Superioritatea occidentalilor... (84) (85) (86) (87) (88) (89)

Centenarul, spre est sau vest

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (89)

Viorel Roman: Centenarul 2018? Pentru Biserica unita cu Roma, Scoala Ardeleana, Romania Mare era incununarea a secole de lupta pentru emanciparea nationala si sociala a tuturor romanilor. Pentru Vechiul Regat ortodox era rezultatul aliantei mai ales cu Franta, care a facilitat si Unirea lui Cuza. Dupa prabusirea Imperiilor German II, Austro-Ungar, Otoman si Rus, care devine comunist si anticapitalist, Romania Mare devine un tampon intre ruinele defunctelor imperii si mai ales un bastion occidental, anticomunist. Decalajul de civilizatie dintre Ardeal si Regat, economic, educatie etc. urma a fi depasit prin unirea cu Roma. Greco-catolicii sperau ca ragatenii „se vor coace“, dupa o expresie a vremii, dar 1948 Biserica lor e lichidata, tara dezmembrata si ruso-comunismul religie de stat. In Lagarul moscovit din spatele spatele Cortinei de Fier romanii pierd dreptul de miscare, de exprimare libera pana in 1989, cand Biserica unita cu Roma iese din catacombe si Romania adera la Uniunea Europeana si alianta militara NATO. In sec. 15-18 apartenenta la Europa era conditionata de apartenenta de Roma, in sec. 19-20 de industrializare, in sec. 21 de globalizare, de occidentalizarea lumii. Orientarea spre Roma e in continuare decisiva, chiar daca nu mai e atat de vizibila ca in secolele trecute.  In aceste conditii, Centenarul este un minunat prilej de bilant si mai ales de a privi spre viitor. Moscova sau Roma? Spre est sau vest?

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/04/12/dr-viorel-roman-semnele-vremiispre-est-sau-vest/

http://armoniiculturale.ro/2015/02/07/pr-dr-viorel-roman-10-teze/

Centenarul din Bizant dupa Bizant

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (88)

Viorel Roman: Greco-ortodoxul Nicolae Iorga vorbea de „Bizant dupa Bizant“, chiar de a „patra Roma“ la Bucuresti, cand Moscova, a „treia Roma“, era idolatra. Simfonia dintre Statul, Leviathan-ul bizantin si Biserica sa primara, orientala, element esential al Puterii, ilustrat de regizorul rus, e trecuta cu vederea la moldo-valai, pentru a nu leza sentimente religioase. (vezi nr. 87) Putin e o „minute dumnezeiasca“ pentru patriarhul sau Kirill cu birou la Kremlin, si el va fi reales de pravoslavnici in a „treia Roma“, nu de un Partid fara Dumnezeu. De la Marea Schisma, 1054, civilizatia bizantina, greco-ortodoxa, pravoslavnica diferita de cea romano-catolica unde exista un cu totul alt raport intre temporal si divin, dintre Imparat si Papa. Daca la aceasta bifurcare unica, definitorie pentru lumea apuseana, de neintales la ortodocsi, mai adaugam si Revolutia sau renasterea papala din sec. 11-13, adica sacralizarea ratiunii, scolii, mostenirea Atenei, persoanei, statului de drept, dreptul Roman si etica, morala biblica a Ierusalimului, avem raspunsul la intrebarea: care-i secretul occidentului, de domina intreaga lume? Romania este pe falia tragica, care desparte aceste doua civilizatii, de o parte a Carpatilor, traditia, obedienta bizantina, greco-slava, a „doua si a treia Roma“,  Constantinopol, Moscova, de partea cealalalta a muntilor, cea greco-catolica, Roma. Orientari ale aceluiasi crestinism genereaza doua State Paralele Ilegitime intr-un Stat al Uniunii Europene si aliantei militare NATO. Care Stat comemoreaza o suta de ani de la Marea Unire?

http://armoniiculturale.ro/2015/02/07/pr-dr-viorel-roman-10-teze/

http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/

http://armoniiculturale.ro/2015/03/18/2618/

Leviathan

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (87)

Viorel Roman: Puterea discretionara, despotica a statului ruso-pravoslavnic modern, e tema filmului „Leviathan“ al regizorului rus Andrei Swjaginzew, 2014, care a luat multe premii, si a fost nominalizat imediat pentru Oscar. BBC-ul il vede ca unul din cele mai bune filme ale secolulului nostru. Acelasi monstrul mitologic apare la romani in „Ticalosii“, regia si sceariul, Șerban Marinescu, 2007 si il descoperim in: „De ce e România un stat feudal. Până unde ajunge șpaga de la vamă?“

Unitatea, simfonia dintre Stat si Biserica si paternalismul asfixiant, care-l face pe ortodox dependent, obedient, fara sansa in fata monstrului biblic este cu atat mai apasatoare cu cat in vremea Razboiului Rece exista inca, atat la ortodocsi din est si cat si la catolicii din vest, speranta ca fara Cortina de Fier, se reface unitatea crestinea. Dar si dupa 1989 noua era se lasa asteptata si vechile prejudecati, structurile statale isi fac din nou aparitia, in vest, crize financiare, in est, teocratie, clientelism oriental.

Nu mai este vorba fireste, de superioritatea sistemului comunist asupra celui capitalist, sau a celui occidental fata de cel ortodox, sau invers, in functie de perioada istorica, in orice caz  intolerabila, ci mai degraba de o involutie aparenta ca strategie de conservare, in asteptarea unitatii de credinta si a statului crestin universal, care va depasi blestemul biblic.

Lucian Davidescu: „Sub tencuiala unui stat modern scârţâie din toate proptelele - vechi şi noi - o şandrama feudală. Sistemul de funcţionare e suveica post-privilegiu-tribut.

România nu este stat social. Din 40%, cât sunt cheltuielile publice ca procentaj din PIB, doar jumătate merg către pensii, Sănătate sau Educaţie. Cu o administraţie în cote rezonabile, România ar putea avea chiar excedent bugetar.

Nu este nici stat capitalist. Pentru fiecare leu investit, o companie trebuie să plătească încă un leu taxe şi mită, să stea la coadă, iar la sfârşit să fie umilită pentru îndrăzneală. Iar pentru fiecare leu dat ca salariu net, trebuie să plătească încă un leu, în numele solidarităţii sociale.

Surpriză! Tot în două împarte şi statul banii adunaţi. Doar că, pentru fiecare doi lei încasaţi, un singur leu acoperă cheltuielile sociale. Celălalt leu, adică cele 20% din PIB care nu ies la socoteală, reprezintă banii care finanţează statul clientelar, fie că e vorba de salarii, cheltuieli curente sau investiţii.

Chiar şi puţinele cheltuieli necesare trec printr-un filtru feudal: suveica post-privilegiu-tribut. Ce înseamnă asta? Toţi şefii administrativi, până la nivel de director sau chiar mai jos, sunt numiţi nu pentru a urmări interesul public, ci pentru privilegiul de a colecta fonduri în nume propriu. Din care să verse o parte înapoi ca tribut.

Mai are rost să le cerem performanţă? Chiar dacă ar fi în stare să o obţină, i-ar aştepta o singură soartă: mazilirea. Să le cerem să elimine economia neagră? Păi, ei sunt însăşi economia neagră! Ei garantează circuitul public-privat al fluxurilor de bani care urcă de la cel mai mărunt nivel al corupţiei până la cel mai înalt nivel politic.

Sunt doar două diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan. Prima diferenţă: „mijlocul de producţie" principal nu mai este privilegiul agricol, ci un privilegiu al taxării - fie ea legală sau ilegală.

A doua diferenţă: la vârf nu există un „Domn", ci doar un sistem de privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior. Cum arată ierarhia:

I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.

II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de medic.

III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.

IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi - ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să achite nota de plată.

VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“

http://riscograma.ro/2426/de-ce-romania-e-un-stat-feudal/

http://armoniiculturale.ro/2015/02/07/pr-dr-viorel-roman-10-teze/

http://armoniiculturale.ro/2015/03/18/2618/

http://armoniiculturale.ro/2015/02/12/prof-dr-viorel-roman-revolta-ortodoxa-2015/

Mircea Eliade, 111 ani de la naştere

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (86)

Viorel Roman: Mircea Eliade nu-i politic corect in lumea anglo-mozaica, in plus la germani nu-i destul de alambicat, la romani nu esti filozof in satul tau, mai ales daca asta-i linia. In ciuda tuturora, nu numai pentru un profesor, ci oricine „s-a cufundat în scrierile sale, totul se schimba“ si ne ajuta sa intalegem nu numai intuitiv ca „Superioritatea occidentalilor … e intolerabila“ si mai ales dece fundamentul comportamentului uman este determinat de credinta.

http://www.ziarulnatiunea.ro/2012/07/20/credinta-si-ratiune/

https://melidoniumm.wordpress.com/2012/07/22/viorel-roman-credinta-si-ratiune/

Douglas Allen, prof. (76 de ani) de la Universitatea din Maine, USA, in „Odată ce l-am întâlnit şi m-am cufundat în scrierile sale, totul s-a schimbat“, interviu cu Denis Grigorescu, in Weekend Adevărul, 13 ian. 2018: „Moştenirea lui Eliade este la ora actuală mai puternică în variate cercuri literare şi artistice decât în istoria academică a religiilor. Iar acest fapt nu este în întregime surprinzător, având în vedere că Mircea Eliade descria adesea „vocaţia sa duală“ ca aceea a unui specialist în religie şi ca a unui creator de lucrări literare. Într-adevăr, mai întâi el şi-a câştigat reputaţia în România ca o personalitate literară. În acelaşi timp, cred că moştenirea lui Eliade ca erudit în istoria religiilor se poate schimba în viitor, în special când încercăm să înţelegem crizele existenţiale şi globale contemporane în lumile noastre religioase în schimbare. Mircea Eliade a revoluţionat istoria religiilor şi alte abordări academice în studii religioase extinzând mult categoria şi natura fenomenelor religioase de investigat. Eliade a fost mai interesat în experienţele religioase pe care specialişti dominanţi şi figuri religioase le-au subevaluat sau respins, considerându-le superstiţioase, ignorante, la cele mai de jos niveluri ale exprimărilor religioase şi care în opinia lor nu meritau studii serioase. În studiul creştinismului românesc, Eliade nu se concentrează asupra textelor creştine şi lucrărilor teologice definite ierarhic privilegiate sau asupra modului în care „Înalta Biserică“ îşi exprimă autoritatea prin legitimarea intepretărilor sale asupra adevăratului înţeles al simbolurilor-cheie, imaginilor şi ritualurilor. În schimb, Eliade este mult mai fascinat de religiozitatea ţăranilor români, religiozitate adesea devalorizată sau ignorată, Eliade este mai fascinat de dansurile şi creativitatea ţăranilor români şi cum înţeleg ei tragediile istoriei şi suferinţa lor existenţială şi cum viaţa lor obişnuită de zi de zi scoate la iveală structuri şi înţelesuri adânci ale religiei lor cosmice orientate spre natură. Opinia mea este că mult din ceea ce Eliade ne oferă rămâne foarte semnificativ în prezent.“

Centenarul si Occidentul (2.)

Superioritatea occidentalizzar si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (85)

Alexandru Timoschenko, Frankfurt am Main: Foarte adevărat! Pot subscrie cu toată convingerea - chiar dacă nu sunt istoric de meserie - la tezele lui Lucian Boia (vechiul amic și fost coleg de clasă de la "Sf. Sava"!).

Cristina Craciu, Bucuresti: Boia? Nu tot ce abereaza este în regula și nici faptul ca e prin carți în librarii nu îi certifica valoarea. Oh, Doamne! Ce primar înțeleg unii lucrurile! Lașitatea occidentala a facut ca România sa nu fie perceputa corect, interesele lor au condus la poziția noatra de astazi. Și, cu toate ca e destul de evident ceea ce afirm, și nu eu, care nu am o pregatire în domeniu, dar am percepții și bun simț, ci specialiștii adevarați în istorie, mai sunt unii care adora „intervenționismul” occidental, îl clameaza! Trist. Este anul Centenarului, dar asta nu ne folosește, se pare, la nimic în promovarea valorilor românești autentice, cu luciditate și naționalism sanatos, care nu are a face cu xenofobia și prostia patriotarda.

Eugen Marculescu, Anchorage, Alaska, USA: Mihai Eminscu e cat se poate de actual … toata lumea insala si fura … avem de a face cu o societate imorala.

Adrian Zglobiu, Constanta: Eminescu se referea la liberali.

Viorel Roman, Bangkok: Liberalul I.C. Brăteanu „adora „intervenționismul” occidental, il clameaza“ intr-un memorandum adresat lui Napoleon III: “Constituirea acestui stat român ar fi cea mai frumoasă cucerire, ce Franţa a făcuto vreodată afară din teritoriul său. Armata Statului Român ar fi armata Franţei în Orient, porturile sale de la Marea Neagră şi de pe Dunăre ar fi antrepozitele comerţului francez, şi, din cauza abundenţei lemnelor noastre de construcţie, aceste porturi ar fi, totodată, şantierele marinei franceze; produsele brute ale acestor avute ţări ar alimenta cu avantaj fabricile Franţei, care ar găsi în schimb un mare debit în aceleaşi ţări. În fine, Franţa va avea toate avantajele unei colonii, fără a avea cheltuielile ce aceasta ocazionează”. Asta critica Eminescu, vede pozitiv Boia si negativ Ilie Serbanescu. Seamana cu integrarea euro-atlantica? Reactia catolica la situatia romanilor in calea tuturora e dictata de unitatea de credinta cu Biseria unita cu Roma, greco-catolica, de Chestiunea Orientala, dar mai ales de refacerea fara conditii a unitatii dintre ortodocsi si catolici. Fara unire, ortodocsi vor repeta - Dictatura, Revolta elitei, Democratie, Revolta poporului, Ochlokratie, Haos, apoi totul de la inceput, ca Sisif, Dictatura, Revolta samd. Stim asta de la Aristotel, de 2.400 de ani.

Centenarul si Occidentul (1.)

Superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor moldo-valahi e intolerabila (84)

Lucian Boia: „Dacă nu ar interveni occidentalii, am fi la cheremul minunatei noastre clase politice. Mulţumesc, nu, îi prefer pe occidentali! … Fapt este că România nu a reuşit încă să se impună în imaginarul european. Dacă te uiţi la cărţile de istorie, de sinteză de istorie europeană, românii aproape lipsesc. … proiectul european presupune o depăşire a graniţelor naţionale şi o subordonare, până la urmă, a fenomenului naţional …“ (in interviu cu Magda Gradinaru la 7 nov. 2017)

Viorel Roman: Statul Paralel la putere din 1948 nu recunoaste Statul Paralel lichidat o adata cu Biserica unita cu Roma, o crima impotriva umanitatii crestine, de care nu vorbeste mai nimeni, si face parte totusi din UE/NATO. Generozitate de neintales de ortodoxo-comunistii, care se asteptau sa fie maltratati de invingatori, cam cum se comportau ei la Canal, Gherla etc. cu invinsii, dupa Cotina de Fier. Eludarea incompatibilitatii cu occidentul, mimetismul, duplicitatea sunt sanctionate altfel.

La Centenar, proiectul euro-atlantic pune la indoiala atat legitimitatea unitatii de monolit, de nezdruncinat in jurul Partidului ortodox moldo-valah PMR, PCR, FSN, PSD si a Bisericii sale, cat si trumfalismul nationalist "Treceți batalioane române Carpații“. Dupa Unirea lui Cuza si dupa cea Mare, unirea cu Roma se amana sine die, in acest timp lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane amana revenirea la civilizatia europeana, de accea Centenarul de la Bucuresti are ceva din vechiul proverb romanesc, boala lunga, moarte sigura. Sa ne reamintim de analiza de Aniversarea a 22 de ani de la Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca:

„Spuma asta-nveninata, asta plebe, ast gunoi

Sa ajung-a fi stapâna si pe tara si pe noi!

Tot ce-n tarile vecine e smintit si stârpitura,

Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natura,

Tot ce e perfid si lacom, tot Fanarul, toti ilotii,

Toti se scursera aicea si formeaza patriotii,

Incât fonfii si flecarii, gagautii si gusatii,

Bâlbâiti cu gura strâmba sunt stapânii astei natii!

Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!

I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!

Si aceasta ciuma-n lume si aceste creaturi

Nici rusine n-au sa ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,

Indraznesc ca sa rosteasca pân si numele tau... tara!

La Paris, în lupanare de cinisme si de lene,

Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i obscene,

Acolo v-ati pus averea, tineretele la stos...

Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos?“

Mihai Eminescu la 1 mai 1881

http://www.totpal.ro/viorel-roman-statul-la-romani-ed-a-ii-a/

https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

https://gradinaculecturi.wordpress.com/2017/04/12/dr-viorel-roman-semnele-vremiispre-est-sau-vest/