GRĂDINILE DE CRINI ÎNFLORITE ALE
POEMELOR DE DRAGOSTE
20 mai 2017
DOAMNE, CE SE ÎNTĂMPLĂ CU NOI ?!
Ștefan Dumitrescu
LE DĂRUIESC CU UMILINȚĂ ȘI DRAGOSTE SEMENILOR MEI, COLEGELOR ȘI COLEGILOR MEI DE
EPOCĂ ISTORICĂ ACESTE DARURI FRUMOASE CA NIȘTE CUPE DE CRINI PRIMITE DE MINE DE
LA DOMNUL, PE CARE LE DĂRUIESC ȘI EU MAI DEPARTE ! FIE CA POEMELE NOASTRE SĂ
ÎNTÂLNEASCĂ ÎN CALEA LOR OAMENI MINUNAȚI, SUFLETE FRUMOASE , CURATE ȘI
GENEROASE CARE SĂ SE BUCURE. ȘI CARE LA RÂNDUL LOR SĂ FIE CAPABILI DE IUBIRE ȘI
SĂ LE DĂRUIASCĂ MAI DEPARTE !
Ștefan Dumitrescu -
DOAMNE, CE SE ÎNTĂMPLĂ CU NOI ?!
GRĂDINILE DE CRINI ÎNFLORITE ALE
POEMELOR DE DRAGOSTE
CUMPENELE AU ÎNCEPUT SĂ
CÂNTE
Cumpenele au început să cânte ca
berzele
acoperișurile s-au întors cu
concavitatea în sus
se aude cum viermii rod în temelia
lumii
pe mii de cruci e răstignit acum
Domnul nostru Iisus
ce se întâmplă, Doamne, cu lumea cu
noi
mările și oceanele vor seca în curând
dealurile și munții se vor face
câmpie
eu te caut, iubito, plângând
în lumea ailaltă ninge de-ngroapă
ghețarii trec melancolici prin sate
în sufletul meu e toamnă târzie
tu strălucești mândră și bună,
iubito, în moarte
DRAGOSTEA A PÂRJOLIT
TOTUL
Sentimentele mele de dragoste
s-au înălțat, iubito,
ca flăcările înflorite
întinzându-și mâinile
înspre tine
făcute scrum
însângerate și sfinte
de la ele a început
să ardă totul
în jur
se auzea țipătul
ierbii al semințelor
al atomilor
dureros și pur
de la iubirea noastră,
iubito,
au luat toate lucrurile
și fenomenele foc
cenușă și pulbere
s-au făcut toate
de la dragostea mea
imensă și
fără noroc
ierbul s-a îndrăgostit
și el de iarbă
plângeau toate
dealurile și văile
și-au început mările
să fiarbă
stejara s-a îndrăgostit
de stejar
și-a întins toate
crengile și ramurile către el
murmurându-și pierdută
și rar
iubirea ei
limpede și curată
de cleștar
apoi de durere
a început să jelească
sfâșietor și barbar
că pământul
s-a transformat în iască
plămânii și ei
și inimile
s-au îndrăgostit
de sânge și de meninge
noi vom asculta, iubito
triști și pierduți
cum ninge
în univers
cum plouă de-ngroapă
în haos
cutremurător și invers
cât de mult a iubit-o
pietrul pe piatră
s-a înroșit pământul
sub ei
devenind temelie
și vatră
și s-a auzit jalnic
și melancolic
cățelul pământului
în lună cum latră
parc-au înnebunit,
iubito,
toate lucrurile și ființele
valurile au înflorit
pe mări
tragic s-au aruncat
în adâncul lor
semințele
plopul din mijlocul câmpiei
s-a îndrăgostit nebunește
de bolta cerească
au început deodată
la subțiori
ca un țipăt dulce
să-i crească
aripe
care deveneau
pe dată
clipe
și o muzică dumnezeiască
s-a auzit în univers
că astrele au
început să se învârtă
dureros
și invers
lucrurile și ființele
din lumea subatomică
s-au îndrăgostit
și ele
de țărmi de mări
de dealuri
de luceferi și stele
pe cer s-a văzut crescând
o lumină orbitoare
albastră,
tot universul, iubito,
a început să ardă
de la dragostea noastră.
VA RĂMÂNE DOAR IUBIREA
NOASTRĂ
Voi alerga mii de ani, iubito
pe țărmi pe coclauri prin păduri
cu mâinile alungite dureros înspre
tine
cântând ca un nebun prin mii de guri
păsările vor începe să zboare
înlăuntrul lor
râurile vor curge către izvoară
voi simți cum tot univers se
contractă
și materia începe adânc să mă doară
eu voi continua să alerg înspre tine
prin ploi prin ninsori fabuloase
ascultă, iubito, din lumea aceasta
va rămâne iubirea noastră și câteva
oase.
DOAMNE, CUM TREC
VEACURILE
Doamne, cum trec anii și veacurile
și toate sunt cum fi-va să fie
eu, iubito, voi fi un deal încărcat
de livezi
tu vei fi acoperită de crini o câmpie
apoi eu voi fi, iubito, un țărm
înflorit
tu vei fi o mare nesfârșit de înaltă
cântând în gura mare ne vom pierde
în depărtări până în lumea ailaltă
în urma noastră vor înflori pietrele
în pustiuri vor crește păduri de crini
noi vom răsări senini pe bolta lumii
ca niște munți încărcați de vini
MII DE ANI VOM MERGE
Mii de ani vom merge, iubito,
ținându-ne de mâini pe colinele nalte
prin crânguri adânci pe țărmi prin
păduri
cântând în gura mare plutind înspre
moarte
pe culmi de munți somptuoși vom urca
ne vom pierde prin cețuri prin
ninsori nesfârșite
și vom intra în moarte cântând în
gura mare
străbătând mari pustiuri și câmpii
înflorite
și va fi în lume o jale adâncă și-un
dor
ninsori mari vor începe să-ngroape în
univers
ținându-ne de mână cântând în gura
mare
noi vom face, iubito, drumul invers
PUBLICAT AZI 20. 05.2017 CA DAR
DOAMNELOR ELENE, CONSTANTINE
ȘI DOMNILOR CONSTANTINI ! CA DAR TUTROR
OAMENILOR FRUMOȘI, MINUNAȚI !
ȘTEFAN DUMITRESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu