Lumina clipei

Lumina clipei

În mâini ţii o carte îngălbenită de timp,

prizonier devii în clepsidră,

pe marginea prăpastiei

asculţi tăcerea,

cuvintele incantate

cu sonorităţile

unei limbi vechi, antice,

te poartă într-o altă lume,

îţi ating, în acelaşi timp, fiinţa,

purificând-o.

Totul e interconectat.

O altă forţă, fluidă, subtilă.

Câtă lumină doarme în clipă!

La tine revii. Inocenţă. Joc.

Un copil eşti!

Copiii văd esenţa.

Pământul nu tace,

în culori îţi vorbeşte.

Mişcare pendulară de umbre.

Un punct albastru. Corabia din ceruri.

Un continent s-a scufundat sub apa mării.

Lumina dintre maluri. De neatins,

trecutul e la distanţă, nu-l mai poţi ajunge.

Mai importantă decât cunoaşterea,

imaginaţia te duce, simultan,

peste tot, în splendoarea ei,

prin visul purtat în prezent.

Prin ochii tăi

e timpul să citim povestea.

Un har ai!

Schimbi direcţia.

O nouă destinaţie alegi,

explorezi fascinat întinderile,

în inima ta, un val de bucurie,

puţină nebunie, evadezi din timp, cauţi sursa,

îmblânzeşti uraganele, ştergi greşelile,

ridici greutăţile, nu încetezi să lupţi,

atent eşti la toate diferenţele.

Pentru a atinge imposibilul,

de tine depinde.

Ai puterea,

creatorul eşti tu!

O poartă grea se deschide...

28 iunie 2016

IRINA LUCIA MIHALCA