Dacă astăzi pământul...

Dacă astăzi pământul...

***

- Dacă astăzi pământul s-ar topi aş lua

un îngeraş imaculat de zăpadă,

un pisoi cu ochelari aburiţi

care m-ar întreba "când?”,

câteva clipe magice şi lumina,

lumina aceea care-ţi cădea pe chip,

ameţindu-ne; şi încă ceva,

aş da mulţi din anii mei

şi zău de mi-ar păsa

de-ar fi adăugaţi în contul tău! - îmi spui.

Din molozul alabastru al durerii,

în ritmul ploii,

flori albe şi roşii au ieşit la lumină,

amurguri electrizante se târăsc

din buza prăpăstiilor în tonuri

de-amară agonie şi extaz,

ca mâinile tale gata să mă întâmpine.

Căutătorule de infinit, încorsetat

ca-ntr-o celulă, undeva te vei regăsi!

Aici se sfârşeşte lumea

şi tot aici începe - fragilă şi delicată -,

avem mărginitul în faţă şi nemărginirea în noi!

- Mi-e frică cât eşti de frumoasă,

adânc ascunsă în mine, o lumină dulce,

o speranţă neaşteptată, un zâmbet şăgalnic!

Făcută eşti pentru o lume mai bună,

nu am decât un zbucium interior,

pasiuni nemăsurate şi-o viaţă

ce mă desface mereu în bucăţi!

Prin procesiunea echinocţiului de primăvară,

la căderea nopţii treci dincolo de oglindă,

e locul unde m-ai sărutat prima dată,

ameţindu-ne, ca pe o Carte Sfântă m-ai citit,

topindu-se, imaginile dispar în noi

şi-acolo prind culori de sărbătoare.

- Da, iubito, chiar dacă

n-am mai vorbi o secundă,

firul nostru nu s-ar putea destrăma,

e vorba de o regăsire magică

într-un timp dificil, poate prea tîrziu,

suflete rătăcite şi regăsite aici,

tu n-ai nicio vină, vina e a mea,

m-am îndrăgostit de tine,

divină iubire răscolitoare

şi liniştitoare în acelaşi timp!

- De n-ai fi tu, n-aş fi descoperit nimic!

Copilă dulce, inocentă, lângă tine

a înflorit o zi din adolescenţa mea visată,

un drum s-a conturat înaintea mea,

mi-ai deschis inima, dilatând-o,

aripile ei ascunse s-au întins

prin puterea de a iubi pentru eternitate,

îndrăznesc, acum, fără ezitare, schimbarea

oricărei limite şi-oricărei noi poveşti!

~*~

IRINA LUCIA MIHALCA