George Anca - BALADII

George Anca

BALADII

de ce mai cădea

ascult ca-n toate serile

nici față

coupo santo

o prea frumoasă

sariul

nu m-ai lăsat

brahmopanishad

eudaimonia

rănimu-ne

focul noap

moartea în ce chip s-a

vor mai veni

Gange în Holderlin

tune-ți

prin iarba codrilor

din mormânt

te vei afla

iar spune-mi

de ce mai cădea

de ce mai cădea un crac al dudului alb de-aia

doagele se înmulţeau nu se înmulţeau dogarul

apărea mai rar şi acum nu-i nici dudul roşu

săpând cu nepricepere s-a scurs

atâta vreme încât cu apa de acum

deasupra tot mai cobor ca o rugină

fredonează unul şi altul suferinţa

artistului aceluia de-a pus pe muzică

o despărţire în vârf de piramidă

să-ţi vreau răul atunci ţi-o spun

că m-ai iubi ca pe un frate şi n-ai ieşi

din cuvântul meu poate doar din iubirea mea

am spus sunt numai eu pe-afară

toată lumea în spor de altă lume

şi eu scad cât creşte ea

perdeaua nu ţine la frig iată că

nici eu dar nici ea nu ţine la frig

numai ea nu mai ţine la frig

am urcat aceste trepte scobite

de tălpile celor care mai urcaseră

înainte şi n-am mai avut pe ce coborî

cerul balaurului de la fântâna

cerului balaurului în noaptea când

murea balaurul şi trăia cerul mai trăia

hai din cât eşti de departe dacă ajungi

înseamnă că am fugit amândoi în lume

dacă ajung eu la tine înseamnă să nu mă mişc

un oţetar bătrân cu coaja zbârcită cu frunzele

târâindu-se peste gol în partea de ţară

aici la noi are capul meu ce număra

ascult ca-n toate serile

ascult ca-n toate serile cum povesteşte din Argetoaia

dacă aş întrerupe ceva tot mi-aş aduce aminte apoi

însă acum n-aş mai pricepe de ce demult

fata i-a spus în mireasă de rochie îmbrăcată

în rochie de mireasă parcă explică

nu ştiţi că eu întotdeauna dorm singură

astă-seară citi-voi un vers din Racine despre vânturi ce dorm

iar înainte m-am întors de la film numit dacă vântul

şi povestitoarea în aşternut se concentrează

cu o mână în dans pentru ochii mei şi ai soţiei

să înscenez cu întârziere de o secundă povestea iată o şansă

poate-mi răzbun aşa piesa mea jucată la telefon

pe o singură carte străvezie ţinută în degete de o domnişoară scheletică

a doua zi bărbatul pe vremuri

avea poruncă a se înfăţişa cu cămaşa pătată de sângele nepătatei

cum o să stau într-un pat cu acela fetelor

tatăl ei căsătorit o dăduse spre binele satului

fratele ei căsătorit a cules-o dintre prietene uite

ai să te dezbraci de rochia asta frumoasă

nu ştii a răspuns că eu nu m-am îmbrăcat aşa niciodată

în casa tuturor nopţilor mele bătrâna încearcă

să ajungă departe cu rolul dumneaei înseşi

eu eram mai mare ca ea m-a dus

în pădure la fragi şi între copaci m-a rugat să-i caut în cap

iar când cosaşii din poieni îşi încărcau fânul

s-a repezit cu părul încât săracii au strigat ho că ne sperii boii

fragi n-am găsit şi-am umplut atunci coşul

cu pietricele acoperite frumos i le-a dus

bărbatului şi el du-te acasă mai bine

boală ce eşti boala vacilor şi chiar fusese

în pădure mă gândesc dacă nu e o istorie

a unei preotese cu copii şi avorturi

şi din toate acestea pe urmă cu nepoţi

sau de nu-mi va aduce fericirea

mă gândesc de nu voi fi fericit

oprind întregi întâmplările de a exista

încă o dată şi să crăp numai eu veche preoteasa

să-mi sorb la miezul nopţii băutura

de baştină apa lui Thales paharnică

nicio preotasă ci cana

cu jumătate de gură cu muşchii stângi

să spânzur ce nu-i de mireasă

în respiraţiile femeii mele

întoarse deodată cu spatele

de n-aş mai auzi povestindu-se din Argetoaia

nici față

nici faţă-verso om-muiere

cât că şi androgin

peste capetele neînvăţate

nu copii nu panică

din clopot Kamanita

întârziind îngrijorarea

v-am văzut înapoi făclii

şi noi întuneric nu vă

grăbiţi stingere

mai mult te iubiră

decât îi iubişi

muriră eşti matur

dar şi tu ce i-ai mai

pictat singur al lor

în pofida reversului

ultima insulă demos

Elada dintâi

gradele prieteniei

comanda vine din context

vezi unul mai bolnav ca tine

parcă nu l-ai vindeca

noiţă noimei dodie

în zile fără părinţi

kenoza icos laur

la cinci ani o lume

la o sută alta

ne-am întâlnit în holocaust

pupitru cu Săhleanu

Jeremy Bentham George Orwell

Paul Goma George Anca

matale eşti după mine

am stat să iau antibioticul

ziceam că nu mai ajung

o să orbesc nu ştiu

de ce trece cataracta

la ochiul celălalt

salbe misterului

înverzit pe statuie

printre tei atei

aveam ce vedea

mai şi staţi de vorbă

te recunoaşte coasa

nu s-o fi întunecat

cât mai durează pământul

citeam concluzii tomiste

auzi-mi glasul

ieşit din vers agonia

transfigurării martirilor

oriîncotro picat meteor

în creştet magnetizat

de golul din creier

coupo santo

coupo santo e versanto acest rând în Maillane

fata s-o auzi prin gelozii de zăluzi ufizzi

ziceți voi ziceți auzim noi auzim peste Italia

Vencelas al câtelea celt și mai încoace niciun român

la nuit talismatique dacă se grăbea la ora de muzică

sacul meu e-al tău de-l uitași în hău despărțitor de rău

știți voi și nu mă spuneți între românime cocoș bibesc

la gardaren riboun ripegno nostro rebello lango d'Oc

nu mai are pana pasăre cormana armatol armana

maeștri doi în regalitate octosilabică Dietrich Manel

mai electrică blana nonbizonului mont com conne putaine

ori amestecai adjective ori te compun bușind album(ină)

copine de pictori galonați și miniștri pe față ascunși

în Camargue se plictiseau țăranii taurul îi împungea

scrie  Mistral fenicianul Eckart moară de vânt Daudet

nu-i lasă în casă nu le dă cafea e altceva primăvara

I like the smell of this country fără simțul revoluției

treaba voastră de atâta creștere pe mașina de pâine

însăilată haldă ce să pățim vorba hamului sudic

de unde contrazicerea sinei provensale nemțește

nu te înțelegi nici de-a-ndaratele cu ai crabilor caraibi

nu vă lasă nici la urmă nici în pace arena-cocardă

spatele neiertării ținută în frig propriu de sfială

bine că nu i-am dat în cap și pe cine colac înapoi

cum și eu scriind nu m-oi fi mișcând în tranșeu

gârlă deturnată târlă colocată alternanță beată

respingerea de tot ce pe românește ne-o fi fost viață

care stai în calea mării neîntrebare lași o muscă pușcă

n-o ochisem călare pe mine cum stai îmbunându-mi

doctrina pigmentată țărână mamă o mestecă vierme

dacă tot ne deosebim să trăznim de voie coroana rănirii

ce bătaie pe ce paie scândură îngândură demândândă

dărâm fum de orgă tirasp antic prigonit agon  decasilab

într-o magherniță de umbră a sarazinilor după cavaleri

când sfințenia cupei vărsată în ceartă de mai și ajungem

propulsia disperării har pe hram petrecându-ne oriental

o prea frumoasă

o prea frumoasă pustie

priimeşte-mă întru a ta desie

taci dar Valahie a te mai lăuda

şi cu nunte domneşti a te înnălța

patriei să ne jertvim

şi prînr'nsa să'nflorim

de împărăteasa Amazonilor sunt zidită

şi de cel cu răotate Erostrat prăpădită

în numele tatălui şi al fiului şi al sfântului duh amin

aciasta este a lui Kir Mărin

mai frumoasă cealaltă

ferocitate

începenia cuvântului

celui fără începenie

tot pământul se ridică

şi se leagănă de frică

miserenincă moimă

într-o mică denoimă

dăruesce o jumătate

de ţigan m-rii Bărboiul

sariul

sariul oarbei comprabil cu al reginei

de kuchipudi dansatoare pe tavă

virtuozitate de spaime în neștire

fericit te-ar mai face o depresie

că de nenorociri n-ai mai avea parte

ce-o fi făcut fata sudică din aviație

cu gândul ei de ziua conservării

plin de grijă pentru plante și ființe umane

pusesem în discuția tuturor tema ei

ne-om reuni în râuri maimuțăreala

cheremul păscătoarelor maimuțe

sângele nu mi-l înșfacă poate

bananele afine galbenului hepatic

crucea creștinei atârnă de gravitație

prelungindu-ne fasonul inconștienței

m-aleg praf pe cărți cenușă pe Șiva

verzilor zburătorilor dumbrăvenilor

mai scriu în clipele rămase fetei noastre

adânc o fi gâtlejul orizontului

de nu mai vomită în secundă amurg

budiștii mănâncă stând jos jainii în picioare

omul nostru din munți iubind Kallati

mare mi-e păcatul să te văd astfel trăind

singur pe țărm între vânători sălbatici

dumnezeule ești culoarea amurgului

nu m-ai lăsat

nu m-ai lăsat să mă gândesc la tine

te uit de cum mi te aduc aminte

îmbrăcat în sfântă albă cenușă

am venit să privesc dansul tău Doamne Șiva

nu știu tamila pură cerul cutremură munții

gât negru de otravă trup alb de cenușă

păr de Gange jumătate femeie nenăscătoare

ucigaș de moarte linga al ei munte Venus

de-l vezi dansând sărăntocule credincios

făcând jainii stupizi și budhiștii împuțiți

îmbrăcat în cenușa crematoriului m-ai sedus

răsună brățări întru Dumnezeu jumătate femeie

cinci dușmani intră în întruparea plină de găuri

la ce bun trupul nepreumblat prin templul lui Șiva

opt brațe trei ochi cântăreț din Veda primul din zei

drag prieten înțelept etern dumnezeu

sfânta cenușă mantra tantra credința

păunii dansează la cântecul cucului

piesa șaivitului convertit la jaini ispașă

lăsând iepurele să alerge după ciori

nu suntem criminali doar căutăm veseli

Sadașiva infinit la ce-am papagalisi nume de draci

prietene m-ai ajutat în multe crime dumnezeiești

ochi ucigaș lui Kama și pe mine orbindu-mă

în tine căzând ca vițelul vacii orb pășind în abis

brahmopanishad

brahmopanishad păianjenul își aruncă pânza afară și înăuntru

Devas și Vedas atârnă de om ca sânii de femeie

Rama o a alungat-o pe Sita arde lăuntric sfâșindu-și trupul

gol cuprinsul sufletul dorului prăvălit în întunecime

vai vai simțuri amorțite stea bolnavă ființă ce-oi face

poate femeia reproșându-i lui Frost că a avut prea mult timp

și de dumnezeu ar zice că are prea multă libertate

doisprezece treisprezece amor din paisprezece

sonet duzină dublu apoi patru de la Dumnezeu

trup întru trup mai presus de mintea fără trup a sihastrului

Uma Urvași Malavika Sita Sakuntala Indumati

iederi flori porumbei elefanți păuni râuri raze lunare

Pururavas decât stăpân lumii servitor la picioarele dragei

dorul unirii bucură și-n absența iubirii împlinite

moartea iubiților fără speranța întâlnirii nepăcătoși bucuriei

nu mai e nimic de făcut ascetule mergi vierme după soare

a nu vorbi prin corzi și doar sanscrită mâncând ca șarpele

abdicator salvării a renunța la univers ca la hrana vomitată

viespea din vierme prinde realul fără a vedea universul

treaz pe zi vis în beznă la miezul nopții fără vis pieri

inimă în douăsprezece upanișade și vedanta

crimă împotriva literelor cuvintelor

Goethe cu Sakuntala Schopenhauer cu upanișadele

sat chit ananda diasporizat sanatana

hamsa so ham tridandin în ciomag cu trei noduri

când visezi

când visezi că alergi

să prinzi trenul

mărind viteza tocmai

că voiam să cobor

eterul vorbirii

flăcăieşti ori lasă

n-oi fi luat numai bătaie

m-oi fi şi bătut

ani de zile şi n-aveam

la cine ce merge

mai şi intitulai

poemul Ofelia

captatio în lanţuri

cum mă mirasem

c-am întârziat

mai vedem cărunt

ciocolată albă

glaucom la ochiul drept

am cerut ochelari

zice că nu foloseşte

un ochi mai voinic

scriind intimidez

ceferistul a murit

de doi ani de cancer

nu mă ţineam cu voi

toamna printre voi

într-o oră de voi

fi ajuns cât voi

imn caligrafic

pe ţări labirint

clauza întârzierii

ziua altor carabine

ne vedem popreala

propriei debilităţi

datoria mea să stau

în capul mesei

sporovăiţi situaţii

aproape rituale

pozând aşteptărilor

din haltă în haltă

ajunsul la pagodă

carbonizarea turbei

când mă şi întorsesem

de la Stratford

studii şi oraşe

ne intrăm în roluri

cu încetinitorul

fără scuze

2000

eudaimonia

eudaimonia îndurării faţă

cu demisia din omenesc

în vidul inimii prin delegaţie

întoarse sufletul la trup

şi se stârni mortul pre sine

frate pre frate lovindu-se

înpăraţii Romii ce au stăpânit Dachiia

August Înpăratu Tiberie Caligula Claudius Domitius

Nero Galba Oto Vitelius Vespazian Titus Flavius Titus

cu haine de şahmarand îmbla

cu şarvanale şalăi de argint

dajde câte un şalău de plug

din mică vârstă în mimuri

ce să dzice îngânăciuni de şeganii

şi la prăvirişti crescut

vin vechiu şi ştiros

globnic de morţi de om

şi de şugubini

ca din somn sări Domnul

rumân ca de vin ce-i

aburit şi şumân

aceasta istorie s-au scos

de pe nişte tetradii spanioleşti

în dialectul franţozesc

şi de pe aciasta

s-au tălmăcit în limba

moldovenească

această istorie

este scrisă

de mine

rănimu-ne

rănimu-ne ruseşte

petrolului săltat

cisternelor ne umplem

cât mărgeaua teatrală

cumpărătorilor de trădară

a nu apăsa pe trăgaci

furnica anta fanta

fanoanelor amanta

în metru mandakranta

povarna de-o Europă

remorcată israelo-american

ţuici nemaifrunte

cu India destinul

mi l-oi arunca zar

retro şi pierdere

ce-n har repetitiv

vocabul la Kabul

cu împăraţi daudaţi

firul degetelor tăiate

picioarelor capetelor

din floare în floare

cum m-aş fi cremat

aşteptărilor coraliere

chinezărie insieme

aia era masa fumanţilor

nu grătar nu virşlerie

şi voi la lunca orfanilor

în loc să vă plictisesc

vă scandalizez

vă şi universalizai

politeţuri între vârste

pe neţinute seamă

nici de urmare

te uitasei în dharma

ne găsim elefantul

şi mai şi furnica

mister pe căutate

la antipod la mate

istorie karate

îmi spui adiacenţa

trezirii în Florenţa

vorbirea franţuzenţa

balena ducătoare

de sunete cădelniţei

înfumurându-ne soare

cu dodiile hai

întru fiinţă inorog

Rafail şi Noica

focul noaptea

focul noaptea ziua zi

în luceafăr şi-n vecii

cum din deal şi din cireş

mărul cerului dă greş

urci pe coastă la nevastă

înfrunzită şi mai castă

crinii-mpungă nouraşii

cum versifici de-a ostaşii

sfert de oră lux din Venus

nunţile mai fie ce nu-s

însurat târziu se-ntoarse

la mireasa vremii arse

de e domnul de e rac

mă dezbrac să te îmbrac

vers în dublu ritm imit

paradisul altui mit

vag mai sinucişi ca ieri

muncească-ne învieri

până să ajungi în dodii

cele tinere prozodii

nimănuia străin Indul

punctul inimii sorbindu-l

cerul cerb pe munte serb

de când versul verb inverb

pe duşmanul vremii iertu-l

se apropie concertul

din suflet

din suflet vreau să mor o zi

bogat sau paşnic a mai fi

să râd cu coapte păpădii

când încă nu mă prăpădii

să glăsui fratelui bădiii

că-i sunt la fel plezniţi toţi fiii

mamă tată

trageţi de găleată

să golim fântâna toată

binişor vinişor

nu se-acreşte sub ogor

lăsăm apa bem urcior

lună plină luni

babă printre pruni

a ţuicii stăpână

nasul în ţărână

beat ca-n alte lumi

oase să înstruni

cum te aplecai cu lamă

oţel strâmb a secera-mă

m-am oprit m-am o distrus

înapoi sunt gări de sus

înainte numai nu-s

merg ştiind muri Iisus

doar ucis cu viu argint

prin tăcutul labirint

să bea guri mai veninoase

vărsai sângele pe oase

mă adăpostesc la nor

prin schelet de ziditor

jumătate să nu mor

iar aşa pe patrafire

c-am trăit n-oi mai trăire

ce n-am scris pe mine scriu

într-o noapte păr gălbiu

vărs în litere nuntiu

şi mai scriu un glas prin piele

în otravă cărnuri rele

tălpilor le cânt obiele

moartea în ce chip s-a

moartea în ce chip s-a

ipsum mortus ipsa

mai bine eclipsa

omului nelipsa

fiecare aibă

dragoste bălană

paradisul rană

inimioara zgaibă

boierule dă-mi

țiganca trei zile

fetele nu mi le

bate pe la vămi

la ce te născuși

rostul nu ți-e rostu

tată tatăl nostru

mamele mătuși

necuminte fata

bobului de linte

fiartă printre linte

ia-o cu lopata

peste umăr cap

jumătate mine

jumătate cine

calcă mai la trap

vrei a te ucide

strigătelor dinspre

potopite prispe

viduri nemaivide

te întorci în față

ca de pe la piață

nevândută viață

permutată cață

rața te înjură

juncul te conjură

mură te murmură

propria ta gură

când ne lasă baltă

zânele și fanții

saltă emigranții

din lumea cealaltă

vor mai veni

vor mai veni şi altădată

slăvite zilele de zloată

o să mai strâng şi-n ochi ceva

asemeni gliei de halva

prin alte coşuri să răsar

mă voi abţine iarăşi în zadar

mi se va umple coama de nămeţi

răspunşi la rădăcină de lopeţi

voi mai seca întunecate căni

de apa revărsată peste răni

îmi va tăia vreun scut pecetea

viu înţepată-n gât cu setea

îmi va mai fi viaţă ia

şi stai cât va mai fi aşa

mi s-o mai rupe vreo bucată

din partea cea mai deşelată

voi şti să zic şi-a doua oară

cum mă feresc de văduvioară

mi se vor şterge iar şi jar

şi ce n-apare la contoar

voi mai suna tot liniştit

călătoria nepornit

mă voi simţi cuprins în van

de oameni din acelaşi clan

va dezmierda această labă

cândva cu totul altă treabă

îmi va fi groază de nimic

tot jalea închizând în plic

mi se va face rău mărunt

de la-nceput pân' la cărunt

voi stărui să las ce n-am

şi când n-oi şti c-acum trăiam

mi se va spulbera vreo ceaţă

de pe a hoitului ciupită faţă

mă va cuvioşi mereu

prea bunul unul Dumnezeu

voi suge lapte apoi sânge apoi zemi

pe-al căror nume-n veci te chemi

voi revedea strânsoarea rituală

pleznită în oglindă ca-ntr-o sală

mă va ghici uite-mă hoaşca

vorbindu-mi totdeauna başca

mi s-o ierta din nou prostia

că n-a tulit-o de acia

ce-i drept parcă urmau a

dărâma mâine şandramaua

Gange în Holderlin

Gange în Holderlin

Gandhi în Montessori

aseară te-ai rostogolit

leu după pradă nu cereale

pica pica după cuci ouați

corolă pică din adorație

pe prașila prăsilei țarca

greșiții sfinți certându-i

Bălăuca Borkenstein Dulcineea

sânge amestecat cu sfială

sub invadatori stătuți

mă uit în ochii tăi te trezesc

i-am spus lui Val Gayatri

umbra bisericii Savitur

iubirea noastră taina noastră

urmaș în scaunul Larisei

răscumpăra pe cei robiți

făcea poduri peste ape

la un fel de zile dodii

mașinalizându-mă inspirație

maximă companie dantescă

haide cioară trage din vioară

că am mare foc la inimioară

Dinu Filipescu 1810 bal surghiun

case of Romanian little lamb

călătoresc o orgă somnolentă

adică ritmul se deșală iamb

la revedere rituri nici amoc

plutește vinul ceaiului de mentă

pe Olt și pe mustața lui Moțoc

aleargă-te în oglindă

lasă-ți caprele prin crăci

urlă tu liniște

haidamaci haiduci

primi secretari din duci

altcând monorimuci

ceea ce registru Nistru

fazani ca la Stolniceni

gâtițe de târtițeni

cum nu m-aș fiziotiza

fizicalist cine nu list

în Marea Neagră paraclist

tune-ți

tune-ți ziua treisprezece

plus două garoafe anii

agramate de berbece

rânduri alias metanii

zburasei de pe spinarea

boului transpirat

rusoaica marea

și-a petrogradat

liniști stei ne-nțepene

sămânță de pepene

ce pe ne de lene le

cânte ce balenele

cum n-ai scrie literar

cu o viață printre morți

nebăgați în buzunar

sat cu sat din porți în porți

văzusem meci vorbisem epi

scopal mormânt numai atât

vibrându-și tâmplele de sepii

propolisul ținându-i de urât

ce invitații spre orice

esenței putrede prohod

iubească-ți bicicletele

rostogolirea și pe pod

erați taraf erați taraf

a doua oară arătare

gerontologică pe jaf

memoriei măturătoare

eu îți voi trimite

albele termite

cărților de vers

față și revers

deci mai trăim cârlig de viață

neauziților din ceață

tu inversezi iradieri

de sub castani corăbieri

ruginita-ne teroare

la uciși din floare-n floare

nemâncați îndoliați

sinucișii din Urlați

ale voastre aure

laure balaure

declarată scabie

dracul nud o sabie

sete de fâtâni visezi

nord sudiților mai trezi

ne aude arma leoarcă

de un sânge ca de țarcă

cerul cerb pe munte serb

de când versul verb inverb

pușcătură văile

cornul lunii dă-i-le

val sărat pe dulce vad

mi-e de picurii ce cad

vii demult și povestiți

mai azi-noapte la sudiți

prin iarba codrilor

prin iarba codrilor iarăşi cine-a

iubit o nebună asemeni cu sinea

ţăranii dependenţi în oaste

cu oul desenate de coaste

mormintelor antropomorfe

negrese blonde wilendorfe

înalţi aproape blonzi cu haită

nici nu zâmbesc nici nu se vaită

Lautreamont neauzit în cruda-i

închipuită faţă a lui Budai

pe daltă rătăcită

şi mână şi ursită

leşia un etaj mai sus te duse

metalurgiilor hinduse

în gol crescândă cearta

uitându-ne Sidharta

dublaţi în metri antici zănatici muţi o za

la Varşovia cu dodia şi Radha sa mai va

precum acum două minute mi se telefona

hai mândruţo să-ţi pun dopul

să nu intre izotopul

lasă-mă pe-aici cuminte

cu picioare înainte

mergi la nuntă mergi la moarte

când mai singur când în parte

bombănită ca o bombă

însorită catacombă

cât să nu călătoreşti

în afară de fereşti

doina că nu te omoară

stai în ea şi stai afară

fiecare se închide

mai în sus de piramide

necunoscuţilor urare de-a nu se mai cunoaşte de acum

pe unde-mi sunteţi neamuri prieteni ori Carpaţi de fum

la suprafaţă cântec şi mama dincolo jur-împrejur

prezisul dus-întors prin huma ochilor azur

îngăduie-i strigându-se cu fluier cloncănitul

pe-un suflet de trezire în sine înverzitul

din mormâmt

din mormânt până diseară

după ce m-aniversară

lăzărică tămâioară

soare de Bârsești că ară

Gheorghieș fete-l dansară

grigorească mama mară

spre Marin din Gâltofani

dorule de la mulți ani

Felix ne simeze fani

nemâncați și marocani

ah berberii măciucani

pe ladino dacosani

hăț hățiș hoțiș soprani

de la Athos nu din gruz

peron unu doi Vaduz

oblic pas din văi de cer

pe obrazul semincer

Tudore de ce-am mai fi

și rămas nici morți nici vii

capră-n Râmnic și Găești

cu maeștri măgărești

picătură ne exiști

scot umbrela mână briști

mântuie Elisaveta

clanareta alfa veta

pe o trecere în treacăt

ne descuie taica lacăt

pe ostatici verzi țipari

pescărușii lapidari

rugăciune de ne pasă

cale pe tăiș de coasă

să vedem la-ntoarcere

parcele în carcere

stronțiu pe afacere

de la Houston la mormânt

pe pământ peste pământ

poate mă închid temei

suflet inimii corei

una două nu mai plouă

ba mai rouă peste nouă

de câte ori cerul mic

înfășoară borangic

al pământului buric

ce ne cade cade neaua

să ne piște piteșteaua

corectată tată steaua

tâtă mare grinda sare

peste val de neagră mare

întreruptu-ne-am de neam

canto catalan flancam

Zanto imn poesc cathar

dau numai de nor și zar

darurile din Cioflec

ferite de piteștec

sârbularomânogrec

totdeauna luna duna

Argeșului cataluna

cargoșonului șaguna

țandără de totdeauna

micii macilor miceni

poate în știință sceni

negri delureni pesceni

lăstărite crengi albandre

în atingeri salamandre

fundul puțului Lisandre

ne ardea verde mixandre

că să nu zici că să Nae

iar nu Nae ba Danae

ci calcanu încovoae

înverziri același mic și

mare până-n zarzăr lincșii

că topologanții icșii

cimitirului distinșii

ce mi-ai viață ce ți-am mort

norul cerului consort

croncănește sortul ort

tot din raven prin Newport

traista trust aer contrast

zala pâlcului albast

clăile d'iconoclast

surlele fără surlast

înainte ne vedeam

că vă intervievam

cât să nu-mi ajung coment

tatuaj arborescent

tușului constituent

copie nepergament

doar nu-mi pare rău c-ajung

pe ce dungă pe ce jung

te vei afla

te vei afla

în mare furtună

în inima mării

celălalt și noi

ne simțim reali într-o

emanație de grație

cratimă patimă

tragă-ne leagăne

nepuerili că nevirili

inima dinaintea iubirii

inteligența dinaintea verității

savant mamă de infant

mâinile în aer

în lupta însăși

cu vrăjmașul însuși

capul șarpelui

pândește călcâiul

să împingă omul

nu ieșiți din casă

nu plecați la câmp

sabie de jur împrejur

cei patru iau robi pe cei cinci

cei cinci se aruncă

în fântâna de smoală

găurită urechea cu sula

să nu primească în auz

vreun gând de libertate

tăiată mâna femeii apucând

de cele rușinoase pe un bărbat

când se bate

se întorc necontenit

spre cele părăsite

ca femeia lui Lot

spre cele dindărăt

slăbănogind pornirea

spre cele dinainte

către Magna

diaconeasa din Arcyra

despre sărăcia de bună voie

când are se târăște

pe pântece când e lipsit

se târăște pe piept

înapoi la străvechile

imașuri ale cuvântului

dincolo de orice verdeață

iar spune-mi

iar spune-mi de Transilvania Ioane

şi crucea prin aer dintre obloane

eternitatea calul la căruţă

de Ilaşcu lupta nu de Druţă

pleznim altar într-o reţea sasă

ca mama copiilor de o rasă

cu Sorescu la Cumpătu muzelor

ne în cabană rece scuze lor

ni se întâmplase Dosoftei

mântuind smântei cârstei

în Boboli sus de Pitti

găeştenind pe Nefertiti

în muzeu bărbi vatră

aseară ţesute pe natră

în Orăştie ritualitate

cât la Stonhenge nepoate

că fata ni-l va da la răsfăţ

cu ţigara-n gură tu băţ

lui vocativul şi toate

verosimilitudinile nepoate

mă scriam muscă pe perete

ori şi tu din băieţi şi fete

da’ nu minciună subiect

fără de gândul abject

altcând cu piaza amiaza diaza

încercându-ne apocatastaza

grup de poeţi duşi întorşi

dintr-o memorie brâncuşiană în Gorj

sus n-am rimat paznic Tolstoi

primise de rachiu un buduroi

ochii-i sclipeau ca la indieni

ăsta din nemuzicali şi nefertileni

poate cumva din lemurieni nu alexandrin

cum regelui îi îngână Jean Racine

mama venise la Sibiu cu rachiu

ba am fost la patrimoniu patrichiu

kaironomia mia cui calicia

kairos ca i ros cher os moşia

ţi-o traduc în naştere recunoaştere

într-o lume fără mai maştere

mama iehovista tractorista

sovieticei cu socialista

oriunde ai filmat-o la vale

Plato o citeai că de jale

asta ţi-ar fi bunică străbunică

de la Andersen o tunică

pui golaş melc în paşi

nepăzit de sultani apaşi

prididească petale pe hududoi

să vă faceţi trei din doi

meargă moara pe mălai

l’al botezului alai

urma scapă turma curmă

numele tău împrejur mă

şi noi la Ilinca îţi cântaseră

la sintetizator şi laseră

vom trage-n jos pe mal frumos

a te distra până la os

din mos străos a-ţi vorovi

de morţii ce au fost şi vii

mai înaintăm afon

răsărirea pe pogon

păgâna cu ochii mari

măiastră prin indorari

am şi vorbit aseară

cum ajungeam la gară

pe senzaţionale

brăţări bumerangale

cum hoţii dintre gratii

arată spre Istrati

scris pe mormânt Brâncuş

cosonii în arcuş

n-aş divulga în proză

războiul de o roză

nu m-aş umfla în pene

cu zidul de baleen

https://georgeanca.blogspot.com.au/2018/02/baladii.html