PRIMĂVARĂ A TUTUROR
Lui Gabriela-Ana Bălan
~*~
Nu ți uşor printre spini şi colți de
piatră,
În dragoste şi dor înfruntând câini
care te latră
La curți de dragoste şi dor cu rât, iarbă,
de mătasă,
Pe care calul meu îl lasă de jalea
Goga existentă-n casă cu fluturi de mătasă,
Că duci calul la apă, dar nu-l poți
forța să bea,
În lumea rea din Transilvania, Pavel
Dan, a mea,
Deşi, tu Ana lui Manole, eşti
zee-femeie frumoasă
Cum nu fu alta într-a lui Decebal
casă,
Că te înalți zi de zi să candidezi în
dreptul de a fi, ca pe cer o stea-logostea,
Primăvară a tuturor cu nimb şi aură
şi'n viața mea,
Că eşti în aval izvor pentru păstrăv,
izvor către care mai ieri şi Eminescu trecea, păşea alene, câtingan, netrăind
în van,
Păşea condus pe sus în zbor de-o
mândră păsărea, turturea,
Păşea fițingău Eminescu sărutând
floarea albastră sub pălărie,
Doamne sfinte, lumea rea, bârfitoare,
să nu-i ştie
Pe calea înainte-mergătoare, calea
măiastră
Întru răsărit de soare
Şi de binecuvântare prin
dumnevoastră,
Gabriela-Ana Bălan.
~*~
Pavel
Rătundeanu-Ferghete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu