MICLAU - Doamne, alt păcat ne-ndeamnă!

Doamne, alt păcat ne-ndeamnă!

~*~

Nu știu când au mai fost vremuri

De-așa crâncenă-ntristare,

De-așa doruri și grăbire,

Ce observi la fiecare!

Nici odihnă n-au, să vadă

Versul nostru pus pe rug,

Oameni mari cu bună carte,

Parcă din adins produc

O apatică lansare,

Motivând cum versul clasic,

Azi valoare nu mai are!

Tot ce-i grai frumos și dulce,

Tot din sacra noastră fire

E-un folclor trecut și-al ține,

Ar fi mare rătăcire!

Doamne, alt păcat ne-ndeamnă,

Spre o nouă decădere:

Doina noastră românească

E născută să trăiască!

Oameni mari au zis de veacuri,

Că prin ea respiră Neamul,

Ea e floarea Limbii noastre,

Ea ne poartă-ntreg aleanul,

Ea vibrează-n suflet timpul

Vremilor străvechi, primare;

Ne-a dat veacurilor sombol,

Ne dă vise viitoare!

Glasul ei ei e plăsmuirea

Matematicei creații,

De pe când vibra eternul

Cu primarele-i vibrații,

Ritmul versului, iubirea,

Au înmugurit viața.

Nu distrugeți nemurirea!

~*~

Ioan Miclău-Gepianul

2018