FEMEIA-MĂRŢIŞORUL PRIMĂVERII NOASTRE

FEMEIA-MĂRŢIŞORUL PRIMĂVERII NOASTRE

Fecioara Maria este arhetipul Frumuseţii şi Dragostei Fecioarelor-Femeilor-Mamelor.

Eros e îmbrăţişarea Fecioarei angelice ce dă flacără sufletului înălţându-l dincolo de stele.

Mama zămisleşte în sânul ei binecuvântat darul cel mai dumnezeiesc al nemuririi omului.

Erudiţia  Femeii împodobeşte viaţa celor dragi în majestuoasa porfira regală a Familiei.

Iubirea Fecioarei zămisleşte farmecul sublim din azurul dorinţei ce ne-ngemănează fiinţa.

Aurul sufletului Mamei cuprinde înţelesurile cele mai limpezi ale existenţialităţii noastre.

Muierea din Femeie se pogoară ca o rapsodie serafică ce dă vibraţie lirei sufletului ales.

Ăst timp preface voinţa Mamei într-o liturghie a Dorului deasupra vremilor, eternizându-le.

Răbdarea Fecioarei e un azur de cer şi răsărit de ape, adâncimi de adânc şi înălţimi stelare.

Ţelul Femeii i-a fost hărăzit de Dumnezeu, ca omul-consoartă să împlinească destinul lor.

Inima Mamei împleteşte dorul cu harul, năzuinţa cu credinţa în zvâcniri de catapetesme.

Şoapta Fecioarei-murmur de ape susurând zările lăuntrice în undele cărora surâd luceferii.

Onoarea Femeii ţâşneşte mireasmă celestă din corola florilor ce dă frumuseţe pământului.

Ruga Mamei trebuie să fie miracolul care aliniază planetele gândirii voinţei ei ancestrale.

Universul Femeii este bolta sub care pruncul scânceşte după autoritatea Omului ideal.

Libertatea Fecioarei e o necuprinsă sferă celestă ce stă pe tronul Libertăţii lui Dumnezeu.

Primăvara Fecioarei este paradisul în care înfloresc cerul Dragostei şi pământul Iubirii.

Raţiunea Mamei este Dorul în care se desfată armonia divinităţii sufletelor înţelepte.

Iubirea Femeii este acea puritatea de luceferi-ninsori cuprinzând bărbatul în proprii fiori.

Mărţişorul Primăverii-Fecioara aprinde-n suflet flacăra nemistuită a tainicelor întâlniri.

Ălălalt sceptru al Femeii, dincolo de iubire este dragostea ei pentru frumuseţea prieteniei.

Viaţa Mamei este un sceptru regal sub care se exercită autoritatea monarhică a Tatălui.

Eternul feminin nu e un mister ce rămâne ascuns, ci o Taină în care se tâlcuieşte veşnicia.

Romanţa Femeii aprinde zorii de suflet, săltând pe strune de vioară văpăile îndrăgostiţilor.

Izvorul Femeii e Dorul purtător de iubire, ce-nalţă nestingherit frumuseţea formelor Zidirii.

Idealul Femeii brodează zările senine ale sufletului peste care se pogoară mirific Curcubeul.

Nădejdea Fecioarei e duhul ce-nalţă aripi de floare, dând gândului formă, cuvânt şi culoare.

Ochii Mamei sunt lumina ce-îmbrăţişează vraja Dorului în adierea lui de sfântă sărbătoare.

Aura Femeii cereşti e surâsul Icoanei la care bărbaţii aleşi îi aduc venerare nepământeană.

Soarele Femeii este bărbatul ce-o divinizează, precum şi sacrul odor care-o înnobilează.

Tandreţea Femeii este mireasma cromaticelor roze, delirul poeziei, mărgăritarul de raze.

Religia Mameii este Iubirea dezmărginită care îmbrăţişează Dragostea dumnezeirii.

Elocinţei Fecioarei trebuie să i se atribuie ca un nepreţuit giuvaer cel mai preţuit elogiu.

  

 

* Tuturor aleselor Fecioare-Femei-Mame doriri întru Mărţişorul Iubirii!

GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

+ Cuv. Mc. Evdochia; Cuv. Domnina; Sf. Mc. Antonina, Sf. Mc. Marcel şi Antonie