ÎNTRU OMENESC FIRESC
(POEM)
Lui Maria Filipoiu
cordonator antologie"VESURI PENTRU EMINESCU"şi nu numai...
MARIA, unde tu eşti cântă
LIA-CIOCÂRLIA
ŞI PLUGURILE ARÂND GLIA ,
cum cânta la Stupca odinioară o vioară
şi era elan şi alen ENESCU şi
EMINESCU la curți de dragoste şi dor
cioplit din bardă şi toporrost şi
adspost din popor,
de primăvară cu aură şi nimb de
sărbătoare
în crud de România cu aplomb
de galben şi de plumb Bacovia
un sensibil imers
cu sens de vers în univers,
cu pitoresc România-Eminescu sub
soare
întru răsărit de soare şi de
binecuvântare ROMÂNIA întru omenesc firesc de binecuvântare
cum nu fu România profundă şi mare
alta sub soare
dumnezăiesc şi fără asemănare:
ROMÂNIA ÎNTREGITĂ PROFUNDĂ ŞI MARE
ÎNTRE PROPRIILE-I HOTARE,
că tot românul plânsu-mi-sa
de peste Nistru până la Prut şi până
la Tisa
şi chiar Eminescu zisu-mi-a, martursitu-mi-a:
ecuația cu vitregirea, cu ciopârțirea
şi ciuntirea sufetită de țara mea,
"că fie pâinea cât de rea, e tot
mai bună-n țara mea,
tot mai aparte, mai Isus-Eminescu de
cuvinte,
mai aparte şi mai presus Iisus de
moarte-n țara mea-logostea
încalte cu tei înfloriți pe alei şi
plopi fără soț'
care-şi dispută cămaşa fericitului
trăgând-o la sorți.
PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu