CU STELELE E PRINS BINELE LA PLUG
Lui Ana Podaru
Frumoase imagini din rădăcini de
lumini
Mă smulg să mă puie culme a culmii,
iubire, în corola lumii,
din foe verde pe a cerului cu zări
albastre de Luceafăr
cum magna laude ale noastre de
zestre,
Culme de viață şi adevăr
Şi de crug, boltă, înstelată şi
luminată a cerului,
O fântână nesecată, lumină a
pământului
Peste cumpăna de pomină a veacului,
Că stelele, binele, ceva, altceva, cu
farmec,
pitoresc, e prins cântec la plug, e
prins cu sens şi cu larg de unvivers,
Cu emoțiile-mi nădejde, în urmă-mi, ca-n
urmă-ți să dea stare de bine:
de pace şi pâine-
liturghie-n spice
să curga prin brazde după plug
belşug,
că stelele prind binele la plug
pentru belşug,
ca bază la obiectivul muncii şi
păcii, lume, lume, soro lume, că cine cântă ca nime, unic şi inedit în lume
pentru lume,
că cine mai cântă ca mine de pace şi
pâine,-
liturghia-n spice,
Ca să te umple starea de bine, cum nu
mai fu pe lume, pur şi simplu prin templu pământ
să are în drag şi sfânt,
ca Dumnezeu la început
când foe verde de albastru cu tot în
toate întru răsărit de soare a făcut
pentru a fi-n cer ca pe pământ
pe voia şi plăcerea Tatălui Sfânt:
cu roadă de lumină şi de
grădină-doină, că ce pot să-ți doresc dulce Românie-n templu pur şi simplu,
îți doresc: prin hotare firesc să te
întregesc omenesc, ceresc
şi după propriu-ți plug să ai viitor
şi belşug,
c-aiasta îți doresc omenesc fară
să-mi bănuiesc,
fără să-mi repung,
că binele e ce ni se cuvine
lucrându-ne glia bine,
lucrându-ne-o cu sârguință, voință
şi conştiință,
ca ziua care-n spor se cunoaşte de
dimineță,
ca păstrăvul înaintând în aval, catre
izvor în munte, pe stâncă, pe stei, să stăpânească floarea de colț
şi pe sub plopi fără soț
fericirea să-mi traga cămaşa la sorț'
cu tei înfloriți şi cu sărut sub
pălărie, ca lummea să ştie de dragoste, de dor şi omenie,
că la un capăt de lume iubirea-i
Dumnezeu
în culori-curcubeu însoțindu-mi-se cu
eu întru rostul poporului meu.
~*~
PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu