu

stau la o fereastră cu ochii hindu

doar în taina strânsă dodiilor fața

o să-mi fie frică să nu tragă ața

O amintire poate Ganesh înțelesul nostru ființa caldă

aromi  sânge străvechi iarna se va sfârși o viață bunule

închinare la nimic lunecătoare scene și ochi și umbră

miez de noapte întrupat în sufletul lumii

de nu se joacă încă în oră fiica principiului meu

învățăm litera A mamaA tataA leulA

elefantulA la dentist copilulA alpinstul lunecaA

piticul râdea ahA noi învățam litera A

nimeni nu ne dezrobește poate doar litera A

AfricA  AmericA AntarcticA

A dansului coroană

în cuiul după ușă

dumnezeiescul pântec

triunghiuri lunecând

de lapte și nimic

lungi zilele

asemene

genele

împărații

părăsind

sceptrele

am întâlnit Baudelaire

la Tomi pe Ovid

urbea era schimbată

poetul împietrit

și marea cu mal văduv

de Andromaca plâns

cu lebăda ta tristă

și vastu-i ochi de sfinx

mai bine iar la Roma

pe străzi să te recit

schimbată este Urbea

poetul împietrit

bengal Voltaire să poarte

către zeița Maya

sufletul meu carpatic

latin în Himalaia

ci unde e Parisul

ce malheureux, myth

schimbată este urbea

poetul împietrit

Dragostile dintr-o lună

Le făcui grămadă-n mână,

Le-aruncai peste grădină;

Dragostile dintr-o vară

Le făcui grămadă-n poală,

Le scosei pe gard afară.

Nu știu vânturi le luară

Ori în apă se-necară?

noi vorbim pe românește doamne

ne dai vin nu-l bem să ne condamne

doar o furie ca a le ține tira

ne mănâncă minți harimandira

aurul cu gurile brățară

mai să ne înghită de ocară

și turbanul cumpărat pe-un sfanț

gheară ți-l oprește să te țipi în șanț

Cine am fost în clipa trecută -

necunoscut fără părinți

mortul meu frate?

Cine aveam să fiu

de-am fost fiul

părinților eterni

îndurerați în veac?

și eu mă bucur mereu

când mă vizitează Dumnezeu

și Dumnezeu se bucură mereu

și el și tu și eu

poate mai repede eu

că m-a ajutat Dumnezeu

mi-a luat-o pe mama la el

și a ajutat-o cu moarte la fel

ca pe soldații războaielor

săracii noroaielor

când era ea credincioasă

venea Dumnezeu în casă

și ne bucuram mereu

când ne vizita Dumnezeu

De cancer mi-au murit mama și fratele

cancerul mi-e mamă și frate

La masa lui neprimită mă așez

pe bucăți de carne, deserturi,

brânză, iar bucăți de carne

un fel de film indian, apoi englez și iar indian

la Tropicul Cancerului

Plâng trupuri amante alcooluri scrisori cadaverice

taci un zeu, o linga, mai dureros, de nimic

zăpăcite femei în vis decăzut pornografi impotenți

transfugi siberieni fără pereche stabilă

pionieri ai judecății de apoi constrictori

și în junglă o să ne auzim doar cerul dispărut

flăcările o să ne înghită fără poftă oricum

fata o să citească în cenușă viitorul palmelor

care printre păcate o amenințau cu bătaia

iubito reînviem într-un cor de îngeri

nu-mi face mie scandal amândoi avem datoria

să cântăm, aceasta e nașterea noastră

portative de oase, armonii de carne

gâtlejuri aromind raportul divin

îmi spuneai îți spuneam orgă ori iarbă

cine cu cine pe cine în cine de cine la cine

fără sine pese sine de la sine

aceasta e limba română poate fi cântec

să ne aducem aminte cum cântă

eu sunt cine, tu, sine, noi cine

de-om juca ping pong pe tabla de șah

să ne zădărnicim micile respirații

cu hohote – păsări ascultate în trecut

așa mai cuminte, fără noima de viață

într-o altă cântare prea tristă romantic

îmbucurătoare după experiențele țărilor

ce s-au numit și morminte și păci.

Bolnavi de viață cuvinte fără povești am spus

ochi fără peisaje am închis graiuri

nerostite am auzit dinspre fumuri mecanice

acum am iuți pașii pe malul râului

amețiți de văzul undelor adeveritoare

Eram copii îndrăgostiți îndrăgostiți

fără naștere și zei doar așa

pentru credința minunaților.

Nu-mi trebuie lume liniște amintire

bordei libertate mulțumesc

niet ce a rămas nu-mi trebuie

o noapte pe an un an pe secol

nu-mi lipsește lume libertate o noapte

Vezi talia dumnezeului Șiva?

Asemănare fără speranță nutrești

Crezi în Budha îi privești talia

Întru o altă nebună asemănare?

Crede-mă, eu scriu acum un poem

prietenilor, semenilor

sus ochiul stâng mi se închide

corpul se teme de cadavru

conștiința se zbate sub negură

asta e talia mea lăuntrică

așa cum a fost și a Sfântului

Grigorie de Nazianz

Primește spre amintire un testament

ia-mi talia încrucișată cu a lui Șiva

cu grijă de femeie deodată îndrăgostită

la orizontul timpului cu moartea

Te las în voie sufletului

religios prin surprindere

lumea are frunze pentru flori nemaivăzute

Sion Sion și biblii scrise

în carne doina plânse-ni-se

Catolicei gratia plena

ave Maria Magdalena

Apoi tot nebăuți ne fie

porumbul scrumului trezvie

Lumină harului fiind

împreunându-i-se ind

Sion Sion și evanghelii -

în carne suflet doina ce li-i

Cer albastru, albastru.

Păsări rare

ciori cioară.

Orfan bananier.

Primăvară ispășită în vânt.

Altă pasăre

privighetoarea zilei dintâi

a vieții de azi.

Holi 25 martie indian

c-a venit luna lui mai

nor în păr de ploi pe cai

c-a venit bun timp de veac

nuzii munții junii trag

cu pistoalele de apă

și cu vocile de mamă

fetele Holi-ka-ok

trag cu pușca nu i-a foc

în valuri cânt

culori de pământ

cu mama și Vasile în mormânt

sub acoperământ

noaptea mă mai înspăimânt

ca de un veninos prielnic vânt

e timp să mori nu e cuvânt

mai am o vară mă avânt

tăcere glasul frânt

singură viață amintire

de când trăiam cu altă fire

fără părinți de pomenire

sau fluturii sau norii

viață moarte amintire

cum trăiam în altă fire

de veșnică pomenire

părinți fluturi cimitire

cântecul de pomenire

părinți veșnici altă fire

fluturi viață amintire

nici moarte nici cimitire

cântecul de amintire

părinți fluturi viață fire

Moară a bananierului

tu dansezi cu avioanele

întunericul nu se urnește

din noaptea elicelor.

În peisajul liniștii

strigoii vor striga.

Ce să crezi mai apoi

când adorm vecii tăi

să nu-mi spuneți numele

să nu-mi ștergeți urmele

mai bine era acasă

dormeam noaptea fără coasă

Nu mi-e bine poate caldul rău n-ar fi pe frig orar

Aș mai scrie două vorbe să-mi dau sufletul afar

Ca un joc de parodie trist precum știu să-l îndur

și un șah cu indianul ce sosise din Kanpur

El deschide indiana eu sar două pătrățele

deci internaționala fără cântece de jele

în curând ne părăsiră elefantul și cămila

de-am rămas cu ochi atâta dus vazirul raja mila

Când veni femeia dragă adunată din căldură

cu deșertul în spinare și cu sufletul la gură

Te rog fii Fata Morgana nu mă pedepsi cu tine

tot de foc o arătură peste oase și în vine

Lasă vijelii în valuri suflarea să nu-ți înceți

șahul nostru e în țăndări câți suntem atâtea vieți

Calcă-n câmpul de poveste dintre munții de acasă

Cârja brațului meu simte altă cârjă răcoroasă

Ne așteaptă calul Gora ce în veci să ne abată

Hati printre elefanții lui de lemn nu se arată

De vorbesc în satul nostru pot s-audă și străinii

Azi mă abătui din cale să fac yoga kundalini

Cu picioarele în cruce mâinile la pancreas

scapi de diabet sau alte suferințe într-un ceas

Dar ce se alege-n urmă pe la patruzeci de grade

nu știu eu astrologie să arăt mai cumsecade

Norocul că-mi scrie carte mai din sus de primărie

tata de la stupi ce dulci mi-s viforâți și pe hârtie

De-i răspund s-o țină taină ori de veste și comunii

cum că noru-sa cunoaște personal pe Sakyamuni

Și fiind așa destinul de malarie scăpat

au luat o doctorie să se facă doctorat

rasă ori prezicătoare (nava rasa-s sentimente)

unul altuia în viață să ne fim medicamente

Vrea o poveste să se versifice

norii de azi fulgeră și plouă

eu mă presar peste otrava de șopârlă

Dacă mă scol în Himalaia

voi medita la eminescianism

grăbind spre Kama poate n-o să mor

Om Troian român

pe trei ochi stăpân

moartea ia-mi dă-mi trai

plaiului meu rai

Și-ar fi tot un fir

fir de trandafir

mângâie-l să-l am

agatârul neam

Și-ar fi fără chin

și fără suspin

și-ar fi din bătrâni

zid de duh de mâni

Din nesat în sat

curat luminat

la zorii de nea

snaga să ne ia

Am și n-am a da

de aici colea

omul șoptitor

șoptitorul dor

să bem un ceai de la Dipak

uitând știința și pe Buddha

cu tine astăzi mă împac

cu Himalaia și Garuda

ziarul când să se trezească

la ora yoga în ashram

de lapte și de rourască

pahar figurile ne beam

De zid pline mâini desfac

minte gânduri ață ac

n-oi bea ceaiul la Dipak

ba la el în ceainărie

vin americanii mie

hiptichinorezărie

Buddhist Library de-o fi

un tradus Lamai-Dali

și-al meu Tkhrimekundan ji

Dhauladar de piatră

peste lume vatră

nea dhauladarată

lume idolatră

din Tibet odată

Buddha se arată

piatră peste vatră

Dhauladar și tatră

Dhauladhar de piatră

stafii de miere tandre pomenire

păienjenilor îndulcind la fire

de lună răsfirate nemurire

câini amuțiți în duhuri mulțumire

stafiilor de urlet la oștire

ora morții vizuală

zală dezastronavală

viața de nu mă înșeală

licuricii dau năvală

pe orbită imorală

orală astrologală

N-am somn creștin

De sfântul Constantin

Dhauladhar în alb erupt

Zice laptele ce-am supt

Fără Ram yoga și har

Tulsi Mila Valuvar

Câți se plimbă câți tușesc

Luna cade-n arabesc

Cerul fulger Dhauladhar

codrii ploaia pe Tibet

visul lung într-un pahar

cărți picând într-un caiet

meditează trupul focul

sufletul și nenorocul

Cerul fulger Dhauladar

visul muntele Pahar

Lasă viața lasă tot

Eminescu Eliade

Plouă dealuri și cascade

și copilul ce înot

în apropiere

fostă întrupare

chimice aptere

zboară a gazare

pânzele de fulger

îngânând în oră

un păianjen mulge-l

licurici devoră

nu demult departe

de această lume

viață după moarte

avusesem nume

din eterna mamă

iar în atmosferă

munte alb mă cheamă

steaua mă digeră

orașul ras de pe fața pământului munții rași călugări buddhișiti

Yeti al păsărilor zăpezilor stâncilor zace pe falie sub norul mort

munții sfrunții sforul mării pretutindeni viu de mine

nemurit autopsia marmorei îmi șade bine

răsrostesc în dodii râsul până în al bolii an

cancer vindec ayurvedic Hermes și simbolian

în cetate la Socrate îmi aud aed otrava

pe când zidului de pace duc zăpezile spre dava

Coșmare scurte de expres schimbând prăpăsiile des

Albul cimitir creștin într-un sud fără închin

plouă încet în Kazipet îmi zice

din jungla norilor Euridice

malayalam dar graiul e departe

deschide între noi citită carte

burează creștinește ne îndură

apoi cu grindină în arătură

căzuți sub mame pe tăcute

din zări de munte petrecute

spre sat văzând-o Tiruvalluvar

femeia i s-ar da în dar

ea dumnezeu l-ar boteza

în mângâiere îi cura

i-ar depăna în dodii zeci

cu două nunți din dor de veci

până se-ntoarce din război

ar plânge mii de ani ca voi

fiind nici alta nici căruntă

la fără ei a treia nuntă

zvastik în padma fumează sinucigaș unul dumnezeu

în barba de umbră tutun Virginia tufă de nicotină continent

anul trecut predam studentei vina anul ăsta alta șarla

la ce nu ne-am întoarce-n viață slavo-candidați în majuscule

accidentările doritorilor de română inacces la propriul nume

mai știm o piesă de la Roma dar papa astăzi a murit

n-am făcut dragoste nicio zi de ce mă întrebați ultima dorință

plouă cu fosfor aprins curcubeu de arsuri viață de ins Ind amoruri

persecutorii nu-i iubesc alfabetar între guzgani de oficină

tăiată granița gât nas urechi ochii mi-i rezerv corbilor de fum

haită hăitară masacru antifaustianism antimefistofelism

ștreang personificat fără legătură cu spânzuratul din Cythera

ți-am spus rezistă nu mai rezist fulgerătoristă svastik sanskritist

jos de valul Dumnezeu lavă în ființă pe muntele Penteleu Ilie amenință

derbedeu am dat de greu și îl rod pe dumnezeu rog rod rog rod rog

pe nebunul întrebat îl răspunde Ararat de se pune pe arat împărat

am în cap un scaun și pe el un faun și el ori eu scheaun

șchiop de trei și-un giol nu moi mototol cu dinți de nămol

dușmanul ungur prietenul polonez

îmi spun ce să-i faci dictatură

din vorbele lor procreez

în suflet puțină coptură

româul îl întreabă pe rus

c-o fi c-o păți chinezește

ureche nu-s limbă nu-s

și Dumnezeu nu ferește

cât de lipsit de vlagă faimosul curs Cazacu

gramatica întreagă o ia fonetic dracu

și totuși ce de drepturi pe limba fără piele

ce șnițele din piepturi și creieri bube rele

mai bine-mi deschid gura și fie-mi de țărână

să nu se iște ura în cartea de română

nu muncești și barba crește zice Geza fatalist

ba te iau pe românește și îți fac un acatist

mi-a sosit sosia aflu să mă bage în vreo oală

bat la ușă iese slavu din împărăția yală

să fumăm boieri grofi pașă fără sabie în vlah

în foiță de cămașă cu tutunul lui Alah

batem câmpi armonios la arsul lumânărilor

ba ne cântă și din tabla mucul lumii nărilor

se deschide ușa intră un băiat la noi în cușcă

bună vreme moale vintră numără și ne împușcă

te aduc aminte

sufletului meu

munte și părinte

în eternul greu

uite-mă arvuna

capilui de mort

cu lumină luna

ancorată-n port

primăvara cade

peste un pătrar

mândră de nu bade

cine iubi-m-ar

dispărute studii

în gol fără ins

când să le repudii

munte m-ai cuprins

am luat-o razna sunt Napoleon

îmi șoptește-n secții pe lângă disecții

cu idee fixă de cameleon

cel ce ne prenumără bisecții

stai te iau casapii e Napoleon

dă anunț urgent la Căciulata

facem o prinsoare pe un embrion

injectat în moartea pe de-a gata

fost-am împăratul șahul bubă rea

cu mamă nebună cu brâul de lână

numai dinaintea și pe urma mea

să mă nască iarăși din țărână

fi-voi prin strigoii de odinioară

părăsitul cap de par și cioară

putrezita mână statuară

artă sub colivă tributară

acel ocean fără adânc

în ceruri ondulând vapoare

și noi în floare pe oblânc

ființe ape plutitoare

cu oasele de scoici molâi

înlăcrimatei maici precesta

un fiu sub cruci de coporâi

monsun fiind în noi acesta

zac flăcări în jilave torții

slăvi respirate dimpotrivă

fă doamne mănăstire din toți morții

s-o dărâmăm în somn de Șivă

să ne împingem sufletele doamnă pe apă în fum atât de înecăcios obscurizându-ne ecou de trei ființe pe drum și le prinde o ploaie de la început de la început am fost o dată trei ființe pe drum și ne-a prins o ploaie jai Hind sfânta noastră Maria surya namaskar muzică veche vii cântăreți condor imperiu becisnică euforie lămâi dulci mere pere șalul puștoaica iraniană atinsă pe mână beta de guru-ul confuz în coșmare fum la mijlocul vieții poate de jertfă primită nu ne ucidem nici singuri străini încă ne recunoaștem ai noștri am 34 de ani lumina soarelui purifică ființa în scufundare unde sunt ideile Platoane bătrânii îngenunche purtând un lanț de munți să numere vămile cerului în ochii răzbiți spre opacul viitor corbi lănceri călări ideea renașterii de apoi orice ins de treabă târâit pe coadă pădurarul câine latră-n loc să roadă haita tantră oase codrul rezonează fosforul din scorburi amuțește loază întru scârba vocii munți în pantomimă dinții fac strămoșii foamea îi anima citești iubite criminal pe Makbeth te trec în scripte Shakespeare sinucis turban ori scalp ori creier fără poză rămână arheologie la găini pădurile de târfe să înghețe cu focuri printre craci neaprobate prinzi suflet zgârci ejaculare în vârful șișului ocoloșiș lăsat sânge de umid cer cuțit trup de carbid sfârâit în infinit la un timp bătut cu nit liniștit pe aur mort în coclaur de resort țigări moștenitoare zeițelor în floare tufișelor de zare în buze rășchitoare pe vreme aripioare pedepse glandulare un hoit țânțar o boare semnificăm păcatul al cincisprezecelea în creier nemâncatul de-a înghițit peltea din Giurgiu Ferentară combină sub talmud slab sexul a fanfară ce nu o mai aud depresiune de baboi în apa veacului strigoi mai inventează un raport semnat Nichita Rapaport istorici rânduie în prox și mântuie-mă pe sub vox că m-ai fi lustruit de viu sub fulgul altuia să fiu te-ai fi ținut la perioade să nu se vadă cine cade cine fumează cine fu cu barbă continent Korfu nu putem risca să atenteze la întunericul nostru local frânghia naftalina pregătite să-le corecteze înainte de a tăcea cu ultima dorință pentru noi scrisori de grațiere în iarba fiarelor de-o viață ne e râvnă a rupe inutil cu ochii-n apa fiartă agâncul vălurind eufomânt,

și cancer trecător din nas

în întreitul Om de rai

dintre sprâncene fără glas

ce gând în lume îmi răsai

când de vedere m-am mai ras

și m-am întins lângă un pai

neintrodus în ananas

ori te strănut fără de voi

cu mine veșnic doborât

de preacinstitele nevoi

și râmătoare întrucât

poienile cu flori de-apoi

îmi gâdilau porcescul gât

his impotency pleacă la Atena

să-nvârtă cu un deget banda

doar cerșetorilor le-or duce trena

Aron Cotruș Swami Vivekananda

cu spatele la Dunăre în ochi cu Sena

bun orientul rău e popa Tanda

se culcă pe nevoile din jena

și paza eunucilor alanda

vărsați o roabă lângă ouă

pierdute-n bălării de la ruine

urnindu-și roata fără rouă

cu pântecul golit de-ambouă

ci faceți-mi același bine

din Ruginoasa la Rovine

departe lespezi de Ovid cu nasul vânăt în șosea frunze de toamnă analcid pe sufletul fără perdea ce mai apăs trup în hârzob macaragiii să-i îmbăt m-o face umbra morții zob oriunde-n lume mă arăt de nu în viața mea să mor aleg baladă pe cutare adus de soartă binișor a sabie pe mădulare

laud eu eu nu laud plâng nu eu eu nu plâng am o viață în sânge bătrân o moarte de purpură averea-și gramatical subsanscrit reîncarnat heautontimorumen fac uz de nimicnicie diavol pocăință sintaxă în afara mea fost izvor o dată am văzut o femeie

tradu pneuma din sufletul universal al neasemănatei din zbor cu ea ciugulind planeta încotro întâmplat original de iarbă licurici și ciocuri sub tunetul de 40 de minute

îmi poartă capul pe tipsie barbă din degete narcisă neagră părul și Samson și filistenii toarnă temple-n lanțuri de milenii de-am îmbătrânit în libertate este dimineață ziuă noapte stropi silabe cinematografiate

salve ființă aeriană de-un pământ cu oul altar culcă pe pat de liană clătinat de musonul de dar împreunați ne emană noaptea de cântece sitar apropie-mi-te nirvană depărtează-te de hari-har

cu unul în nimic petrecăreț amic mâini pe corzi schingiuie lorzi bucurându-ne răm-rămu-ne a o a om fârși – ne-om vorbă a fi raag în Delhi indienești de București

viu de vis în fața asemănării statice sabia înfiptă în cutia milelor

ferește buzunarul antropomorf să nu se întoarcă pe dos în golul ființei

pe pământ pe trup cadavrul excavează verdeață arămie nord plin de fier

ce om și dumnezeu tot un drac în incorectă neliniște gonind la galop

scrise pe oglindă chipuri idei sacrosancte șterse la traducere înapoi

vânzătorii penelor de păun mâncat cântă la un gând culori în evantai

salută plecarea de apoi însângerând viitorul zeiță cazi adânc la pământ

cinstea gropii surori fericește spinarea cu musonul vânzătorilor

                        sinucigaș laur postum puterea de a nu mai fi în cântecul zorilor

                        frunze-ntoarse pe fețe arse molan pelin ateu creștin frumoase rase

pe feciorul de-mpărat cine l-a decapiat basm fârtat niciodat

secetă în sânge de tigru la tropic pe vale agheazmă de gheață

am îmbătrânit după Indore pe drumul nemuritorilor până în lumile celelalte acolo un bătrân trimite păsările paradisului printre vii ploi eterne îi împurpurează umbra bărbii de nori detunați

pictorul aprins în roșu cu cărare-n părul negru ca Urmuz ori pictor Dino stins în negru roșu negru se aprinde se încinge lângă temple peste zi

primul cuvânt mi-e moarte reînviind în poezie proastă luată ca de cioclu la-ntrebări noi cei din glie și din foc din cer și smoală avem săracii un cuvânt de spus în gol pentru eternitate tuturor pentru apoi nejudecat ori înainte ne-am prosternat creștin din întâmplare pe o foiță de-ast'vară din Dharamsala

fac rime în punjabi

îl caut pe king Por

păcat de mine Gabi

sunt mort pe un picior

latinii basarabii

neînțelege-m-or

dar Omului și Babii

la sfinx mă pună dor

că uite ce de barbă

mă trage ața ruptă

ba Hyranyagharbă

ba timp de Chandraguptă

comitagii dar nu români indorusificată șfară mă duc cinzeci de săptămâni apoi acasă pe afară mă uit de Vlaicu pe Carpați mai lasă-te de gravitații bă munte tot descreierații în sine vulturi învârt na-ți-i o nație pronaos îngenunche femeile în față malii iar popa dulce la rărunche arată ca medievalii pe râul invadat imperiala aurărie lemn câinesc se pierde toată socoteala acuma când mă prinosesc.

încet să nu te dezrostești

cuvântule de templu vid

statuile prea muierești

rugându-le la muced zid

tăcere până-n Negrilești

de a ta umbră Baiazid

ocean îți sunt pământ îmi ești

fudulule ladinoid

când ora bate iar profană

de viață-n arc săgetul bleg

și câine și mușcată rană

prietenește îl întreg

pumn țeava labei de emană

pe curierul Ali Beg

muște sugeți leii mai cu milă vă rimez că-mi sunteți de prăsilă pline vă întoarceți peste mine în amoruri încă arhipline păsările zboară iar agale dar să nu ne ducă în greșale burțile funcționare chiorăie ia aminte cine sforăie sfoara peste sărituri țânțare că strivii biata reîncarnare

sâmbătă și morții nimeni cu o tuse

apasionată apa Sion US

înzăpezitoare himalaizantă

primită scrisoare vândută bacantă

catolică nu e că e protestantă

aversă zidită sâmbătă în pantă

îmi descriam auzul văd o cămilă concentrată asupra cocoașei ori eu înăuntrul centrului caravană părăsindu-se deșert munte aducere pe după lauri a unui cap numai tristețe se lasă o noapte oprită pe dungă ascult o vreme de copii trăim de mult în joacă parcă ne pare rău după o vale verde

și prea târziu copilă pictor ți-e tată șarpele constrictor sicilian odată nu a înveninat țărâna sua păduri muntene doar slănicul călugărlor i-a zburat nimicul o viață bântuit de nime s-a strecurat prin dricărime și cât îl vezi de mort de-o viață se trezea dis de dimineață

a doua zi deodată tristețe ilustrată hârtie manescrisă neauzită missă o amintire parcă pe sine se încarcă olară piriformă o namilă de dor mă sub spumele de veghe somn îmbrăcată zeghe trezește dinainte de acoperăminte mai jos de somn în viciu insulă Mauriciu prietenii mă plâng din muntele Parâng

și iar și iarăși și iarăși

la samsar fără samsară-și

pedepsit împărtășitu

lutul smuls în cange și tu

tu iar tu iartă tu iartă

kamă mokșă dharmă artă

a fi un sat C A Rosetti

în baltă și pe harta fetii

în Eminescu ferentară

călătorire-ai pe afară

păi facem noi literatură

și râurilor arătură

ascultă-ți indiana zodioară

în Eminescu ferentară

dacă tu ești frumoasă

eu cum sunt

șoptește dar nu acasă

pe pământ

ba în Maharani Bagh

dodie

la Mundan copil cu drag

Vinod e

tulbure de-o noapte fa

All Italia

la Lombardi se gândea

toată falia

reparație mogulă

cupolată

până către cea rotulă

nu de fată

Delhir Nou pe iarbă

cârpe uscă

radere de barbă

cu o muscă

nostalgic maidanul

la zoologie

eu aștept mundanul

din copilărie

să-i scriu biografia Margaretei căutător al rimei Mead cu marijuana-n Samoa încete-i din viață bătrânescul rid examen jumătate vor amicii din blocuri așchii la cicloane invită noaptea licuricii schițând biografii americane

mă latră câini se sting lumini la Ararat mi te închini modernul în Carpat bătut ți se arată petrecut pe viitor ne-or recunoaște roșite ouăle de paște ci înainte de crăciun pe la fereastra lui Arun din noapte ora unu fix amicul vinde hindu viks minuscul un armurier insomnios se dă de cer de ciochidarii gemeni cată și viața e înfrigurată

To Brancusi, a Banana tree,

with vast Leaves, fruitful,

one being through mystery

was giving me

Soul of imperishability.

In triumph was sitting a juggler.

Child was growing himself, backward,

Passangers in train were travelling under the sky

on the Day of Grandfather Christmas

O India, O Banana tree

The Backward Path

Thinking of you I feel

that I wander on all sides.

You travel the way

toward me. Who am I without you?

Yet longer and longer I don't see you

Walk back Wait for me

to follow you

Turn me in

to your first steps.

I don't hear your voice

I don't see your answer

listen to me -

caught in the pinions of locusts

amidst the famished rags of the earth

Maybe you will find me

without life

To resurrect me

on the backward path

Va fi Alecu Ghica

în Himalaia domn,

ne vom întoarce zarea

părinților în somn?

Și secolul s-o rupe

unul spre celălalt

oprit în Himalaia

oftatu-ne de psalt?

parcă duminică pe 17 iunie atins de fluxul mărilor din moarte vin într-o pânză de-a lungul sfârșitelor ulițe vălurind mulțimea brizelor stinse ne îmbrățișăm nemaiînvățând papagalii să ancoreze vii

Văd cu bucurie că mă întâlnești

pe această lume primenit la minte

îți mai schimbi ființa te duci la Budești

treci pe Olt viața soră de cuvinte

De la taina mamei deșirata lilă

podidește limpezi ochii muritori

ne-o zări pedeapsă muntele Builă

ca odinioară mâniații zori

pomenit-am altă lilă a lui Rama

toamna printre palmieri și careva

mama nemurise ne murise mama

până la povestea veche Ramlila

Strică, Doamne, rostu firei

Prin darul dumnezeirei,

Și te uită mai cu drag

Spre bietul român pribeag,

Sprijinește-l, doamne, zău

că doar e poporul tău.

Este șapte și un sfert

Am pus laptele la fiert

Și luna s-a ridicat

Laptele în foc a dat

Ouăle vi le-am gătat

Hai cu toții la mâncat

Soarele s-a supărat

De pe ouă s-a sculat

Și s-a dus în Kings Way Camp

De mașini s-a îmbătat.

Și gata s-a terminat

Poezia lui Bharat

Unde eram sentimental și cerșetor de Dumnezeu

mi se părea tot o viață pe după ploaie fără vatră,

mânam o insulă cu ceafa lovind cu gâtul un resteu

și fața îmi cădea pe brazdă și gura îmi striga aratră.

Am ascultat o noapte-două cum taie briciul barba moașă

căluș dansând pe vorbe rele pământul neslăvit altfel

mai spune și tu, mamă, fața mormântului când se desfașă

să flutur cu folos cenușa feciorului ce-l spulberă Sahel.

Îmi invidiam în zadar pantofii

pentru călătorii fantastice

când i-am văzut amar strivind

ochii tâlharilor

aruncați de poliție

dinaintea bombeurilor -

dar orice viziuni mă vor fi așteptând

la descălțare,

mă apuc să ascult

trompetiștii ocheșiți de nebune albe alămuri

doar-doar vor ajunge la nuntă

odată cu mine petrecând

cismarul așezat etern pe asfalt

cu pingelele de elefant pregătite

se apropia altă țară în văzduhul rădăcinilor

de ne apucam cu mâinile de beregata cântăreață

și mai apucam să oftăm vecia post-mortem

ca un Nistru unda călătorise-se

prin creierii dezoxidați ne prăvăleam

de bună voie și de bună nesilire

tot altă țară maharaj Culae

dunga aorta decolteului de abatoare

închipuite printre mațele de genii

mlaștină fumătoare voi adormi în neant

întru tusea nisipului excitat de alune

de-ați văzut cât de mult a sporit electricitatea

potența veverițelor v-ați fi ucis care să

vă electrocutați mai întâi și când crăpam

cu prioritate vă zgâriați pe vieți de ciudă

Umor ne-ar fi prins bine să avem

cât un imperiu ori și mai mult cât un scav

altel regretăm o carte de Bacovia

măcar o poezie un vers despre umor

Dar de care bogăție să râdem

de care nenorocire doar aparentă

și de unde râsul fără râs?

Hai să ne jucăm teatrul zarurile viețile morțile

ca și cum nimic nu s-ar întâmpla

cum nimeni niciodată nu râdea

Parcă spuneam ceva despre Bacovia

ferice poem-secundă de odinioară

acum parcă Ecleziastul iar mă omoară

într-o latinească învelită subțioară

ca de o armată încă barbară

bătându-se din zori în nicio seară

plini de plictisul identității

în poeme din veacul răstălmăcit

mânam încălțămintea-mamă

dincolo de suflet cât de agale

odată și odată vor călca

saboții în ultima spărtură -

groapa vieților noastre spăsite

aproape bătrânul vânzător

de bahut acha munkfali

îmi fuse la amiaz identitate

un fulger genunchease pe bunicu

seara aceea unde-o fi

de se carbonizase-a doua zi

să îmi răsară prin Indii

identitate munkfali

seara aceea unde-o fi

Yourcenar – nu numai pe ea o aud

surd la suflet în curtea epitalamului

cine-mi visează morții când sunt treaz

mai și vâjâie odată cu mașinile Tata

pa laura Mallroad indianizându-mă spre Himalaia

printre turbanele dintre Chandigarh și Le Corbusier

asurzitoare duhoarea din tăbăcăriile surori ale Sonipatului

From a troop of children

playing round here

the gentle most so amicable one

was staying sulky in a slipper,

shrivelling by a little honey smelling breeze.

The others are taller than him with a day

so he will climb up in the garret

travelling to the antipode

where the nightfall is daybreak

(with which he greater will be).

An eagle from here

is there buterfly

called Puidepuf.

Vine vara, Rani,

până la Bangkok

hei, Betelgeuze,

poartă-ne noroc

scrie Măriuca

de la București

cu cerneală verde

s-o dezăpăzești

mâine dimineață

even unseen

orchid you are

in our guard

no marble

decapitates you

we love you again

under the tree of life

embracing us

in adoration

while forests

of princely line

are bestiring

you remember

descovoiate săbii de-aseară peste ciumă cum morții sunt din alte petreceri pas de giulgi le strămutăm la ceaiul cu-a munților cutumă doar amintitei doamne sfârșitul de-i indulgi

            un qatarian dintr-o mie îmi ieși din geamie mie după tălpi kathak sus micromigrenă palme tot qatariane paviloin oferind câteva pliante lui Ion fire-ai Jane Burkha Arabie cu dans numai de din bagdadie bate-mi-ar toba pe dimie qatarul tot și toți dintr-o mie

          it piatra cu capu îi pusei pietrei capac talpa lată în kathak  în teatre după teatre la chioșk unul în picioare unul în trecere unul cloșc dedesubt poposii fata cu mopșii bătrânul băietanul ritmează în hindi maidanul

            căpitan Ashok Vihar Shalini Radha pe Chatra hai de la Tihar afar c-am lovit cu capul piatra cu Ganesh țesut cu Appu am lov

            altă Penelopă Sită săptămâna juanită mai încoace de Madya nu se ninge păpădia nu se ia frigideria că te scot pe trotuar să rămâi pe dinafar

            pici pe luate cât ai da cu nasul prin mahala mesteci Ram cu Inșala dai cu gura-n Mudrika

            virtutea ce surâde în cel tot virtuos cu obiceiul nordic nekierkegaardios la ceai pețit gandharva de lapte de la țară tutunului wills poyal suflându-i în afară pe scările înguste mai largi cu servitorii un rug de așchii arse la zeii ce adori-i în față și costume de fastă ori incest la rândul de pe urmă nenumărat celest

            nu aude alte motoare tot consumul de acum trei zile martorul și el eu de la început aștept de pe vizavi să o cumințesc de măcel mă adulmecase n-avusesem curaj să nu mă rupă reîncarnându-mă sloi spre prânz bate soarele nu mai apuc noaptea între faguri cei doi nebuduroi de apoi de pe zid de la noi

Jayanti 33 și o sută

India 15 ianuarie

jumătatea morții lui Mahatma

patru zile și nopți

mai cursese Kavi

nici 20 nici 24

de petale nu moghulizează

departe de Sana, tren în febră

asiatică, fie să fim

ai upanișadelor, scrisoarea I

eterna pace lingvistică,

ironice amurguri de rasă

de preferase luna baiazidă

se obișnuiește prasad rezumativ

opțiunea timpului, locului

facem ce putem, ji

ne oscilăm tensiunile superlativizante

trăim de mai de parte amintirea

facerii cum s-a spus în Aryavarta

noroc de necomparație himalaianul

de la superbazar e prea tânăr

altfel Dumnezeu nu e, vai, martor

prin uși deschise curentul

strigoilor diurni îngeri

cu părul negru keshaviu

merge ceasul fără știre akal-ire arămire

Rama Bahadur durire n-ai mălai alai

mai bhai nici budhu mereu încai

cu cântec de Mandalay azi și mâine teferi

lumpeni pe frânghiile de curpeni pe

canalele de cumpeni merge ceasul

amânat mână ce-a sunat pe lat cercul

cert shunya Bharat

după seri în nopți și Ind

pe rotunduri ocolind

calea joasă

pe sub coasă

viața lungă

pe la dungă

ia atunci nu mă închin

nici adorm de somn străin

mi-e de jale

joasa cale

mi-e cu smântă

dunga sfântă

de aud o melodie

de-o aud și nu mai fie

tac în artă

mare moartă

zbor cu gilii

zic familii

astfel cad pe zori de zi

pe la uși în sărării

joasă cale

praguri goale

în Prayag-uri

stinse praguri

Gange Ind Ga

pân la Id Gha

după seri în nopți și Ind

pe rotunduri ocolind

ce ai văzut cerul de după perdea

mi se păruse o rutină numită spaniolă

nu m-am amestecat în transatlantică rumbă

mai și tradusesem ca un avatar în eros

parcă toba nu chiar experimentată

plictisul buddhist de-l iubeam pe Shiva

multele cutii de care aproape m-ai acuzat

cărțile cât o bătrânețe semnate Gandhi

stranie post-Attenborrough-Ravi Shankar

comentaristică a nedusului la film de biserică

astfel abandonam împreună poezia

din partea mea ca un unchi sinucigașului

toată noaptea ori până la patru dimineața

zadarnic îți lăudasem onoarea poeților

(tradusesem din atâția ai patriei mele)

am refuzat seara o nuntă de-a doua zi

și a doua zi o sinucidere hohenzolerniană

neasemenea până la capăt faptei lui Arjuna

iar tu cu capul ras pe când semn al cerșetorilor

cel puțin până la cucerirea lui Gautama de Sikander

mișcarea experienței pe Gange precum și în Horace se oprise jos de Mansa Devi  singurul anunț reproșul neînlocuirii păcatelor în Gange pe motiv că mai am nevoie de ele cum că toți oamenii Doamne și tot Gangele cu câtă pietate spurcat în infinita-i sfințenie și în trup mai și trăim necesitatea confesării de detaliu în seara cu Vedanta în sinele de Purva shastra de Samkya Vaisheshika și Nyaya urmată chiar neortodox de Charvaka cu tot sângele-apă respirația-vânt carnea-pământ spațiul-cer febra-foc

                                              

pomule n-o să te tai

nici dacă poame nu dai

c-a murit neica Pomuță

pe-acolo fără mândruță

nu fără de ordonanță

și galoane peste hanță

coate noduri paralele

navighează-ți depeșele

pe gratii de curcubele

cum Gangele se umplu

de păcatul nehindu

din când în când mă duc la Taj

din obligație în gaj

Ion Constantin și Romul

nicicând fiindu-mi omul

se strigă din pădure

mormântul să anture

se scrie Inshallah

pe morții doi în crah

zile ca astea două luni ca astea trei te fac oarecum indiferent la ce a fost și ce va fi ții pasul cu o întâmplare între prieteni frați eunuci marmori ghizi gâzi massa istoriilor masa tăcerii-Eminescu masa celor de azi cine cinuri cină respirații schimbări vicii relative crescendo-uri armonii humoruri ștampile hemoroizi expression parole Dasein Shankar fotografii Alka blue-balls iar tabu-uri inter-nation-internare Assam BBC electrice două frunze verde deschis de acum în bananier tinereți trecute cu amintiri și nedumerire momente magnitudini consolări benzi neclarități părăsiri ocheade brutalități certuri misticisme biblii neglijate legendarisme retezate nepotriviri durități elanuri doruri calmări pluraluri

cântam sansonul de cinci ori cred de cinci ori

ori panchatantra numărându-ne kishori

nemirosiți cu șatra chiar prunci duhlii

cuminți la pas uituci bananelor convive

trei au plecat afar și-acas doi au rămas

taifas Ninive ce n-am dezis istorii clop

citit a bună ziua cu merci-uri cu pieptănul

scăpăm de top și oasele le liberăm de pliuri

vasile care-i de plural de pacte de Bizanț din fire

o legătură val de val și noaptea bună de vestire

noroc cu laura și azi duminica ne vizitează

ca pentru prânz pandav namaz rude de nerostită frază

nu erau chibrituri în casă o știusem de ieri-alaltăieri

nu era nimeni pe lume nici tânăr nici bătrân

n-a fost nimic între nimeni doar chibrituri

țigări ori am declarat în sanscrită lumină

neîncepută vasntă și sloka ambiguu

norilor nunții nunților pe singurătatea

radhei încă nu e vorba de ea păcătosul

nu s-a aventurat încă din haos în doruri

am mai spus-o au apărut nu știu de am

aprins stins aprins stins ce-am aprins ce-am stins

înainte de prima prabhanda cu mult

chiar până la vasanta de-mi iau adio

papagal în râs târziu

de-auzeai negana cioara

mi-o vopseai în vioriu

cu țiganul și vioara

sfânt surâsul de porumb

parcă încă în viață

desenat în roșu plumb

ori schimbat un pic la față

de vedere nevedere

vede în potop de pene

gangele în belvedere

l-aud anadyomene

poate mia de ziare ani de lume vanitate paralelul

onaniei de tipar isterie când ascunsă când de

floare traducere lesbiană proză la proză prin

grăsimi ilicite copie de primăvară șahuri

arse grafică servicii cu meniu-cartelă

prețuri de amuzament mâine-ncepe săptămâna

voi fi existat nainte parcă nu nici în teroare

nici în terorizații terorizați de sine

și de nimeni de-am trece iar pe citit nu orwell

n-aș scrie nici pentru mine nici

pentru tine nici pentru dușman

moarte pe față și pe dos nici

acum niciodată rupt prozodiei

ca o hrună ce-o fi aia de-aia c-aia

nici în glumă ce bine-ar fi semnal

n-aș traduce nici silabele sibilei chin

andrastea complexată coșmar liber

n-aș origina nici postuma-mi ură vetală

la vătală nici nici limbă nici sarea

sterilității din crone descreierării

tehnica sterilizării nici de creier

nici de prozodie nici de origine

Când îi spuneam ieri de călătorie spre ordine, în Baudelaire, ca-n Aristot, pe sub durere, franțuzește,  deja înotam sanscrit într-un timp elefantin să ne poarte pe loc.

Mi-aduc aminte – a treia oară azi? - că prin zori și-n vamă la Krishna-Jayadeva mi-a fost gândul ca întru har și m-am fericit cu mintea yoni.

Dublă memorie – în traducere – a sunetelor jayadevian-eminesciene (sanscrit-eminesciene). Păstrate sunetele sanscrite.

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru a-mi fi dat putere azi, paisprezece ore, să nu mă abat de la păcatul tradusului la Gitagovinda și mântuirii întâiului cânt, ori de el, ori cu el, ori în el – sanscrit, românesc?

și noi doi de-am uitat că suntem singuri pe ziua de azi dintr-o negitagovindă și totuși chiar dacă buza de jos e mai aproape de piept la mine iar la tine din partea cealaltă peregrinează spre o strânsoare neprevăzută îți jur că nu m-am gândit nici la moarte nici la dumnezeu nici măcar la pancham-raga

de-acum două nopți acel cor latin nelibertin

cântând libertate când nu uitam gitagovinda

poate cântecul uitatu-l-am și de gândul neuitării

nu-mi mai pasă cum eram în întuneric

prins ca-n moarte cu un dor încă de poet

putea fi ultimul n-aveam ce-aprinde să-l îngân pe hârtie

întru vreo bucurie diluată până la bârfă

o declarație mai puțin de nicio libertate nicăieri nicicând

ce prost aproape fericit malgre soi-meme

ce frică și cutremur și acel cor latin nelibertin

și foarte nemiloasă gitagovinda mai sfârșindu-se

disperare de moarte vreodată preasingur iar

vârfuri unduite de înverzire în amiază

poate o amintire utilă la fântâni calm centru gol

insistând să-ți cumpăr hașișul eșt la fel

de bineintenționat ca alt poet în locul meu

povestind acestea ținându-mi la sigur calea

într-o parte și-n alta vrei să mă convingi

că nici eu n-am picioare poate un ban

totuși cum vom ajunge la rashomon

calul clopotele kabuki violul

duelul detaliului rușinea râs

actul înstrigoirii depoziția roșu verde

Bilhana, din  Vikramankadeva Caritam (nici de apă stinsă, nici de papgali citită). Candralekha (buric adânc, fin sân, față nepătată, glezne zvelte, buci-tron zeității): cristalul alb al minții regelui se înroși, ea era țărmul oceanului-sentiment erotic, lui îi bătea toba.

            Cânt 1: Fata domnului munților, purtând jumătatea trupului iubitului ei, un sân înălțându-i-se către față să întrebe despre celălalt (Ardhanariswara).

            Înotătoarele (VII) Papagalii îngânând din încânt cântecul cucilor au fost alungați din casă de femeile singure... (32)

            Vântul din muntele Malaya, parfumat de fețele femeilor din insula Ceylon, încetinit de bucile tinerelor învățătoare din Dravida, se oferă plăcerii.(30)

            (IX)... Tăcând, sfetnicii stăteau ca-ntr-o pictură, o vorbă nu mai ieșea nici din gâturile papagalilor speriați... ulei persian, foc pe săgețile iubirii. (18)

            Dormind doar o clipă în noapte, el o vedea singură, pe cea cu față de lotus, parcă prinsă de trupul său, pictată dinainte-i și învârtindu-i-se în jur.(23)

            Ea se duce de la fereastră în camera împodobită cu icoane, de aici la marginea pădurii și înapoi în casă (35)

            Svayambara, podeaua cu dale roșii. Regii - ocean agitat de pasiuni, gesticulație (76) piept ridicat, ornamente mai de preț (77) prefiră perle (78) lotus de jucărie în coroană, râzând la doamnele cetății (79) un paloș (80) praf de camfor fără nădușeală și mutându-și cercelul de la o ureche la alta (81) lovind cu mâna zornăind de brățări pe aducătorul de betel și strivind cu unghia o foaie (82) vorbind de unul singur luând camforul din cutia de betel și împărțindu-l celorlalți (83) imberb își scoate veșmântul de aur și calcă pe el (84) se aruncă în spatele aducătorului cutiei de betel ridicând sprânceana; își răsfiră degetele căscând și se prăvăle-n scaun înfierbântat; îi vibrează gâtul de nota a cincea și surâde, spune câteva vorbe cu dar poetic...

            Alegerea... Logodnica nici nu se uită la el și mai și scuipă foaia de betel din fața ei de lotus

            un râu și mutat pe cale de oceanul impetuos nu-și părăsește cursul dinainte

            (147) Fata pune ghirlanda alegerii pe gâtul lui Vikramanka

(X) Grădina plăcerilor (haremul) – martori dansului femeilor – iederi (24) Acest arbor Ashoka strivit de talpa ta e binecuvântat (Culesul florilor) – femeile din harem – (primăvara) din multe, numai cinci flori lui Kama; (40) arborele Bakula încovoiat sub bucile ei; (41) ochii plini de polen, o îmbrățișare regelui; Ashoka bate cu frunza-palmă o soție a regelui culegând flori; (43) cu buci grele în arbore, își dă drumul pe tulpină până la rădăcină cu picioare-lotus nădușite (44) copacii se ușurează de flori sub povara bucilor haremului; (46) trupurile trupurilor tot sudoare și polenuri; (47) lacurile buricelor femeilor cu ochi frumoși supte de polen (48) albinele (49) aruncând polen în ochii co-soției îl sărută pe rege; (50) una furioasă numără numai zgârieturile de unghie în subțiorile celorlalte; (51) ramura unui copac oferită de rege se lasă sub bucile femeii odată cu inima rivalelor (52) pe una o împodobește (54) una cu veșmântul smuls de o maimuță îl îmbrățișează pe rege; una rupe, cu bucile grele, creanga unde aștepta, și cade peste rege; (57) soțiile regelui Kuntalei, parcă prefăcute de Kama în dansatoare în dramele bravurii brațelor lui, arătau frumos cu picturi de grămezi de polenuri de flori; (58) flori și albine, pe față mâini, după femei; (60) sudoare amestecată cu polenuri de flori; (63) baia-bazinul; (65) soțiile regelui nu vedeau pământul de prea grelele țâțe; lebede speriate de sunetul brățărilor (70) regele, cu femeile, în bazinul plăcerii (71) femeile plivesc geloase lotușii, ca pe propriii ochi; (72) din atingerea buzelor roșii ca de bimba ale femeilor și a multului lor collyrium, se petrece o răsturnare: lotușii albaștri se înroșiră, cei roșii se albăstriră; (73) de joaca muierilor cu buci grele toți lotușii erau rupți (76) când femeile regelui intră în bazin, lacul de pe picoare, mișcând de albine, decolorându-se de picuri de sudoare, se spulberă; (78) regele îmbrâncește pe una în apă adâncă; (79) lotuși doar sălașuri de albine acoperite de polen precum drumeții de praf; (81) bucile ca de piatră ale muierilor, scufundându-se, undele au crescut ca de apa farmecului lor; (82) fețele-lună ale femeilor regelui Calukya văzute, albinele nu intrau în lotușii deschiși de teamă să nu se închidă (83); (84-86) regele le stropește pe țâțe-tâmple-de-elefant, pe cercei, pe urcioarle reginei; (89) bazinul cu apă amestecată cu santalul de pe sânii lor păli ca de despărțirea de muierile cu ochii-cerbi; (90) schimbarea veșmintelor.

(XI)

Speranța soarelui scufundându-se în ocean?

De-acolo are Indra caii cei mai iuți;

odată și odată îmi va da unul și mie. (8)

O, cerb, nu-s crin -

Ce-mi vii în vin?

Colir din ochi Rohini

pătându-te nu ți-e rușine? (56)

Amant al nopții bându-te cu vinul

neam de femei-mânii azi rupe-oi spinul (57)

cupa de-mi atingi, regele nu te lasă

Rohini s-o face furioasă (58)

Sfârâind după vreuna te-ai subțiat ață

nerușinatule adevărul e pe față. (59)

De nestatornic fuși zvârlit în sări de mări,

n-ai altfel raze reci și cum ți-e cald în cer? (60)

Te știe soața flușturatic după fete

Vin stele după tine nu vin să mă îmbete (61)

Amant luminii lumii te-a păcălit vreuna

că-n fiecare noapte pe cer treci spre Varuna. (62)

O domn al nopții la ce-mi tulburi inima cu dragul

din vinu-mi du-te giuvaer-pahar sari pragul (63)

Cum bate vântul pâlpâi și te uiți

după vreuna s-o săruți (64)

stă bolta trează nu închide nicio stea

prea ai umblat la multe dragostea (65)

soțiile barzilor, în rostiri de nectar, spun cântecul

dimineții augural, frumos, mai frumos de nota

Șadja plăcută și lungă (73)

Flăcările lămpilor dragi doamnelor cu ochi căprii

scriindu-și scrisorile de dragoste... (76)

O, poet între poeți, fără seamăn poezia pulsează;

până și operele nepoeților își vădesc frumusețile;

e timp de nespus pentru Sarasvati. Cu mintea

concentrată, gândește-te o clipă a compune

poezii (81)

(XIII)

Dealurile parcă prefăcute în ascetici... palide

de cenușa pădurilor arse (3)

șiruri de gâște sălbatice gârâind păreau

cingători căzute coapsele râurilor

subțiate de vară (4)

zilele mari la trup de-au băut apa

toată a pământului încet se lungiră parcă

de greul soarelui pe cai înceți (5)

numai râurile născute de Himalaya se

bucurau de îmbrățișarea oceanului

alte râuri mereu mai firave nu puteau face un pas (6)

râurile din tărâmul nordic strânseseră apa căderilor

din Himalayas ca pentru o baie rece oceanului

aprins de despărțirea atâtor râuri (7)

râurile cu firul pierzându-se înșirând

petale de lotus înnoroite neîmpreunându-

se cu oceanul erau lungi despărțiri (8)

drumețul își anina ochii de sânii femeii

împărțind apă gândindu-i urcioare nu mai

știa de unda răcoroasă din urcior (9)

drumeți poftind sărutul buzelor ca limba ale

femeii ce apă împarte o băură pe gânduri înmiresmată

de flori patala de ea dăruite (10)

(17-90 Kama descrie iubitei sale anotimpul ploilor – râurile, apoi Meghaduta)

de bună seamă râurile s-au supărat de-o

vorbă a mării și de duca norilor că noroioase

și cu valuri țipătoare deodată o pornesc spre ocean

râurile bărbați-femei (46) – norii asemeni lutului înghițit de femei să nască (54) – asu-kavi versuri răspuns la ghicitori (68) – tu nor... n-ai egal ca... vestitor... celor despărțiți (60)

lasă norule nefericite femei cu ochi

de căprioară departe încă de iubiții lor chiar

când te văd cine pictează pe unde ziduri nu-s? (74)

Raze de lună intrau pe fereastră nu hoți

sunetele tale m-ar ajunge cum îți ajung

am fi de două ori fiecare anihilându-ne cum eram

nu tu papagal nu tu amaltaș nu tu nor anistoric

chiar așa abia te ascult și cânți intranscriptibil

ceea ce nu se întâmplă tuturor ființelor de tăcere

ce-mi spui mă ajunge nu-mi ajunge târziul

țipi într-un noroc al meu de a mă speria a mirare

scoți bancuri din gât și-mi faci destinul să râdă

se înnourează peste candelabrele galbene și glasuri

La Delhi pe iarnă moartea mi se uita în gât

ieri în centrul Bucureștiului mi s-a uitat gâtul la moarte

am revăzut-o și eu de nemaivzut o tristețe în picioare

încă nu cădeam m-au dus Nana și Nansi de colo colo

ori în care loc aș fi căzut putea fi cruce

schimbarea climei zice înfocată Mariana

anghina pulcelată pe același fond nu

e nicio problemă și nu se moare așa

dar dacă eu le-am cerut iertare și le-am spus că

le-am iubit și am călătorit împreună și

prin subteran nu puteam altfel traversa

simțind că n-o să mai pot urca de acolo

ieșisem în oraș cu 40 de grade pentru Mahabharata

I play chess with Vasile

wolves dream a drink

you play piano alone

the wives'minds rejuvenated

beyond tragic purification

when forgetting the sins of game

in dream you had arrived at down

with other appearance mounted

on the white ants tree

laughing from lungs halving

the pay of sitar illusion not

knowing the ten adventures

and who singing other music

had pushed us in the sin

of riverside coppices

I quote negations from the gallows

over a woman in the ghost

replacing the nonsense

it rings with an invitation

three days after in Hanuman

Mandir at his daughter shadi

since yesterday no more distant pallor

since today morning contributing

to my sin with the birth

distinguishing the mogul

from Turk I retired

in the nearness of  Kublai

I was distinguishing the love from death

Radha loving only in the meaning

that she will lose will lose Krishna

I'll not transcribe the trembling

in the abyss of awakening

to not lose Radha not lose Radha

the alley slips under monkeys

thoughts shadow up to the tower

palm-tree growing me green

guarded by her child

this untouchable woman

is looking into the mirror

the child sees me sees me

and I see both covering with touches

the matter of white mirror

a paisa for  Dusshera a paisa for

puja jae mata immaculata

harijan gone in the mirror

now that it came the time

of quiet word jiu-jitsu

how without irmi and judo

in tempo of kempo tae kwan-do

tang soo-do aike-do

karate kung fu

you were painting annunciation

saying lalat netra agun basan

from Rabindranath ashes-eyes

and again ma bole dakis nore mon

n-o chema-n minte pe maica ta

run like the calf after the cow

non sono sola

jae jagadisha hari

accompanied at piano-forte

say something before

next concerto for credibility

of yaksha's meghaduta

din glasul orb arcada protuberanței

cu noi în India aceleiași negativități

ni s-a dus viața pe apa Jamunei

ștearsă cu a nonsensului voie

zidul din cât palat și zidari

o sută de generații sub crâșma cu mied

muzica lebedei călătoare peste tranziență

I am what you art

Thou art what I am

I am the psalm

And thou are the verse

văzutu-mi-ai păunule iubita

față lună dans de lebede

zărit-ai munte nalt

frumoasa de mă părăsi

Rudra pudra mudra

Seema mima prima și m-a

Umesh uncheș cireș

Sarath sărat macat

Babita chitita termita

Sishu șisu dervișu

Pradeep nisip cirip

Vijay ardei cercei

Aruna aluna arvuna

Dhirendra mendra leandra

Anil copil vernil

Citranj oranj banj

Yogindra oglinda ghinda

Khaled Mahomed mied

Ayub iub hulub

Sunil nil tril

Gaurav grav brav

Sandeep chip tulip

Amalendu blendu trendu

Rajesh greș preș

Pramod nod iod

Mahima grima rima

Neeraj viraj gaj

Saleem sărim solim

Nadeem mim prim

Jabila zambila mila

Mehta ofta softa

Alauddin alin calin

Jung

sinhalez

dispariția

omenirii

dacă vers atunci rămân pe tărâm cu scrum în sân am mai fost am mai plecat lumea n-are râs rasat că mi-o scrie cast pe grabă a vedere ne întreabă își răspunde mai încoace fără lume fără pace insistența inversă înflorirea crimversă mai miroase chiparosul Durga mâine și Cristosul dacă se mai auzise cine-n viață cine-n vise cine cu amenințare soarelui nu mai răsare

            deci pe când scriam poem încheierii de ne-avem și ne întrebăm de nume nemaiscriși iubeam pe lume ceea lume se oferă vulturului din panteră stăm de vorbă până azi palmierii către brazi vine deșertul sub talpă ucide-ne cămilei de flacără calpă corbul din oază închipuită norilor sonda pe dinamită numai fereală și de ce somnul pistolul i-l tremură și nu e domnul pasc depănarea cu spaimă oii o moarte sub soarele Troii

            de fiecare dată visul se sinucide paradisul sankara tanka hebefrenă și-o tace în aceeași scenă nici n-ai venit nici n-o să pleci amenințărilor pe veci femeile după guru în nordul fără sudul cu frumos  ai mai cădea-nvoială pomenii fără îndoială

            spălatelor pe față că mă aflați în viață zănatice zăbrele engleza în obiele ne urmări din yoga ayatolahă goga descinse femeiuște din Dante ne împuște postireneic trenos pe demos ca un frenos mi-or recunoaște hinzii spărturile oglinzii plăcerile robiei alegerea fobiei sus la zburare ploaie motoare mușuroaie în rest pe aer prispă nesomnul mă încrispă oferă consolare băltoacelor de sare încarcă să ne zboare costișele de mare

            fratele ucigându-mă în landă nu-mi fie răutatea ghirlandă spune-mă cămilei de Ramadan pasăre din deșertul Rajathan nu-mi scriu poemul cu jurați nu mă lăsa din împărăteasă mumă sau genul mutat renunțării sau și claritatea caducității dintre vii

            aici am însemnat urmă(ri)torilor postura meditativă și ajungerea la Shantiniketan test bengalez pentru catedrala neamului burez țară cu țară mară cu mară gheară bară numărătoarea spânzurătoarea m-am jucat sub secundă m-am împiedicat pe umbră

            azi 22 noiembrie 1999 ne amintim nesfârșirea șoptirii de Gange în Dunăre toată lumea exclamație ce ofițerul Tolstoi ce pilotul Exupery Tagore profetul vorbise bucureștenilor în teatru cincisprezece ani înainte de a fi bombardat acum și eu în Shantiniketan bărbierit ridicându-i barba în slăvi voi încheia sub tirul colonelului Zbarsu în apocalipsele de serviciu tratabile sigur cu o doză de Tagore

            mi s-au terminat cărțile de vizită sub banyanul din Calcutta pe cine să mai iubești când Shivaramaya fu asasinat venind de la bancă toți oamenii buni sunt asasinați fă-mă doamne orice nu asasin de-o mai fi trăind vreunul din scrisoarea fără niciun ucigaș poate destinatarul nu știi niciodată nevastă cui trimiți exaltarea națională când tu primiși amenințarea din Iran și pe mine mă liniști în Delhi Shivji

            în ființa ta era și sine și lume dar ce-ai făcut spre a-l ajuta în stele scăparea nu aduce victoria și coroana trebuie să te învrednicești cumva din Necunoscut nimic nu sfârșește muncită-i numai doimea zeului cosmic ți s-a apropiat doar veșnic Nu și te-a privit în ochi și inima-ți ucis-a unde-i nepieritorul Da al iubitului nemurirea-n inima secretă vocea spre focul creator

            am mai trăit aderențe povățuitoare Kasi flăcările fumul de mort lemnele ne reîmpădureau ne cotropim alergiile avem loc precum în oglindă nenumărată față de pod ridicat la sosirea venei

            mă credeam de drum de nor și aproape zac grămadă într-un tren Allahabad ne-o mai ține mult și bine timpul jos sus proteză neaoșă poetizare ghazal telepatic ucide-mă cu frumusețea credinței vers

            n-au decât jignire să li se pară nevorbirea mea scrisă meditat odată le spun că sunt din Nepal de-aș recita Hanuman Chalisa ca pe-un fetiș mi-o smulsese o conjunctură

            unde ești tu Gandhi gară după gară rară și sucală patima răscoală am mai scris proscrisa de anevoire India pe foaie înfoierea fire ne moralizează intelectualii ori nelămurirea de la saturnalii bune și necoapte alunișuri lunii furt nici peisajul hinzii poate hunii

            iar mă supărasem pe India dinăuntru-i mă putea avorta a mia oară m-am smerit din vreo întâmplare nici dușmanii mei nu scapă de naștere își scoaseră publicațiile străine poate ale trenului se uită ca mine la poze că s-or fi plictisit de acest scris altfel înviorat prin retezare

            ori că n-am observat în imperturbabilitatea mea că stăm ori eu oi fi pe dedesubt cu părul alb nepieptănat unde magneții își spală creierii în Gangele poluat de ghirlande albinele culeg mierea morții și noi nu ne veselirăm

            ai voștri mă înfipseră în necălătorie ăsta-și dă drumul din parașuta nepăsării nojiță îmi spânzură descălțarea xenofobiei mi-or fi ei mie dragi dar dacă n-ar fi vegetarieni m-ar mânca să nu mă ia drept nuc de cocos scriind cocoșește găini

            am căutat în ritm alin din înconjurul rozmarin îmi pecetluiesc pecii în sucul cu liliecii aia se crăci ăsta se împinge în mine desumflată minge se mai și face a citi ăla din fereastră tipsii

            întâietatea discipolului pățit supra guru-ului alb înflorit mai tânărului în grijă înțelepciunea ție schijă nu cuvintele stanțe batjocoresc distanțe nici uitarea unui aproape nu scoate Gangele din ape

            erau vise înghețate japonez ierarhii varanasiene Gangele numai cenușă moartea o corespondență petrecerea timpului între parâme ne-om păcăli contemporanii și între noi ce viteji în Ramayana Yatra premileniu

            acolo te chemase universitatea Shivaramaya aici la noi dintre palmieri și noi garduri asasinii  săriră asupră-ți chiar că erai cel mai blând lăsasei avocatura a nu minți ce gânduri ți-au răspuns nu te-a salvat nimeni

            oi fi glumit păcatele mele când ți-oi și povesti carnele cum că moartea nu ridică prețul uite-mi cotcodăcit cotețul  păi vă iau din zori de an nou nicio cloșcă pe niciun ou India viilor vechi apă ceri și vinzi curechi

            răpire nemărginită femeia revelantă niciun personaj fără aură eremitul își lăsase arcul destinului demonul își lăsase spuma ascunsă cât și-a iubit Tulsidas nevasta cum ea l-a sfătuit către Rama și Hanuman toată iubirea lor se făcu epopee cum de nu se satură lumea ascultând

            dintre demonițe Trijata visă Lanka în foc pus de o maimuță douăzeci de brațe și capetele lui Ravana tăiate Sita va fi dezlegată toate în patru zile adună lemne și arde-mă mamă Trijata scânteie stelele-n cer nu și pe pământ satya nama karu haru mama soka adeverște-ți numele durerea ia-mi

            închină-i-te și moartea devoratoare a raiului și iadului se teme de el ascultă-mă și dă-i înapoi nevasta pe Janaki fără Rama nu e vorbă dulce cum frumoasa podoabă dezbrăcată neiubește femeia Shiva Vishnu Brahma șarpele cu o mie de capete nu te scapă de ți-l faci dușman pe Rama samkara sahasa bishna aja tohi

            semne bune și Vaidehi simți fior în stânga semne rele regelui Ravan urși și maimuțe arme având munții copacii și ghearele în aer pe uscat și elefanții pământului țipară șarpele sahi saka na bhara udara se cutremură pământul ajung la țărm și iar potolesc fructăria nevestele demonilor iar născură înainte de vreme dă-i drumul Sitei noapte de iarnă zise Mandodari

            spune-mi Sugriv Vibhishan și tari viteji cum o să trecem adânca mare și valurile-i rugă zeului mării la ce de-o poți praf usca scrisoarea lui Lakshman către Rama prin spioni diavole nu îți distruge tot clanul glumă de eretmit cade aducătorul cerului pe pământ adu-mi Lakshman arcul și săgețile cu foc în vârf marea se va zvânta într-o clipă

            cu puterea-ți de mă usuci treci oastea dar măreția mea-i dusă frații Nila și Nala de ating stâncile nu se mai scufundă și o să țin și o parte adaugă oceanul astfel un pod vom crește pe loc Tulsidas spuse o mare veche poveste cel ce ascultă treaz rugile către Rama binecuvântat trece oceanul vieții fără barcă

            ultima stanță de mai sus am scris-o după cafea mă lăsaseră ochii se înființase un sardar mai mulți în părți șiruri goale de scaune altfel am băgat cartea în bagaj că una e India alta Ramayana

            cad lacrima Sitei o slăvesc cu umilință și dor ci maica va naște pe Domnul să-l înălțăm să ne mântuie simbolurile ramayanice oricât de săltate ne podifică întru credința noastră pelerinajul se întoarce

            citesc în crizanteme un jain dansant în sculpturare bust cu neștiința nudului prin in copiii se aud ajun isust mai brațelor pe verde strin făr' de ucidere în Zlataust citi-vom vârcolacul submarin din Rajsamand deșertului kaust și liniștea de te-nflorise la întâlniri trahee solo fără o zi de școală vise apoi petale în tremolo brusc avatar brav Dyonise cu vinul stros cât mai încolo

            cum mă trezesc război în pace că nu Vasile Voiculescu sunt în Rajsamand jain la carapace cum și istoriilor Selinunt din cântul prim întors încoace TA ba Mircea Eliade munt' când muntele întreg ne zace ori decât anuvrata mai mărunt țipa-vom meditații de cu dor că nu vă auzii instantaneu lui Mahavira neucis odor pe rupere că bunul Dumnezeu în ocna marmorei ci orbitor din mătrăgună în sanscritul eu

            acuma țin sonet jain la cheie din ziua lui Arihantanam uman sfinție dumnezee a doua-n fapt namo sidhanam prin sufletele eteree a treia-n jos Ayarianam cu pe pământ chiar sfântul ce e a patra namo Uvjhayanam cu diaconi de-aure înalți namo loye saba sahunam într-o cincire psalto psalți rebreniana Gungunam într-o plecare mă încalți

            întreacă-mi-se-nchis crăciun de scriu la umbră cu mai bun mai înțeles din turbanun în turn decorturându-și tun la monorime palme bați să nimerești microluați ci Tulsi flutură-le v-ați prea învățat să vă bărbați ne va ucide și mai și cin' nu ne mai afurisi prin păci palate și copii ah mantra de jain jian în ieslea moașă peste an cu nași în Rajsamand aman

            per dactilica ritualitate recitativă pterodactil a nu ucide nici mort îmi încununasem albirea frunții stivă după albăstrirea respirației în cort am uitat să-l mai fotografiez pe sfânt pe masă ca de Blaga văzut Gandhi pierdui și mi se va mai întâmpla să fiu pământ să calce invizibilitatea vătui mi-e de tristețea animală plante nonvegetarienii de-un continent forțați-vă genele pe caii ante și descotorositul condiment că nu ne-o mai încăleca Pazvante până la judecata de advent

            în graba către 13 terapantha vedem de tribul pierdut din 12 traducem pe Husain cu Masut Rana între țiganii din România pe spirit o bibliografie și copiii recită nume de înțeles Nehru așa și înțeles-am anul morții lui Eminescu nașterea zisului pandit aflată ziua a doua de Crăciun rar în pangal fără știința secundei următoare ce dyana fragmentată nonpreștiinței nici dumnezeu speriindu-ne nici din creștinătate ieșind

http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/05/am-imbatranit-dupa-indore.html