BORICEANU - un loc neobisnuit

DOINA  BORICEANU

un loc neobisnuit

si chiar m-am dus pe valea-aceea

să culeg un fir de iarbă,

să pătez cu flori durerea,

să adun intelepciune

captusită cu miresme,

sa aud in vuiet ganduri

si sa cred ca e doar marea

ratacita prin adancuri

cautand in toţi cărarea.

sa-mi răstorn poveri

şi bune,

să-ngenunchi lângă un flutur

mimănd zborul lui în floare

lunecat peste pragul de petale

ce-s clipinde către geamul zării spart

presupus ades că-i cerul,

când prea jos, când prea înalt.

o movilă mai din vremi

mi-a clipit din ochi şireată ...

"lumea vine dac-o chemi!

tu eşti azi,

de vânt cercei,

poate-i fi şi altădată...".

joc de ibovnică

joc de ibovnică ţine vremea,

tu mi-o arăţi cum de tine lipită,

se vrea încremenită, nu schimbace.

peste cârpeli ea se dă rostogolită,

în devenire doar cer în ploile  coapte

din vorbe dulci de îngeri mestecate

şi deprinse

să în stropi înfigă întâmplările.

iar în dragoste

mă ţii scai pe aproape

să ne învelim clipele ochilor în necitit.

cu mâinile, cu buzele şi şoaptele

mă aşezi în acea chemare

să simţim timp ba gonit, ba înstăvilit,

cu noi suflu sfânt de armonice.

şi cum de se poate

timp atât de plin de  corăbii verii,

arşiţa prăpădind  vremii

până şi ponoasele...

corăbii născute hazardului

traversând soarele ca deşertului

într-o ameţeală-purificare,

trunchiuri secate din lumea -ne,

sub burduf de soare în picurare,

solzi de mlaştini uscăcioase sub lună,

mângâierea-ţi mă adună

sub tandru vis,

intru pe poarta ce mi-ai deschis...

prag tu îl descui din privire

o corabie mă ispiteşte,

unde s-a mistuit clipa vie

degustând doar plecările?

nu-ţi mai stă pe buze...

în cutele de la colţul ochilor

număr stângace fior de fior,

braţele tale mă încercuiesc în dor,

şi corăbii... multele!

traversând marea din străfunduri

pe unde umblă nepotolit sufletu-mi.

https://georgeanca.blogspot.com.au/2018/01/apologia.html