Anca - P A T R U - NEFERTITI

George  Anca

P  A  T  R  U

ACTUL I

NEFERTITI

Ola, jai, ahoe! Tango azi-mâine. Borges, pacifist din militari etc. Zi de zi se degradează Parisul, degradarea ne afectează sentimentul, acuma mergem la Moulin Rouge, aici vin curvele, aşa se numeşte, c’est pas pareille, România este paria Europei, de la Termini la Napoli, schimbarea gărzii, Grotta Azzura, bistro roumain, Madelaine, venea nenea Aurel cu Tanţi, cam aşa-i Parisul, Gare du Nord, tiempo del destino, nebunul de la răstoacă tot el cântă tot el joacă în Notre Dame de Paris. Cuentar una storia. De ce e comică victoria celui slab asupra celui puternic? Ezeiza. Care râzi şi nu cobeşti? Cum atragi ce ţi se întâmplă şi eşti ce pierzi, ce găseşti. Anca stă la Lancaster. Aqui descausan los restos del Capitan general D Jose de San Martin y del soldado desconoscido de la independencia !Saludalos!

Sub orgă, m-aş ruga eroilor dintre sud şi nord. Mai e până la corul peregrinilor. În Centrul Borges, aires de buenos tangos, una danza, una cultura, un mito de pueblo, tango el bailo de la noche. Rac de Paris, scorpion de Buenos Aires. Farenheit 9/11. Exil interior în exil exterior. Tangoul o fi calul inventând călăreţul. Râsul, sinonim şi inteligenţei şi prostiei. La Colon, coadă mai ca la Ceau, nu şi la Mao. Rugăciunea tango din puşcă. Derecho de la lectura. Vorbă lungă, latină. El paraiso par la forma de la biblioteca, Borges. Transnistria şi insulele Maldive, pardon, Falkland, Malvine. La primera novela moderna escrita por un mujer. Aplauze. Dacă am trecut prin viaţă ca prin Buenos Aires şi tot m-am împătrit cu o viaţă, după a mea, India şi care-o mai fi. Aici tango, acasă mămăligă, ba căluş, în stomac, în coş(mar). Fericiţi şi-n tango şi-n tristeţe, poate tandri, între mândrie şi dorinţa de a fi manipulat. Molly simte oraşul safe şi iubeşte uşile de intrare, cum că ai oricând ce vedea. După la Boca, siga la vaca, follow the cow.

Mapuche significa persona. Alonso i-a scris lui Bush să lase Irakul în pace. Aplauze. Muros invisibles de la consciencia. La morte de las identidades. La memoria e fuente de la vida. El general Velasco dir. de la bibl., istoriador. Canada’s widely spread population. Aceeaşi educaţie pentru furnică şi pentru elefant. Globalismul nu e nou în Caraibe. Angelo, prim căpitan pe Mondero. Cervantes Adolfo, Cervella Marcela, Popisciel, Popescu Bogdan pe Libertad, Stan pe Rivdavia. Recoleta es un paseo de domingo. Nu mi-e prea frică. Ibişi electronici, nici-o broşură în toată expoziţia de carte, numai tinichele de-a gata-Gates, de dă şi milionul cui se lasă pe Melinda, Mercosur. În casa Madridului America blidului zidului cidului ridului vidului.

Milonga-ring, mânuşi-cruce, în sânge Doroftei. Corzi roşii. Am mai fost aici într-o noapte de Paşte când îmi murise mama, în 1966, şi la Nirmala, încoace, de-o văzusem în 1978 în Mandi House, vizavi de Rabindra Bhavan, în Delhi. Ţi-a luat frica, la ficat încă o dată, dă-i una, dă-i zece, dă-i drumul la măciucă, pune stânga pe el, dă-l pe spate, ce dracu’ cască ţi-a dat ăştia, oh, viaţa mea, haide, tată, îl vreau jos, ficatul slăbeşte pe prost, ia-l. Biblioteca fizică pe cale de dispariţie. Disaster planning. Manual on disaster. Prevencion des catastrophes. Dă-i aşa, puşo, push it. La noi în trivium, pe Olt, pe Loire. Cutremur. Terremoto 1905. Transcriind fraze de biografie tango primordial Gardel. Într-o zi, într-o companie, cu o muzică, un triaj, o atmosferă muchacho. Vagi nuanţe, aceeaşi creştere virtuală a preciziei şi acumulării. Se făcea ziuă, se făcea noapte, fraza se aşeza, se litera, se tuşa, cu vibraţie de lipire de personaj, de emfază, răcită adoraţie, industrializată, manipulată, ci repetitiv, mecanică, tangoică, onirică, încătuşător descătuşătoare.

La Plata, subiectuală, nedezubicuă, nici superbă, orice nuanţă venea, nici măcar nu se dicta, poate insinua, curge din bulboaca lui Dumnezeu în scalda Luna Park, Evita. Nu eu, un dans, o poză cu capul în compania lui, a ei, tango, litere spaniole, interzis transnistrene, pe banc de balene troiene. Gardel se ubicuizase prin mareea bibliotecarilor nomazi de la Golden Centre, trio de Caminito, cu Evita şi Maradona, în balcon, de ziua lui Borges de i-am lipit afişul copiat de Angelica pe nervii Luminiţei. Potoliseră, Parise. Nu ştiam că e acasă, l-au văzut a doua seară, înainte de plecare, altfel, noi cu Luis. Nume de femeie, Joyce, Anca. Rămân de Leautreamont din viză spre montevidean. Don’t cry for Jorge, vânăt pe obrz, plagă împuşcată ori suberbia bărbatei galeşe pe textul când te întorci în Argentina, nu mă vedea argintiu, cum ar părea de înţeles generaţiile, câinii, nu şi tIFLA, pe miros steril, de reject express, de unde şi toată textualitatea împuiată agorafob somnului gardelic, dislocând alegeri uruguayene de octombrie, secorome de noiembrie.

Nefertiti, o s-o tot vadă căutătorii de torti, pe urmele lui Rappaportt spre biblioteca mormonă Mariott. M-aş deznoda din şarpele telexismului noctaic şi i-aş arunca escritorului, uite dom’le cum e cu Borges, pe un canal, valpurgie tiflistă, gazde cu dans pe culoare şi religie. Antes, despues, îmi scriu telexuri baleniere cu Melville-Voiculescu, jumătate lipsă din cincizecime. Noticias niciodată citibile, citirige, bălăcire în argentinizarea lumii. Pierdusem pixul şi nu dau de ăle de la expo, o cola şi un scoci. Armerita îmi examinează  deconectarea. Personajele litere se cuvântă se frazează tăiat, cocoşat, de-un tango, de-o conversaţie post-scris, proscris. Libres del Sur, Posadas, cocina, Sheraton. O mai fi o solidaritate latina. Cine (nu) poate fără România, fără Argentina. Ambos negros.

Atalya, etaj 24, Sheraton – se vede tot, strada suspendată, portul, orizontul contaminat. Pe 4000 kilometri, lung, se face învăţământ la distanţă în Chile. Văzând poza rectorului lui Allende, o fi mort şi el, făcuse Alecu. Ce să-l mai caut pe Fernando, nici pe Alina, nu dau semne.Bhien. Pentru @ faci Alto-6-4. Kent scrise românilor pentru moţiunea Cuba – dacă ar fi adăugat şi Transnistria. Beliculas. Depresant, nu Sheraton, internetul, când te fură la mesaje, la inspiraţie, la psihologie. Orice spune o bibliotecară, sute o ascultă colegial, empatic – răzbunare rituală a condiţiei, bal de mândrie spusesem fetei, cu trunchiere electronică încă, pe stop, că şi eu citind, în Sheraton, aş fi respins, bravo, a doua oară, cum nu, nu pricepuse(m), dimpotrivă, tocmai, pe scaun de e-mail, nici electric. Electricitate antarctică. Se ascultă vocea eliadică a lui Lobos, înainte de cancer, muzică amazoniană, pasărea uruculu. Asta portughezează spaniola ca noi franceza. Babel de bâlbe. Ushuaia, cea mai de sud aşezare, ca pe româneşte. Expoziţie de stafii. Yo soy bibliotecario. Preservare el formato original. Nu prea mai făcură caz de ţară. Căzui. Îmi dau brânci subpământului oceanic, munţii supţi de mai mari hule. La trei mă păzesc de doi şi de unul. Câte treisprezece ori doi până la o mie cinci sute. San Telmo, că Atalya plută. Pierderea formatului bagajelor pe simbol literar al majelor – Jijia latin-americană superlativă. Arta universală a excluderii, pe selectarea ascunsă de nu şi a diavolilor – sala mai goală, dacă mai merită, doar nu eu fac ghinionul. Ţileană catolică nemţoaică fără limba originară. Poate şi Mempo, chiar Poe de la grădină.

In boca de mujeres, un bibliotecario aficionado. Noche de verguenza e amor. Attraction of Latin-American literature is close to obsession. Vorbeşte mai rar, să te pot urmări – aş adăuga, spuneam, şi alţi scriitori bibliotecari, din România, Mihai Eminescu şi Lucian Blaga, apoi, din Europa, Georges Batailles sau Philip Larkin. Îmi face semn să pun căştile. Comprendo. Mai zic, un omenaje por Borges şi citesc, în spaniolă, Nefertiti y Borges. Finalmente, what is your relation with Borges, and read something from your work (râsete). L-a întâlnit o dată, copil, parcă la premiu, apoi l-a citit, ficciones. Confirmată rezerva. Vezi, Sanda, c-am prezentat afişul. Bine că n-am mai zis de Puig. M-a prins şi Marie, ca pentru Georges.

Australienii cu Anglia, argentinienii cu Spania. Eşti frumoasă. Pune-ţi ochelari. Şi-a cumpărat şi s-au despărţit. La 81 nu-mi scapi. N-o să mai am dinţi şi o să te întreb, tot poet? Vii deseară? Ne ia. Nu, e pe Corrientes. Aproape. Dau cartea la maestros. Şi afişul. Cine de cine n-are loc. Atunci oi căuta-o şi eu pe Alina. Erecţie în Buenos Aires. Cărţi a nu se mai vedea, doar pomelnic. Dicţionarul spaniol prin excludere ne arată că ai lor sunt toţi şi şi ai noştri degetele de la o mână, universală, restul o ţârică de literatură. Primul oraş al lumii, după jamaicană.Dacă ar veni chinezi şi mai mulţi în pampa, ar chineziza-o, ori s-ar pampa ei? Buni în amor şi cât în ştiinţă. O prostituată blondă lângă Lancaster, Georgică. Două grile, mici ecrane, pentru două personaje diferit degradabile.

Am demonstrat că numai eu l-am sărbătorit pe Borges. Cu afiş, cu poem citit atât de public. Al cui imperiu rămas, cu al lui Cristos, pe ce coduri tango? Şi de Provenţa mi-e dor. La devoradora. N-ar trebui să-mi mai fie teamă că nu-I înţeleg, nici pe mine, o întâlnire, acolo, mondos latino-americanos, din t, d, din p, b, post-mauri, deşi or fi având şi ei sânge, dar al lui Quijote, al lui Panza. Creolii, indigenii, în scădere, ca albii aiurea. Se umblă la costum şi cravată printre ministere, prin port. Iarna urâţeşte oraşul în favoarea oamenilor. Ce, neaşteptând, te află (în Pacara?) Dansul nu te ţine pe loc, nu-ţi lasă stare, milonga. Pampa de acum, pe tundra de la anu’, din Argentina vastă în Norvegia castă. Ce-o fi luând organismul în serios, la răsturnarea orară, ziua sau noaptea, pe ce blitz, ars ori arzând? Şi pentru sâmbătă oarece tigru.

La linia de povereza in Argentina. Zâmbet. Muzică. Reinventarea umanităţii, spre binele ei, ca în Argentina şi pe linia australă. Cor John. Cry. La crisis social, cunoaştem. Curiosity killed the cat, te cred, Osiţo, pe 90, ai intrat în vorbă, în stânga aveai omul de la Blackwell, adică să mă afli şi pe mine – mi-am uitat pixul, mi l-ai şi dat -, te dădeai tango, la final ţopăiau mai ales muierile, surescitate ca de un vis. S-o fi lucrând cu inteligenţa inimii, la risc. O săptămână în Buenos Aires, o inhalare de curaj sudic, din aer. Ori te îngropi în trecut, ori te evaporezi. Englezii de la vikingi, spaniolii de la mauri, lecţie cu dobândă imperială în limbă, de-a Roma prin Ierusalim, via troieni din traci? Coincidentă originea cu finişul, o devălmăşie mare-mic, la schimb. Muchisimas gracias. Jorge dragon in milonga longa.

Urechea lui van Gogh la magazinul de muzică. Planeta joacă tango în milonga antarctică, bumerang austral. Ce neamuri pier, cine se crede înghiţitor de săbii. Aş scrie o carte cu un personaj-program ce să se aleagă, în sus, şi de români, pe modelare liberă, lăuntrică şi extra. Că să nu se lase, nu pe tânjală, da de curente vitale, care-I sunt interzise ori extirpate, substituindu-li-se otravă – în cel mai cumsecade caz. Închiderea ortodoxă în sine, pe ce, totuşi, deschidere, am întoarce-o cu prea înalţii, atât de umblaţi, în fond, rezoneuri ai unei condiţii nu numai material diferite. Poate trasul la fund, împiedicarea afirmării în orice direcţie să ne coste. Atât ambiţie cât şi concentrare. Ceva comandamente din Eminescu şi ceilalţi. Ascult canadianca despre orbi – o oarbă ţara noastră, vitriolată de aceiaşi şi aceiaşi agenţi. Lui Borges, orb, nu i-ar fi spus nimic plângăceala dumneaei.

La ce supărare o luaşi pe portugheză că doar nu e accent. Las eu cărţi la preşedintă, mă duce la negresă, nu, nene, a voastră, Peruchena-Zimmerman, de te şi pupai. Aşa că scap de toate. Vorbii şi cu fata, de-mi scrise şi ea, tango.

Frustrări împănate ocult cu plecările neîntâlniţilor, nitelor. O fi un aer bun, o fi de la ocean. Argentinienii vorbesc mai repede – via italieni? – decât ăilalţi lacinos – proiectî importantî americănus. No woman no cry – common version of somebody else – e caraibeană. Calypso în Singapore. Dansau în scaune. Solamente una pregunta. Banalităţi infinite. Raciones necesarias pero no suficientes. Chiar m-am gândit la Târgovişte, acum la taică-meu, muzica şi informaţia în viaţa lui. De ce naţie puteam fi în vis? Fratele brazilian s-a supărat şi se răţoieşte în viteză. Faci mii de kilometri să auzi pe cineva într-o limbă neînţeleasă şi totuşi de ce pare că merită?Moare cartea, murim şi noi pe limba ei. Încă o alfabetizare a morţilor. Stau cum aş zbura. Ce-mi vine din apropiata Antarctică? Julius, cu casa la noi, ba la Ushuaya.

Fata de la informaţiile noastre nu auzise de Alina Diaconu, poate să se mai intereseze altcineva, iar la pueblos pe Google şi Yahoo, todos states unites, Argentina, nici, eu dădusem de ea, acasă. Asistenta portena a lui Piaget să mă ierte că voi pleca, dar stau s-o văd, cu respect (nu şi pentru maestrul ei, nu din cauza lui, îl prefer pe Jung). Ecologie genetică. El monitor, în Biblioteca Nacional de Maestros. Lugones se sinucide. Lăsasem pe-a lui Piaget să fiu din timp aici. Ne întorsesem din drum, piqueteros. Micescu şi Ghibu n-au mai avut nevoie să se sinucidă, au avut grijă prostata, ruşii, comuniştii. Seguridad, de trei ori. Torquemada, cenuşă inversă. Ceauşescu talmudic. Strofă nouă la imn. Copii de prim-plan. Lumea se cere isterizată, por la vida de nostros fijos. Marcha convocada por J.C.B.

Cum s-a sinucis Lugones şi eu nu, amândoi directori de bibliotecă pedagogică, el clasic. Lasă-mă să te las. Literatura, o tumoare, teancuri, deodată fără Eliade şi Cioran. Standuri de apă arsă. Nu hrănim canguri, ne ţinem pe Cordoba. Rezonanţa oceanului şi trestiei. Exodul axiomei, mituri din scurt reîmbărbătate. Plânsul învingătorului învins. Păcat, chiar, că nu voi mai scrie tangouri. A te rupe benign, a respira încurajator, a te deprima în treacăt. Să-mi fi recunoscut vocea, să-mi fi zis Lugones. Demons, disease and the library in Africa. Cruzada Axel. Latin script prohibited in Tiraspol is a fascinating issue – Paul. 3000 delegaţi. Cameră de fumigaţie. M-am nenorocit pe muzică norvegiană, pată pe fiord. Cu noi energia focului-apei-vântului. Bravo, Kay, faci toţi banii de la tine din Botswana.

Piesa nu mai are nici urmă de personaje. Vaiet voluptuos, urlet, tot de femeie, o fi târziu. Copilul ţi-e american, sunt din SUA, eşti americancă, sunt chinezoaică americancă, do you miss China, no, do you like Buenos Aires?, is very beautiful, New York, I hate New York, why, is very dirty, all a mess, prefer Beijing, I did school there, Olimpic Hotel is like Hilton here, somehow, I stayed at seventh. Trimiseră faxul, animale din Argentina, cu poezii. Artişti stradali. Doctorados Barbados. Yo quiero a mi bandero, Luca Prodan. Francomuribundia. Prefero sier mortillo que yunque, Popper, apud Daniel Ares, La Patagonia del oro. Tango sub măslin. Las mismas palabras. Nu eşti harpie. Şalul se dansează. La pornografia non es erotica. Los demons de Tasmania. Soy capitan. Sacul fără fund cu gloanţe.

Să ne mai învingem şi de fraţi mai depărtaţi, rupţi de la ei ca şi de la noi. Avem latinitatea noastră, incognito – din România, da, am şi eu în Sao Paulo un cloeg în laborator din Germania. Aş fi plecat de noapte în parc la Santa Fe, dar mă ţine şalul de la galeria del Caminante, pe Florida, l-am văzut sâmbătă seara, în cinci minute, cât m-am dus după bani, se închisese, ieri a fost închis, azi se deschide la zece, plus că banii de şal îi ceruseră şi la gaucho, după ghiftuială, gift, bacşiş, şi la tango, sub lanternă, sub cuvânt la ureche în ochi, că serviciul nu e inclus, adică şalul, plus că n-ar ajunge,n-am, olandezul, măcar, sărise să pozeze, columbianul a dat, că tot era în luna de miere. Columb tot între indieni şi latino-americani. Să nu mi se fi scumpit, să nu fie în dolari, acest unic şal.

Îl vedeam pe stâncă în fildeş înfăşurat în pampa. Mai e o beregată, să nu-mi ia şalul, alo. Îl iert pe Ladea că nu-l băui nici pe Gardel. Boală grea America. Mai văd cât e scrumiera şi ne sfătuim. Care o veni, brichetă o lua. Şalul are combinaţia de pe rochia fetei din Cobia dansând tango acum 50 de ani. Povestea şalului alb-negru, tanguero. Te-am verificat şi ieri. De-ai şalului. Mai toată literatura mea, transcrierea câte unui decalaj, în ce prăpăstii s-a balansat prin panica mea de formă. Ideea de timp nu e cu bucata, cu momentul, kairos, da, mai kairotic în Buenos Aires, până la şal, şalul, însă, nu e timp, n-o fi, cum nu, gata cu şalurile şi întârzierea vânzătoarei de şal, n-are vârsta celei din tinereţea tangoului, cu straşi pe gol, de plasă, în San Telmo. Poliţistul n-o fi avut nici el ceas. Îţi fac safteaua, observi cât te-am aşteptat. Ăla? Ăla. Gracias senor.

Nu sunt iarba ta, furtun argentinian. Bun aer, tango prin pampa, bumerang. Mai sunt şi stropit. De-aia să vă sfâşie pisica. Marinarul îşi duce în mână sabia de la puşcă. Chifla ifla. Garduri portative Gardel. Voce-bandoneon, ardhanariswara. Lui Victor îi dau bancnota de doi pesos. Paseo de los Granaderos. Ciuguleşte-mă, gugştiucule verde la cap. Poliţia nu se vede. Nici hoţii. Chiar safe. Cry crăiesc. Ce duşmani oi fi având şi tu, Argentina, de-o şi luaşi din loc, punându-ţi ochelarii. Nu scriu spre a fi citit, am fost împiedicat, ca toată lumea, iar acum chiar nu mai vreau. Năruiască-mi-se scrisul maniac de-o viaţă, de silă, de milă, tangoul tigrului. Se leagă, da’ te papă. Andreas, cum e engleza lui, foarte bună printre gauchos şi cai. Ne recunoaştem după porumbei zburând peste umbrele proprii. Cine-o fi conducând, cine-o fi scriind pe ziduri?

Din roman, cu spaniol, duşmanul, tatăl nostru. Arătaţi-mi, fraţilor, greul vieţii voastre, ori soarele ăsta sunteţi voi? Strop nu rămâne din Vezuviu. Alina să-mi spună, de când te caut, Georgică. Nu stă cu spatele la mine, stă cu faţa la soare. Medee seducând cu spatele, tataia, din geantă, după ţuica bucilor ‘mneaei., întoarce ochii, un gater ne înlemneşte. La blanche Ophelia. Ştiam că scrii poezii.

I have the skill still to disguise my tears. Si tu mange trop tu deviens trop gros, si tu ne mange pas de tout tu deviens comme un clou. Nu ştiu să cânt în autocar. Ei şi băuseră pe cai. Argentina în opera lui Sir Conan Doyle. Tiempo para el destino. Dacă ar fi un milion, nu s-ar vedea. Vichy nu se compară cu Borsec. Până la Nădlac nu ştii că eşti în est. Atos, căţelul meu, s-o pierdut în lacul ăsta. De haznă la graniţă. Cui a cui armă? On sait qu’elle est une princesse de Wied. Une femme incomprise est une femme qui ne comprend pas les autres, Carmen Sylva. Emineacu Mihail, poeta rumano al que se considero el mas grande de la lengua de su pais…una acusada fragilidad fisica y la obsesion por la enfermedad y la morte, Oceano, Spain,MMIV.

(1.    Titlu:)

IFLA 2004 Buenos Aires

George Anca : NEFERTITI & BORGES

Music: Vasile Menzel. Illustrations: Neculai Hilohi. Design: Alexandra-Maria Anca, Victor Citirigă. Versions, English: George Anca; French: Gabriela Jiroş, Hindi: Carmen Coţovanu; Italian: Luminiţa Cosma; Sanskrit: Florina Dobre; Spanish: Ana Stan

National Pedagogical Library, Bucharest, Romania

(2.    În jurul desenului central, cu punct/bulină după fiecare “frază”, scris puternic:)

oneiric old man

Jorge Luis Borges

poeta circular

the face of a girl from Buenos Aires

dama de lata

(3. Originalul românesc, în litere puternice, cu titlu iarăşi scris, Nefertiti &Borges, ca şi la variantele de jos. Partitura scanată, mărită proporţional egal; listă de cuvinte cheie, câte încap, sub titlul Key-Phrases :

el tigro

el laberinto

el olvido

to have grown in so many mirrors

Jorge Luis Borges

poeta circular

paths of labirinth bifurcated in Babylon’s garden

Euridicervantes Swedenborges

the first is the second

Funes el memorioso

that house from Montserrat

the face of a girl from Buenos Aires

Dame de lata

Nefertiti Beatrice

coupa santa

vocala silabei întâie se gunează – Eminescu-Bopp

bardo beard of Tagore

en catalan y provencal

minima inima anima

gaucho opera

haiku without people

la cumparcita over dictator

ah Yamini Krishnamurti

in vain you listen Net King Khole

mujercita mioriţa

(4. Cele şase versiuni, în următoarea ordine: engleză, spaniolă, franceză, italiană, hindi, sanscrită – egale, cu titlu de asupra, în litere puternice, eventual alternate la fiecare variantă, de ex. bold/italic)

(5. : TRIVIUM ISSN: 1584 3580, e-mail: george_anca@yahoo.com)

Eusebia

Opponent mates

Transcrierea, pe sărite, în versuri-sonet a caietelor din urmă, ca totdeauna, mi-a arătat vorbirea în gol, în vorbe goale, maniacală, de terapie, probabil, cu momente mai de doamne-ajută intrate în colaj, apoi repicate, reformate, spre o frunte sau olearcă mai mult agheazmă. Încât nu mi-a mai venit să tot scriu. Ba m-am văzut aşteptând, amânând nu ştiu ce intrare în febrilitate felibră. Între timp, văd pe internet ziare indiene, gramatici sanscrite, Franz Bopp, Orpheus. (Am scris) Tranzit (în loc de Trivium) 2, tipărit şters, pe nervi, ce păcat, altfel o revistă nouă, printre propaganda în sens unic. Din samizdat ieşim, în samizdat ne întoarcem.

Planuri otrăvitoare, oboseală proiectivă. N-am (idee) (condor) (vlagă).

Apărarea iepurească ăl mai bun atac.

Spuneţi-i ploii să voteze

Guguştiucul printre picuri. Care te potoleşti din poezie, care nu din crimă. Cânepă cu mac. Păsări cântătoare pe ploaie. Caracterologie de maidan. Terminus cras. Ne ştergem de pe răboj ca faţa de apă. Morţii macilor ne lasă cânepă. Sărăcia pasăre. Se mai risipise şi norul.

Orfeu jucat de negru

Zeci au semnat Kalidasa, spre a depăşi timorarea oceanului.Emilia: pot să spun din proprie experienţă că niciodată Dumnezeu nu m-a dezamăgit, dar totuşi nu ştiu să vă spun cum aş acţiona dacă Lucifer ar fi să mă ispitească în mod direct. Mare discuţie, o poştă mistică din autor în autor. Decât antichitatea, renaşterea a făcut oamenii mai fericiţi. Gargantua, pardon, Pantagruel ia clopotele Catedralei Notre Dame să le agaţe la gâtul iepei. Ce putea fi mai firesc decât uciderea unei cămătărese? Care nu e cu doamne-doamne e cu clasa muncitoare. Personaje numeroase amplasate într-un cadru natural. Acestea sunt cuvintele care posedă moartea sa. Mai bine domn în iad decât slugă în rai. Capodoperetă. Curtezana îl învaţă să nu mai facă anumite lucruri. Nici renunţarea nu mai renunţă. O vie oglindă critică ridiculizează desconsiderarea realităţii. Din mai mult de şase sute personaje, nici unul odios. Fluturi neverosimili hispano-valahi.

Catrina

Pe după tată, la Poenari, pe după mamă, din cine-om fi, pe ce înfiere? La rai, de-a domnului, de-o înviere. Abstracţii sfâşietoare, memoria sora uitării, creier visat sex. Te aşezasei ca la film. Femeia pe-a uitării, bărbatul pe-a femeii. Ecrane locuite pe chirie neumană. Din câte viori o harpă, câte harpe într-o vioară? Cine mai ştie ce e teatrul?

În camera de armament

Lumina cerne ploaia întunecând amurgului nostru cernirea devremelui. Argintul teiului plonjat mireasmă cimitir. Ploaia frunzei roua ierbii. Pierdusem trenul. Se înnoptase. Calculatorul mă bătea la şah. Teancul albastru de la el în buzunarul ei de la piept. Deschid fereastra în zarzăr şi măr după tei.

Draw game

Mă ţin obiceiului de-o recunoaştere, nu numai o minge cu picioare. Poate că ne-am apărat prea mult. Ţineam cu amândouă, azi cu nici una. Ţări mici pe vatră, mărimi nonpsihologice. Ne-am simboliza îmbrobodirea. Poate îţi aparţii cât ai rămas. Curul Greciei vestificat. Pupând cotorul torţei. Encuentro entre culturas. Te vrea realul. Naşa s-a declarat ţigancă (după ce se descoperise evreică înfiată de legionari), la şoapta Sandei, să ceară despăgubire nemţilor, mama lor. La aşa Auschwitz, aşa ţigani. Şi nu mă laşi pe mine să dau la pictor semnătura – măcar o benignizare a plastografiei.

Banii totalitari

Dacă nu are avocat, îi va plăti guvernul unul. Amorul frunzelor de apocalipsă. Îmi dictam numărul de rânduri. Mă depăşeşte frunza. Aspersaţi-ne foiţă. Am vrut adică să dau cu sâc măsluitorului de bulibăşeli cu ştaif, să mă răcoresc şi eu, ca vremea. Malaricul de pe Diana, mort în Argentina, va fi adus, înainte de a ne duce noi. Din Nigeria, ca mine din India. Curiozitatea, nu malaria, a omorât pisica.

Come împuşcate

Din toate părţile. Frumuseţe atavică. Gena panseluţelor în albastru harakiri trandafir. Nu e depresie în tablouri. N-are de unde. Sală mică, tablouri mici, vizitatori puţini. Gloata viermuia în hoitul naţiei sfâşiate cibernetic. Mauri în portocală. Pârâie spaţiul sub hârtie. La toamnă, voi vorbi iar literatură. Brando, mai bine mort decât la ajutor social spre bucuria submediocrilor totalitari de pretutindeni, din toate afacerile. Cum a fost decapitat Eminescu pe eşafodul sufletelor neaoşe. Plictisul îţi face dor de arderea de tot. Râpa crapă. Hoţiş-morţiş. Vis pactul cu diavolul. Îţi dispare căpăstrul. Distrugerea apărărilor pe disparaţia personajului în pictură. Tăiat nu de Yama al dreptăţii. Şi ce dacă ne-am trăit vieţile pe pădure şi tăiere, bucurându-ne şi acum în pârloaga de maci? Nici de săpun nu le-om fi buni. Suntem evrei de sacrificiu psihotic. Geaba draw îmi cere fiara, mă îndrept şi eu spre mat. Lumea în autopsie. Our nation. Bloomberg. Reherakles. Angelus.

Mătase

Mireasă Argentina. Format Borges Aires. Barcagiul dansa. Sărbătoare maximă. Tavernă lângă tavernă. Luna din mare. Singura mea frică a fost să nu mor de plictiseală. Modelul oniric, să conferenţiez ca Borges. Se întoarseră din Meteora. De origen ingles y portugues. Meduze automate. Los Forasteros. Carmen Sylva. Tres esfinges. Vizualizam oblic textul în versuri, nu ştiam ce conţine, doar că e de Borges, şi petreceam filmic, prin camere kabbale, îmblânzite, o plutire încetinită de apariţia ritmică a textului, mă gândeam la indiferenţa de a-i fi aflat cuvintele, mesajul, îmi vedeam de peregrinarea-Julius, poate, a copiilor-Meteora. Petreceam apatic prin cercuri şi medii şi bolţi malvine-pomenite. “O formă secretă de timp”. N-am mai scris versuri. Oi fi aşteptând Argentina. Formatul nu mă mai obsedează. Nu sonetul De tango am dat în Ruda, în Găeşti, până în zece ani, dacă mai ţin minte, iar horele, învârtitele umpleau curtea.

Citeam Borges. Plata cu Lenuş se adunaseră de la piaţă, şi cu trei ziare. Că e jos dr. Stoica şi mă aşteaptă la şah, la ciordit, zic, tură, ba regină, cal, pe repede, până la ultima, pe care am luat-o. Menajera trăgea cu urechea, că n-aude. Poştaşul, a, adevăratul şahist, că bate tot gazda. Diferenţa de computer, doar că ne tachinăm. Se strică vremea, zici, mă dor picioarele.

S-a dus cheful de box

Dansau boxerii tango în miring-milonga. Băieţii numai ai fetelor. Bătrânul scos de bodyguarzi – o grămadă de ani şi nu ştie să vorbească. Doroftei a venit după un premiu şi a plătit mai mult cu drumul, o fi patriot, dar şmecherii. Copii de-un pumn, pe mortalitate om da de dreptate cu stânga în ficatul dorului, plată pe film, în şoim nici o întunecime, cum va săruta ringul în cap, cu el ţara cum ne-o fi trebuind, ne face felul luptei stătători, vorbi-vom pampa focului, atunci pomana evapotranspirată să ne dăm de ceasul mov petroficaţi în turbărie în vrie, nu e voie în gâscă ba e, ori masca meteorului jupiterian.

Lăsându-ţi pielea, şarpe, te-ai apuca de cap, omeneşte. A cui putere s-o mai denudezi? Suntem ficatul lui Doroftei.

Eseu de Borges orice conferinţă în Valahia ecou în Eco mai uită-te plimbat cadavru în tron cu moş Albu prin Faulkner arabesc poesc ne al inconştientului indigen cum am mai compus şi eu sonet el enigma masculino suenos dentro de suenos en el morte el sur argo sin embargo dead ball cricket beţivul de negăsit de-am dat de tata-mare tata avea 13 ani.

Pasiunea argentiniană a prieteniei apud sinucigaşul Lugones, vide Borges în Dante.

O săptămână mă gândisem ce cămaşă să iau. Pe cea de la “Centura de aur”, fusese o părere. Mi-ai arătat mai multe pe umeraşe. Asta în careuri, dar am îmbrăcat-o şi anul trecut în Găeşti (de unde ştii? îmi amintesc). Am luat-o. Uţă mă pescuise. Curând a apărut Truşcă – India, America, i-am dat Măiastra în dodii, lui şi uneia din femei, să-şi spargă băiatul din Germania. Truşcă a reapărut, să-i mai dau o carte, premiu pentru Pagu, 84 ani, cel mai vârstnic din cros, i-am înmânat Prima ultima. După Popa’s şi lansarea cu Brâncuşi-Olguţa a cărţii mele, la platou, Costel m-a anunţat că Truşcă îmi dăduse o sticlă de ţuică şi o poză. Ajunşi în Berceni, i-am cerut numai poza – de anul trecut – în aceeaşi cămaşă în carouri cenuşii pe ocru-alb, cu burtă mai mare, acelaşi primar, drace – nu numai amintire, venind şi poza – făcusei.

Cămaşa şi pe Rothstein şi a lui Christos. Ba e Lenny, spărgător-tatuaj. Yo soy tan distraido. Ultra Auroram et Gangem.

Metoda trântor

Aşteptare – vreo deşirare de şiră fără şir. Aş fi scris versul. M-a oprit abstinenţa încruntată. Nesupărată de nescrisă carismă. Vă dominase calinitatea pe frigider. Din Terra del Fuego via Maillane în cui. Cartea infinită. Două hoteluri şi alte ferme de animale. Bună Grecie. Ce eseu, ce englez. Nonlectură borpoliţiei. Te sărise tunetul zăvor. Cratima Crotona. Hadâmb. Soare în loc de secară. Ne deşiram bazinului gol, zgura udă, partea barbă, tigru-Borges. Nu rânduri calc-talc, festă. Toată geografia, pe viu, pe hartă. Nimic de (ne) întâmplat. Voi vorbiţi acolo la fel, cu mortul în suflet. Potopienii cu luna încă planetă, şi pe aici, reîncepătorii. Taură. Pe cine nemaivăzând. Fată. Nemaidus la Berlin-Merlin. Aruncare în coardă. Quitab alif laila ua laila. Şpan creol hispan. Buscaba un alma que mereciera participar en el universo. Borges se scrie pe sine printre rândurile enciclopediilor imaginar-ermetice, în palimpsest argentinian, călare pe cal neşarg, Pegas genevez, şa fino-ugrică, bal kabal, zisesem şi eu Basarabia, că nu Argentina, el da. Ca şi cum m-aş fi întors, cum se întâmplă. Egal legendei sale, milonga s-a aprins. În milonga nimfa sură prin hău.

de maidan.

Terminus cras. Ne ştergem de pe răboj ca faţa de apă. Morţii macilor ne lasă cânepă. Sărăcia pasăre. Se mai risipise şi norul.

Gauchada bibliotecarilor

Însăilări de la conferinţa din Argentina

Prolog borgesian

“Vă caută bibliotecarii de la large vision, domnule Borges, vor să vă vadă în persoană”.

Mai greu, acolo chiar, în noua bibliotecă de împrumut regional dintre Maillane şi Saint Remy, în descendenţa trubadurilor, abia unul se ocupa de cărţile cu litere mari, pentru cei cu probleme de vedere. Aici, în Biblioteca Nacional de Maestros, îl văd pe Sarmiento printre coloane greco-romane proaspăt lustruite. Directorul Lugones se sinucide. Afară, o mână de indigeni îşi strigă cu sotto voce drepturile, departe de grosul  fervenţilor piqueteros de la Casa Rosada. Peste bulevard – ca-n Bucureşti, peste gard de Biblioteca Pedagogică Naţională, Cişmigiul – o grădina cu bănci pentru bătrâni şi ţarc rond pe gustul câinilor. Micescu se aşează lângă Borges.

Procesul durează. Pe ultima pagină, aproximativ: cui îi e frică de Jorge Luis? Nimănui în Centrul Borges, pe strada Florida, necum în Biblioteca Nacional, luminată şi de orbirea directorului, poate nici în conferinţa IFLA, deşi: tăcere, chiar de ziua lui, la 105 ani, pe 24 august 2004. Lipesc, sincron, afişul Nefertiti & Borges. Mă ajută o portena, care-i reproşează superbia (altfel, când o să mă întorc în Argentina? Păi, dacă viitoarea noastră trupă de tango e invitată…). A doua zi, în plenara cu Mempo Giardinelli (în librării: Santo oficio de la memoria; Final de novela en Patagonia): ce relaţii aţi avut cu Borges? De-am lansat şi afişul (Sanda Bercovici: ţi-am văzut afişul, de ce n-ai fost să-l prezinţi, că erai primul şi lumea te aştepta – o să-l prezint aici, la o mie de oameni), citind traducerea în spaniolă din N&B. Documentarul de pe 2, ori 7, se reluase fără zarvă, ca şi întâmplătoarea, parcă, primă difuzare (chiar să fi existând vreo interdicţie, vreo dilemă?). În librării, serii ca ale altor maeştri latini americani, ca ale lui Nietszche. Probabil, Buenos Aires nu-şi tratează fiul cu atâta refuz ca Boston-ul pe Edgar Poe. În fond, nu e treaba noastră, a celor de la large vision, pe franţuzeşte, că pe româneşte…

Vizualizam, vedeam, oblic, textul, în versuri, nu ştiam ce conţine, doar că e de Borges. În acea casă din Montserrat… Paradisul sub forma unei biblioteci… Groussac, orb ca şi mine… Un al treilea director al bibliotecii, de asemenea orb, Jose Marmol (cf. Perpessicius)…Orbirea ca un mod de viaţă…Homer, Tamiris, Milton… Grecii au spus că Homer era orb pentru a arăta că poezia nu trebuie să fie vizuală, înainte de toate, auditivă (Oscar Wilde)…Eyless in Gaza, at the mill, with the slaves, en la noria, entre esclavos (Milton)… Joyce: din toate câte mi s-au întâmplat cred că cel mai puţin important este faptul de a fi rămas orb… Atunci vor dispărea de pe planetă franceza şi engleza şi chiar spaniola. Lumea va fi Tlon… Însemnări despre 23 august 1944 (vestea eliberării Parisului)… Ehych asher ehych (sunt cel ce sunt)… Intellectus naturaliter desiderat esse semper (Toma din Aquino)… Nici un om nu a dus o viaţă mai reală decât Swedenborg (Emerson)… Întregul infern are forma unui demon, iar cerul forma unui înger (Swedenborg)… Este interesant că Herodot şi-a închipuit Dunărea ca o antistrofă a Nilului, corespondenţa lui inversă.

Entretiens avec Alina Diaconu de Jorge Luis Borges, Le Capucin, 48 pages. În “Alba de America”, Mădălina Diaconu: Postmodernidad, Deformismo, Difuncialismo, Decon-struccionismo, Disolutismo. “El pensiamento debil en los topicos de la obra borgeana”. “Algunos connotadores de escrituralidad relevantes en la poetica postmodernista (tematizacion de la escritura, fragmentacion, focalizacion en intertextualidad y procedimento “configuracion-anulacion”. “El espacio de la marginalidad en Coma de angeles de Alina Diaconu”. “Autoritarismo, exilio y recreacion feminista en El penultime viaje de Alina Diaconu”. La articulacion de lo inexpresable: Metaforizacion del cuerpo feminino en Los ojos azules de Alina Diaconu”. “Singularidad de lo fantastico en la obra de Borges”. Borges, Paz y Rulfo: postmodernidad, modernidad y contramodernidad. “Con su impecable tecnica y fina sensibilidad, Gloria Audo explora ese profil inmortal de las cosas, de esas cosas que, en decir de Borges ‘duraran mas alla de nuestro olvido; no sabran nunca que nos hemos ido” (Alina Diaconu)

Borges: El que desciende a un rio desciende al Ganges.

Aeroport

Vamos. De ce-o fi comică victoria celui slab asupra celui puternic? Ezeiza. Ambasadorul Torynopol n-o prinsese, îl comparasem cu Platon, de ochi, că nu, acela e desuet… Nici vorbă de pampa în apartamentul lui de pe Dacia, nici de bărăgan.

Concert

Făclia zidului de intrare în catedrala metropolitană încălzeşte los restos del capitan gneral D Jose de San Martin y del soldado desconoscido. Înăuntru (domingo, 22 de Agosto), Coral Canticorum: Haendel, Frank, Marta Bellido (organista şi dirijorul corului), Bach, Saint Saens, Mozart, Verdi, Wagner, Boito, Gounod. Martin Fierro e la vedere în toate librăriile asezonând superbia albumelor Argentina-gaucho-tango, dar, prin însăşi muzica sacră, bântuie şi celălalt clasic, Fausto, văzut la operă de un gaucho şi povestit în dialectul său camarazilor.

Cambia la vida

O carte, adică, îţi poate schimba viaţa. Reclama se şi inversează. S-or fi văzând mai multe stele în emisfera australă. E lună plină. O să vă mai povestesc. Paradisul în formă de bibliotecă al lui Borges. Bibliotecas populares, vezi Ernesto Sabato. Derecho de la lectura. Libertad intelectual. Din Malvine în Transnistria. Amigos-friends-amici-mes amis şi treci la Ghilgameş. Imaginaţia întrece viteza luminii. Cum să se facă ziuă, cum să se facă noapte în Caminito?

Împătrirea patriei

Dacă am trecut prin viaţă ca prin Buenos Aires şi tot m-am împătrit cu o patrie, după a mea, India şi care-o mai fi. Belas artes de la Boca. Plazoleta de los suspiros. Puente bomberos voluntarios. Am un unchi George, eu n-am o mătuşă Sharill, ba o bună prietenă Africa. Un sunet de mama tangoului. Mai rar bătaie ca la Florenţa.

Asta e biblioteca, aşteptare tăiată într-una, fără dreaptă reacţie – plutim pe instinctul respingerii.

Calul, puşca şi pampa.

Ca şi Matilda Kugler-Poni, în România, părinţii australiencei Cecilia Kugler emigraseră din Germania în Argentina.

Vocea lui Carlo, tată, valah patagon. Medeea îşi învaţă copiii tango.

Atenţie la macho.

Adolfo Perez Esquivel (Nobel-Pace, 1991): între zidurile informaţiei şi libertate; la morte de las identidades.

Ibişi electronici

Nici o broşură. Mai zboară şi tu. Mitul începe agonia, amintirea, reconquista. Electricitate antarctică. Aceeaşi creştere virtuală a preciziei şi acumulării. Se făcea ziuă, se făcea noapte, fraza se litera, se tuşa în vibraţia lipirii de personaj, de emfază, răcită adoraţie, industrializată, manipulată, repetitio, mecanică, tangoică, onirică, încătuşător descătuşătoare. Gardel, Evita, Maradona. Luna Park, Balbi, Doroftei. Fie-mea a lui Citirigă. Urmele lui Rapaportt în biblioteca mormonă Mariott. IFLA, miros steril, de reject, înaintea plecării în visul textual gardelic, să te bălăceşti în argentinizarea lumii. Moţiunea cu ba fără trans. There is a “Cuba” in Eastern Europe. Bibliotecilor numai rutină, contra Blaga-Bataille-Borges. Lobos simfonic, voce eliadică. Yo soy bibliotecario. Infinito mundo de la biblioteca. Două grile, mici ecrane, pentru două personaje diferit degradabile.

La devoradora

Te întreci în trecut, te evaporezi, englez din viking, spaniol din maur, troian din trac. Când am zis, la scriitori bibliotecari din România, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, s-or fi gândit, din zeci de ţări, la ai lor, pe lângă Sf. Toma, Berkeley, Mao. Celbidache dirijând Beethoven. “Milonga longa” în urechea lui Van Gogh. Planeta joacă tango în milonga antarctică, bumerang austral. No woman, no cry: din Caraibe, Barbados. Aş scrie un roman cu un personaj-program, muzica şi informaţia în viaţa lui taică-meu, la Târgovişte, în lumea cealaltă. De ce naţie putem fi în vis? Sociedad de la informacion. Moare cartea, murim pe limba ei.

Prim congres mondial biblio în America de Sud (Raseroka), vis împlinit (Peruchena). Înregistraţi, zburători, zilieri, însoţitori, exhibitori, vizitatori. Hilton, Sheraton. Biserica Romano Catolică, Sinagoga Centrală Evreiască, Moscheea din suburbia Palermo. Academia Nacional del Tango. Biblioteca Nacional – Escuela Nacional de Bibliotecarios – Biblia lui Gutemberg, 1450 – Classicos Argentinos: Alberdi, Cambaceres, Campo, Cane, Carriego, Echeverria, Groussac, Lopez, Obligado, Ocantos, Sarmiento, Schmidel, Sicardi, Wilde.

ALP/Advancement of Librarianship. FAIFE/Free Access to Information and Freedom of Expression. PAC/Preservation and Conservation.

Cartea în vremuri de globalizare (Tomas Eloy Martinez). Alfabetizarea informaţională pentru învăţarea pe viaţă (Abdelaziz Abid). Impactul învăţării electronice. Digitalizarea presei latino-americane din secolul XIX. Telecentre şi biblioteci lucrând împreună pentru a crea societatea cunoaşterii partajată. Istoria digitală. Biblioteca digitală. Biblioteci pentru toţi. Cimentând biblioteca şcolară. Reţeaua memoriei globale. Experienţe ale anilor de dictatură şi efectele asupra bibliotecilor: cum pot continua bibliotecile să promoveze libertatea intelectuală în perioada de după criză (Cuba, Argentina, Chile). Practici în managementul cunoaşterii. Ce înţelegem prin calitate. Biblioteca în viaţa unui scriitor (Mempo Giardinelli). Migraţia şi reunificarea colecţiilor. Starea bibliografiei naţionale. Alfabetizarea-computer digitală şi multi-media (Emilia Ferreiro, psiholog argentinian care a scris o teză de doctorat asupra limbajului vorbit de copii cu Piaget în Geneva). Campania pentru bibliotecile lumii. Lectura durabilă.

Oceano, companie editorială pentru pieţele de limbă spaniolă, cu oficii în fiecare ţară latino-americană, îţi iese înainte şi în deşertul expoziţional electronic. Ia dicţionarul de literatură universală: Eminescu Mihail, pseudonim de Mihail Eminovici (Botoşani, 1849 – Bucarest 1889). Poeta rumano al que se considero el mas grande de la lengua de su pais. Una acusada fragilidade fisica y la obsesivida por la enfermedad y la muerte. Etc.

Biblioteca Nacional de Maestros

Monument istoric în renovare, arhitectură de cunoaştere, software independent, Aguapey (v. şi pe internet), cu bătaie în cele 45.000 şcolii ale ţării. El Monitor, memorie răsfoibilă educaţie. Editurile donează cărţi contra marketing, prin Adriana Redondo. Împrumut interbibliotecar liber, 24 centre de documentare, 54 biblioteci pedagogice. Crestomaţie diacronică a legilor din educaţie, noi termeni într-un portal, planificare strategică. 6 perfecţionatori on site – biblioteconomie şi altele. Auditorium Lugones, enciclopedii clasice, telefon negru, spiritism. Lectura y vida. Centru de documentare UNESCO inclus.

Ai noştri nu s-au sinucis, n-au mai avut ocazia. Sunt într-un Cişmigiu mai mic, peste drum de monumentul ceva mai mare decât casa Micescu. Directoarea, sociolog, lic. Graciela Teresa Perrone, chiar o fi introducând în guided visits vocea strigoiului lugonian la telefon. Noi să urcăm în foişor când ne trimite în cer moştenitorul. Da, avem şi noi la fel; americanca, portugheza că dacă vin profesorii, păi, definitivate, grade, se poate? Pendinte de Secretariatul de Educaţie s-ar fi făcut una şi la ei, dar nu vin profesorii la citit, au acasă. Şi Sarmiento care adusese profesori din Boston să-i înveţe pe ai argentinienilor. Alte vremi, ale lui Lugones, el ideal caballeresco.

Primul punct al dezvoltărilor Bibliotecii Naţionale a Profesorilor şi Centrului de Informare Educativă este consolidarea Bibliotecii Digitale, cu obiectivul democratizării şi măririi accesului la informaţia produsă în legătură cu transformarea educaţională. Dintre proiectele BNM: Reţeaua bibliotecilor Pedagogice şi SNIE (Sistema Nacional de Informacion Educativa), BERA (Bibliotecas Escolares y Especializades de la Republica Argentina), weblogs pentru bibliotecarii şcolari şi o platformă educativă virtuală pentru a realiza capacitarea la distanţă. BERA, declanşat în 2002, se desfăşoară pe patru planuri: tehnic-bibliotecologic, gestiunea cunoaşterii, pedagogic, bibliotecă şi comunitate.

Bibliotecile şcolare sunt văzute ca spaţii de: echitate (diminuarea breşelor în accesul la cunoaştere), mediere a cunoaşterii (ofertă de material în diverse suporturi şi tehnologii ale informaţiei pentru întreaga comunitate şcolară), cunoaştere în acţiune (dezvoltarea abilităţilor pentru manejul informaţiei de la niveluri cognitive simple la cele complexe), diversitate (facilitează formarea şi participarea elevilor răspunzând diverselor nevoi şi ritmuri de învăţare), lectură de plăcere (spaţii distincte), inovaţie (învăţare inovativă, proporţionată cu linia tradiţională), spirit civic (crearea de competenţe pentru viaţa civică participativă), articulare (educatorii sunt îndemnaţi să aplice un curriculum interdisciplinar). Marile speranţe se cheamă, ca soft, AGUAPEY. Se organizează întâlniri de sensibilizare, cu autorităţile jurisdicţionale, de capacitare a capacitatorilor, a bibliotecarilor de bază.

Pachetele digitale de conţinut sunt propuneri didactice bazate pe material istoric din BNM. De exemplu, pentru tema 25 Mai în La Gaceta de Buenos Aires, prezentând suplimentul de vineri 29 mai 1812, propunerea didactică, în patru puncte, pune în vedetă, primul periodic argentinian, prima tiparniţă, Ninos Espositos (1780), menţionând şi invenţia tiparului de către Gutenberg, între 1440 şi 1450, cerând elevilor compararea limbii ori geografiei patriei de atunci cu cele prezente, chiar corectarea ortografică. Cea mai amănunţită chestionare se referă, însă, la accepţiile terminologic istorice ale Primera Junta, sărbătoare, tiranie, eliberarea a patru sclavi, abolirea sclaviei, dacă mai sunt ţări în care aceasta continuă şi azi.

Din 6000 titluri multimedia ale BNM (scrisesem BPN, a noastră), în peste 30 domenii, doar câteva se referă la “bibliotecologia” – Biblioteca Virtual Miguel Cervantes; Seminario sobre formatos Marc; Como se hace un libro? Fabrica de libros; Concepto y valor estrategico en Espana e Iberoamerica; Historia del libro - cele mai multe fiind pe teme de educaţie şi incluzând şi o producţie a gazdelor: Entrevista a la Lic. Graciela Perrone: biblioteca de la transformacion, Entrevista a la Lic.Graciela Tulic: evaluar para decidir, Entrvista a la Lic Marta Borda. Sigur că da, biblioteca transformării.

Securidad, Securidad

Se strigă printre făclii, în Piaţa Congreselor. Cruzad Axel Blumberg –  marş convocat de tatăl adolescentului asasinat în martie 2004 - pentru o reformă radicală a justiţiei.

“Strigă viaţa fiilor noştri”.

“Prefiero sier mortillo que yunque” (Julius Popper).

Latin script prohibited in Tiraspol is a fascinating issue (Paul Sturge).

Reacţionăm şi la represiuni neştiute.

“The wild conquistador”.

“Yo quiero a mi bandero” (Luca Prodan)

Temaiken

Poduri de coarne bongo. Mândrie printre lave şi animale. Goale gurile ochilor de sârmă. O să-mi pară rău de câte ceva pe muzica asta – ori când o fi şi ţipăt şi tăcere numai să-mi pară rău de altceva. Toată lumea piere de deşteaptă cu nervi, ba nu şi bibliotecarele latino-americane, caballero, cine să le desprăfuiască de nu digitalizarea? Puig, balet pinguinic în temaiken. Păsările flautului sub apă şi-o brambureală de bambus. Biblioteca fără nici o literă citită în vulcanul electronic.

Susana

Mate. Gauchada, o favoare. Calul viitor. Capitol de capitulare. Din cal în cal. Ionelule, golanule, viva mi patria querida.

Tangoul tigrului

Crai, cry, ce duşmani o fi având. În altă limbă am însăila sfiala străgenetică din părinţi dezbinaţi. Poate toamna viitoare mergem în vreun lectorat. Ne recunoaştem după porumbei. Duşmanul nostru, tatăl nostru. Porumbeii zboară peste propriile umbre. Fotbaliatori, mujeres. Schimbăm amabilităţi. Din trei mii de bibliotecari, o treime latino-americani, cei mai buni din Buenos Aires şi din toată Argentina. Fulgerături de glezne, Lucifer în milonga. Te face gaucho, Costache, Eyleen, buclă de tango în buclă de timp.

El tigre, base de su mitologia intima.

Mi Buenos Aires querido. (Carlos Gardel)

Museo virtual del Tango. Ist Tango ein Macho Tanz? El hombre conduce pero la mujer non es una marioneta (Lidia Ferrari). “Yo soy porteno que muere de amor” (Acho Manzi). Lunfardologia. El tango en sus etapas de musica prohibida. Tango, rebelion y nostalgia, folklore de Buenos Aires, “un pensiamento triste, que se baila” (Enrique Santos Discepolo). El cancionero de Gardel por 759 temas diferentes (entre ellos 514 tangos). El ultimo tango perfuma la noche/un tango dulce que dice adios. Payadores (payada cf.”tenso” şi “jocs partitz” ale trubadurilor provensali de demult). Martin Fierro: Yo no soy cantar letrao/…/Soy gaucho/Mi gloria es vivir tan libre/Come el pajaro en el cielo.

Liber ca pasărea cerului.

Epilog devale

Corazon-amor sub dictatul reconquistei şi al viselor de devale, literatura-tumoarea fostei lecturi ca pentru telenovelă-manipulare, standuri de apă arsă. Ne ţinem pe Cordoba.

Merci pentru cal. Fugea atât de îngrozit că nu mai nimerea călcâiele, doar vârfurile. Încheiere de câine înfometat complice, cum ai fi într-o celulă, într-o viaţă, sub acelaşi film, care se rutinizează până la simpatie. Luptă vedică, artifex argentinian în opera lui Sir Conan Doyle (lipsă din librării?).

Băuseră pe cai, mă, Mihai.

Nici să fiu de haznă la graniţă.

Planul Borges se porneşte în Paris. La curăţat capete de peşte în Ferroe. Unde ţi-am lipsit. Obsesia de recuperare a regresului. Recenzie la Măiastra în Biblioteca.

A mai mare putere o au rugăciunile părinţilor. Ridici ori nu evanghelia. Îngenunchere pe cal. Coperţile astea mătură tălpile marcenilor (i.e. din Marcea) de se apucaseră să psalmodieze, pe un învăţ duminical, cazania. Praful bisericii pe noi, catedrale în depărtări oceanice. Părinte, îţi medicamentaşi porumbeii, de ţi-i recunoşti şi în zbor. Tatăl nostru, în genunchi, în pericopă.

Mare păcat să ţii minte răul. Cad la daruri. Ăstuia nici nu-i mai trebuie pomeni.

Femeia adică biserica. Maica porumbiţei omeneşti e duhul sfânt. Poate am totuşi umor, o frică înveselită de amintiri dărâmate. Cartea cuvântului vieţii. Ceea ce s-a născut uşă către răsărit. De la Matei citire. Tot genunchiul să se plece. Recreştinaţi, la ocazii. Om fi isprăvit cu evangheliile, dar vine crezul. Fruntea pe duşumea. Ai născut pe dumnezeu fără sămânţă.

Menţionăm că dezvoltarea competenţelor cetăţenilor României este o preocupare constantă a Guvernului nostru pentru integrarea României în Uniunea Europeană.

Varicele singurătăţii printre călători paraleli. Asta pasăre, o arunc în zbor, ăl mai greu e peste Piteşti.

Daţi-mi un condei pe cuvânt. Faceţi ceva cu prazul acela, măcar atenţionaţi. Am şi rătăcit caietele argentiniene. Prea înclinaţi, prea ortodocşi. Ai completat, cum să completez eu, n-am mai auzit aşa ceva, stai, mă, că nu eşti mare ministru. Programasem ziua dinainte de Argentina. Chindia n-am văzut-o de o sută de ani, nu mai ştiam unde e, am întrebat, m-am dus în sens contrar pe Calea Domnească, spre taică-meu, spre Temaiken.

Eram copil mai mic decât Chindia, clopotniţa lui Giotto, ah Siena, ca şi cum n-am fi fost în Argentina, la Obelisc, ai lui Traian, amurgul nelipsindu-ne din sânge.

Cocoşi thailandezi la senectute.

M-a prins catolica, orga, Bellido. Lancea va despica oglinda balaurului năpârlit. Din prea mare vina mea, pampa mă prinde crap oglindă.

Faceţi procesul verbal, consemnaţi ce a spus, că refuză să consemneze în procesul verbal, arătaţi-mi ordinul de revocare, nu se merge pe treburi verbale, n-avem cvorum, este regretabil ce se întâmplă, noi, comisia naţională, un lucru nevrut de cineva îl poate lua oricine, se fură, sunt mişei, aveţi coeficient de pierdere, se abrogă, dar cu ce se înlocuieşte, au dreptate şi Ţâră şi Victor, orice bibliotecă judeţeană, orice iniţiativă e binevenită, cine coordonează informarea şi documentarea, totuşi Biblioteca Naţională, suntem un cenaclu, n-am chef să ajung la spitale, lăsaţi-mă să vă explic, să lăsăm cel puţin un document esenţial, metodologia de angajare şi promovare, de ce se încalcă legea, e un document de acum un an, superfluă treaba aceea, sunt profesionişti, nu sinucigaşi, aşa discut, o să vedeţi ce-o să se întâmple peste câteva zile, norme biblioteconomiceşti, unde e documentul privind pierderea documentului, treaba finanţelor, c-avem voie până-n 2006 scutire tva, dacă nu mă ajutaţi vorbesc singur, ce telefon are doctorul tău, autonomie administrativă, I love you, dar calmează-te, ei drăcia dracului, păi e bine mă ce zice, vin toată noaptea pe tren să văd cum vă certaţi trei zile şi trei nopţi, duceţi-vă la Capşa, pluralul de la azil e aziluri nu azile, această comisie va lua nişte decizii în viitor din vraiştea şi gălăgia de aici, taie-le pe toate, alege pe-alea cinci amendamente, s-o scos cuvântul deteriorare, actualizarea valorii materiale, se uită în gura mea domnule ne spui povestea asta de trei ani ţi-e de ceartă, factor perturbator ca şi Anca, lasă-le să se păruiască, e o distracţie, nici o lege nu rezolvă excepţiile, îmi permiteţi să ridic o problemă că poate găsiţi o soluţie, noi suntem bibliotecari, aia e o lege de care nu se poate discuta, fiţi oleacă atenţi, nu mai dezgropaţi morţii, populaţia target, auzi aşa se vorbeşte la metropolitană.

Borges:

Îmi închipui că omul posedă o porozitate faţă de moarte.

Conceptul de text definitiv nu ţine decât de religie sau de oboseală.

Cei care ascultă nu sunt mai puţin importanţi decât cel care vorbeşte.

Dacă mie mi-a fost dat să mă nasc în Buenos Aires în 1899, dacă a fost să fiu orb şi dacă mi-a revenit mie cinstea de a pronunţa acum această conferinţă în faţa dumneavoastră, toate acestea, ar spune budiştii, sunt opera vieţii mele anterioare.

ACTUL II

SUEDEZA

Taie, rupe din el, ia, tată părince, fă-mi şi mie o dezlegare, două. Le-a ars primăria, valea, jalea. Sască-n casă, noaptea fură, ziua jură, barbă roşă, drac la poştă. Am să-ţi fac nişte linguri. Are părintele de cărat, mă duc să-l ajut. Să ai mai mulţi morţi decât vii, pământul sufletului meu nears. Rică mai face transpoarte cu calul, mai cară câte-o căruţă de fân, de coceni. La Goleşti, apa aproape, o iei cu găleata, aici are 7 m da’ e bună. Dă-te mai la lumină, lângă geam. Ăl bătrân doarme. Îşi drege tusea. Pentru roada pământului. Pentru cei ce călătoresc pe mare. Moşul se bagă la Ţie, Doamne. Sfânta îngropare cu cântări să o cinstim. Mort ai fost socotit cel ce ai omorât moartea. Noroc pe sub busuioc de fum înnodat. Şi ai născut pe fiul cel fără de ani. Tămâia bate busuiocul, nu mă bate. În vremea tămâierii ţi s-a arătat îngerul, prooroace Zaharia.

Ţi-am scris un roman, Elinia, despre viaţa mea de mano-depresivă nediagnosticată o jumătate de secol. Până mai recent îi castrau chimic pe bolnavii psihici şi îi puneau să înfieze copii sau să se corcească cu alte rase. Sunt sinucideri în lanţ. Mă pricep la Nash. Nu poate face nimic decât lâncezi. America îmbolnăveşte şi pe cei sănătoşi de nervi. Serotoninul lipseşte, aşa de rău te simţi încât îţi poţi pune capăt zilelor, eşti mort de viu. Să n-avem vorbe! Teodorina (ca şi Teodora) nu câştigă nimic măritându-se, ba este chiar în pierdere. Ele au nevoie de un îngrijitor, sau să fie şi el bolnav afectiv, sau catolic care nu are voie să divorţeze. Şi Teodorina şi Teodora pot avea prieteni, fără să stea împreună tot timpul, în stilul suedez sarbo. De când ai ajuns tu la concluzia că numai măritată este bine?

Minunile s-au descoperit celor ce se închină tainei. Ridici ori nu evanghelia? Busuiocul regizează tămâia. Să cădem la Cristos. Şi tu, în fustă de blugi crăpată. Dacă eu vă întristez pe voi, cine e cel care să vă înveselească? Nu cumva să am întristare de la cei ce vor să mă bucure. V-am scris cu multe lacrimi, ca să nu vă întristaţi. Cei poftiţi la nuntă. Îţi cauţi computer să declanşezi automat clopotul să se audă virtualitatea miracol. Scriam perle, dar mirul te ţine, bine că în picioare, nu aşezat compoziţiei ţinându-mă stâlp cu pix de prin opera din Buenos Aires. Începe al doilea pomelnic. De câte ori Maria. Acelaşi nume, alt mort, alt viu, solidari. Decât făt, decât hoit, catedrală în departări de oceane. Deci, pentru că, iată, a vorbit în parabole, pe toţi ne cheamă la nuntă, iată, totul depinde numai de noi. Dumnezeu cu îndelunga sa răbdare…

Când te-aud cu măritatul şi făcutul de copii, mi-l aminteşti pe Toni, fratele meu, care tot timpul până în zi de azi a vrut s-o mărite pe Teodorina cu Rene, fiindcă este f. bogat şi f. chipeş şi erau o pereche f. potrivită din punct de vedere fizic şi ei s-au iubit f. tare şi a fost primul ei prieten şi logodnic, fiance, dar nu-I plăcea Germania şi nici într-un caz localitatea aceea, Viernheim, lângă Heidelberg. Ea vroia să stea cu el la Paris, Londra, Hollywood, Marbella, să se distreze amândoi pe banii lui taică-so lui Rene, care i-a făcut şi nu avea de gând să-I prădeze pe toţi unicul lui fiu năzdrăvan din cale afară şi care i-a făcut multe pozne şi a cheltuit mulţi bani. Nu-I cumperi Porche unui tânăr dacă vrei să faci din el om. Taică-so îl ţinea acolo sub o supraveghere strictă şi familia lor e f. unită (în ciuda unor divorţuri şi a faptului că părinţii lui nu trăiau bine împreună) şi iau masa cu toţi laolaltă după stil nemţesc.

Auzim de terorişti, de ucideri de copii, la naşterea lui Isus au plâns 14000 de mame. Divinul cât e de sus, savanţii n-au putut dezlega acest mister, zboruri spaţiale şi forări în pământ nu-l descoperă. Curentul electric nu-l vedem, mai mare Dumnezeu, că ne dă absolut totul. N-ai s-o măriţi în casă, ori peste o apă, ori peste un deal, şi-n casă cine-o să rămână, un nepot, al cui? Lu’ taicu nu i-a plăcut numele Vasile, a avut un văr, ce, să fie prost ca ăla? da’ Gheorghe, ce, a’ lu’ Topeneanu, eu ziceam Romeo, zi, mă, Gheorghiţă, ce nume crud, bă, Goe, bă, da’ când ai învăţat, bă, predica asta? Ridicam până l-am făcut, tot oi pierde sarcina. Să fie frumos ca soacră-mea, deştept ca frate-meu şi mămica. Mamă, hai cu mine la Bucureşti, du-te, dacă vrei să rămâie şi ceilalţi de tine. E mare păcat să ţii minte rău.

Ca să se mărite şi să se apuce ea de limba germană şi de făcut copii era imposibil şi contraindicat fiincă eu aveam diagnosticul deja şi boala e genetică şi transmisibilă şi deci şi ea e mano-depresivă dar cu alte manifestări decât mine. Dacă mai scriam şi o carte autobiografică pentru români, era de notorietate publică. Deocamdată ştiu numai neamurile şi cunoştinţele noastre şi toţi românii din Stockholm fiindcă eu am spus. Vreau să ştii că mulţi mă sună şi-mi povestesc că şi ei au depresiuni şi au vrut să se sinucidă, dar le e frică să meargă la doctor ca să nu-şi piardă serviciile şi stau ca proştii lui Creangă netrataţi şi în suferinţe cumplite, şi ascund durerile lor şi divorţează pe capete şi unii s-au sinucis din cauză de lipsă de tratament. E o prostie şi o suferinţă inutilă când s-ar putea pensiona de boală şi s-ar putea trata. Dar ce nu fac românii pentru bani?

El i-a făcut ceva să nu vină acasă. După ce a bătut-o, a dus-o la Sibiu. 1-2-3 săptămâni, înseamnă că asta s-a omorât. Pomană i-a făcut când trecuse mult, mult, când să facă şase săptămâni, a venit, de ce nu ne-ai scris, n-am putut, nu ştiu, când am putut am venit, până n-a omorât el ceva, pentru că scapă fi-ta da’ îţi omor viţelu-n vacă, Târnăveni, şi un spital, lucra în grădina de legume, fata aia singură, n-a mai ştiut, trimeasă a fost, te rog eu să-l ierţi c-aşa e tinereţea, de ce se ruga de mine, dă la biserică, poate mama ta o fi blestemată, toţi banii ei i-a dat, ploaie, saci de hârtie, coif, ziceai că suntem mierle, când ne vede Veta, doar că nu m-a bătut, ştie tac-to, da, mamă, poţi să ne omori, că nu ne mai ducem, a plâns, că, ce, vreţi să deveniţi nişte derbedei. Nu te-a putut lua.

Ei, eu nu-s aşa şi nu mi-a trebuit ginere tânăr, băiat de milionar şi mai era şi şarmant şi boieros şi cheltuitor, (ca toţi mano-depresivii) şi era f. percutant, arăta ca un actor de cinema şi era elegantisim şi falnic şi înalt şi cum l-a numit Teodorina tandru, cu ochii frumoşi ca ai mamei lui frumoase (nemţoaică din Cehoslovacia, din Sudeţi), şi avea dinţi frumoşi ca ai lui Timi etc, etc. Toţi din Bucureşti care au fost la petrecerea dată de Teodorina şi Rene  la noi în casă au zis că tare mare noroc a dat peste ea şi multe românce i-au făcut ochi dulci. Amândoi erau şi Capricorni, ea născută pe 29 şi el pe 31 decembrie. El este cu trei ani mai mare ca Teodorina, deci are acum doar 33 de ani. Ziceai că e copilul lui Toni, fratele meu. Eu nu ştiam cum să-I despart şi cum să scap de el şi i-am cam spus la Bucureşti. Teodorina nu e de vânzare şi nu mănâncă cu 2 guri şi nu ştie germana şi nu se potriveşte în context german.

I-a venit un popă. Mămică, ia-l, să fiu şi eu fată de popă. Îl iau, da’ ţie nu-ţi mai fac nimic, îi fac lui. A fost şi operată, avea trompele legate. Mulţi veniseră, nici n-a vrut s-audă. La 32 de ani se consuma pentru mine. A avut o ambiţie mare şi cred c-a murit sufocată de treaba asta, că nici educaţie, că de ce să muncesc cât a muncit ea, obsidată.  Era lacomă de muncă, de bani, a vrut să se facă moaşă. Ce l-a mai blestemat pe taicu când s-a lăsat de tăticu, tată, dumneata mi-ai stricat toată viaţa mea (a bătut-o cu vătraiul să-l ia), că e un coate-goasle, numai văduve, Floarea, Gherghina, îţi fac casă cum e a ta, în deal, căcărează brează, Jigodie îi zice, mic şi prăpădit, ce să fac eu cu jigara aia, că are carte şi ea vorbea cu Nistor, cu Milică.

Revenind la subiectul căsătorie, cele mai frumoase prietene ale mele au divorţat de bărbaţii lor (sau nu s-au măritat deloc) şi erau singure, crescându-şi copiii fără tată. Unele nu au făcut copii deloc (ca Valentina Boştină, Puşa Bolcaş, Alexandra Drăgan, Gabi Alm etc., care erau printre cele mai frumoase femei din Bucureşti). Care au avut câte un copil l-au crescut singure, ca actriţa Ioana B., al cărei băiat, făcut cu un italian, Francesco B., e, la ora actuală, unul din cei mai buni chirurgi de la Spitalul de urgenţă din Bucureşti, care n-a vrut să rămână la Los Angeles unde ajunsese prin căsătorie cu o doctoriţă româncă din State care făcuse medicina la Bucureşti şi fusese colegă de facultate cu el. Nu toată lumea rezistă în America şi nu la toţi le place. E f. stresant acolo. Pentru Teodorina este contraindicat, iar pentru tine nu mai vorbesc.

(Terţet) Mă duc eu cu Ionel Grigorescu, taicu ştia, că nu mă da nicicum, că e mai bine acolo, şi sângele meu, peste un deal, peste o apă, cine rămâne, un nepot, mă trage la ţaţa Ileana, maică-n sus, maică-n jos, hai, mă, şi noi la nuntă la Neagoe, n-am fost, eram bolnav de orion, nici maica, foarte frumos, am plecat şi asta a fost totul, cică m-a văzut Nelu, o ţâgancă urâtă, bă, un copil, tu eşti om cu armată, lasă, bă, s-o văd şi eu, ai venit cu ţaţa Ileana, ai plăcut-o, soarta. Camera de la geam, Argentina, rupere de dependenţă. La rudari, popia prosperă pe botezuri şi nunţi. Noana, de-au zis doctorii să iasă, aşa a trecut, în ciorapii tatei, la maici, la slujbă, de-a căzut la daruri. La mare a băgat o singură dată piciorul, era rece. Accesam Franţa. Pământul se visa epopee. Dormeam în moartea morţii mamei mâine la Marcea. Ce v-aş mai povesti Parisul.

Cum să-l laşi pe Ghiţă  singur şi bolnav grav? Nu mai dezgropa morţii şi trăieşte în prezent că mai aveţi puţin timp împreună. Stai locului. Ai copii şi nepoţi şi încă sunteţi în viaţă. Francesco, pe care eu îl gratulam cu complimentul de ginere al meu de când el termina liceul iar Teodorina  clasa întâi sau a doua, se potriveşte cu Toni. Desigur că fac un compliment numindu-l pe un tânăr bărbat ginerele meu (şi i-am numit pe cei mai reuşiţi aşa) şi nu am de gând s-o mărit eu, pe Teodorina. Şi nici când avea 4 ani sau 10 ani sau 18 ani nu era vorba de căsătorie. Ea nu mă ascultă pe mine şi are o mulţime de Cavaleri şi nu duce lipsă la capitolul acesta şi eu am sfătuit-o de acum 10 ani să nu se mărite niciodată, spre uimirea şi supărarea tuturor (Teodorina însăşi, Timi, Toni, Burbu etc.). Povestea cu “ginerele  meu” şi cu măritatul easte exclusă.

Trăim în aceeaşi mortărie, fluturaşule, traversezi calea şi aud trenul din partea Drăgăşanilor. Calcă-mă, personajule, într-o fugă încă muzicală. Rar înrăiţi la oceane, primim primar la meci în smoală roşie. . Aia beată, că veni şi gagicul văduvei la înmormântare. Cam mor bărbaţii din bătaia proprie. Ne-o fi trebuind tensiunea reptilei, om fi năpârlind a nuntă avatară, cu cine să ne mai fi comparat împuţinaţi, nu urăşti nu exişti, ce să mai iubeşti, o perversiune bisericoasă, om preda bâzul pe dispoziţia sâmbetei la apă, a ne cunoaşte nerecunoaştere dinadins, atunci supărarea mai la o parte, vere, nu te pune, o mai fi rămas timp, măcar şi de a nu imita pe cine nu e cazul, ca şi pe mine, cu îndemn ce-am păţit să-mi fie învăţ, mai vedea, ca mai sus, ticuri popeşti rurale, mai vezi master, ai grijă să le piepteni, părinte.

Nici Teodora voastră nu e cazul să se mărite, mai ales după experienţa dramatică a primei căsătorii. Tot greul casei şi al copiilor îl duce femeia. Ca ce chestie să-I mai pui cruci noi şi multe în spate numai ca să figureze măritată? America este contraindicată pentru ea şi dacă are vreo criză acolo nu dispune de tratamentul din Germania. Ea, dintre voi, a stat cel mai mult în Germania şi deja s-a obişnuit acolo şi este bine să fiţi laolaltă. Ghiţă nu poate fi altfel, dar, dacă aţi citi cu toţii despre boala familială, aţi conştientiza fazele ei schimbătoare. Aşa vă chinuiţi şi nu vă înţelegeţi deşi vă iubiţi. Duceţi-vă la terapii pentru boli psihice. Bolnavii de nervi sunt dezordonaţi şi funcţionează în salturi depinzând de stările în care sunt. În stările ‘up’ de hipomanie sau de manie sunt f. activi şi pot avea chiar apetit sexual mărit, iar în depresiuni nu mai funcţionează deloc.

Soarele mă abate porumbelor, n-am cum să-mi traduc poeziile, poate acum la Londra. Cum aş sta în lucernă. Coşbuc la Capşa. Ne vom mai întâlni. O vedere nu strică. Cum m-aş pregăti de sărbătoare. N-am trecut prin nimic, after all. Am pus la inimă tot altă suferinţă a fratelui şi muriră pe capete, pedeapsă amintirii de viu, siamo arrivati. Ne suferim în gol. Din altă parte poruncile siluirii, sila prăsila vrea lectură în iarbă. E o profuziune de criterii localnice, snobism oltenesc până-n cioara Voronin. Românii din pampa sunt pe felie i.e. sex. Rar te-aş mai ferici doborât ecran în lucerna lăcrimată (paradisului, timp frumos). Temaiken să fie sănătos în frânghii albe. Stăteai în ce n-avem, dom’ academician, de ce nu mă cred(zi) glagolitic pietroi, curenţi în jurul grasului ce fui şi încă pădurea mi-o apropriez trecut în mări.

Fii bună şi pune-I pe toţi să citească Tratatul ca să vă luminaţi şi iluminaţi. Nu aveţi voie să staţi în continuare în nebuloasă şi să vă chinuiţi. Dezlegaţi misterul Bolilor Afective din cartea celebrei mano-depresive care a schimbat conceptul de până la ea. Nu e vorba de lene sau rea voinţă şi nici într-un caz de lipsă de iubire sau exploatarea ta sau a altora. Te rog să-ţi procuri Tratatul în engleză despre care ţi-am mai scris. Sau să mergi la cursuri germane pentru rudele apropiate ale celor bolnavi de nervi. E f. scump Tratatul de depresivitate (2000 coroane = 300 de dolari) dar trebuie să ai această carte de căpătâi şi pentru urmaşii voştri şi copiii lor, fiindcă această boală genetică  se moşteneşte în forme tot mai accentuate de la o generaţie la alta. Nu se poate scăpa. Şi apare din nou. E incurabilă!

Uite-o sprânceană ridicată, aş picta ţiglele roşii din faţă, din stânga, alternate cu ocru, în două ape, la vedere. Nici lenea, nici neamurile nu mă ţin, mi s-or fi culcuşit renunţările simetric aşezământului verde (al cancerului matern vizitat), nu-mi pun mintea euforiei dedesubturilor de fluturi, decorul morţii se împopoţonează pe greul vieţii, ne jucăm tontoroiul, tot dinspre Râmnic şi tot gol trenul, ca poşta şi căile ferate şuntate, demasificare, individualizare, egoism, dezbin, cine ştie ce ne(re)cunoaştere, nu mai auzii epicele lui Rică la ţambalul acordeonului vândut, băiatul îi e bodyguard de femei cu copii, calitatea hormonală pe nebunie, başca schizofrenie străbătutei, vreo indicaţie fizică morală pe reacţie cu pierderea minţilor, mă fluieră, o fluierai, Argentina, aşa ne americanizăm, tango.

Aşa că, din păcate, Teodora n-a scăpat pentru totdeauna, după cum nici Teodorina nu poate să scape. Aşa că nu le mai trebuie un soţ în spinare de îngrijit. Copii în nici un caz, fiincă ies bolnavi (pot fi geniali, însă genii-nebune). Vor avea ceva prieteni pe parcursul vieţii şi poate se căsătoresc cu cineva în cunoştinţă de cauză. E nepotrivit să se ascundă acest diagnostic unui soţ sau soţii. De măritat cu cineva care are copii şi ea să-şi ia toată povara casei şi a creşterii lor în spate e o prostie. America e f. stresantă şi nu e potrivită pentru europeni (mai ales bolnavii de nervi) şi nici pentru oameni la pensie (cum eşti tu). Acolo vă rupeţi gâtul amândouă fiindcă e f.  stresantă şi trebui s-o luaţi de la început şi nu e cazul. E mult mai bine în Europa şi mai ales în Germania care e o ţară mare şi bogată. Staţi liniştite pe loc şi nu mai umbla s-o măriţi ci numai să-şi găsească un Cavaler sau Prieten.

N-o să mai mulţumesc pentru că n-am murit de mâna ta, o terra cota, nici un mouse pe doi fluturi în lucernă, fum de lumânare, lemn tăiat icoanei, glasuri evreieşti creştinătate, lasă-mi fluturarea porumbului rămas, vine soră-mea să mă aresteze din natură. Al cui e, fată, turnul? La ce te uiţi? Thai crocodilul, că nu Rama, Buddha. Ce să fi sărit şi de pe aici că recădem fără limbă pe răspunsă insinuare a visului. De numărasem rărite chefuri, nici acatiste, abia porumbei voiajori recunoscuţi în zbor. Părinţii există pentru rugi copiilor, ăle mai dulci, şi când nu mai sunt geaba popii s-or mai ruga. Ne mai ajută epistola, scriptolatria citire. Nici nu se poate îndoiala după atât amar de credinţă, cât de atacabilă curgere, câtă secătuire limanului. Miluieşte şi copilul ăsta. Îmi ascult alegerea vocilor. Te-o fi trecut, nea Niculae, gândeşte-te ce setez însetez.

De când ai ajuns tu la concluzia că femeile devin fericite numai măritate? Cât de fericită ai fost tu? Cunoşti vreo femeie pe care mariajul să o fi făcut fericită? Eu nu cunosc nici una! Deşi bărbatul meu e f. serios, credincios şi rânduit, eu am fost f. nefericită şi mereu singură, măritată cu mine însămi. Eu sunt bucuroasă că Teodorina s-a întors în Europa, după 6 ani de Hollywood şi Los Angeles şi New York şi este la Londra. Ştiind limba engleză îi este mai uşor ca la Paris. De la Londra poate veni simplu şi ieftin aici, la Stockholm. A fost acum câteva luni la noi să ne vadă şi vorbim permanent la telefon (mobil) şi ne scriem emailuri. Am să-ţi trimit unele în engleză să vezi ce splendori îmi scrie şi lui taică-so. Este extrem de credincioasă şi f.f. strălucitoare la minte şi f. şarmantă şi prietenoasă. Şi ea e cetăţeană suedeză şi e împreună cu suedezele, fiindcă româncele, din păcate, nu ajung pe unde umblă suedezele. Şi mai trece multă apă pe Dunăre şi multe generaţii până ajung ca suedezele.

Mă trezisem în aşteptare, nici o reacţie făcătoare de viaţă, grija cea lumească să o lepădăm, la peron, oboseala vieţii rugăciune, cazi la daruri, soră-mea, cazi pe câmp de luptă, drept măritor creştin. Cu haina albă pe sub daruri, ţeasta ţesută superstiţiilor bisericoase, dunga potirului în găvanul glavei. Ne-om detrona şi frica de sine, treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Privighetoreşti altarului, Maria. Maică-ta şi cu mine te ascultăm în bâzul enoriaşului şi copilului. Nea Niculae bruiază de-a opera  neînţeleasă prin Marcea. Aşteptasem criza, nu întârzie. Mai şi stăm în genunchi. Uşile. Aştept învierea morţilor. Cântare de biruinţă strigând, glas înălţând. Fresco. Minei. Osana. Ale noastre dintru ale noastre. Pe tine te lăudăm şi plecăm copilul să domesticim. De naşterea Mariei, în pragul toamnei, auzii de la Zaharia duminica trecută.

Din ignoranţă în materie de această boală genetică, nu-I pricepi nici pe copiii tăi, care au moştenit obligatoriu genele deviate, în grade diferite şi cu manifestări diferite în funcţie de personalitatea fiecăruia. Boala e multifaţetată, dar toţi cei ce suferă de Boli Afective sunt inteligenţi şi pot învăţa carte dar nu funcţionează acasă cu partenerul şi sunt dezordonaţi şi par leneşi, fiindcă nu pot duce menajul sau să se ocupe de gătit şi făcut curat. Le trebuie ajutor. Aşa că soţii lor trebuie să facă acest lucru sau să aibă personal de serviciu. Aşa că Gheorghina s-a manifestat ca atare. Citeşte despre bolnavii psihici! Înseamnă că nu pot funcţiona cu alţii în căsătorie. Nu sunt buni soţi, nici soţii şi îi fac nefericiţi şi pe alţii din apropierea lor şi sunt şi ei mult mai nefericiţi decât perechile lor.

Mesajul Argentinei e primul. Lasă pădurea securea, ne-om distruge de la Dumnezeu. Cine ştie bunătatea diavolului? Piară nerecunoaşterea instinctualităţii (solare). Pe tir nu mergi să te plimbi. Parcă m-aş fi eliberând de pădure. O netăiere. Tortel otrăvitor, Moară nemţească, pe altă parte mălai, tărâţă. Mă duc cu comuniştii ăştia ai mei. Măcinat gata, are saci stive. La oium îţi dă tărâţă ori de grâu ori de porumb, mai dulce a de grâu, aia e moară de vals. Vinde la Boromir, la Măgura, la Roibu. Fratele Veronicăi macină cu ştiuleţi. Mă culese cu prânzire. A doua zi m-am repezit la moară. De moară vorbirăm, oi mâncate de lupi. Stai, băi, faci pe cupru, nu pe texal, ca Toma Berbecaru. Sfânta Maria Mică, roşu, cu două paranteze, ca Paştele, ca adormirea, acum naşterea. Ăstuia din Germania nici nu-I mai trebie pomeni. La fiecare a adus câte un sac.

E o nefericire generală şi totală şi fiecare Bipolar e de alt fel şi nu se înţeleg între ei (ca eu cu fratele meu) dar nu înseamnă că nu se iubesc de la distanţă. Aici sunt cursuri speciale pentru rudele celo Bolnavi genetic din Spectrul Afectiv. Cum Timi nu ştie suedeză nu poate participa la aceste cursuri şi suedezii îi explică în engleză, special pentru el. I-au atras atenţia că e o boală genetică gravă şi trebuie să mă îngrijească şi să stea lângă mine aici, fiindcă eu am o fază cronică f. avansată şi nu mai pot sta fără tratament şi nici să călătoresc prin România sau alte ţări, fiindcă, dintr-o dată şi pe neaşteptate mă poate apuca o criză din senin, precum a fost cutremurul din Oceanul Indian care s-a petrecut dintr-o dată. Aşa că el are rolul de îngrijitor al meu în faza aceasta şi nu mă poate lăsa singură aici.

Femeia adică biserica. Maica porumbiţei omeneşti este duhul sfânt. Porumbul pe Buridava. Legănaru, Lumineanu. Dudău. Idu, Mir. Vers raţei leşeşti, puiului călare pe găină. Răcoare argentiniană, soare pe Olt dinspre Dealul Negru. Aşezate lucruri, praf altădată. Bibliotecă, moşi. La Londra, site, traducători. De completat panorama. N-avem cale. Poate umor, o frică înveselită de amintiri înfricoşătoare, dărâmate. Mobilul popii Goe furat. Nu e numai un câine ciont de coadă. Cea stearpă naşte pe Născătoarea de Dumnezeu. Podobie. Cea stearpă pe prunca Maria hrăneşte cu lapte. Irmoasele celor două canoane. Podul vieţii se naşte astăzi. Catavasie, icos. O, de trei ori fericit lemn (pe care s-a răstignit Hristos). Nysa, tot acolo. Adăpost toamnei. Albă, în deal, de pe şosea. Acustica Marcea. Maica Domnului născându-se a ne închina celui născut.

Fiindcă este catolic şi n-a vrut niciodată să divorţeze, eu am vrut de mai multe ori, fiindcă vroiam să fug din România şi nu de Timi, acum ca un bun creştin catolic trebuie să stea în Suedia cu mine, fiindcă boala aceasta nu se poate trata în România. În felul acesta va deveni – prin bibliotecile de aici şi prin cercetările ce le face zilnic – cercetător în drept internaţional vestit în lumea întreagă. El stă în bibliotecă sau în dormitor unde are şi birou de scris iar eu stau în living şi mă uit la televiziunea suedeză sau scriu emailuri şi citesc ziare şi cărţile ce mă interesează pe mine. Aşa stau şi regii şi se adună doar pentru a face copii. Doar cunoşti cazul prinţesei Diana. Am văzut filmul suedez despre Line şi marele savant înnobilat pentru descoperirile lui proceda exact ca Timi. Adică el cerceta continuu şi soţia lui stătea singură şi-şi dădea în cărţi sau cosea etc., etc.şi alte îndeletniciri feminine din aristocraţia secolului 18, în anii 1741 şi mai departe.

Suntem noi şi te auzim, să-ţi pară cu atât mai miercuri. Dezlegare la peşte. Şi tu, cu viteza a V-a. Slujba întâi pentru dumnezeire, fără nimeni. Relaţia amicală a popii cu morţii – pe unii i-a condus. Ţigănci goale la crucea ăluilalt. Peste sutana neagră îţi tragi roba odăjdiilor sub năpustirea soarelui în altar. Pleacă urechea ta spre ruga mea. Femeia e biserică, după Grigore de Nysa. Auzi-mă întru dreptatea ta. Amintire auditivă. Împărtăşire reînsingurătoare. O-ţi fi trecut în Germania. Dă-I cu Gherasim, Pimen, Norocel. Îţi amortizezi investiţia. Popă sărac. Noana toată ascultare a fiului neavortat. Nu voi muri şi voi fi viu şi vă voi povesti lucrurile Domnului. Auzim spusa lecturată dogmatic şi ne sporovăim pe ale noastre (a neascultare). Citisem din rădăcina lui Iesei, ăsta o ştie pe din afară.

Chiar dormea singur şi soţia dormea cu copiii. Aşa că savanţii sacrifică totul inclusiv viaţa de familie pentru a face ceva serios şi durabil în timp. Geniul înseamnă 99% transpiraţie şi 1 la sută inspiraţie! A zis Eminescu. Tratatul pe care Timi l-a terminat despre Buna Vecinătate, deja publicat în Franţa, nu putea fi adus la zi dacă rămânea în România şi-şi pierdea vremea cu politica de acolo. Însă numai acolo îşi poate bate manuscrisele la computer fiindcă eu nu ştiu să I le bat, fiind începătoare şi doar la faza de scris emailuri (corspondenţă). Oricum eu nu stăpânesc computerul pentru lucrări ştiinţifice de anvergura cărţilor lui. Şi emailul îmi ia mult timp să scriu, fiindcă n-am viteză. Uneori nu pot scrie deloc când sunt în altă fază. Sunt în salturi, când sus, când jos, când în perioade normale.

Îl împărtăşeşte pe ăla mic, de-un divertisment. Ana prăznuieşte cuvânt bun. Răspuns-a inima mea. Trage clopotul peste trestie de scriitor ce scrie. Gata grijania. Încordează-ţi arcul, Fecioară. Vinul prin tămâie. Prin biserică mi se spune scriitorul. Îţi pun şi flori, făcuse Noana, trandafiri albi. Mărim preaslăvita naştere a ta. Lucruri slăvite s-au grăit despre tine în cetatea lui Dumnezeu. Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Marie. Dacă te mai gândeşti la mobil cădelniţând ca-n bărci. Noana şi ea să aridice lumânările în sfeşnic. Parcă de unde răbdare să stea la un loc, o fi tot ascultat, ăsta o ăăie muzical. Să se bucure cerul şi pământul să se veselească. Din tinereţele mele multe patimi se luptă cu mine. Singura care aduce pe singurul. Ăl bătrân se înfiinţează s-o meloeze. Dă mâna colhoznic. Nebiruită… Se interesează de cele cântate.

Îţi scriu această scrisoare cu intenţia să te ajut să nu iei decizii greşite fiindcă nu ştii despre ce-I vorba în propoziţie. Nu ai voie să o supui pe Teodora (fata cea mică) la alte stresuri şi la alt măritiş, fiindcă boala e incurabilă şi se transmite genetic. America este contraindicată pentru bolnavi de nervi. Fii bună şi las-o în Germania şi stai şi tu în Germania cu bărbatul tău şi cu copiii tăi toţi. Consultă-te cu psihiatrii germani. Iartă-mă că îţi spun că în privinţa măritişului eşti ca Toni care s-a însurat de 4 ori şi o îndeamnă tot timpul pr Teodorina să se mărite. Ca ce chestie să se mărite fetele noastre bolnave de nervi şi care sunt deja occidentale şi pot trăi pe picioarele proprii, când măritişul le pune în cârcă un bărbat de îngrijit şi femeia duce greul? E mai bine ca în Suedia cu formula sambo (căsătorie fără acte) sau căsătorie la distanţă (sarbo), adică stau la două adrese (bărbatul la una şi femeia la alta şi se întâlnesc când au chef unul de altul). Sau ai un prieten şi nu stai cu el tot timpul.

Citeşte fără ochelari. Popa ar putea fi surprins. Ştie el frazele… auzit-am… înţeles-am… în pântecele fiarei celei din apă Iona… duh de rouă aducător… focul în rouă l-a prefăcut… cel ce a răsărit mai înainte de soare … din coapsele fecioreşti… popoarelor celor neascultătoare… pricina apropierii neamului omenesc… străină este fecioarelor naşterea de fii… ai odrăslit nelucrat pe Cristos… închinându-ne lui pre tine te mărim… blestemul strămoaşei Eva s-a dezlegat. În baston, vezi că ţi se stinse lumânarea. Veseleşte-te, Ioachime, fiind părinte născătoarei de Dumnezeu. Lăcaşul cel dumnezeesc, muntele cel sfânt. Întru lumina ta vom vedea lumină. Şomaşi, părinte, după mobil. Ai primit pentru mântuirea noastră a te întrupa. Copilul o fi la mare. Să cădem la Cristos. Clopot. Cine face slujba? Că n-am mai aprins lumânare ca data trecută.

Suedezele nu stau căsătorite mult timp şi soţii trebuie să participe 50 la sută (fifty/fifty) la toate treburile casnice chiar dacă sunt miniştri sau parlamentari. Trebuie, de asemenea, să-şi ia concediu de maternitate şi să stea şi ei cu bebeluşii lor. Ei trebuie să spele vasele şi să spele rufele şi alte treburi casnice cot la cot cu femeile. Aici femeile au drepturi mai mari ca bărbaţii şi legea ţine cu ele. E plin parlamentul de femei şi sunt f. multe ministre. Eu sunt ‘suedeză’ (nouă) şi eu am drepturi mai mari ca Timi care are cetăţenie şi pensie românească şi permis de şedere aici ca să mă îngrijească pe mine. Şi ne verifică permanent dacă mă îngrijeşte şi dacă vrea să stea aici cu mine. Sigur că poate pleca pentru perioade mai scurte când eu mă simt bine.

Să fi lipsind starea de dumninică. Nume mai presus de nume întru numele lui. Tot genunchiul să se plece. Luca. Fericit pântecele care. Pomelnice după evanghelie. Maria. Nu stau nici jos, nici din scris. Ne rânduim ziua cu lumina întomnândă. Ne-om fi înălţat în viaţă de ziua asta. Recreştinaţi, la ocazii, puteţi bârfi acolo, să nu cădeţi la somn. Potopul nostru, de a Mare, soră-mea dintâi, copila noastră, mama mare. Vă ridicaţi, miluiţi, şi vine iar pomelnic, sufletele adormiţilor. Maria. Şi la vii şi la morţi. Cadou de lumânări. Vrea şi ăla mic. Străină le este maicilor fecioria. Născătoare de Dumnezeu nenuntită. Cheamă-mă, mântuitorule, şi mă mântuieşte. Mutaţi la viaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică. Ranele păcatelor. Cetăţean raiului. Cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit cu frumuseţea cea dintâi iar împodobindu-mă.

Din 1999 şi până în 2003 (5 ani de zile) am fost într-o fază bună fără medicamente deloc ci numai hrană naturistă care a făcut minuni în cazul meu şi m-a făcut să arăt bine şi să slăbesc şi să fiu în formă (după cum aţi văzut ultima oară când aţi fost aici, la noi la Stockholm). Dar boala n-a dispărut aşa cum am sperat şi s-a cronicizat între timp şi am intrat în psihoze manice sau depresive. Am crezut că am scăpat şi când colo au venit valuri mai mari peste mine şi m-au dus cu poliţia fiindcă eu nu mai vroiam să mă tratez şi să fiu internată în spital. Dar mă puteam sinucide, ceea ce mi-a trecut prin cap (Dumnezeu să mă ierte, fiindcă viaţa şi crucea mea sunt la El şi trebuie s-o duc până la capăt. Nemaivorbind ce ar marca-o pe Teodorina care e tot mai îngrijorată din pricina mea şi a stărilor mele din ce în ce mai grave).

În trei străluciri. Ne scoate din focul de veci. Zelul îngenuncherii bătrânilor, cât să nu se mai ridice din mântuire. Fruntea pe duşumea. Cu pace să ieşim din altar. Ai născut pe Dumnezeu fără sămânţă. Invidia diavolului. Clopot (a treia oară). Treime clopot bătut. Sfinţeşte aceste roade (roabe). Dacă aş vrea să fiu clopot.  Încă un baboi la împărtăşanie. ‘Însuşi’ Eva (nu pot să-l corectez de har). Simţindu-se înjosiţi, de ce, fără copii, blestemaţi. O fiică. Puterea duhului o va umbri. Ocrotitoare în casă şi în suflet. Împărată a împăraţilor şi maică a maicilor. ‘Însuşi’ noi, uşa milostivirii deschide nouă, născătoare. Anul bisericesc începe cu sărbătoarea naşterii născătoarei şi se încheie cu adormirea ei. Prin femeie, prin Eva, a intrat păcatul în lume. A zdrobit capul şarpelui. Mama întregii lumi. Va fi Iisus, adică mântuitor. ‘Însuşi’ Maria.

Eu nu funcţionez şi am prins un fel de fobie de oameni şi petreceri. Am fost invitaţi de Crăciun de nepoata Monsegnorului Ioan Dan (Dumnezeu să-l ierte) prieten cu papa de la Roma (actual) pe nume Mariana Samaniego care lucrează la o firmă internaţională ce face parte din ITT şi circulă mereu prin America Latină şi Europa. Ea este greco catolică la fel cu fratele mamei sale, Monsegnorul, care a murit în America Latină şi oasele I le-a dus în România şi l-a îngropat acolo. Ea este f. serioasă şi f. inteligentă şi solidă şi pricepe major lucrurile. E ca şi Timi. Ea a venit la mine la spital când Timi era în România. Ea e f. solidă şi f. de caracter ca majoritatea ardelenilor. Am fost de mult invitaţi la ei la mese f.f. sofisticate şi ne-am simţit f. bine.

Fumuru, Paznicu, Puica, Văduva. Eternă amintire eroilor noştri. 69 pe marmoră. Cursuri gratuite de calificare în meseriile: horticultor, viticultor, zootehnie, apicultor, zidar, zugrav, dulgher, vânzător, barman, ospătar, frizer, agent pază. Persoanele interesate se pot adresa la Primării în vederea completării dosarelor de cursant. Menţionăm că dezvoltarea competenţelor cetăţenilor României este o preocupare constantă a Guvernului nostru pentru integrarea României în Uniunea Europeană. N-avem ce culege, dragele mele, în rudarii ăia, nu vorbesc cu păcat, n-ai, n-ai, a lăsat boierii pământul nemuncit. Şi cu banii şi cu munca şi când să culegi n-ai ce să culegi. De ce plângi, lasă-I dracu’, la anu’ pui alţii şi-I culegi, lasă că-ţi dă el Dumnezeu alţii. Atâţia morţi, atâtea flori la maică-mea nu mai ajunsei, cu eroi pietrificaţi.

Ea şi soţul ei mi-au dat primii bani care trbuiau pentru fotografiile de Top Model. Ei au fost de părere că e ceva bun fiindcă toate suedezele Manechine se mărită cu oameni bogaţi. Una este măritată cu Thiery Rusel (?) ginerele lui Onasis şi tatl lui Atina, fiica lui cu fata lui Onasis care s-a sinucis. Suedeza (manechina) a crescut-o pe Atina şi i-a făcut fraţi vitregi. La ei s-a simţit cel mai bine regizorul suedez Nalle Knutsson care era un fel de manager şi sfătuitor al Teodorinei şi al meu şi a fost cel mai bun prieten suedez al nostru (al meu şi al Teodorinei). Soţul ei este peruan, Eduardo, şi a studiat dreptul în România şi acolo are birou şi se ocupă de ‘consulting’ pentru oamenii de afaceri români sau pentru suedezi.

Veni o femeie cu şoarţe, de la Râioasa, cum cântă băiatu’ ăsta, eu mor, glas aşa blând, ca să treacă darurile. Şi una din Stolniceni: are voce de înger. Fiu ploii. Îi plăcea rău. Mor. Nu mai mor, că n-am coşciug. Cădea sub magnetismul Piteştiului încă un voiajor rătăcit. Zburam pe la poale de pădure până la Craiova. Pe Curtea de Argeş nu se pierd, dar aia e pasăre care dovedeşte Piteştiul. Popa porumbel, duh sfânt. Popie rurală fuzzy. A de religie e borţoasă, nu stă, ai prioritate, îţi creşti enoriaşii de mâine. Autocare de Normandia, veniţi, americani. Nu te mai perpeli să n-o tai, că asta nu mai ia viţăl. Mi-a rămas căpăţâna, ficatul şi burta, mi-a plătit-o mai bine decât abatorul. Am dat şi la porcii de copii. Am scăpat de mirosul de bălegar, dar şi de lapte şi brânză. Am tăbărât pe Lucica, Petrică n-a găsit-o ieri, era nora asta de se face mireasă.

Tot ce mi-ai descris depinde de boala genetică Afectivă care face ravagii şi în familia voastră ca şi în a noastră (eu am un văr primar în România care a fost pensionat acolo pentru Mano-depresivitate şi toţi verii mei din partea lui Mama au probleme cu nervii), dar n-au cum să se trateze ca aici sau în occident şi atunci se îndoapă cu benzodiazepine (diazepam, nitrazepam etc.) care aici sunt clasate ca droguri şi dacă aduci o cantitate mai mare aici, te duce la poliţie şi te poate chiar închide pentru trafic de droguri, fiindcă aici sunt interzise şi te notează pe computer. Eu le cumpăram de la prietenele mele farmaciste fără să consult permanent un medic şi să fiu în vreun fel de tratament. Acasă nu există nici un fel de psihiatrie şi nici un fel de tratament permanent pentru bolile Afective. Acolo ţi se dau calmante (benzodiazepine) şi unele medicamente vestice fără să aibă experienţa efectelor secundare.

Lucica îşi însoară pe Dan cu Loredana pe 23 oct. – Un suflet cald să mă-nţeleagă L-am căutat o viaţă-ntreagă Să fiu a lui să fie-al meu Azi se-mplineşte visul meu De-acum la bine şi la rău De-o fi uşor sau de-o fi rău Prin viscol brumă sau prin ploi  Pornim alături amândoi. Raţe mute, trei d-elelalte, le taie, te scoală din morţi, psi, psi, leşeştile, am gâşte zece, pasc la câmp. Duci laptele la al treilea copil. Petrache hrănea poştăriţa, îşi garase şi ea albastra la el. Cine a mai murit ea ştie. M-aş ocoli şi eu, n-ai mai da de mine. Ai 36 de ani, fă masterat. Am plâns-o pe Veta. Nu mai avem ce discuta. Cânta popa şi tu taineai cu o marceană. Ai năduşi, mai e un pic, suntem cu ochii pe ceas. Busuiocul mă face zepelin. Mă puseşi pe felie. La ora optişpe în Militari. Busuioc din pieptul stâng. Rezervările au prioritate. Revers englez argentin.

Ca să zic aşa în România sunt toţi drogaţi fiindcă f. mulţi iau benzodiazepine. Dacă ai cunoştinţe la farmacie (dar şi fără cunoştinţe), le poţi cumpăra fără reţete de la doctori psihiatrici (ca şi în America, de altfel, unde mi le cumpăram fără probleme). Aşa că vorbesc cu păcat despre Rene când spun că s-a drogat şi a băut, fiind şi el Mano-depresiv nediagnosticat şi netratat şi i-ar trebui tratament de acum încolo fiindcă are doar 33 de ani şi s-a lăsat şi de băut şi de droguri la ora actuală. Dar boala genetică îl face f. nefericit şi însingurat. I-a spus Teodorinei că deşi e bogat acum, e cel mai nefericit om de pe pământ şi s-a dus în Tibet unde a construit o Mănăstire pentru Dalai Lama. Are inimă f. bună şi e f. generos şi nu ţine la bani. E cheltuitor şi nu-I  pasă de nimic. Se pare că i-au interzis medicii să aibă copii?!

Merciless ghost over fountain, stay away. Do precisely a translation from a memorial poem, no song, even amnesia doesn’t speak. It was beer-cerveza, a Latin macho always singing. Say help, far is pampa, a dance over, memory a rule, don’t cry, less baldness, blond greeting psychosis. Don’t farewell if only money plant, under pretentions you may be posing some contract from holyday. Such is swearing, check it and us, over promissions with illusions hardly understandable by voyeurs of improvisations to 36 like woman of grenaderos with child showing the valley down her back, separation of just family wife and a boy. Brambureala, what can I do if no sit. I am with little niece, one full, one half chair which stretches, and what daddy fool love of old with baloon, this waste and why did you call it junk.

Aşa că deşi are jumătate de avere pe numele lui el se simte f. rău şi de abea face faţă să se ducă la biroul lui somptuos unde el este Şef. L-a pus pe Burbu aproape de el şi locuieşte cu soţia (Burbu s-a însurat de curând) în casa lui Rene. Boala aceasta este multifaţetată (se poate s-o ai şi tu într-o formă atenuată, de vreme ce eşti aşa de inteligentă şi curajoasă şi temerară). Aşa este în realitate. Ce să ne amăgim la vârste târzii? Eu nu  mai ascund acest lucru şi lumea trebuie să afle că mă simt f.f. rău şi nu funcţionez. Mă simt rău de mică şi de f. tânără. Eu pe mine nu m-am înţeles. Cum să mă înţeleagă alţii? Deci, Timi este un erou care a supravieţuit tuturor intemperiilor de i-a mirat pe suedezi. Tu ai 40 de ani de stat cu Ghiţă şi tu eşti o eroină după calapoade suedeze, care sunt cei mai mari specialişti din lume, fiindcă aici toţi sunt stricaţi la cap şi de aceea îi îndeamnă să se corcească cu gene sănătoase de pe tot pământul, sau să înfieze copii şi ei să nu se mai reproducă, fiind consanguinizaţi.

I may need  sustenance as supervision, vigil, chit again, did I give’em sit written hand, played a mime of dense hallo, a feeling of intense separation, there is a right to euphory of regret. In advance, some error with hot lady. Come, I go and I don’t stay any more arrived in the other language, peronal sway as in dictionary searchseats checked from above. Rainbow and evening star in chaos Taos. I’d renonce to former name of verse. Remoteness, writer and saint, literature and hermeneutics. Pann Yehova, oxen by book. Ready-made freshness, God’s greed. Useless self-discovery of verse. The better and the worse. Soft mist over pacient peaks. Yellow butterfly. Sudden confidence, poetical trust, plus detachement from any judgment. Millershine, Morăreştiampton. Fixation on mother fall under father’s beat.

Prin urmare, eu sunt la mine acasă aici. De aceea, am găsit şi înţelegere la suedezi şi ţin cu mine (nu cu Timi) şi controlează dacă mă îngrijeşte sau nu, fiindcă i-au spus că-I  ceva serios şi că pot să mă sinucid (nemaisuportând durerile şi susurile şi josurile) şi că am nevoie de cineva lângă mine tot timpul care să mă vegheze şi că trebuie să fiu în contact permanent cu Spitalul şi cu doctorii psihiatri. Nu-I glumă şi pe deasupra ştie toată lumea, exact ca în cazul vostru, fiindcă ne cunoaşte f. multă lume şi a mers buhul şi printre românii din străinătate, că doar avem prieteni peste tot şi veştile acestea sunt senzaţionale şi şocante. Aparenţele înşală. Iată nişte versuri ale unui poet din Bucureşti: Eu sunt nebun, Ei sunt cuminţi, Mie nu-mi plac nevestele lor, Lor nu le place iubita mea…etc.etc.

Keep alive my little everything. Own thoughts reversed by blinking pampa now green trees on retrait. My Nobel award was good news in Lebanon. So shipish she passed. We stay , daughter, speechless in the middle, far from beginning, closer enough to the end. You refuse who, those down will be back up. Tiring language of lost energy, too free. I did ask, too. You loked my game of composition, still two, no, not one, no, somebody took it before me, one, can you give it to me, yes. Cheer on, Dacos, motherfucker. Have glory of confused  moods, morning church, small Saint Mary, her Birth, patron the same will in sleep of death, kind of exorcisation, what do you think, with long sounds as for singing. So many times again, same places and players, white people’s trance of Wednesday.

Sunt multe simptome ale bolii lui Ghiţă  comune cu mine şi altele specifice bărbaţilor cu gene deviate afectiv. Nu-i de mirare că eşti în confuzie. Pe deasupra Gigli mai are şi diabet şi medicamentele pe care le ia + stările de jos creează pe lângă altele şi probleme sexuale (nemaivorbind de stările depresive şi medicamentele împotriva lor etc. etc.) Sexualitatea nu funcţionează cum trebuie la bolnavii de nervi. Sunt mai mult romantici şi pe toane. Îţi scriu după cartea ştiinţifică despre bolile afective (pe care ţi-am menţionat-o deja) pe care o studiez (citesc şi recitesc periodic), de ani, de când am primit diagnosticul fatal şi stigmatizant printre români dar nu printre occidentali şi nici într-un caz printre suedezi, unde avem drepturi mai mari decât oamenii obişnuiţi şi normali.

Little valley forest between harvests gave to Lahovary family some two centuries shadow and hunt. At least a  backwardness for listeners, I listen, you trace back a few graves with heroes. Chit (cheat?) me, kill me, asks from movies but provinces. How nicely advertised  in forest your government.. Argentina corazon. School kids, army lads, church olders. Ours wouldn’t sing on the way like yours. Field plateness sent further back the forests, some tiny on coming. My secrets are secret to me firstly, and by chance to others. Even my stay in Stolniceni, after Buenos Aires, wasn’t that open news. Relatives and city connections were told otherwise. Such could be the return to Patagonia. Deaths doubled, tripled like medals. I didn’t reject you, dear sister, I am not IFLA Express and you aren’t me. Green grass in flame opposite oil diggs. Such is my ended pacience sweet pasion. Big  ravens, small hunters.

În Suedia trebuie să se facă şi să se acomodeze toţi după stările noastre, fiindcă sunt înnăscute şi nu suntem vinovaţi de nebuniile pe care le facem în anumite momente şi perioade de timp. Acţionăm impulsiv, fără să ne gândim şi putem face erori fatale şi grozăvii imprevizibile, pe care apoi le regretăm şi avem remuşcări şi ne chinuim. La pensie nu mai e cazul să vă separaţi (nici vorbă să pleci în America taman cu fata cea mică şi să-l laşi singur pe Ghiţă, grav bolnav. Din cauza asta ţi-am spus că nici nu-I voie să călătorească etc. fiind aşa) sau să divorţaţi acum, la sfârşit, tu ai obligaţia creştinească de soţie să-l îngrijeşti pe Ghiţă chiar dacă a greşit vis-à-vis de tine şi nu poţi ridica piatra, dacă ştii pilda lui Iisus Cristos legată de Maria Magdalena. Alţii consideră că tu ai greşit faţă de Urşi, adică de toţi, şi că nu te-ai gândit decât la tine şi după tine ‘Potopul’.

Te-am dat dispărut, ce e cretinitatea asta, şi soră-ta, redial, am ajuns, proasto, joci canastă, dacă nu e apă caldă da, cum dacă nu e, păi glumii, e baia liberă, nu. Am jucat, am bătut, amor, ziare, porno, mai, nu, nici prea, la re. Cutremur de 6.3 în Argentina, s-o fi clătinat Lancaster, dar Obeliscul? La o conferinţă, în străinătate, sau înăuntru, ne strângeam într-o încăpere, aşezaţi în fotolii şi ascultându-ne, eu îl auzeam pe Grigore Popa, între alţii, la costum cu cravată, apoi, separat, pe Noica, parcă nu-I întrebam destul, iar vrând să-mi spună Noica unde mă plasează printre discipolii lui, mi-a răspuns o femeie, un medium prezentabil, în genul lui, la mijloc, că n-a fost un curs tare. Ionuc, aici îţi tradusesem, eram o bandă de poeţi înainte de film. Cum n-am lipsi şi-am fi la Troia. Copilul puşcaşului tremura că era fără bodyguarzi. Cezar îşi sugea hemoroidul cu mine.

Cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat. Sunt de acord că Crucea ta e mare, dar a lui Ghiţă e şi mai mare (şi a copiilor tăi) din cauza bolii genetice care îl chinuie şi-l face nefericit şi neînţeles şi neputincios etc. El nu îşi dă seama, fiindcă nu a mers la Psihiatri şi nici la psihologi şi o duce pe picioare nefuncţionând cum trebuie şi nici el n-a citit nimic despre Boala Afectivă Genetică din toată familia lui neştiind nici germana, nici engleza cum trebuie, şi în româneşte nu sunt cărţi ştiinţifice despre această boală care e f. comună şi la români, dar o duc în tăcere şi ascund acest lucru şi se tratează cu alcool şi benzodiazepine, care aici sunt considerate droguri şi nu le poţi primi uşor de la psihiatrii suedezi. De pildă acum am primit un medicament ‘Oxaskand’ fostul ‘Sobril’ care e tot din gama benzodiazepinelor şi e clasat ca un drog

Am mai cumpărat o dată mătase, cred că le-a dat cu spray, o naştere uşoară, a mică printre roţi şi călători(i), faceţi ceva cu prazul acela, măcar atenţionaţi. Cât să dau de carnetul-tigru şi de OCLC Calif despicat pe Temaiken. Voi fi în rai de an, replici transcrise o viaţă, pauză-intent, traducere cu proba adecvării, un imperialism literar, o selecţie darwinistă. Fă-mă biserică, paratrăznet, mobilier de grădină. Cum ne erau stejarii. M-au păcălit tufele. Părinţii noştri citeau biblia şi poveştile, cartea s-a contrapus ascultării de melos şi logos. Oborul Răcari. Chindia, 27m. Voievozii noştri cei mari vestiţi în pace şi în război  (de la 1386, Mircea, la 1714, Brâncovenu; Vlad Înecatul a domnit între 1530-1532). Am permis, unde, nu-l am la mine, stai mă că nu eşti mare ministru, n-ai completat, eu nu, cum să completez eu, n-am mai auzit aşa ceva, mai sunt şi alţi oameni, ce te uiţi aşa, merg cu naşu’, o vizez eu în Bucureşti.

Fiindcă cred acum că şi Viluţă (Dumnezeu să-l ierte) avea aceste gene şi de aceea a băut şi era cum era (a divorţat de prima soţie şi a schimbat atâtea femei înainte, când era tânăr etc. A făcut mai multe facultăţi etc.) Pe mine m-a lămurit cel mai bune Dr. Bărbuţiu (psihiatru de mare clasă, însurat aici demult şi având copii cu finlandeza-suedeză care-I este soţie. Arătoasă ca şi el, de altfel, şi mai este şi Capricorn ca şi Teodorina pe care a apreciat-o f. mult şi a zis că bine a făcut că a plecat de aici şi că este în Show Business, fiindcă toţi artiştii sunt ca ea şi se potriveşte şi cu Suedia şi cu suedezii. L-am ţinut informat despre ea şi cum îi merge cu sănătatea şi ce mai face. Dumnezeu să-I dea sănătate lui, familiei lui şi băiatului lui care e la Londra şi el. Aici are cabinet particular şi are puzderie de pacienţi de nu-I învinge.

I-am dat zece, să nu scoată pistolul. N-o lasă de la Academia de poliţie să vină la cursuri civile, iar acolo pe jurnalişti îi consideră de birou. Ar fi publicat în revista lor până a fost cenzurată. Altura ţepeşirii, cu pişarea, înainte, în spatele turnului, a vinovăţie, genul cleptoman ori câine. Nu urcasem de 50 de ani. Daţi-mi o sută de lei, păi n-am, eu v-am zis, consumaţi afară, şi dacă vine poliţia, dacă vine patronul să vă dea explicaţie, n-am venit să mă cert. Îţi spui eu altă treabă, ştii ce-am făcut, mi se pare că ţi-a spus ăsta, am dădăcit-o eu cât am dădăcit-o şi a mers becu’, n-am mai stat după fire ca orice prost şi s-a dus dracu’ instalaţia motorului, ca lumânarea rămânea, se aprindea şi revenea, trei motoare am care e arse, le omoară, c-a forţat curentu’, se vedea când se-aprindea. S-a nimerit cu cearta şi aia a aruncat vina pe el, aia e cafea cu frişcă, nu e îngheţată.

El mi-a semnalat-o pe Kay Redfield Jamison – celebra model  mondial şi ea însăşi Mano-depresivă. Mi-a făcut cadou din cărţile ei şi mi-a recomandat Tratatul. Cu atâţia doctori în familie ar trebui şi tu (şi ei) să citeşti nişte cărţi despre Spectrul Bolilor Afective şi Diabet şi pe deasupra despre efectele secundare ale medicamentelor. Nu te supăra pe mine dar eşti f. ignorantă în privinţa bolii genetice a bărbatului tău, moştenită de toţi copiii tăi, fără doar şi poate, dar în grade diferite. Ce le ceri tu copiii tăi nu pot face a la long. Există un tratat de 900 de pagini în engleză ‘Manic Depressive Illness’ pe care ai putea să-l comanzi prin librării din Germania în America şi ar trebui să-l citiţi cu toţii, şi copii şi nepoţi, ca pe carte de căpătâi, fiindcă ţi-ai explica multe nedumeriri.

Expresso cu frişcă, italieni prin Târgovişte, Guillermo vânat de Guillaume, crainic lainic într-o ţeapă, spaţiu netorţionar, ochi nemarinar, tresaltă unghiile zeului decapitat, patronul ne dezmormântează, ăştia mi-or desfiinţa Trivium, nu te-a controlat nimeni, probabil garnizoana, mă ce-a-njurat-o unul din maşină, degeaba, cum să ne asculte în liceu, dacă vream mă duceam la oră dacă nu nu, înainte dacă ştiai te duceai, poţi să rămâi în armată cred că da, jandarmi nu poliţie, ai doi covrigi de la catedrală, nenimerite lumânări de la mitropolie, mătură sticle bucăţi pe împuşcarea lui Ceauşescu, du-te dracu bă de handicapat că te leagă ăştia aşa zicea şi căpitanul bă adevărule că aşa e bă ăla din Timişoara care s-a împuşcat în poligon Iordache în Germania, ce mai fac mă jepatele de cadre, îţi face raport de două ori pe săptămână, suntem mulţi.

Eu, aici, m-am ‘luminat’ şi m-am deşteptat şi am devenit ‘propria mea psihiatră’. Citesc cu atenţie toate datele despre medicamentele pe care le iau şi am citit multe despre această moştenire genetică nebună, inclusiv acest tratat în engleză. Bolile acestea au caracterizat toate geniile nebune ale omenirii. Sunt cei mai neînţeleşi şi nefericiţi oameni de pe pământ, de aceea se sinucid, devin alcoholici sau se droghează. Nu sunt buni soţi şi nici nu pot sta căsătoriţi fiindcă ei înşişi nu se înţeleg pe ei, cum să se acomodeze cu alţii. Sunt f. singuratici şi fac nefericiţi şi pe cei cu care sunt căsătoriţi. Şi mai ales le fac şocuri şi-I bagă în confuzii. Plus că-I fac de minune cu nebuniile ce le fac în anumite momente. Este vorba de o boală f. f. gravă şi nu are rost să fie ascunsă şi mai ales netratată. Eu te învăţ de bine. Tu faci ce vrei. Nu-I cu supărare.

E mai bine aşa, eu pe peron, când eşti răcit astea te face bine, strepsil, eferalgan, da’ degeaba, tot cu astea, i-a zburat creieri mă în poligon, i-a sărit clopoţelu’ şi la foc automat, da’ vezi că nu s-a dat de gol nebunu’, ce bilet, păi dacă a ieşit din gardă dimineaţa şi mai avea juma de oră şi avea şi muniţie de război, şi ce i-a făcut, nimic, dă-te, le omor pe gradele alea, cel mai mare prost am fost, fi-ţi-ar gradatu’ mă-tii, ăla la pregătirea ta de ajutor de comandant de gardă, mi-a luat funcţia de sergent, trimite treizeci de mii, nu mai da, poate să nu-mi dea nici soldă, tot banii de-acasă, pe două luni are să-mi dea banii de ţigări, sunt mulţi de departe şi le trebui’ de bilete, să m-aducă el aici, îl ia mama dracu’, mă duc în partea asta, n-o iau pe stânga, o iau spre dreapta, o să vin cu sticla pe drum să-mi dea amendă.

Mulţi s-au supărat pe mine din cauză că m-am decis să vorbesc în gura mare despre nebunia familială de ordin genetic şi care se moşteneşte în forme tot mai grave şi mai accentuate. Doctorul Bărbuţiu, celebrul psihiatru român de aici care m-a luminat şi mi-a spus să citesc acest tratat al unei Celebre Mano-Depresive Americane mi-a spus să nu-mi fac probleme şi complexe fiindcă în România nici unul nu mai este normal şi nici românii din străinătate nu-s normali. Să n-avem vorbe. Se pare că nu sunt un caz izolat şi nici singură. De aceea m-am gândit că experienţa mea poate fi de folos şi altora. Te poţi aştepta la orice de la un Mano-depresiv în anumite momente de iresponsabilitate. Nemaivorbind că nu ţin la bani şi sunt şi f. pârdalnici şi trăieşti riscant cu astfel de monştri sacri.

Ce înseamnă asta, Rebeca, hai că vine trenu’, lăsaţi-o mă aici, şi e cu rochia aia, ce-ai. Ne umplem preajma. Unde ai pus buchetul de flori. Cetate în loc de mormânt şi bocete. Care ştergi mizeriile. Da’ şi literatura, un aranjament. Copilul orăcăie la handicraft-ul mutei. Agrafe, mătănii. Pe toboganul aichiu-lui, chiul copilului Nilului. Şină ruptă, traverse presărate, iarna rânei, fumul inoxidabil. Pune-I picioarele şi capu’, aşa, gata, lupu’ să vină să-l ia, e răsfăţat, îţi face injecţie dacă nu taci din gură, hai, hai, gata, Rebeca. Zigzagată gârlă stătătoare. Hai băieţi seminţe băieţi mari şi bune mamă a sosit Macarena. Pampă, bărăgan, stepă, ierbiş. De ce-ai luat-o dezbrăcată, e ruşine, hea, asta de unde ai luat-o, a fost îmbrăcată, părul unde e, a dezbrăcat-o asta mică, e chelioasă.

Bărbatul tău te iubeşte pe tine şi numai pe tine, dat fiind ţăran la bază (ca şi Bărbatul meu) are o concepţie ţărănească despre familie şi ‘muiere’. Ori tu eşti de la oraş ca şi mine şi suntem din aceeaşi zonă. La ţăran întâi e familia lui şi nu e ca în Biblie, din păcate, unde se precizează că soţia şi soţul sunt înaintea familiei din care provii. Familia e un clan tabu a la Mafioti şi soţia trebuie să se acomodeze acestei familii f. largi. În cazul meu intrau părinţii, fraţii, verii şi tot Maramureşul! În cazul tău intră numai Viluţă şi Prof. Ursu care era o somitate ştiinţifică şi în fruntea Ţării Româneşti care era comunistă şi anti-cristă şi sinistră (nu el a adus şi a făcut comunismul în România) în care nu era de stat şi de trăit, cu atât mai mult cu cât erai mai sus.

Umbli cu auru’ după tine, aşa e umblă cu auru’ după ea şi i-a luat ochii. Amiază mai de aur orbului tigru. Zi cât e ceasu, două jumate, che ore sunt, due trei sferturi, cum se spune quaranta cinque, se spune meno quatro, păi cum trei fără patru, sfert da, quarto, ca şi-n germană, n-au was ist das, de câţi ani eşti tu, traducere liberă, bis, înseamnă vachtenzi, cum te cheamă, Rebeca, căpşuni(e) străine,quaranta settanta. O Valahie, piqueteros, nici un dor ecuador, drum argentinian la Râmnic, la Târgovişte, seminţe, da mamaie, da bozilor cu fluture, unde mergeţi, la Bucureşti, am scris. Semiotica pământului ca a genelor. Arhitecturile să nu uzurpe ce pregătindu-mă oi şi ajunge. Băiat cavler, ce s-a luat ăla de tine, ştiu eu, vai de capul lui. El venea din Austria, în gară la unguri zicea să-l sun. Ce ne-o strânge cureaua toamna în dodii.

Eu te înţeleg şi îţi admir curajul fiindcă şi eu am riscat totul, inclusiv viaţa mea şi a lui Timi şi a fetei să mă scap de acolo. Eu mă sinucideam dacă mai stăteam acolo. Devenise insuportabil pentru nervii mei subţiaţi la maximum. Nimeni nu şi-a luat lumea în cap de bine, ci de mare necaz. Iar pentru bolnavii de nervi dezastrul era la puterea 100. Faci ce poţi şi ajungi unde poţi. Eu aveam planuri cu Canada fiincă ştiam şi engleză şi franceză şi românii stau bine acolo. Cum ai crezut tu că poţi să-ţi faci de cap, cu toată valoarea ta intelectuală reală şi inteligenţa ta? Păi, draga mea prietenă (de un fel cu mine), să-ţi pară bine că ai scăpat cu viaţă (ca şi mine de altfel) din cauza securităţii şi nu din cauza cumnatului tău Tutu (Prof. Ursu). Eşti greşită şi trebuie să te împaci cu el după vorba lui Nichita ‘Hai să nu ne mai supărăm fiindcă nu avem când să ne împăcăm’.

Toată viaţa am iubit vocile, frăţia cea mai dură, ori iadul (adu-l). Mai avem un pic până departe, Rebeca. Mi-aş scrie din cuţit nume de gaucho, rar conchistadori, poate turci. Peter e Priam, înţelegându-ne între bătrâni pe potecile galopului încetinit pereche. Orăcăie iar conversa Rebeca, veniţi încoa s-o luaţi cu injecţia, mai tare, nu e frumos, şi mai şi, uite sacu-acolo, mai am doi, mii de Rebeca, scrisul s-a proscris din armament, poate că plângând Rebeca îşi încearcă hamul să fii şi mai fericită ca europenii tu, mie-n Argentina intangibilitatea tango, tati, să-I trimiţi lui Rebeca bicicletă. Şi fata noastră prin Germania la nemţi. Destrămare insesizabilă a nu ne fi scârbit de robie, oarecum ai aerului fetid prin diftină, cadavrele ne împrumutară curaj. Ce mai stai, haimana, clăteşte-ţi foiala ficatului, încătărămează-ţi mâncărimile.

Nu mai dezgropa morţii şi trăieşte în prezent. Nu în trecut şi nici în viitor. Numai în prezent. Fiecare zi pe rând, mulţumind Tatălui Ceresc pentru câte ţi-a dăruit şi din câte te-a scăpat cu viaţă. Ce-ţi mai trebuie? Doar nu mănânci cu două guri. Ia gândeşte-te un pic la cei din România. Ia du-te să vezi ce prăpăd este de mi-am dat haina de pe mine când am văzut în plină iarnă o ţigancă în picioarele goale şi dezbrăcată cu un copil în braţe. I-am simţit frigul ei şi m-am impresionat f. tare şi m-am dezbrăcat şi am îmbrăcat-o pe ea făcând o reală pomană pentru cei dragi! Aşa am rămas eu acum fără paltonul meu îmblănit şi fără pulover. O să trebuiască să-mi cumpăr altul la fel doar că este tare scump. Eu repede dau totul în impulsuri momentane. Eşti într-o confuzie totală şi nu cunoşteai sistemul acesta totalitar din România, în care nu se mişca în front.

Nu meritam pelagra în Agra, aşteptarea trenurilor în viagra, pedeapsa lâncedă, râncedă, parcă pe culoar mai brează brânză, miroase a mucigai de-a căprioara beizadelei, cum şi pe secetă prag de puşcă, transubstanţiată indolenţă, dolenţă, ramura după-ţigăncii, babei romunale, d’abia suntem în Chitila la fabrica de bere, cam ţigănoasă eşti şi tu, Rebeco, o fi femeia biserică, de-oi creşte şi tu în alternativa salvelor, hohotelor. Aici ce-a fost, pădure, ce dracu’ a fost, bă, da’ cam se vede, da, bă, uite urme, aici a fost triaj, triajul mare, am văzut eu trenul ăla trei şi douăşcinci, 3 jumate da’ un pic mai stă, da, mă, nenorocitu’. Ca şi cum n-am fost în Argentina oraşele milonga trepidând-o. Turnul ăsta chior de zeci de geamuri, copie, amurgul nelipsindu-ne din sânge, cinci maşini la loto, topită ţara, chei groase, nu forţaţi, aruncaţi-le, rezervorul din plastic, minte de român, o piatră şi ai pierdut benzina.

Tu nu te potriveai în context şi nu pricepeai că nu eşti liberă să faci ce vrei şi să-ţi trăieşti viaţa după placul tău numai cu bărbatul tău. Acelaşi caz am avut şi eu cu Timi. În plus, Urşii se iubeau şi se simţeau legaţi împreună indiferent de situaţie. Tu i-ai creat fratelui mai mare al lui Ghiţa (Prof. Ursu) mari probleme la cadre, dosar şi securitate, cu concepţiile tale occidentale şi cu felul tău de a fi de tip vestic (studiasei la Londra, parcă aşa reţin eu?) şi cu voluntarismul tău şi cu faptul că nu ţineai seama de comenzile de tip totalitar comunist. Este normal să te pună cumva la punct şi să se distanţeze de tine fiindcă le puneai viaţa în pericol la toţi, nu numai ţie, în primul rând şi familiei tale şi copiilor tăi. Desigur că-l montau pe Ghiţă să te pună la punct fiindcă el asculta de tine şi tu erai şefă acasă la voi şi nu el.

Sângele macilor sub cetăţenia pălămidei. Gardul l-au furat ţiganii, i-am văzut. Vastitatea tigrească a pampei aureolează curcubeul antarctic. Ş-aolică Shaolin, globulele ferentarianului norveg, Atenţie, să-l ţii minte, abia încurcă scenariile, un Cairo împins de pampa în bazar şi bulevarde postmoderne, cu bibliotecare, cu Plata, cu lume, nervi, aere. Cumpăr cu Plata nişte mărunţişuri, le punem într-o geantă neagră, lasă că o iau eu, ea se mai duce, mă duc şi eu, la un largo, uitasem geanta, mă întorc, mă uit după altele, în sens contrar, trec, uitând, revin într-acolo, a doua, a treia oară, uitând că am uitat, dau de Plata, îi spun, că aia e, lasă, nu, iau un bus , înghesuit, control, un bilet în mână, de acasă, trece, zâmbet, jos, era de la ei. Plata că se aruncă de la etaj, dă cu pumnii în mine, de formă, apoi să-şi pună ventuze cu Popescu.

Ca dovadă că până la urmă El i-a trădat pe fraţi şi te-a ascultat pe tine şi a rămas cu fata voastră bolnavă de nervi în Germania unde există tratamente adecvate, spre deosebire de România, unde nu există tratamente aşa sofisticate.  Bine a  făcut! Bravo lui! L-am felicitat personal şi l-am încurajat în continuare. Staţi liniştiţi acolo şi nu vă plictisiţi fiindcă ‘numai proştii se plictisesc singuri’. Iată că fata voastră este bine astăzi şi termină facultatea de medicină. În România era pierdută. Acesta e mare cadou de la Dumnezeu, chiar o minune. Rugaţi-vă cât mai des. Tu ai creat un dezastru mai mare ca şi mine cu Timi (deci suntem de acelaşi fel şi de aceeaşi concepţie, de aceea ne înţelegem aşa de bine şi putem vorbi deschis. De aceea îţi şi scriu această scrisoare lungă), fiidncă cumnatul tău era în fruntea ţării şi nu la ONU ca al meu. Timi era prieten cu Urşii şi de acelaşi fel cu ei.

Totul pentru ţară, nimic pentru noi, Barbu Catargiu. Acum, nimic pentru ţară. Rame de ochelari din filmul Se aprind făclile. Mucius, ne ardem o mână. Meserie, te halesc, da’ n-am scule. Bei cât poţi, da’ nu mai mult. O manea costă 500 euro. Am reţinut suedezul. O empatie de râşniţe, şnururi, Shun. Îţi dau şi lumânare, aveam o lanternă. Sap negus în Lagos. A, ai prins-o, că nu l-am băgat pe tot, aproape se-ndoaie, o luăm de la capu’ ăla că e mai gros, măcar p-asta poţi s-o faci mai mare, aia de unde o fi în geanta mea, dă lanterna că mă duc după ea, da, Viorele, nici gând, nu se mişcă nimic cu lanterna, vrei să mă uit cu lumânarea, mai bine aş face-o mai mare în debara, auzi, da’ dacă o bagi în două, poate vine mai drept, să aibă oarece tărie, cine ştie ce e p-acolo pe dedesubt, nimic.

Să mulţumeşti lui Dumnezeu în toate zilele tale că ai scăpat cu viaţă şi tu şi Ghiţă şi copiii voştri şi fraţii lui Ghiţă, inclusiv Viluţă. Sigur că ai fost pedepsită exemplar şi dur şi sigur că te-au dat afară şi sigur că au făcut presiuni tot timpul ca Ghiţă să divorţeze de tine (după cum s-au făcut şi în privinţa mea tot timpul şi eu însămi am vrut să divorţez de mai multe ori – cei cu gene deviate nu stau mult căsătoriţi, fiindcă nu se pot acomoda cu nimeni şi nici alţii cu ei. Am vrut totdeauna să fug în Occident cu orice preţ, exact ca tine!) Vreau să ştii că mie nu mi s-a dat permisiunea să mă căsătoresc cu Timi, fiincă nu aveam nici un membru de partid în familie şi am avut deţinuţi politici – fratele tatei cel mai mare fiind favoritul lui Iuliu Maniu de la Ţărănişti, cununat chiar de el şi de omul lui de încredere şi era căsătorit cu tanti Yvonne ale căror mătuşi erau domnişoare de onoare la Curtea Regelui Hohenzolern, başca alte glorii.

Nu s-aude, pe undeva prin spate, nu contează, da’ s-o văd, s-a prins ceva, a luat-o spre stânga, s-o ia mai pe dreapta, mă laşi da’ tu să ţii lumînarea, s-o apuc, ai băgat lumânarea, ia stai, că nu se vede, eu văd ceva, da’ să nu-ţi închipui că sunt, dă, lasă, dă mâna, fă şi semn, hârj, unde mă-sa o mai vezi, stai să bag mâna, daţi-vă la o parte, aoleo, complicăişn, aţi da, ă, l-am agăţat, de tot, am agăţat-o, am scos-o, aia e, a, ce, hai că eu ţin de ea, trebuie să ajungă în partea ailaltă, ţineţi de ea, trag, poate iese goală, a ieşit cu capul deja, trageţi, ia uite, să nu ziceţi că n-am tras, am zis de 3 m am luat de 4 m, mai bine, raftul mai sus, ai altele da’ treaba ta, trage tu asta, făraşul,  ia uite, o bucată de gresie, stai să vedem unde e balamaua, adică dacă mi-o tai, uite de aici exact până aici. Raport tăierea dulapului.

Tata fusese proprietar de mori şi f.f. bogat. ‘Om de afaceri’ fără şcoală înaltă ca fraţii lui cu doctorate ‘Magna cum laudae’ la Paris. Plus, felul meu de a fi ultra excentric, artistic şi grandios ce caracterizează genele deviate din capul meu, nu se potrivea în contextul comunist, ca ‘nuca în perete’. Eu nu eram şi nu sunt potrivită pentru a fi ‘soţie’ de diplomat nici chiar vestic darmite comunist. Şi nici nu-mi place şi nu mi-a plăcut deloc, ba mi-a displăcut teribil, la Ambasada din New York. Dacă era după mine, noi nu mai veneam încă de la Geneva. După 3 ani de Elveţie şi după ce am studiat franceza la Univeristatea de acolo şi am găsit şi de lucru la ‘Business International’ şi eram plătită f.f. bine nu mai aveam chef de comunism, nici chiar la vârf. Totdeauna am visat să fug din ţară.

Se petrecea dansant tot după alt performer, printre copaci, în pleazna giganţilor, păcat de bună ziua Argentina, îşi pierdu tanga la tango. Am zis sperios, nu serios. În tăbăcării lucrau numai ţigani şi turci. Nu e de glumă nici cu patagonizarea Canaanului ca pământ făgăduit aromâneşte. Desenam şi fumam tot timpul. Să vie să moară la vernisaj nu e frumos. Cine ce-ţi dă de lucru, pe ce idei de spitale. Neveste faxate cu pace şi onor din Argentina în filmul lui Dick Wolf. Părăsită pampa, cum i-om zice. Se credea în Bronx. Îmi faci propagandă, păi n-aţi fost dumneavoastră la propagandă? În tango, în spaima din dictatură. Orga pe viu, nu pe bandă ca-n Pisa şi Târgovişte. Ruga ancorată cadavru în Marcea. S-o înspuma armura, lancea va despica oglinda balaurului năpârlit. Bariton real. E de operă.

M-am îmbolnăvit de nervi la întoarcerea acasă şi nu puteam lucra în servicii şi-mi dădeam demisia şi multe alte abateri şi nebunii Mano-Depresive. Am fost f. nefericită. Nu mă simţeam bine acolo ca şi acum fiincă sunt f. impresionabilă şi simt toate durerile lumii în inima mea şi nu pot apoi dormi noaptea şi le sar în ajutor şi complic familia mea şi fac acte necugetate şi dau banii toţi deşi nu avem decât pensii modeste etc. etc. Eu nu pot rămâne indiferentă la necazurile altora. Am un văr, cel mai drag şi mai citit şi mai inteligent dintre verii mei primari care a fost diagnosticat ca şi mine şi l-au pensionat şi acum e muritor de foame cu 3 copii după el. Un dezastru! Îmi fac probleme din cauza lui şi a copiilor lui şi nu-I pot ajuta fiindcă noi nu avem bani şi nici Teodorina nu mai are să ne dea.

Fraţilor, din prea mare vina mea, o rog (orga) pe Maria să aibă milă iertându-ne pe noi, să ne aducă la viaţă. Este cineva sigur că va fi învierea morţilor?  Al doilea Adam oferă mântuirea sa prin cuvânt şi fiecare să lase acel cuvânt să crească. Semănător. Este extraordinar ce face Dumnezeu cu noi, ce-n pământ putrezeşte în cer e nemuritor. Primul vine din pământ, al doilea din cer. În lumina celor vii, orga le acompaniază respiraţia. Cum de ştiu de colecţia fostului ministru comunist, în tinereţe arhitect şi la Micescu, rezervă la rugby, trec zilnic prin faţă. A fost fericită, o fi fost, eu eram reflexiv, ea cu sentimente în acţiune, zicea că unul trebuie să fie şi deştept. Nici cry, nici Argentina, nu mă mai interesează mai nimic. Gemenele ar putea alterna demenţa cu erosul în versete de le lansăm mâine seară la militari.

Deşi a vrut să ne trimită bani cadou de Crăciun şi n-am primit fiindcă avem cât ne trebuie şi ne ‘întindem cât ne e plapuma’ şi Timi e chibzuit şi el are grijă de bani fiindcă eu sunt prădalnică. Acesta e adevărul. Nu stau banii la mine. Plus că sunt puţini pentru mine. Deci suntem strâmtoraţi financiar şi fratele meu ne-a mai ajutat şi pe Teodorina. Ce-I drept e drept. L-am costat f. mult mai ales la început şi Teordorina după ce a venit. Eu fiind înregistrată cu depresiune şi afecţiuni psihice mi-am tăiat şansele să lucrez aşa că am făcut cursuri peste cursuri şi practici şi am lucrat un pic la Toni la casă (fiindcă nu fur) când avea magazinul acela mare. Săracu’ Toni a încercat tot felul tot felul de afaceri şi să ne facă loc de muncă dar nimic n-a mers aici. Eu n-am fost niciodată membră de partid fiincă nu-mi corespundea dosarul, plus că am fost f. slabă la socialism ştiinţific şi mi se părea ceva prostesc şi neadevărat.

Telugu Jiddu şi tu, Shivaramaya, de-ai fost asasinat. Spre liftul prezidenţial, Emil se salutase cu Ajai, se cunoşteau, i-a dat doctorat lui Sharma, şi eu i-am dat lui. Când Jiddu şi-a decretat propria dumnezeire. Orfeu jucat de actor negru. Diavolul pierde prinsoarea. Dumnezeu nu m-a dezamăgit, dar nu ştiu cum aş acţiona dacă Lucifer ar fi să mă ispitească direct. Totul se pleacă la auzul sunetului. Ce putea fi mai firesc decât uciderea şi jefuirea unei cămătărese?  Care nu e cu doamne-doamne e cu clasa muncitoare. Au învăţat pe din afară prefeţe cu citate şi proletcultism. Cuvinte care posedă moartea sa, mai bine domn în iad decât slugă în rai. Curtezana îl învaţă să nu mai facă unele lucruri. Strâmbătura statuii lui Ghiţă din vitrina loto. Tărâmul fertil al singurătăţii cu magnifice corole şi miresme stranii reinventând întregul melos al lumii.

Timi, fără mine, ajungea ca şi cumnatul tău şi putea muri la puşcărie după revoluţie din cauza patriotismului lui Maramureşan a la Pintea viteazul. Între timp cu PNŢCD-ul putea muri şi mai repede cum a murit poetul Ion Alexandru care a fost otrăvit. Şi erau s-o omoare şi pe Teodorina fiind singură fără mine acolo. El a scăpat ca prin minune de ‘minerii’ care l-au pândit şi l-au aşteptat vis-à-vis de noi. E o poveste întreagă care a speriat pe Teodorina teribil. Eu, aici, m-am îmbolnăvit de nervi de groază de revoluţia din România şi a trebuit să mă calmeze psihiatrii. Nu mă mai ţineau nervii demult şi mi-era f. frică. Ce să mai vorbim. Dezastre peste dezastre! Cruci peste cruci! E vorba de karma (destin)!

Dacă afli vipera, sărut-o din parte-mi. În marmură nu mai poate dormi nici o statuie de când Euridike a fluturat în semn de rămas bun o mână topită de amintiri. Vocea ei avea melodia lui Niciodată. Surâsul său va fi întârziat plecarea din suflet a unei anume sonate cum alta nu va mai fi. Rănile sângerânde ale sufletului lui Orpheus, în loc să se închidă, se lăsau citite de fluturi neverosimili, asemeni poemelor lui Rilke rămase deschise pe câmpul de luptă şi răsfoite de vânt. Ca s-o revadă, şi-a apropiat şoapta de oglinda apelor, aburind-o. Întunecata lui stea i-a poruncit alte căi. Pentru ‘melodia lui Niciodată’, înainte scrisese ‘lui Orpheus’ şi tăiase, înlocuind cu (Poe?). A mai schimbat timpul din ‘se auzea’, ‘se aude plângând’ (bacovian?) Mai departe, ‘rătăceam împreună’ fusese ‘rătăceam mereu cu tine’.

Dar Dumnezeu n-a vrut să fie aşa şi acum, din cauză de Suedia (psihiatrii de aici ştiu ce boală grea este şi i-au spus lui Timi să aibă grijă de mine şi controlează ce facem pe aici) şi catolicism şi Mano-depresivitate cronică ce să mai divorţăm după 40 de ani de stat împreună, ‘când mult a fost şi puţin a rămas’. Timi va deveni aici savant cunoscut pe plan internaţional datorită Tratatului lui de drept internaţional care este aproape gata. Dacă nu era în Suedia n-ar fi avut documentaţia necesară de la bibliotecile de aici, ca să-l aducă la zi.  Aşa că Dumnezeu lucrează altfel decât e în capul oamenilor. Şi există un destin, o karmă, fiindcă mie mi-a ghicit ‘Orbul de la Răşinari’ (am martoră o prietenă de liceu ce se află şi ea în Germania mai de mult) că mă mărit cu el şi mi l-a descris şi că o să umblu pe jumătate din globul pământesc şi că la sfârşitul vieţii voi trăi în nord, în zăpadă etc.etc. şi că voi avea f. greu copii etc.etc. Am pierdut trei copii la 6 luni şi ceva zile.

Fiecare şoaptă te ştie. Îmi dictam numărul de rânduri, octavă. De ziua mai apropiaţilor, de-ai plâns la plecarea din Blaj în Jidvei, să faci bani de drum până la Bucureşti. N-avem biblia de la Blaj, o are papa. Malaricul de pe Diana, mort în Argentina, o luase din Nigeria, ca mine din India. Pârâie spaţiul sub hârtie. Mov în pastel de catană. Gura mică îţi face claustrofobie. Lipsiţi de euforie, ne-am speria fără depresie. Barcagiul pe care l-aţi văzut dansând. Şoferul mergea la costumul optim. Singura mea frică a fost să nu mor de plictiseală. M-o fi chemat şi tata la Târgovişte. Un destin o fi fost. Cald, cum se moare. Să conferenţiez ca Borges, să am unde. Limbă, tăcere, Jorgen. Yngles y portugues. Malvine? Siente nostalgia per el glorioso pasado militar de sus antepasados. El tigre, base de su mitologia intima.

Eu nu-l cunoşteam pe Timi la ora aceea, la 15 ani, şi vroiam să devin doctoriţă, fiindcă asta era vocaţia mea. Engleza am făcut-o să fug din ţară. Acum că sunt fugită şi ‘suedeză’ (nouă) Cel de Sus s-a îndurat de chinurile mele şi ignoranţa care era cu privire la mine şi mi-a dezvăluit enigma vieţii mele şi a familiei mele în întregime. Misterul este dezlegat. Nu e cazul să mai aducem pe lume copii sinucigaşi ca să se chinuie şi să nu poată trăi ca suedezii! Când generaţii după generaţii au făcut prăpăd într-o familie este cazul să nu se mai înmulţească în continuare. Nu întâmplător Cei cu probleme psihice erau castraţi fizic cu forţa şi aici în Suedia şi prin alte părţi şi în America etc. Ce să mai înmulţeşti atâta chin pe lume şi atâtea nebunii şi atâţia nebuni de toate nuanţele şi culorile.

Temas osesivos, tales como el devorador tiempo circular, el laberinto, la creacion recurente, las simetrias y los juegos de espejos, la memoria y el olvido. Tu erai, să ţi-o spun, pe cine, nu ştiu, încarnarea mamei, nu e aia, scăpăm şi de păcate, dăm şi de aură. No much longer, apa Carmen Sylva, nici tango, romanul are capitole din Swedenborges. Imago, mag, Pond ponderal, zeiţă, zână izână.  Coarne spre roşu, se strică vremea, mă dor picioarele. Anatomia halucinaţiei manipulatoare, am dreptu’ şi juma din stângu’, adică tu un sfert şi eu trei, în cruce-bumerang. Marda, la trezie, tăria unei crime onirice, criza de frică, ce degete tăiate. Ulise în alt timp se numea Nadia. Ciripeşti peşti potopului, lasă-ţi patima carantină. Yo soy tan distraido Ultra Auroram et Gangem. Truşcă mi-a dat, prin Costel, o sticlă de ţuică şi o poză.

După cum vezi sunt în final şi la capitolul dezvăluirea misterelor familiale, a unei moşteniri genetice dezastruoase. De unde păream mai bine ca fratele meu sunt mult mai gravă ca el şi nu mai funcţionez. Toată viaţa am avut treabă cu doctorii şi spitalele şi am luat medicamente fiindcă nu m-am simţit bine de tânără şi eram o natură poetică şi melancolică şi visătoare şi dacă în Occident nu mă măritam niciodată – ceea ce am sfătuit-o pe Teodorina să facă şi de aceea m-am băgat în viaţa ei privată – exact ca cumnatul tău în viaţa ta familială şi intimă, dar din alte motive, el fiind forţat de regimul anti-crist comunist. Aşa a fost şi în cazul lui Timi. Deci era vorba de lagărul comunist. Un sistem atroce de teroare.

Be my moonlight when I am the darkness. Am simţit de mult că se duce, simţeam ceva, că vine ceva, când a plecat în Ecuador. Ne-au chemat ca s-avem de unde ne întoarce. Am cunoacut nişte meschini de mi-am tras palme. Şi cât îmi daţi pe acest autograf? La Cluj, acolo a fost polul lui de greutate. N-a ieşit două săptămâni , a compus cântece de vals şi un imn lui Ştefan., mergând pe 91. Cu acu’ pe săpun. Te trezeai cu colţii câinelui lup. A scos pistolul şi l-a împuşcat în celulă, l-a rugat pe Dumitru să semneze proces verbal că a sărit la el la gât şi dădea semne de turbare. Pe barbă nu pot să scriu. O problemă este o poveste foarte scurtă care se termină cu o întrebare la care noi copiii trebuie să raspundem cu mintea noastră, câinele latră lângă bloc pentru că avem portar, luna dispare pentru că e singură.

Apoi, Teodorina ca ‘Top Model’ şi cu regizorul Nalle Knutsson în spinare avea puzderie de admiratori de toate neamurile, de nu puteai să-I alegi. Şi nu era vorba de asta la ora respectivă, că ne călcau nevoile pe aici şi fata nu era majoră, iar suedezii încep sexul f. devreme şi fac copii f. tineri şi pe urmă divorţează şi stau separat. Nu sunt catolici să stea pe viaţă indiferent de condiţii. Nu poţi fi Manechin şi să ai prieten, fiindcă trebuie să circuli pe mapamond şi să faci PR şi să fii liberă şi singură ca un Pelerin. Acesta e preţul! După ce ţi-ai făcut bani şi celebritate alegi pe cineva cu bani ca să te ţină ca pe un bibelou şi ca pe o Prinţesă şi ca un Décor pentru PR şi petreceri. Trebuie să ai bani să te însori cu un Manechin fiindcă sunt învăţate să trăiască cu mulţi bani şi cu cheltuieli de reprezentare enorme. Aşa că trebuiesc oameni înstăriţi, dacă se poate milionari. Şi mulţi în zona celor bogaţi sunt f. săriţi de pe fix, ce să mai vorbim.

Luând bătaie de mic până azi, şi-n Cişmigiu, nu chiar aşa în India, şahule, îţi mulţumesc,nu cailor, nu reginei, nebunilor, pionilor, ţie, oriental, sadovenian, balerin, elefantin. Ţi-oi povesti din computer, te-aş înota în poţelan, m-ai absorbit din ce depresii, din vreun scris-citit ofensa(n)t malaric-Middleton, ba încă. Nimeni nu-ţi scapă. Mântui şi omonimii. Şahule, şahule. Dragă Sudeep, cum de nu ne-am mai văzut în ultimii 20 de ani, când am revenit în Delhi, ori tu să fi trecut prin Bucureşti? Miile de partide jucate, serile, ani de zile, nu ne-au dat pe nici unul învingător sau învins. Da, Mârza din Sarajevo m-a spulberat, martoră Mariko, doar el juca la Guest House cu ruşii. Goethe nu-mi venea mie să-l bat şi remizam.

Primul prieten al Teodorinei (şi ‘logodnicul’ – fiance – al ei) a fost un neamţ pe nume Rene Gutperle (Perlă Bună) – capricorn ca şi ea – (capricornii sunt f. speciali şi nebuni) care era arătos ca frumoasa lui mamă – un fel de pictoriţă autodidactă – şi era pus la punct (într-un fel renegat) de propriul lui tată care se îmbogîţise f. tare în termen scurt cu tot felul de afaceri şi Rene era ca Viluţă şi în plus se şi droga ca mulţi din lumea bogată şi artistică. L-a exasperat pe taică-so şi făcea afacerile lui proprii (ca acum cu Toni şi Burbu care locuieşte şi acum în casa lui proprie din Vierheim şi cu care eu nu mai vorbesc din pricina lui Rene). Teodorina îl iubea pe Rene cu care s-a plimbat prin toată Europa şi prin România unde a făcut o firmă comună cu Toni (fratele meu) în ciuda lui taică-so şi de drag de Teodorina.

Într-o bună zi, de dimineaţă, m-am pomenit cu un şahist – întrerupsese partida din campionatul oraşului Delhi şi s-a înfiinţat la mine, luase adresa de la dept. MEL (Modern European Languages) – s-o analizăm – n-am găsit decât variante câştigătoare pentru el (de-o fi fost vreun cod rusesc, mă aranjasem), abia una pierzătoare, dar el a pierdut (Americans?) Totuşi, la campionatul următor m-a căutat iar. Chimist fiind, îi dădeai Lidiei, poloneza, perhidrol să se facă şi mai blondă. Dragă Bill, de mirare să nu fi sughiţat când, petrecând, prin 2002-2003, jocuri de şah pe un laptop obosit, reuşeam să-l şi bat, trecând pierderea în contul tău. Acelaşi program pe computere mai puternice mă bătea? Aşa, ne putem imagina că un calculator nemărginit l-ar da mat pe Dumnezeu, Opponent. Cum joacă orbii şah, Borges, de-I scrii? Aş fi putut imprima violonul de azi, neîngrevă.

Lui Teodorina îi plăcea de Rene să trăiască cu el pe la Paris, Londra, Hollywood etc. Lucru imposibil ca stil de viaţă a la long. Teodorinei nu-I place deloc în Germania (cum nu-I place nici în Suedia) şi nu ştie germana (Burbu a învăţat-o între timp de drag de Rene cu care a devenit prieten şi ‘partener de afaceri’). Şarmant din cale afară ca orice Bolnav genetic afectiv, Rene (între timp am auzit că mama lui e ca mine şi el a moştenit-o) era neînţeles şi nefericit şi îi plăcea să se distreze şi să circule cu Teodorina pe unde zicea ea şi a vrut să se însoare cu ea şi să facă copii amândoi (spre groaza lui taică-so din cauză că românii sunt consideraţi ţigani prin Germania şi spre groaza mea şi a regizorului pe care l-a văzut dintr-o ochire că nu-I bun, spre deosebire de români care au fost fascinaţi de el).

Secta nostra recipit iustos et iniustos. Pe ce tăiere, din mai toţi, cuţitul pe criminal. 4 grame de greşeli, caragialâc. Pobols crapă capul muşteriului. Răsunet, aria melancolică, din sânul maici mele, ba a căpitanului. Un congres la Târgovişte, cu taică-meu, ca-n New York, ne salutam, aşteptam a doua zi, a treia, el era cu Ancuţa, o companie amicală, nu am poze cu el, nu aniversări, how could be a teaching at Phoenix? Recomand Duhul pământului de Corneliu Buzinschi, un nou Ion Creangă, adică betziv şi curvar? se shtia doar ce chefuri trăgea la ‘bojdeucă’ dom’ părinte, de nu trăgea Maiorescu de el… nu scria nimic! Mda …dar probabil că alţii nu ştiu cum a fost el scos din popie… şi asta nu pt. că a tras cu puşca, şi-a ras barba sau s-a dus la teatru… ci din cauza unei beţii cu mitropolitul.

Rene nu ascultă de nimeni ca orice Capricorn şi maică-sa a pus jumătatea ei de avere, la care avea dreptul legal, pe numele lui şi la ora actuală, taică-so şi cele 2 surori mai mari au numai jumătate din averea făcută de taică-so şi nu de Rene. El va duce toată această avere de râpă după ce moare taică-so care supraveghează îndeaproape şi pe el şi pe Burbu şi pe Toni cu care s-a făcut o lipire f. serioasă şi cu Teodorina în schemă şi cu gânduri de căsătorii şi faceri de copii până la ora actuală. Rene îi scrie emailuri şi acum (‘business’+ iubire imposibilă a la Mano-depresivi). Numai regizorul suedez l-a văzut că fumează droguri şi că bea whisky şi era f. tânăr acum 10 ani de când durează coşmarul meu cu Rene, fiind sabotată de propriul meu frate şi la Rene şi la Teodorina care se iubeau năbădăios şi imposibil.

Personaggio di intertestualita. Illuc veni fato dante Nympha non est forme tante, equipolens eius plante! Nympla? În Algeria, romîni, sau în India, la loc, praf şi pulbere, nu soldat necunoscut ci mort, ceasuri împărăteşti la Cheia. Atragi femeile şi nebunii. Şi pe ea, în Village. Am mâncat peşte în Lisboa. Fehresc, un virus, vezi Frica de Orient, în Toronto, anticomunist sanscrit în cătare. Nici nu mi-a mai scris, you wind it up in the novel. Spre altă mănăstire, tunsa stea de operă, întoarsă de la Pasărea care luase foc de îndată ce ea păşise acolo. Olimpia, din ce cap spart. Ajung la subiect, fumigaţii pe imnurile lui Orfeu. Să-I arăt nevestei? Vipera m-o fi iubind schizofrenie. Numai în India nu vrea să ajungă. Se dădea violată de un bătrâior de acolo, la ea în cameră, în hotelul de peste drum de gara din Zagreb.

Eu i-am zis Teodorinei să nu se mărite niciodată şi-mi menţin această părere. Suedia şi suedezii I se potrivesc cel mai bine doar că sunt singuratici şi cu natura a la Timi. Teodorinei îi place lumea şi voiajatul ca lui Toni de aceea are PR şi de aceea se înţelege aşa de bine cu Toni, care ar vrea ca ea să se mărite cu Rene fiindcă seamănă amândoi. Teodorinei nu I se potriveşte Germania şi nu poate sta acolo şi nici n-a vrut să stea. N-a putut! Îl chema pe Rene la Paris sau la Stockholm sau la Bucureşti. Eu n-am ştiut cum să scap de el (ne-a încurcat toate socotelile  cu Show Business şi Top Model şi regizorul era îngrozit de ‘logodnicul’ ei cu Porche roşu şi tot felul de acareturi şi bani de la taică-so) şi i-am cam explicat lui Rene la Bucureşti că nu corespunde lui Teodorina şi Toni s-a ocupat de el cu Business, fiind rugat de Teodorina să-l ajute să fie împreună cu el.

De mâncare. Mărunţiş. O fi şi suferindă. De tânără. Pe viaţă. Mai repede o bucată de pâine de la…Cum ar veni, să-ţi dea câinele ţie, nu tu lui. Aleargă după tine să-l atingi. Mă tem şi de downloading. Tema se numeşte rar frică, o plăcere de a te văicări, sub circ. Fata marinarului, la greci. Nici demult, nici vitrion psihiatric – să nu afle vecinul. Abia năpădise popa ăl tânăr, cu cântăreţule, amândoi pe înalt. Ce noroc, mândro, să ai şef homosexual. To have grown in so many mirrors. Quijote-Crusoe-Gulliver-Emma-Frankenstein-Copperfield-Moby-Dick-Bovary-Alice-Karenina-Karamazov-Huck-Jekyll-Jude-Nostromo-Ulysses-Gatsby-USA-Plague-Solomon-Haroun-Austerlitz-Tigroaica. True/False: The first novel written by Jorge Luis Borges has never been published. Of course the blindness was hereditary.

Ce a avut taică-so coşmar cu România şi noră româncă şi pe deasupra şi Top Model Suedez (el fiind un om simplu, fără facultate dar cu geniu în afaceri). Eu am avut mai mare coşmar faţă de fiul lui. Localitatea aceasta germană e f. mică de vreme ce nu este pe hartă iar Teodorina nu poate trăi acolo. Cel mai bine este pentru ea la Stockholm şi cu suedezii – că doar aici şi de la regizorul suedez i-a mers aşa de bine cu Moda şi Show Business şi PR prin lumea largă. În zona aceasta a ‘show-business-ului’ nu umblă decât oameni bogaţi şi excentrici şi aşa şi-a găsit ultimul Cavaler (neteuton ca şturlubaticul Rene) care făcea turism în spaţiul cosmic, celebrul ‘Mark Shuttleworth’ care vroia să facă cu Timi Institut de Bună Vecinătate Internaţională şi i-a trimis bilet de avion lui Timi în România ca să discute la Londra acest proiect grandios şi să joace tenis cu el acolo.

Genul datta, starea atta. Nu te vede. Ţi-ai făcut de fii, adios. Odii. Odin. Genul durer(e). Porneşte cercul de upanishade. Stop. Indieni învăţând româneşte din tradusul Samskrit. Genul oneiros. Ăla de unde venea, la cine se mai răţoia. Dosar Radkliffe, drace. Vreun tribunal. Iar în Tatar-Bunar. Genul conclav. Havuz în transfuzie. Ştiam nudităţile prefăcătoare în copii. Fontul englez pentru dictarea românească – mai bine pe hârtie, altădată. Nouă interfaţă swiftian de marcă. Other Inquisitions: ‘I speak of God’s splendid irony in granting me at one time 800,000 books and darkness’. On June 14, 1986, at the age of 86 and having never won the Nobel Prize for Literature, Jorge Luis Borges died of liver cancer in Geneva.

Ce să-ţi spun că i-a scris scrisori de dragoste din Rusia de unde se antrena pentru spaţiul cosmic şi toată presa mondială a scris despre el. S-a dus cu avion privat la Teodorina la Hollywood şi ne dădea nouă telefoane. Deci Nebunia are proiecte grandioase! Sigur că Timi nu combină cercetările lui savante din drept internaţional cu Cavalerii lui Teodorina, unul mai excentric ca altul şi desigur f. bogaţi, care mai de care! E o chestie serioasă pentru mari specialişti în drept internaţional şi politicieni şi diplomaţi. Dacă bagi aşa excentrici te faci de panaramă. Acum Teodorina a pierdut noţiunea banilor şi a unei vieţi normale şi modeste şi nu-I place decât în ‘jet society’ unde este împreună cu alte suedeze ca ea, fiincă româncele, oricât de frumoase şi deştepte ar fi sunt rău amprentate din cauză că se zice României ‘Ţara Ţiganilor’, Gipsy Land.

Pe râul Carmen Sylva, cu ochii lui Julius Popper spre muntele Carmen Sylva, de-a spălătoriile de aur, cu mine, Borges mai apoi lăudând pe Swedenborg, un corb citind c-a zis grăuntele-I evreic. Păi, de-ar fi, neautopronunţat Kafka – Updike a auzit comparaţia tot în Bucureşti – ne-am cunoaşte ape-stânci în Pugwash, ape-adânci. Cum şi fusese vorba de ce religie. Urmaşi pe faţă, mai mulţi pe dos. Argentine last tango Paris. Planet Tango. Forever Tango. Todo Tango. The Tanzania Association of Non-Governmental Organizations (TANGO). Cosmo Tango. Buenos Aires Tango: las milongas, los maestros, lugares para aprender a bailar y los espectaculos de tango de BsAs. Como hacer el mejor turismo tanguero en BsAs.

Să ştii că suedezii se căsătoresc mai degrabă cu tailandeze decât cu femei din lagărul comunist şi mai cu seamă din România. Este f. rău famată ţara. Aici sunt multe benzi (organizate European) de hoţi şi prostituate din România. Scriu ziarele de te îngrozeşti şi eşti desconsiderat dacă eşti român. Nu ştiu cum o fi prin Germania şi prin alte ţări Europene. Când eşti ‘suedeză’ e una şi când eşti ‘româncă’ e altceva! Ea are cetăţenie suedeză dar spune că e româncă. Prin America e mai simplu şi se pare că şi pe la Londra. Ea ştie engleză şi suedeză. Deci nu poate fi vorba decât de ţări cu astfel de  limbi. Sigur că există un destin (Karmă) a ei care o mână neîncetat dintr-un loc într- altul. În America a stat vreo 5 ani. Ea a stat cel mai puţin în Suedia şi ar fi vrut să scape de Suedia fiindcă ei nu-I place să fii aşa de singuratic ca suedezii.

Nos hes imposible satisfacer su pedido ya que a partir del 20 Agosto hasta el 28/8 inclusive no contamos con disponibilidad en el Lancaster Hotel. Personajes del Tango: Carlos Gardel, Edmundo Rivero, Astor Piazzalla, Anibal Troilo, Susana Rinaldi, Roberto Goyenche, Osvaldo Pugliese. Am râs la tigvele spunând, noi am fost, tu vei fi, copac între Gorovei şi Ipoteşti. Lynx şi râsul tras înainte de furt, cu tigrul la Lonrot, Kaleval-Kabal, doarme cu Berni ciucmarină, n-am de mină, la Gardel în milonga, subto, repede, la instructaj, iar legionari, mai buni partid y com, satyricon, porcilor, Circe, Joyce-Brâncuşi, Fausto (argo)năut. Dolce tango Marco Polo Falungong, Tienda Leon counter, Colon Theater.

Aici oamenii nu se adună decât la discotecă sau prin emailuri şi anunţuri din ziare. N-ai cum să-I găseşti pe suedezi altfel, fiindcă vecinii nu vorbesc cu vecinii. Fiecare stă la casa lui. Deci aici ori stai cu cineva ori stai singur cuc. Nu întâmplător e doliu naţional aici şi se pare că au murit, din cauza năprasnicului cutremur catastrofal, cu miile de suedezi în ‘Paradisul lor’ din Tailanda şi ţările calde din jur, unde au mers să se bronzeze de Crăciun şi să scape de nopţile lungi şi de singurătatea suedeză. Zici că Stockholmul e un oraş bombardat nuclear şi nu mai există suflete de oameni vii. În orice caz suedezii nu fac zgomote şi nu cântă şi chiuiesc şi sar şi joacă. Nu gustă aşa ceva. Dar fiecare suedez călătoreşte mult prin lume şi le place unde e soare şi se pot bronza. La bătrâneţe s-au mutat mulţi în alte ţări mai calde ca Spania şi Franţa şi Tailanda etc.

Să vină cineva la mine. Nu pot să merg pân’ afară. Nu pot pleca. Să vină cineva de la poliţie.şi nu de aici. S-au purtat groaznic. Am fost al treilea, speranţa părinţilor. Nici nu mi-am luat licenţa c-am fost aruncat pe drumuri. Roşchila spartă. Perche liberarci de la paura e della pieta potrebbe non essere tutto cio che desideriamo o di cui abbiamo bisogno, Doody. Cu lumea după mine, nu mă întreba dacă am murit. Vreau să povestesc, în fine, cum am petrecut atunci, când îmi şi amintesc, în dialect, pe cuvânt. Your system is low in virtual memory. Ar putea fi folosită sala la cursuri NGO sau reuniuni internaţionale? Există un hotel în preajmă? Există o intrare mai puţin ‘închisoare’ în sală? Am încurcat-o rău de tot. Trebuia să fiu la o reuniune importantă la ora 4.30. Am intrat în complicaţii mari. Cât mai durează? Peste 10’ plec!

Eu sunt legată prin destinul meu Mano-Depresiv de Suedia şi de acest uriaş spital Huddinge care este la maximum 20 de minute pe jos de la locuinţa mamei în care m-am mutat de unde am stat înainte (voi aţi fost la ambele noastre locuinţe şi ştiţi exact cum stăm) când Timi nu mai venea şi Teodorina avea un apartament identic vis-à-vis de apartamentul în care stăm noi acuma. Deci, Dumnezeu cu mila şi trebuie ştiut că boala genetică e pe viaţă şi se înrăutăţeşte cu bătrâneţea şi eşti când jos, când sus şi te chinui trăind cu tine însuţi şi îi mai chinui şi pe cei apropiaţi. E o cruce greu de dus şi eu am avut momente când am vrut să mă sinucid, dar n-am făcut-o fiind mare păcat la Credincioşi. Viaţa e dată de Dumnezeu şi avem de tras multe pe pământ fiindcă numai prin suferinţă se poate învăţa ceva.

Dom’ profesor, da’ nu-nţeleg ce spuneţi. Dumnezeu ţi-a dat zile, eu îţi dau ani de puşcărie. Dacă închide ochii, zici că e mort de o săptămână. Eu dacă nu beau 2-3 litri de vin, nu gândesc. Ce mă fascinează: inteligenţa omului. Hrana mea este elevul. Cine te-a făcut căpitan? Poţi să fii urât, dar un estetician al urâtului. Am la procese, la 5 îmi beau cafeaua. Te scarpini în nas la proces? La proces mă scarpin în cur. Borfaşii au imaginaţie de stă mintea-n loc. În România nu există dreptate. Pe cine a urât Dumnezeu l-a făcut pedagog. Eul este simţirea integrităţii personale în decursul dezvoltării psihice. Exilul sterilizează, Noica. Ţiganii lui Budai erau românii. Lătrau şi nu-I asculta nimeni. De ce au dispărut lichenii din oraş? Pentru că au o structură neselectivă, înghit toate otrăvurile, n-au clorofilă.

Fii bună şi stai la vârsta ta în Germania sau EU cu copii cu tot. Nici vorbă să duci pe careva în America. Copiii tăi trebuiesc scutiţi de stres şi de şocuri în continuare. Le-a fost destul cât a fost până acum. Stai locului că-I mai bine în Europa şi în Germania mai ales decât într-o ţară în permanent război pentru supravieţuire. Mai ales la bătrâneţe ajungi pe stradă sau mori. Eşti trecută şi tu prin multe necazuri şi eşti deja trecută de 60 de ani, vârsta a 3-a când începe pensia şi bătrâneţea. Tu faci ce vrei şi să nu te superi pe mine că sunt aşa de sinceră şi cu cărţile pe faţă. Eu sunt la momentul adevărului şi în final. Se face tot posibilul să fiu ajutată în chinurile mele pe care le îndur. Timi trebuie să mă păzească şi să mă îngrijească, fiindcă am nevoie de ajutor în depresiune mai ales. Când vine altă fază va putea merge singur şi în România. Cam asta-I situaţia noastră la ora actuală. Cu cele mai bune intenţii şi cu toată prietenia mea. Ivona.

ACTUL III

PAGANELLA

Laptele din strachină, apoi solul mărunţel, cu faţă onctuoasă, încărcau pustietatea camerei  mari, cu masă, scaun şi cu mine. Nu-mi mai era foame şi necunoscutul mă tot chema, hai, domnule, şi eu lasă, m-am luat după el pe coridor, în lung, fără ţintă, a împins uşa, tot în lung, pe un scaun, cu ochelari albaştri, şeful măruntului,  spre rictus, rânjet, ce credeai, da, cu spaimă am luat-o înapoi la fugă, pe scări în jos, pe străzi, se înnoptase, urmărit la cataramă, totuşi ocolind prin curţi şi grădini, aproape văzut de proprietari, cu bulgări în pumni, iar la drum, pe coasta spre Dealul Celălalt, în vârf, aşteptându-i, îngrămădind bolovani să-le arunc în cap, se apropia(u) micşorându-se, într-o carlingă albastră.

Mă luase în zori. Lucra noaptea – îi murise nevasta la 37 de ani, comoţie – şi vrea să fie cu copiii, chiar dormind, să-l ştie ei acolo. Din Rovereto în Folgaria. Pe jos, de pe Metaponte la Grunebaum. În întuneric, pe Barbu Văcărescu, pe Şerbănescu, în Aviaţiei. Aveţi armament? În Alger, mustăciosul, schiori din Andalo spre Paganella, ruşi de revelion în Prahova – ce plăţi, ce culbute. Baricade prin ape verzi de cocleală. Te înfunzi în ninsoare fulgerată. Vedeam Bolzano etc. dacă nu întrerupeau carabinierii, fără scuze, arestarea – maltempo-malposto, plimbare pe gratis. Depresaţi ochii de sticlă, pleure inflamate. Salt zăpeziu până-n Tierra del Fuego. Fumezi în Berceni, te respir în Patagonia, în Paganella. David: And now, the gentleman from Romania.

Toate merg după soare. Soarele toate le vede. Scripca mai întâi de toate cele a făcut-o. Îi zicea nefârtate, dar i se părea că aude fârtate. Din stropii de pe mâini se vor face îngeri. Se poate împuşca, Doamne? Se poate. Or oi trăi, or oi muri, tot una mi-i. Paganella. Pe masă, strachina aburindă. Hai, copii. Nimeni. Ştiţi, am să vă spun...Tocmai acum. Nici un alter ego, nici o fantezie omorâtă. Înger invers, urmăritor, prin curţi şi grădini, printre necunoacuţi în oraş necunoscut, în pampa, departe Paganella. Împăratul s-a botezat cu toată împărăţia sa. Soarele e ochiul lui Dumnezeu de zi şi luna ochiul lui Dumnezeu de noapte. Li-i ciudă pe soare, că a început a încălzi tocmai când a venit Domnul Christos.

Demonotonicitatea îmi muzicalizează inconştienţa debitantă agalea-galea, pe-o cutumă irecognoscibilă printre cogniţionişti, cine-o mai şti, neamule. Păcat că se duce Paganella şi cu ea şi scrisul ăsta. Aici nu încape realitatea, nici vorba. În transa închipuiţilor aveam un vers, l-am dormit cu forţa, atâta somn de om, de omenire, business class, Sirindhorn, bisogna del Dio, ăştia n-avem nevoie de salvare, stăm în bucătărie, dulapurile ocupate, frigide(re)-stewardese: oranjul răsăritului sub semilună. Nella vita si vedono tante come in Dante. O comă două come. Al(a)bastru. Cât ne pricepe albul îl pricepem, a umbră ori opacitate străină. Părere bătrânească de-a noastră românească să trăiască. Tango recelui sperat, regelui zbierat, maestre palestre.

Acelaşi Pisarciuc zicând Elenei Niculiţă-Voronca. Diavolul a făcut un scaun anume ca să-l prindă pe Dumnezeu; după aceasta, a făcut bal şi l-a poftit să vie. Dumnezeu nu a vrut să meargă. Dar sfinţii au zis că dracul a făcut atâtea, se cuvine să meargă măcar pe un ceas şi Dumnezeu la el. Dracul l-a poftit să şadă pe scaun, dar Dumnezeu se făcea că nu ştie cum să şadă, punea ba o mână, ba un picior întors, zicând dracului să-i arete. Cum numai s-a aşezat dracul, Dumnezeu a zis „Amin!” şi deodată s-a trezit Necuratul legat cu trei lanţuri. Când s-a scuturat, lumea s-a cutremurat; era legat de stâncă. – Cum, a zis el, aice am eu să stau? Doar eu am dreptul la cele ce am făcut?” „Aice ai să stai, i-a zis Dumnezeu, pân’ la judecata cea de pe urmă, atunci cei ce vor fi de-a dreapta mea vor fi ai mei, iar cei de-a stânga, dacă se vor scrie ţie, vor fi ai tăi şi atunci vei scăpa.

Cine ne-ar mai desluşi nuanţa garanţa, cred că tot nevastă-mea, mă potolea, vedea cine pleca a-i telefona la ordinul fie-sa, gerbera, vecina nu se pupa, nu da mâna că scuza. Ba. Săriţi, şefii. De ne-am mişca, pe ce invitaţie neinvitând.. Auzindu-vă, m-oi alinia gangrenei. Cum m-aş pune cu Pugwash? Nici o viperă flipperă. Oedip – criminal detectiv – de Enescu la Cagliari. Dumneata, ţiganca şi ea, din pictori cu maica, ori Cristoasa, ori criticoasa. Semn Montale. Non leggibile. Curvele s-au dus la piaţă. Rezervaţii sosesc în rezervaţie. La ce-am face cunoştinţă. Astea vorbesc prin opacitatea mea ruptă de peisaj. Se aşteaptă călătorul de seama mea. Îl cam aşteptaţi. Mă apropii de scriitură. Oedipie Joyce-Borges. Care de citit, eu de scris, ne ţinem promisiunea, plopii atât de cunoscuţi prin iarba cerului colecţionabil de Satan.

Să guste, să mai puie mâna. Mai mult rachiu. Călin din sângele lui Noe. I s-au pus paserile ceriului pe coarne şi l-au înecat. Noi de la Noe, oameni noi. Toată legumia. Da ce dracu, zice Noe, că nu mai vii?A treisprezecea să fie pentru catane. Merg prin întuneric, mă lovesc de mărăcini. Nu s-ar putea să văd?A scăpărat. Întunericul se şterge, ziua acoperă pentru întâia oară pământul. Ce-i acela, întreabă Diavolul, soarele, răspunde Dumnezeu. V-am făcut să fie frumos pe lume şi să vă fie vouă bine. Oamenii cei dintâi, cât au dormit,au fost uitat că zilele sunt copiii lor. Să fie a dracului, a zis Dumnezeu. Dracii ridică soarele. Soarele e om. Cu crucea-n spate. Îl vezi cum e, dar apoi nu mai vezi două zile nimică. Hai, Doamne, zice dracul, ş-om face să vadă oamenii şi noaptea. Dumnezeu a scăpărat şi a făcut luna – un om.

Peisaj ratat. Iar ceaţă şi un râu. Plânsă înceţoşare însorită. Soarele mă scoate la reformă în formă de ceaţă. Las peisajul, vă iubesc pe voi. Cum aş nota impresii lăuntrice din gările voastre. Nici comuniştii nu mai ejaculează. Nu peste tineri. Ori strada gării ori palat. Maică, dacă te pişaşi, bis. Se înfăşoară în giulgi. S-a învineţit oranjul din oranjul maicii şi o suflă mistralul austriac, a saliva şi noi, din Râureni, cu baniţa restaurant a babei Măria, ea vindea ce taicu bucătărea. Treabă de conclav părintesc, n-ar fi cu pritoc, neamericănesc. Nu vă voi da parola maicii mele şi a maicii voastre, din Boian. Cine să ne ia cetăţenia ceţii? Copaci nestrâmbaţi de drac. Moroi gialli. Catarg ologirii. Copacii bâjbâie prin ceaţă Marakesh. Era noapte atunci, acum ceaţă. Răzoare, brumele, gheaţă, găruţa verde piemonteză.

Rohmanii blajini aduc de sub fundul mării cerul. Sub rohmani trăiesc oameni chemaţii duşmani. Sub duşmani, oameni cu cap de porc, îmbrăcaţi ca domnii. Parcă de n-am avea noi pâne nu ni-ar da Dumnezeu? Sculaţi voi, morţilor, să intrăm noi viii. Pe uşile acelea ies sufletele când nu mai sunt păcătoase; uşile se deschid singure şi singure se închid. A ajuns ploaia până sub cer. Se ascund sub om, sub vită. Alt potop. Dumnezeu l-a învăţat carte. Cei vii să fie a lui Dumnezeu şi cei morţi a lui Nifărtache. Femeia lui Creciun era toată ucisă. Căci mă rog a văzut că e sfântă,  fără de păcat. Se va naşte prin creştet. A slobozit lemnul frunze şi floare. Arapu: Dă la mine o iapă chioară ţ-o femeie frumoasă, să mă duc la împăratu la moară, să râşnesc o fiertură de râşniţă. Daţi la mine armele, bre, că m-a iertat împăratul.

Mi se bate buza dreaptă de sus. Macaronari, cârnăţari, mămăligari. Oarbei frumoase, attenzione valige. Viţare de visare. La Cervera, Malherbe, Moralta. Avocatul venise director, c-ar chema Garda Financiară. Respirându-te. Cât pe-aci să încerc nişte clopote, să-mi întind plutonul până la pânda nunţii, prezzi nudi.. Il Adige la I, la II – Corriere Trentino, pe Missioni Africani. Ochii roşii uitându-se prin tunelul uitării la nasul lung al amabilităţii hotelierei.. N’do vat Em Merica agenzia Calderari la loro meta era Rock Springs-Wyoming...Albergo America nel 1940, „el Sole” per decreto fascista. Le bombe cadono nella zona Torre Vanga – Stazione. Am mai scris în catedrale catolice versuri ortodoxe – ajută-mă, Doamne, şi toţi din vitralii, mi-e cald de tine, te compun în ce am de făcut, te ţin de vorbă, aură, mântuire fără prurit.

Cel cuminte vede raiul. Slobozeşte malanca în casă. Busuioc Basilicum Vaselioc Basilienkraut. Noi din lut, Christos din grâu. Bobii tâlharilor. Între Defonia şi Alelei. Pe mormântul lui Adam un munte verde, iar pe al Evei unul negru. Din mărul acela a născut pe Mesiiaş. Pământul e jumătate femeie şi jumătate bărbat. Diavolul a iudit pe Eva de a mâncat şi i-a dat şi lui Adam. Hârleţul şi lopata, furca şi cocioarva. Afară să ieşiţi. Dă, Doamne, roadă pentru toată dihania şi pentru mine. De atunci nu se mai omoară bătrânii. Să fie de leac şi să fie sămânţă din tine. Mama grâului. Sarea e mama lui Dumnezeu. Să-i spui boului tău c-am venit să-l omor. Ia şi-mi fă o groapă, că aiasta-i moartea mea. Nu mai era ca dânsul pe podul pământului. Crapă şi tu. Iar Toderică a scăpat şi s-a însurat.

Signorina merge tot la Andalo. În dialect trentin, anca me sou’ Anca. Îmi aştept stânca neîntruchipării templu. Apolinaria se simte bine în ortodoxie. Pace, nu sânge. Milonga, dzonga. Jucăriile lui Matteo şi Jacobo. Nerozzi cu voce tristă. E vene il diluvio e li fece perire tutti. Elisabeth (God has sworn). Messiah Jesus (Yahweh, save!) Turismo del disastro. Ferice de plângi a râde urât a dansa în cer. Andamane da Hanuman. Anyone who is not against you is for you. Dedicata totalmente alle zone colpite de maremotto. He who is not with me is against me. On earth nations in dispair, bewildered by the raging of the ocean and its waves. Angoscia di popoli in ansia per il fragore del mare. Fracas de la mer. Meeres. Întinerirăţi, fizicieni politici salutabili. Noleggio. 6/5 în 45’ (întrebări-răspunsuri).

Nea, bou murg. Aice sunt, stăpâne, ce porunceşti? Taie-ne, dar ia coarnele noastre. Oare să se teamă dracul de babe?Nastasia nu-i. Fată frumoasă, hai cu mine la joc. Dacă n-am rochie de mătasă. De vrea să aibă saţ, să nu mănânce singur. De ce am îmbătrânit şi nu ne-am putut mărita?Să vii când a însera. E lesne a zice plăcinte. Te mănânci în sine. Aţi mâncat mama grâului, paiul. Aceea nu era pâne ce am pus în cuptor, era baligă. Verde ş-un şalău, paşte cucul grâu şi pupăza cânepa. M-ai mâncat tu pe mine, te mănânc şi eu. Ard horaiţele. Usca-mi-l-ar vinerea pe cel ce-a spus minciuna. Apa aceasta a fost bună, dar tu ai aruncat în ea nouă copii şi ai spurcat-o. Sloboade de acolo pe fata ce şi-a ucis copiii, dară cată, pe acei ce-s cu dânsa acolo, cari cântă vinerea în ziua morţii mele, nu-i slobozi.

Otherness. Numerele sunt pentru el mai mult decât instrumente. Zici simfonia a 6-a, destin. Fumează afară, mănâncă repede şi fugi în bar. Mano del’uomo. La natura si ricomposta. Siamo piccole cose. Pugwash pe geoştiinţe, genetică. Toţi cred că o experienţă fu tsunami. Rita mai ca Cudith. Zile scurte ca-n Muşatin, după zăpezi. ’Mneata cânţi? Taică-meu, ja. Cinzia m-a dus la două case, Cinzio, la chestură, sub turn, iar seara la universitate. Secondo / according to / selon / nach Luca / Luke / Luc / Lucas. Agale satul la vale. Nu şapte, nu moarte. Câinele alb lătrând zăpadă grămadă. Terorism de prima pagină, terorism lăsat în pace. Silent terrorism. Munţii să trăiască anonim. Scriem în jug . Problema autoterorii mele în scris. Care iubeşti creierul omului nerămas, vai, maimuţă. British Empire, too big. No political statements. Nu fiţi plictisitori.

Cum arde casa bojei, pe dealul Galariului. Se povesteşte pretutindene unde sunt români. Sf. Vinere s-a spăriat ş-a fugit, iar femeia a închis uşa şi a întors totul cu gura în jos. Vine Sf. Vinere înapoi: Deschide uşa, zice ea. Femeia tace. Ai, fată de lele ce eşti, că bine m-ai înşelat! Deschide-mi uşa, cofă! Nu pot, că-s cu gura în jos. Deschide-mi uşa, oală! Iară aşa i-a răspuns. Şi tot aşa le-a pomenit pe toate.Deschide-mi tu, opaiţule, uşa! Opaiţul a sărit să-i deschidă, dar s-a stricat. Dară femeia tot n-a putut scăpa de dânsa, că tot o întreba: Ce vrai să mănânci, carne de om viu sau de om mort? Femeia a spus că de om mort. Atunci ea s-a dus şi i-a adus pe unul, nu de mult îngropat, cu raclă cu tot, şi l-a trântit pe vatră. Când au cântat cocoşii, ea s-a făcut nevăzută. Haide ş-om coace copilul ei. Săriţi degrabă, că ard munţii Canagalilor.

Sisteme de apărare non-ofensive. The nightmare of nuclear holocaust. Blow-back. Express funds for Mujahedins. Fall of communism in Eastern Europe. Samuel Huntington, clash of civilizations, global jihad. Sweep operations. Europe is not Rusia. Inforcemet rather than war. Europe is from Venus, America is from Mars. Ce pâine simandicoasă pe terorişti. Presiune şi represiune. Prima definiţie, citată de Evangelista, a terorismului: use of violence against civilians for political purposes. Mai apoi, non-stat, substat, numai nu terorism de stat. Transbudhvana: terror has been my un-gnosiological doubt/ transcribed as alibi or purpose/ to pre-existential hazard of om. Teroriştii din Aceh. Corupţia e bună că împiedică fanatismul, n-ai spune-o, David, public, Lenin n-a fost corupt, Hitler n-a fost corupt, Brejnev a fost corupt şi a fost mai bun.

Uitaţi-vă, aista este acela care m-a împuşcat, pe ceea lume.Trebuie să piară, că-i al meu. Cum mi-am omorât eu singur copilul. Cucoşul e clopot pe ceea lume. Codrul îngălbineşte de vânturi, da voinicul de gânduri, da murgul de drumuri. Parcă-s păun la picioare. Liliacul e bun de dragoste. Mare păcat e a număra cucoarele, căci ele atunci rătăcesc. Ş-om zbura pe sub pământ, la mămuca la mormânt. Ivane, Solimane. Necuratul are mai mare putere decât Dumnezeu, că lui o mulţime i se dau. Câţi ucid oameni, înşală, fură, toţi pe dânsul îl asultă, el li-i stăpân. Ce femeie frumoasă are frate-tău! Nu poţi tu să-l omori, să rămâie femeia a ta? Moroiul se arată ca o femeie lungă, ca o pânză albă, drept la miezul nopţei, la lună nouă. Cât de ciudat eşti, Doamne! Da tu nu eşti ciudat? Şi îndată a dat de i-au crescut coarne.

Nonproliferation in Washington. O ţinem pe-a lor. Care e natura ameninţării? Etnografia batsanoviană a comunităţii informaţiilor secrete, intelligence. Bea-ţi apa de aplauze sunîndu-ne în cap. The devil is in details, îşi pipăie chelia. Story of my country’s decline, tot David, să n-o fi luat-o şi americanii. Pronunţăm şi nu. Într-un sat de emoţie n-au ureche decât pentru o muzică, aceeaşi şi din stomacul nostru, snobit snopit, adrenalină lină, gargara americană, mojicia rusească, mârlănia românească, balta din ce în ce mai baltică, bălticica la Maricica mititica, nu-ţi voi reproşa neînmormântarea, dansezi african în cyber-terrorism. Frica de tehnologie şi de terorism, amândouă necunoscute. Dacă poţi omorî pe cineva cu computerul. Efectul de cascadă. Hearts and minds. România a ratificat convenţia aia. Vărsare de oranj post-sânge.

Rabdă un ceas, că-i trăi un an. Posteşte pentru duşmani. Din îngeri luminaţi s-au făcut draci întunecaţi.Bine că nu s-a născut, căci de se năştea în ceasul acesta era tâlhar. Râde om de om şi dracul de noi toţi. Tare ieşti, Ilie? Tare, c-aşi prinde lumea într-o mână ş-aşi învârti-o ca pe-o râşniţă. Cu toporul Domnului taie capul omului. Ce face Dumnezeu şi ce gândeşte în ceaul acesta? Stă la masă întinsă, cu făclii aprinse şi – mă veţi crede,  ce vă voi spune?Te vom crede. Dumnezeu vra ca să fiu eu, pe un ceas, în scaunul acesta împărat. Veţi face voia lui Dumnezeu? Voi face, a zis împăratul. S-a coborât din scaun şi s-a suit ciobanul. Santinea! – a strigat ciobanul la santinelă – ia-i capul dumisale. Santinela a scos sabia şi face hârşt... împăratului capul! Şi a rămas ciobanul împărat.

Communism and state terrorism. Terrorists of Romania. Spânzură-mi crucea de Malta. Duineze. Dezoxiriboilor. Îi ia la pulă pe americani. Ţări adăpostitoare de terorişti. Agresiune ca lumea. Gâfâie problemele să vă înveţe minte. Tratatele mari trecură, încă vioi mărunţei. Ce lecţii dau nefrăţânii, tătânii. Bivol la potou. M-apucă alergiile, Jiule. Sarazinul, samuraiul, rabinul. Şcoala armelor, o luptă pierdută şi de făloşi şi de faluşi, bal fără Cenuşăreasă. From bloodshed to orange revolutions. You drink cold water  (cold war with nostalgia?) if you reach the spring. Soldatul (teroristul) necunoscut. Bunul terorism. Vigilantes. Terorismul se transformă în mafie. Anglo-saxon, nu european, avocat nu istoric. Model demo-iraqian – o problemă cu tonicul neteutonic. Stat căzut preferat statului escroc. Care cu toţi banii, care cu tot creierul (brains-Halifax). Irlandezi-englezi, indieni-pakistanezi ( a liking for such solutions).

Mamă dragă, mor, mă prăpădesc, a venit la mine un tânăr şi aş pune rămăşag că-i fată; e aşa de frumoasă că nu pot să-mi iau ochii de la dânsa. Spune-mi cum aş putea face s-o cunosc ce e?Du-te mâine cu ea în vie, şi de va lua strugurii cei de pe jos, va fi femeie, de va lua de pe sus, bărbat.Ea a luat strugurii cei mai de sus. Să şadă pe iarbă şi de va fi iarba tologită sub ea, e fată. A îndreptat în sus iarba şi el n-a putut cunoaşte. Au mers în haznaua împărătească, când îi arăta zmeul vrun lucru frumos femeiesc, ea zicea: Acestea sunt fleacuri femeieşti, mie arată-mi pistoale, săbii... Altfel nu-i chip, zice mă-sa, decât s-o chemi la scaldat, şi-i vedea de va vrea. Toderiţa dintr-un bumb se desbumba şi în altul se îmbumba – a luat inelul şi a scris o hârtiuţă, cum că: Eu sunt Toderiţa, fată, ş-am venit ca să-ţi iau inelul – de-i vra, mă-i căuta.

We must abolish war or war will abolish us (Wilson). Îstoria îşi are suporterii ei. Încercaţi să arătaţi inteligenţi, e o simulare. Malcolm îmi anunţă conferinţa de mâine. Vienezii au părinţi, nu bunici, de vârsta mea. Blonda catolică din Tubingen. Nemţii nu se mai simt vinovaţi de război, nici învinşi. Nanotehnolgie, să-şi facă mai inteligent copilul. Ever smaller. Why the future doesn’t need us? Greu să interzici o armă nepornită şi s-o mai opreşti apoi.. Schimbi natura umană, faci trup mai bun, viaţă mai lungă. Golful nanoparticulelor de nu şi la CC. Nanişti. Nani-nani, omenire. Orice microrobot îşi poate căuta victima. Diversiunea patogenilor. Cancer indus. Nanism de întors dulama. Dacă lâna de aur se îmbolnăvi.

Care din voi va merge să-mi aducă inelul din degetul spânzuratului, eu pe aceea o voi lua. Fata s-a dus şi-a scos inelul din degetul mortului. Nu vra să se mai ducă după ficiorul boierului. Tâlhariul vine cu trăsura s-o ceară. A rugat-o tare  să vină pân’ la curţele lui. A doua zi ea pune caii la trăsură şi se duce. Mai deschide o uşă, acolo era pivniţa, plină de trupuri de oameni. Deodată numai ce aude împuşcând, chiuind, şuierând – veneau ei. Ea ce să facă de frică? S-a băgat între trupuri. Aude că intră ei şi toarnă zuruind la bani. Pe urmă aude cum în bucătărie mai taie carne din fată, ca să facă friptură. Ei, zice acela, ce carne-i asta, e numai macră, dar să fi venit stăpână-sa aveam mâncare bună; aceea-i grasă! Las’ că mâni iar am să mă duc s-o chem. Nu ştiu de ce n-a venit ea astăzi.

Răbdare elefantină, fără rut. Picătură scobeşte neplictisirea ucigaşului. Boring terrorism. Fata s-o fi săturat să dea informaţii criminalilor. Ţii şase, Tănase, la oase. Tu dai din gură, ruşii-ţi dau peste gură. Schimbare terorism. Crimă la mai multe mâini pe trăgaci. Cum să scap de cuvinte şi să ajung la cuvânt. Cum să ţin un discurs ca lumea? Pentru TaBuLa – până m-oi aşterne în costum plimbat din zăpezi în berne cu tsunami-n pat sub civilizaţii de prin alte spaţii peste cotutela pietrei Paganella nici că n-o dansase Isuse Hristoase Maica Domnului Fiul Omului firul norului ce din înviere tu căzuto falo Andalo te cere bando alandalo. Pe dodii. Kaironomie. Norvegia nu e în UE. Izolaţionişti dependenţi de americani.

Din apă iese un om şi-i spune: Dacă mi-i aduce tu mie o fată, să ştii că-ţi dau cinci milioane. Ficiorul de împărat ştia în acel oraş o văduvă bolnavă, cu trei fete. Se face doctor şi spune să vie fata cu dânsul , că-i va da doctorii. Când au fost afară din oraş i-a spus: Dacă vrai să mergi cu mine, bine; da de nu, te omor! Omorâtoriul îl cheamă iarăşi pe ficiorul împăratului la mal. El vine, căci iarăşi avea nevoie de bani. Du-te şi mai adă-mi o fată, a zis el: trebuie să ştii că până acuma am avut 99 de fete şi pentru că nici una n-a ascultat pe toate le-am tăiat, vreu să mai fac o încercare şi cu această a sutelea, şi dacă nu va asculta, atunci am să mă duc prin lume şi să tai toate femeile câte sunt, şi mici şi mari, şi copile şi bătrâne, să nu mai fie nici picior de femeie pe pământ. Ficiorul de împărat i-a adus fata.

Scala (violenţei) di Milano. Autumno  caldo. Nuclear Market Proletariat. Iulie-septembrie, violenţa în vacanţă. Violenţa nu are de a face cu rădăcinile violenţei, face Jarlo. Cauzalitate ioc. Ortogonalitate. Nu rădăcini sociale, politice, Alessandro. Staţi voi pe calul meu să nu-mi pleoştesc trenţele. Chiar o fi goală împărăteasa şi n-o ia la sănătoasa. Moira, că dacă au americanii treabă în România. Şi păţitul, vinovat de păţanie. Ce multe lucruri am putea face noi doi în Germania. Protestanţii leagă luna cu marea. Lutheranii lui Hitler au păţit-o. Nu şi ai lui Clinton. Din şcoală iese profa de engleză, stafioasă, gălbicioasă, nas de scoică, vulpită, ochi smaradii, piele de trandafir, mă conduce la etaj, intereseîndu-se de preşedintă, este, reticentă, trei cărţi, regallo, grazie, zic, grazie a Lei, zice.

Din pricina bătăliilor numai atâţia oameni vor rămânea, cât va cuprinde umbra unui stejar. Dimitrie Ivaşcu: În Bucovina, de la anexarea ei de cătră Austria, nu s-a luat la catane până la 24 februar 1830, şi când au început a se lua îi prindea cu arcanul, prin păduri, pe câmpuri, pe unde erau ascunşi. Alţii fugeau peste graniţă, iar unii se sluţeau, îşi tăiau degetele de la mâni, ca să nu poată trage cucoşul la puşcă.Mai demult, pe cei înrolaţi îi transportau în alte ţări, acum sunt lasaţi în loc. Înainte se luau la catane pe doi ani, acuma numai pe trei. În România, s-a pus în aplicaţie recrutarea la 1864, în modul următor: calaraşii făceau patru ani, infanteria cinci şi trupa de schimb şapte ani. Azi legea recrutărei e schimbată de la 1882, trupele permanente fac trei ani, iar cele cu schimbul cinci ani.

Se roagă pentru pace. Nu ştiu de ce să mai vin la Munchen, e drept că aş scrie, cartea şi ţara, tocmai, că aş fi ca Luther traducând biblia din latină, de-a tipărit-o Gutenmberg. A fost Luther cel mai mare german, nu, Goethe, nu, atunci am mers la el preside. Norvegul se hotărâse de două luni să vină, eu, asupra votărilor, a detensionare, de fugisem un an şi în India şi, din lac în puţ, mă înscrisesem pentru Algeria. Limba de a fi ucis. Umilitarizare. Mi-or fi convenit până în subconştientul nocturn audienţii, nu li se păruse nici o treabă că eram între noi. România e pierdută, după Rusia, gata, o ia Europa. Flusso della coscienza. Prima femeie condamnată la moarte în România, Elena Ceauşescu.  Paganella îmi galvanizează gala, o diagonală. L’uomo oggi vive nel rumore, non sa piu cos’e il silenzio. Ocol elipsoidal spre rotonda liniştii.

Da cât luaţi de lucru pe zi? Câte 50 de cruceri. Numai atâta! Veniţi la mine, că eu dau câte 100 lei pe lună. Îi cheamă după el, îi bagă într-o pivniţă – o lampă ardea sus – şi închide uşa după ei. Apoi merge la o ladă, o deschide şi scoate şerpe. Dezbracă-te, aşterne-ţi sumanul şi te culcă! Atunci a slobozit şeprele, care a mers drept la om şi l-a muşcat. Omul pe loc a murit şi a început a se umfla.L-a ridicat armanul pe om de jos, l-a legat cu picioarele de o grindă, anume făcută, iar capul îi spânzura deasupra unei căzi cu apă şi a început a-i curge din gură venin. Acum dezbracă-te şi tu. A venit şerpele şi l-a muşcat, şi a făcut şi cu el aşa. A venit rândul celui de-al treilea. S-a dezbrăcat şi s-a culcat. Dă drumul şarpelui – nu-l muşcă. Scoate alt şerpe flămând – nu-l muşcă nici acela. Deschide o ladă mai mică – a ieşit un şerpe roş, gros cât mâna şi a ţâşnit ca săgeata drept la om. Îl cearcă în toate părţile trupului, prin gură, pe sub limbă, pe la urechi, dar nu găseşte loc de muşcat; nu era bun de otravă. Ai noroc, scoală-te. I-a dat 100 de lei şi s-a dus.

Tragi de codiţe teroristele. Îşi vând armele mici, ouă clocite multidirecţionale. Să asculţi ruşi e cancer american. Vă ajutaţi de proaste închipuite. Mănâncă numai bombe. România scăpată din Balcanii măselelor muscale amuşinând resturi pe putină. Nanolinişte. Copiii rămăseseră pe securitate. Vă înnebunesc chiar scriind. Cum să tai aţa timpului de lemn. Se miros între ei câineşte. Nu m-aş mai scopi nici eu.. O să mai veniţi pe acolo de deştepţi. Mă ocup cu scrisul paralel. Autostudiu. Metafora undei. Ideologia entităţii. Prăjitură de ucideri perpelită pe plită. There is a growing ability to kill more people. Aranjamente entitare cu întrebătorii. Teroriştii sunt copii la ţâţa gargarisitorilor. Cadya, bombă pe civili. Te iubesc, defineşte iubirea, defineşte definiţia. Toţi ne înţelegem să vorbim substanţă. Milităria gogoşii.

În Toporăuţi este o fată cu coadă; ea dacă vrea să nu ploaie merge de trei ori pe hotar, când vede că vin nourii şi în satul lor nu plouă. Odată nişte oameni din Mihalcea au mers în pădure după lemne şi au văzut într-un copac o femeie îmbrăcată până la brâu în roş şi cu un steag roş în mână; ameninţa încoace şi încolo. Aceea era strigoaică, alunga ploaia. Au luat-o şi au dus-o la cănţălărie ş-au închis-o. Ea spunea că a trebuit să facă aşa, căci a fost luat bani. La o cărămidărie era un strigoi; îl ţinea anume ca să nu ploaie, să se poată usca cărămida, să fie tot vreme bună. Dară apoi, după ce a murit, nu putea lucra nimene pe locul lui, căci venea noaptea şi strica lucrul, adecă lucra şi el.Strigoaicele, vidmele, sunt puse fiecare pe pe lucrul ei; una pe  pâne, ia noaptea pe lună pânile de pe câmp; alta pentru mană, alta să oprească ploile, să facă ger.

Mişcarea culturală a suicidului natal, război producător de pace, cum i-aş scrie poezii Cadyei, să mă pună socru-său să le cânt. Sub stelele întunecimii, pe dolomiţii din Andalo. Ambasadorul nu poate veni. Fata te caută pe internet. Ochii la Paganella. De ce n-auzisei de Kircher? Poeţii scoşi pe marginea atomului, numai neutroni în căţelărie. Visele munţilor în lava nerăcită zăpadă. Teroristul face legea şi legea face teroristul. Mort, nu te mai uiţi în oglindă. Bombele şi speriaţii de bombe, cât s-au şi sinucis. Nu te mai uiţi în plumb de busuioc. Mari tâlhari nedreptăţesc tâlhari îmbrăcaţi marian. Pretinsa comă nanoteroristă de a te fi şi retras cu dansul, de-un guturai, dacă de tine era vorba, n-are chef nimeni să asculte pe nimeni, nici pe sine, poate plată, poate palmares, preţiozitate paranoia, ci tandră înhăitare de orchestră la toate armamentele toţi banii.

În Bucovina de sus, blăjinii se numesc Rohmani. Ei ţin lumea cu postul, ca să nu ne prăpădim. Dumnezeu pentru dânşii ne ţine. Trăiesc pe apă şi nu se cufundă. Când văd găoacele de la noi zic: Iată au fost amu Paştele lacomilor. Sunt cei mai buni oameni, sunt sfinţi. Le aduc păsările spice în cioc, dar ei nu le mănâncă, ci numai se uită şi sunt sătui. Se roagă la Dumnezeu, dar nu cer nimică. Pe trup au drept îmbrăcăminte unghie. Când vezi o fată sau o femeie frumoasă, se zice: Parcă e o rohmăncuţă. Când e lună, să nu zici: ce bine se vede! Căci blastămă Rohmanii. Ei zic: să ţi se vadă şi ţie aşa cum ni se vede nouă şi nouă aşa cum ţi se vede ţie! Căci lor numai de lună li se vede. Blajinii sunt adormiţii, morţii, ouăle să nu le scurgi de tot, că ei din aceea se înfruptă. Oamenii dacă mor nu sunt blăjini? Ei nu mai fac nici un rău!

Dumnezeu cu mila, dracul cu ştiinţa, lipitorii de etichete pe lipitori, infernalii rinoceri de ţâţă, o cohortă somnolentă, nici un rut ne al lor, în globala impotenţă de altruism numai al crimei. Mă potolii, crezui, de mii, şi taicii lor se devoalară în osul cancerului de creier. Trepanată jale în eleganţa smiorcăielii de frescă, viteză, să nu te usuci sub muci de political scientists, unul şi unul, cu dosar arondat şi nişte gene de clonă salivând cum să-şi facă baboiul mai inteligent, că foame. Copiez crima copiatorului. Mai viaţă în adâncul expugnabil, parcă sub pământ, fără ferestre, natură în zid şi paraventilaţie. Preghiamo, ascultă, Doamne, vorbuliţa mea. Cibo di vita eterna. Suflămu-ne nasul. Pe mine mă robişi, pe padre nici lepra, după Marcu.. Popa are credincioşi câţi audienţii de la conferinţa mea, de-aia, adăugându-mă, onore e gloria, libera di male.

Spre Sf. Gheorghe, strigoaicele se adună câte 12 la hotar şi au pe una mai bătrână care le învaţă, le porunceşte ce au să facă, şi acolo dau sama de ceea ce au lucrat şi se bat cu meliţele, fac exerciţiu ca soldaţii, ţin război, joacă, şi toate-s goale. Se bat la hotarul dintre două ţări, şi care pe care se biruieşte, acolo e anul mănos, iau ploaia şi la celelalte e secetă. Strigoii au două inimi. Se fac din al şaptelea copil, unde sunt de-a rândul şapte feciori sau şapte fete. Ei nu mănâncă nici ceapă, nici usturoi şi au coadă. Cât trăiesc, merg noaptea, pe lună nouă, la hotar; ies pe cahlă la miezul nopţei şi se duc calare pe cociorvă de se bat cu meliţele, în loc de săbii, iar din gură tot zic: Tai ni tai, tai ni tai, că altfel s-ar omorî. Trebuie să mă duc, i-a zis bunica strigoaică bunicului, să-mi fac treaba mea, că altfel te-aş rupe pe tine.

Forza, pe sanie, să vadă şi Rita, profesoara de psihiatrie, cum e cu sala goală, daraghiii pretini, tu povesteşti filmul, eu cartea mea, frica de orient, random murder of innocent people. Cât de criminală este ameninţarea cu moartea? Atacul deliberat contra civililor diferă de asasinatul politic. Război civil internaţionalizat. Temniţe de război sanctuare. Nati per leggere. Pianetta lettura. La indicizzazione. Psihiatrie de plâns, butucule, altoi pe statuie de raze, diavolul aceleiaşi sfinţenii ucigaşe. Mă visai cu Plata în trăsură. Ţi-or fi plătit cantarida din armată duşmanii. N-am mai auzi paşi de buhă în orbirea zăpezii. Fuziune fără fisiune. Teroristofilie. Lumină săracă orbirea, noapte vederea zăpezii. Genom sintetic. Greva spaniolă din 1918, cea mai mare epidemie din istorie. Bioetnologie. Ucigăşenii. Imaginează cel mai rău lucru care se poate întâmpla.

Odată, un om era strigoi, şi nu-i spusese femeiei lui. A mers la hotar. Acolo se adunau toţi. Aveau coase şi se apucau la bătut şi la jucat. Dar motanul lor era şi el strigoi, el cânta din scripcă acolo. Când să vie acasă, motanul a ajuns înainte. Omul pân-atuncea n-a ştiut că-i şi motanul său strigoi. Întră şi îl vede pe horn dormind. Femeia îl întreabă unde a fost. El ia şi-i spune toate; cum a petrecut şi la urmă zice: şi motanul nostru cânta la scripcă! Atunci motanul ţuşti... de pe horn şi-i scoate ochii... şi l-a omorât. La ce-a spus!... Mama Pădurei e jumatate femeie şi jumatate barbat. Când e ploaie, ea se suie pe movilă şi alungă nourii de ploaie. Ea stă în pădure şi plânge; dacă o întâlnesc oamenii, să nu-i zică altfel, dar: Doamnă mare, de ce plângi? Ea zice că n-are ce mânca. Atunci să-i dai o bucăţică de pâne. Dacă nu-i dai, e foamete.

În război, soldaţii vor mult să trăiască, fiind în stare, uneori, să moară pentru un camarad. Americană cea mai mare rată a sinuciderilor. Rusoaica bătea talanga, ai viitor, da, de şefă de orchestră. Argentinienii sunt italieni care vorbesc spaniolă şi se cred francezi, îi reaminteşte Argentini din Pisa lui Pisano din Argentina. N-a fost bombă la tsunami, că se anunţa. Shanti. Trece timpul, trec şi eu, Argentini Pisano mă întreabă dacă a fost oranj. Fazzoletti multiuso. Pâine bună războiul. Ce lene să consumi aceeaşi manipulare de mii de ani. Religiile termină imperiile. Paraliticul din Capernaum, taică-meu. Magarelli s-ar întoarce. Statera a murit tânăr. Nu poţi deveni norvegian dacă nu îţi place să schiezi. Find a proxy. Mafia nu lucrează decât cu mafioţii, nu cu teroriştii. Germania nu face cursuri de limbă pentru imigranţi.

Odată s-a întâlnit apa cu focul. Apa e femeie şi focul bărbat voinic. Cu cruce, cel întăi pe lume. S-a întâlnit apa cu un tăciune jumatate stâns. Bună ziua, cărbune stâns! Eu sunt cărnune stâns? a  zis focul. In ia-mă în mână! Cum l-a luat,  s-a fript şi l-a scapat jos. Face ea vânt cu păioara (aripile ce au zânele), ca să-l stângă; tăciunele mai tare se aprinde. O cheamă pe sora ei mai mare, Maria Magdalina, căci ele sunt trei surori, şi încep a se lupta cu focul, timp de trei zile. Focul le-a cuprins de jur-împrejur, că abia a rămas în mijlocul lui o fântâniţă, un mic izvor, toată apa sacase. Acum văd că tu eşti mai mare decât mine; fii dar tu ca barbat înaintea mea Gheorghe Roşu – l-a numit atunci apa – şi eu ca femeie voi fi în urma ta. Ba nu, a zis focul, şi tu eşti mare, tu să-mi fii mie de ajutor! Şi de la lupta ceea s-au împăcat.

Nine eleven controlat de la sol. Coloane intacte. Obstacol. Nero. In cielo non c’e birra per questa la beviamo qui. Oi mai avea ce-mi aminti şi nu mă pricep, admir neconvenţionalitatea rigidităţii. Hearts and Minds. Până cân leii să aibă istoricii lor, istoria va fi scrisă de vânători. Nord alb. (N)order. Nu-ţi trebuie mulţi bani pentru un act de terorism. Hawala. Ţări mici cu bani mari, Lichtenstein, Bahamas. Dacă-l văd îi spun, spune-i, nu-i mai spun.

Tare mă frige în spate, vine tata după noi. Fă-te tu un morar bătrân şi eu mă fac o moară, şi el când te-a întreba de n-ai văzut aşa doi ca noi, să spui că au trecut când moara asta se făcea. S-au făcut ei aşa. Vine împăratul. Moşule, n-ai văzut d-ta trecând un flecău ş-o fată pe aice? Ba i-am văzut, dar tocmai când se făcea moara asta. Se întoarce el; merge acasă şi-i spune femeiei. Aceia erau ei, zice ea. Mă duc eu după dânşii. Fata cu flăcăul fugeau cât puteau. Mă arde în piept, zice fata, vine mama. De-amu e rău, că pe dânsa n-avem s-o amăgim; dar eu m-oi face o apă şi tu te fă un răţoi, numai cât ia sama, să nu te uiţi la dânsa, că ea te-a strâga şi cum te-i uita, cum îţi ia vederile. S-au făcut ei aşa; ce folos, dacă el s-a uitat! Ea i-a luat vederile şi i le-a pus în basma şi s-a dus. Fata s-a făcut o albină ş-a mers de a muşcat-o pe mă-sa. Vezi ce-am făcut eu pentru tine, mi-am omorât mama.

Nu mai e cu americanii. Are cine. Mi-era urât de Rabatov, prea comunist, socrul Cadyei, tot aia. Ai vorbit mult despre banii puţini pentru cele mai mari terorisme, cum să-le tai izvorul, amicul meu Peter vorbea de limba kashmiri. Frutta. Nu mai e peşte. Şi eu ce visez la noapte? Indicatoare cu anunţuri de teatru în alte două oraşe, unde ne gândeam să ne ducem, Plata şi cu mine. De-o văzusem pe prima balerină a Romei şi plec mâine la Milano. A orbi ca Joyce şi Borges. Ruşii tot mai fac din comunism bici. Cleptomani atomici. I-ai luat locul, canibalule, acum cine te-o mânca pe tine, nene, vorba ta cu comuniştii. Alde Cudith şi Jarlo nu cumpăraseră clarificarea mea de caz. Poanta cu ţara încă liberă, cum să-şi ţină omul poliloghia, nu era pe prohibirea bietei Românii şi a impronunţabilului ei boss, dar conul Clyde cu 9/11  făcut în familie crispase.

Înecatul fără voie umblă numai cât până la anul pe locul acela, iar cel ce ş-a făcut moartea singur umblă întotdeauna, iese pe la miezul nopţii şi se scaldă, se arată sau ca gâscă ori raţă înotând, mai ales pe lună nouă. Sau se arată ca om şi strigă ajutor; boceşte, îşi caută păreche, să mai înece şi pe altul, şi cum s-ar apropia cineva îl trage de picioare şi-l îneacă. Mai mult celor slabi de fire se arată. O femeie trecând apa Siretului, în Ropcea, noaptea, a văzut o mulţime de femei cum întindeau pânzele pe mal, altele spalau cămeşi în apă; pe un om l-a văzut spălând caii. Aşa se arată care cum s-a înecat. Acolo era o plasă. Înecatul iesă până la şapte ani şi cheamă pe alţii să se scalde. Unde s-a înecat unul, trebuie să se înece mai mulţi.

Antonini vorbea de al treilea război la prezent. Se repatriază lumea. Învăţăm nenorocirea de la învingători. Clyde cu periculoşii maximi. Viaţa în Andalo ticăie dolomitic. Xenologia lui Jorgen şi rasa unică a mea. Sono tatno fiero da te. Mulţumesc celor cinci persoane, cu mine şase. Salutări din Noua Europă. La cină să se întindă Cadya cu americanii. Al lui Didi mă trăsese cu muierea de limbă. Scroafa de Cudith în comandă. Plecarea, fără nici un regret. Grevă pe tren. Cine l-a omorât pe Severin Berbec? Prima di essere troppo tardo. Fizica ştiinţelor politice, armamente, intelligence. Casca lui Jarlo spre Paganella. Spre Ierusalim, in grosser Freude, avec grand joie,  con grande gioia, full of joy.

Zice că o babă avusese o fată şi o îngropase cu piedica la picioare şi tot una o visa că e împiedicată şi nu poate merge: sărea numai ca un cal. Odată gândeşte ea: Doamne, când mi-ar da cineva în minte cum să fac, ca să-i iau piedica ceea! Şi peste noapte visează că vine fata ei şi-i spune: Mamă, d-ta dacă vrai să-mi ieai piedica de la picioare ia-ţi un cuţit ascuţit şi te ascunde, spre Paşti, în tinda bisericei, dar te ascunde aşa ca să nu te vadă nime, că atunci merg toţi morţii la biserică. Ei vor intra înainte şi eu voi rămânea în urmă şi d-ta să ieşi, să tai o dată cu cuţitul şi să fugi cât îi putea! Mă-sa a făcut aşa. A văzut cum au întrat toţi morţii câţi fusese  în satul lor. Da fata ei venea şi ea împiedicată, sărind în urmă, mă-sa îndată a ieşit, a dat  cu cuţitul o dată şi la fugă. Morţii au început a striga: miroasă a om! Dar n-au mai putut-o găsi, că nu mai era acolo. Acuma fata mergea bine, că i-a fost tăiat piedica.

Şcoala pe ducă, skibus, fizicieni de precizie teroristă. French din UK. Worldwide strategic stabilization. To learn to lead leaders. Europenii să înveţe to stand alongside. Zici europeni zici EU members. Nato is vital. Power alone doesn’t afford you victory. Cine de cine se apără. Political conditionality. Cu discrininarea pe buric. American frustration. Boala e să ţi se audă numele ţării oricum. Andalo deriva dal greco , e significa letteralmente ’studio del nome del loghi’. Castel Thun Val di Non. Se înceţoşază. Templu de ceaţă. Moira fusese Mary. Mioara. M-a renăscut pădurea de ziua lui Eminescu. Ponte Oglio. Cum să faci să nu mai fie imposibilă punerea României pe listă, măcar şi neagră. Mai bine pe un glob de gheaţă. Bergamo. Unsecure powers. Prescurtată în engleză cu trimiteri(-indice) la pagini româneşti. Document de puricat, găsit în Andalo, în pădure, ce se petrecuse, ce aterizare poze sparte. Raportul în engleză o să traicteze via carabinieri şi ruşi cadayci. Din cineva trăgându-ţi-se, mai şi ieşi la liman. Poate nu fac alt Pugwash.

Vă plac straiele mele, sunt frumoase? Tare frumoase, tare-mi plac. El se dezbrăca şi da totul de pe dânsul. Aşa a cumpărat , până la nouălea rând de straie; când s-a îmbrăcat cu acelea a şi murit. Îngerii i-au luat sufletul şi l-au dus pe ceea lume, iar înaintea lui porţile raiului s-au deschis şi în rai pregătise pentru dânsul nouă mese cu tot ce era mai bun şi mai frumos pe dânsele. Lăsaţi-mă să mă duc înapoi pe ceea lume, să spun ce bine mi-am câştigat eu aici; să facă şi prietenii mei aşa. L-au lăsat. Pe asta lume trupul lui încă nu-l îngropase era la prohod. Oamenii când l-au văzut pe mort că se scoală, toţi au fugit. Ce fugiţi, le-a zis el. Când aţi şti voi ce am eu pe ceea lume şi ce uşoară mi-a fost moartea, toţi aţi vrea îndată să muriţi. Eu am venit să vă spun ca să faceţi şi voi aşa ca mine, să aveţi ce am şi eu. Straiele cele dacă le-aşi fi purtat de atunci le-aşi fi ponosit; dar eu le-am dat, ca să le am acolo pe mai multă vreme, căci nu aici ci acolo e traiul şi viaţa de veci. Şi după ce a mântuit de spus a murit. Un prieten al lui a venit acasă, şi unde a găsit o ciubotă ruptă, un strai flenduros, şi ce-a găsit mai rău, a dat de pomană, să aibă pe ceea lume. Când s-a dus acolo, pe masă erau ciolane şi fărmături, iar haine, a avut toate lucrurile cele rupte care erau bune de azvârlit. Roagă-te să mă lase pe ceea lume pe trei zile, căci amu ştiu ce să fac, zice el prietenului său. L-au lăsat. (Aici urmează povestea omului ce ş-a copt un sac de colaci).

Îi dedei băseasca. Fac afumul. Pozai de ochii taiwei. Nu stau afară (de roman). Tsunami-Magarelli-România, o să verific. Fete şi băieţi pe drum lung. Mai veniţi. Ei, Toto, fa freddo. India era Eminescu, România e pământ. Nu mai merge romantic. Vezi Kalidasa şi iar abhijnana. Vă anunţ pe toţi că închei Andalo Tango. If you have a guess-word on it. Dacă nu ne-om fi făcut/făcând noi răul ăl mai mare, ăştilalţi luându-l de capital. Zhou în chin. Noica ştia genetic diminutivismul slav, ce trebuia să-l dea pe româneşte, fapt e, deprins o fi, o viaţă, tată. Atunci mexicanii?  As many lines as you feel. Figura argentină ar fi târzie şi cu 3000 memoratori, mă andaluzez pe cale. The book starts in Argentina and ends in Andalo. Qotations from reality. De la Linate la Malpensa îţi mănânci balamucul.

El minciună nu mi-a spune. Hai rămăşag, zice cucoana, pe berbecul cel cu patru coarne – ce avea boieriul – că eu am să-l fac să-ţi spuie minciuni. De nu l-oi face, să-ţi dau eu 100 de oi şi berbecul înapoi. Haide, zice boierul. Se îmbracă frumos cucoana, era vadană, şi merge în pădure la Ivan, şi-i spune că s-au fost luat cu dânsul patru puşcaşi, dar s-au pierdut de dânsa prin pădure, şi amu tare se teme, s-o primească acolo să mâie. El îi zice că n-are unde. Ea-i spune că tare se teme, s-o primească unde va avea, până ce s-a culcat lângă dânsul şi i-a cerut să-i deie berbecul cel cu patru coarne. Ciobanul i l-a dat, căci până atunci el nu ştia de femeie. Se duce ea. S-apucă el singur să se judece: pune pe un par în pădure sumanu şi pălăria, îl face pe par boier şi se duce de departe la dânsul: Bună ziua, cucoane! Ce veste, Ivane? Şi bună şi rea, cucoane; s-a prăpădit berbecul cel cu patru coarne. Nu-i nimică, Ivane, vom face haitaş, ş-oi hăitui şi coarnele i-om găsi. Se întoarce el. Nu-i bine, gândeşte. Cum vor găsi coarnele, dacă coarnele îs la berbec şi-l vor vedea la cucoană. Merge iar înapoi. Bună ziua, cucoane! Ce veste, Ivane? Şi bună şi rea, cucoane; am dat pe iubit berbecul cel cu patru coarne. Nu-i nimică, Ivane: 100 de oi şi berbecul înapoi, zice tot el. Amu-i mai bine, zice el, aşa am să-i zic. Merge a doua zi la boier şi-i spune. Nu-i nimica, Ivane, zice boierul, 100 de oi şi berbecul înapoi! Bine că mi-ai spus drept şi nu mi-ai spus minciună, tot noi avem să avem câştig. Şi a rămas cucoana fără nimic, ba încă mai rău.

Risipire de concentrare, armată la Milano. Ţi-oi face cu mâna, aşa ne-am hipnotiza. Matei evanghelistul. Bătrânii noştri, copiii voştri. Fără drept, doar stâng. Snobirea snopirii, snopirea snobirii. Antropomunţi. Halde vâscoase, caustice. Pom-pomeni, pomini, poministologi. Terorismul superputerii. Cum era bradul albastru şi s-a înverzit. Dacă merge memoria ailaltă, bordel mă cheamă. Carabinieri a cavallo. Teatro degli Arcimboldo. Frigul domului cu mine şi duhul tău. Salita per piedi. Pot să mă zidesc aici o mie de ani şi o mie de Ane. Pierdui bradul găsii omul să se înstâlpească pomul. L’onore di Roma.Grenouille. La montagna incantata. Dieci piccoli indiani. Re del Paramo. Meglio morto. La nona Anka. Era squisita. La forza di amore ne poate schimba viaţa. Scala e o vechitură, domul e o prospătură, muzicătură, credinţătură. Italia a făcut domuri şi domurile fac Italia. Or fi chelioşii mai credincioşi ca păroşii, şchipoii ca neologii neologişti. Măcinat de orgă orgasm divin. Terrorista e chi annelena il pianeta.

Unde te duci tu, măi Gheorghe? Da tu de unde ştii cum mă cheamă? Eu să nu ştiu, doară unde şed, nu în crâşmă? Mie aşa mi-i de drag , când beai tu şi faci pozne, eu atunci aşa râd! Şi unde şezi tu , că eu niciodată nu te-am văzut, şi cum te cheamă? Pe mine mă cheamă Şimcu şi şed lângă lampă. Când vezi lumina lampei mişcându-se neliniştită în sus şi în jos, atuncea eu râd. Tu ai prăpădit averea bând, eu îţi mai dau o traistă de galbeni, du-te înapoi şi mai bea şi fă la nebunii, că tare îmi place ca să râd! Omul a luat banii şi s-a pus iar pe beut; dar nebunii nu mai făcea; se uita la lampă şi lampa ardea liniştită. Când i s-au sfârşit paralele, jidanul n-a mai vrut să-i mai deie de beut pe datorie. Într-o zi vine la crâşmă şi strigă să-i aducă rachiu; jidanul îi spune răstit că nu-i va da. Omul apucă o lopată şi vrea să-i dea jidanului în cap, dar în acelaşi minut ş-a aruncat ochii la lampă şi vede para mişcându-se tare. Atunci el cu lopata face trosc!  şi a sfărâmat lampa.

Mangi sushi tutti giorni. Che tipo. Cauza încă ţară. Sfârşit de patrulă, nici o zi, nici o ceaţă. De m-ar îngropa orga tuturor oceanelor. N-am crimă, criminali destui. Psihoză în paşi, ba puritate gânditoare – lumea, pretext de morbiditate mistică, pe tăiate capul – da, o reîncercare cu propriile subiecte (alea halucinaţiile cu bătăuşi, lilieci, porumbei, de-am mai încercat şi m-am abătut) cu ce-avem la psihiatrul din lopată, cu nemărturisibilităţile, aşa, da, totul e scris, mai turnăm la ohrana, sfânta inchiziţie să ne pardoneze. Argentini Pisano spune bancuri şi brevetează nuclearele. Doar cu Niculiţă şi toate miturile mă pot aronda atractivităţii, că fur, şi ea le auzise, îi dedic, trimit parcă minori, a băutură. Trenuri în grevă, ţigăncile s-or reprofila. Epic, orizontale în târâşul ondulatoriu. Tibetani suntem. Fostele mele romane la vedere. Abstinenţă în astm, frig înnegurării, mă lasă lesa. Să scriem frumos.

O femeie a fost moartă trei zile şi a văzut cum e în iad. Stau trei rânduri de morţi în şir, ca catanele, două rânduri nu vorbesc, da cei al treilea vorbesc. Aproape de dânşii este un stâlp de fier cu o curbă, pe care dacă o învârteşti sar scântei şi atunci cei ce nu vorbesc aşa ţipă! Cei ce fură bostanul îl cară ca un glonte de fer greu pe un munte ascuţit ca o piramidă şi când îl pun în vârv trebuie să cadă iar jos, şi apoi omul iar îl rădică, şi aşa pân-în veci. Cel ce spune minciuni stă cu faţa în sus şi un şerpe de pe o răchită îi tot picură venin în gură. Cel ce opreşte apa din fântână, se fac lanţuri din intestinele lui. Iar la uşi a văzut ca zăvor un picior de om, din pricină că a lovit cu piciorul dobitoacele; e tare păcat a lovi dobitocul cu piciorul. Şi a mai văzut multe altele, dar n-avea voie să spuie.

ACTUL IV

PARVATI

(Kumarasambhava de Kalidasa, apud M. R. Kale) Uma – U ma (O, nu) - , una cu Parvati, fiica muntelui Himalaia, în floare, cu sâni grei şi coapse elefantine, are voce melodioasă, frumuseţe nepământeană. Narada o (pre)vede mireasă lui Shiva. Cu încă două fecioare, se face preoteasă pustnicului. În ceruri, zeii îl slăvesc pe Brahma, trimorf, nenăscut născător, logos vedic început cu Om, îl ascultă numindu-le posomorârea pe rând, iar Vorbzeu-Vachaspati, desemnat de Indra, numără relele demonului Taraka, arestator de plăcere al soarelui, lunii, vântului, anotimpurilor, râurilor, riturilor şi virtuţilor: o, Atotputernice, dă fiinţă celui ce va distruge demonul. Dorinţa vă va fi împlinită, nu acum, nu de mine, ce l-am nutrit a nu muri aici şi-n altă parte are a fi distrus. Căutaţi a abate mintea lui Shiva de la pustnicie la nuntă cu Uma şi fiul lor, în fruntea voastră va libera fecioarele captive ale cerului.

(Orfeu – Monteverdi/Gluck) Nunta (cor, arie), Euridice moartă. ’Daţi-mi  iubita înapoi’. Refuzul-fără-îmbrăţişare (arie, duet). Amor (soprană) o învie pe Euridice, sau Apollo îşi înalţă fiul, Orfeu, în Olimp, la iubita lui. (Zbor de noapte – Dallapiccola) Fabien doborât de uragan  în mijlocul oceanului, directorul companiei de aviaţie aeriană îi răspunde soţiei aceluia că primul scop al vieţii este exercitarea voinţei saint-exupery-ene de acţiune şi nu dragostea etc. (Dido şi Aeneas – Purcell) Lui Aeneas i-ar fi mai uşor să moară decât să o părăsească pe Dido (‚Aminteşte-ţi de mine, dar uită soarta mea!’). (Lohengrin – Wagner) Elsa rostind întrebarea fatală: ‚Cine este soţul şi de unde vine?’. (Turandot – Puccini) ‚Enigmele sunt trei, moartea/viaţa este una’. Speranţa născând nopţile şi murind dimineaţa, sângele fierbinte şi gheaţă, Turandot, gheaţă pătimaşă.

Nedoritul de cel cu o mie de ochi - Indra/Akhandala - îşi caută cărarea salvării în frica de renaştere. Pe el îl întreabă Kama cui să insufle patima, val între maluri, ce castă sub jurământ să-te încolăcească, a-l doborâ pe însuşi Shiva din nevoinţă. Prietene, trăznetul mi-e neputincios contra celui sorbit în Brahman, numai tu, cu săgeată, cearcă să îndrăgeşti pe Shiva cu fiica Himalaiei, numai ea a-i purta sămânţa cum Brahma rostit-a.. Zânele-mi şoptesc de fata Muntelui aşteptându-l pe cel Etern, din asceză, acolo sus, în Himalaia, împreună, el în asceză. Kama porni în tărâm himalaic, spre Shiva, cu primăvara – Madhu - şi a lui soaţă Rathi. Săgeţi înflorite scriseră cu albine numele lui Kama, transpirară frumuseţi, cutremurară asceţi, înfiorară perechi. Al albinei bău miere cu ea din unic potir înflorit.

(Wagner către Liszt, apud Ioana Ştefănescu/Guy de Pourtales) Totuşi Moartea lui Siegfried mă ţinea în loc pentru moment. Mi-am dat seama că trebuia să pregătesc apariţia lui printr-o altă dramă şi aşa m-am angrenat într-un plan, pe care-l îndrăgisem de multă vreme: acela de a face din tânărul Siegfried subiectul unui poem separat, acest ’tânăr Siegfried’nefiind nici el decât realizarea unui fragment... Astfel am ajuns la concluzia că trebuie să redau mitul întreg, purtând semnificaţia cea mai profundă, mai cuprinzătoare şi într-o maximă claritate artistică, pentru a putea fi deplin înţeles. Planul meu se extindea pe trei drame: 1 – Valkyria; 2. Tânărul Siegfried (devenit mai târziu Siegfried); 3 – Moartea lui Siegfried (mai târziu Amurgul zeilor). Pentru a-i întregi înţelesul trebuia ca aceste trei drame să fie precedate de un amplu prolog: Răpirea aurului Rhinului (mai târziu Aurul Rhinului)...

Al antelopei negre o împunse blând şi ea închise ochii. A elefantului şi-l adăpă din gura ei şi cu polen de lotuşi. Copacii  muguri soţiilor liane, sân de floare. Shiva şi auzind corul zânelor cereşti, tot adânc medita. Atunci bos-ul Nandi le făcu semn de astâmpăr cu toiagul de aur, pădurea parcă se pictă, nemişcate ramuri, roiuri de albine mute, păsări nemaiciripind, fiare nemairăgind. Ferindu-i privirea, Kama intră în pustia lui Shiva împrejmuită de arbori nameru – şedea pe un altar de lemn de devadaru, coperit cu o piele de tigru. Drept, în virasana, umerii abătuţi, lotusul palmelor înflorit pe coapsele încrucişate. Pletele în aer, cu şarpe. Pupile imobile, gene groase în jos. Nerespirând, nor neudând, jar nevântuit. Capu-i răsare raze. A ajuns eternul. Amorul Smara uitându-se la cel cu trei ochi nu mai văzu că-i lunecase din mâna tremurândă arcul cu săgeata.

Sub ochii unui gaucho, Faust ar bea otrava, fetele cântă de primăvară, dracu’, pactu’, băutura tinereţii în locul sinuciderii senile. Beau toţi, nu şi fratele Valentin, pentru frumuseţea Margaretei. Sabie frântă în aer, săbii cruci alungând satană. Valsul Margaretei. Aria lui Faust îndrăgostit, apoi aria bijuteriilor tot în ritm de vals. Întors din război, Valentin ucis de Mefisto. Strigoi şi vrăjitoare dansează Noaptea Valpurgiei. Cu minţile pierdute, Margareta ispăşeşte în temniţă uciderea copilului ei. Wagner-Verdi fără Faust. Deşert în flăcări, Mireille murind şi ea. Rossini-Massenet: Cenuşăreasa. Donizetti-Wagner: Cristofor Columb. Donizetti-Massenet: Don Quijote. Rolul mutei din Portici a fost interpretat pentru prima oară de o actriţă, nu de o cântăreaţă.

Păli atunci la vederea frumuseţii fiicei Muntelui, între surate silvane, în flori de primăvară decolorând rubine, aur, perle, liană însorit înveşmântată, cu sâni de floare grea, petale pe coapsă, al doilea arc, cu lotus alungând albina a-i sorbi respiraţia de pe buze. Mădulare fără cusur, însăşi soaţa lui Rati s-ar fi ruşinat. Uma s-a apropiat de altarul lui Shiva, domnul ei vrut, ce tocmai prinzând în sine lumina eternă numită paramatman ieşea din contemplaţie, rerespirând, înlesnind virasana. Nandi, cu plecăciune, crăiniceşte sosirea fiicei Muntelui stăpân din dorul de a-l sluji şi, la un semn din sprânceană, o lasă să intre la el. Uma plecându-şi capul, pică o frunză şi flori luciră printre slăbitele-i cosiţe negre. Adevăr grăitu-i-a Shiva, ia-ţi bărbat ce nu va umbla cu altă femeie. Kama, fluture în foc, tot ciupea coarda arcului, cu ochii la Shiva, în faţă cu Uma.

(Moartea – Pamfile) Odată, - de atunci a trecut timp cam mult,- mergea pe o potecă un uriaş. Fără veste îi ieşi înainte un necunoscut strigându-i: Stăi pe loc! Un pas să nu mai faci! Cum, - zise uriaşul, - un pitic ca tine cutează să mă oprească în drum? Cine eşti tu de te încumeţi a vorbi cu atâta îndrăzneală? Eu sunt Moartea, - răspunse necunoscutul. Mie, nimeni nu mi se împotriveşte; chiar şi tu trebuie să te supui! Uriaşul, nici una, nici două, luă la trântealî Moartea, şi fiindcă ea se tot opintea să scape din mâinile lui, îi dete odată un pumn atât de zdravăn, că o lăsă lungită lângă un gard. După câtăva vreme, venindu-şi puţin în fire, începu a se văicăra amarnic. Ce-o să mă fac eu acuma? – se jelea moartea. Oamenii n-o să mai moară şi pământul n-o să mai încapă. Vai de zilele mele.

Atunci Parvati îi dăruie lui Shiva, răpit în asceză, un şirag de seminţe de lotus crescut în Mandakini şi uscate de razele soarelui, cu mâna ei trandafirie. Cel cu trei ochi, din iubire pentru credincioşii săi, fu gata să ia şiragul şi tocmai atunci zeul cu arc înflorat potrivi săgeata pe nume sammohana prinzătoarea. Shiva, clătinat, mare la lună crescătoare, puse ochii pe faţa Umei, buză de bimba. Şi fata Muntelui înflorea, cu faţa jumătate răpită, cu ochii clipă, mai drăgăstoşi.. Atunci Shiva, ţinându-şi simţurile şi vrând să afle cauza tulburării inimii sale, privi împrejur. Văzu pe născutul cu mintea, Amor, pumn la colţul ochiului drept,umeri încovoiaţi înainte şi piciorul stâng  strâns, gata să lovească din frumosul cerc al arcului său. Dintr-odată, un foc pustiitor ţâşni din cel de-al treilea ochi al său, a cărui mânie se iscase la tulburarea nevoinţelor, şi pe a cărei faţă sprâncenele erau năprasnice la vedere. Strigătele zeilor din cer, ţine-ţi furia, ţine-ţi furia, Doamne, ci focul născut din ochiul lui Shiva lăsă din Madana numai cenuşa.

Tot jelindu-se aşa, iacă trece pe acolo un flăcău cu flori la pălărie, trăgând din frunză o doină , de îngheţau apele. Văzându-l pe necunoscut zăcând mai mult mort, se apropiă de el, îl ridică în picioare, îi dete să bea puţină apă din vâlceaua din apropiere şi nu se mişcă de lângă dânsul, până ce nu-şi veni în puteri. Dar tu ştii pe cine ai ajutat? – întrebă deodată necunoscutul. Ştii tu pe cine ai pus pe picioare? Ba, - răspunse flăcăul; datina noastră e să facem bine la oricine, fără a-l întreba de neam sau de credinţă. Nu te cunosc şi, de aceea, nici nu vreau să te cunosc. Eu sunt Moartea, - zise necunoscutul. Eu nu cruţ pe nimeni, şi nici cu tine nu pot să fac altfel. Cu toate acestea, ca să vezi că şi eu pot să fiu recunoscătoare, îţi făgăduiesc că nu te voi lua fără veste, ci-ţi voi trimite mai întâi pe vestitorii mei, ca să-ţi spună să te pregăteşti pentru călătoria cea lungă.

Rati nu şi-a dat seama de moartea soţului ei. Disturgându-şi fulgerător piedica nevoinţelor, ca trăznetul lui Indra un copac, marele ascet, Stăpânul fiinţelor, împreună cu  ai lui, dispăru din privire spre a fi departe de femei.. Fiica Muntelui, ştiind că dorinţa exaltată a tatălui ei, ca şi a propriului drag trup, s-a arătat a fi în van, şi prearuşinată, cum se petrecuse de faţă cu cele două surate ale ei, cumva s-a dus spre casă. Muntele a luat-o în braţe, închizându-i ochii de frica furiei lui Shiva, şi mergând pe calea lui ca un elefant cu un lotus în trompă. Atunci soţia lui Kama a fost trezită din transă de Soartă, a se învăţa cu văduvia. Se uita în neştire. O, stăpân al vieţii mele, eşti în viaţă? Văzu doar un om de cenuşă, din focul furiei lui Shiva. Jelea despletită, încenuşată. Trupul tău, amoruri, dus-iubire-mi, lotus sub val dezdiguit, mie-ţie pe plac, nu arunci o privire spre Rati a ta bocindu-te?

Foarte bine , - răspunse tânărul; e un câştig şi acesta. Cel puţin până atunci, să nu-ţi mai port de grijă! Şi puindu-şi pălăria pe-o ureche, plecă în drumu-i, cântând. Fiindcă avea avere şi era tânăr, o ducea numai în chefuri şi petreceri, nepurtând grija de ziua de mâni. Dar tinereaţea şi sănătatea ţin numai până la un timp. Durerile şi beteşugurile nu întârziară să vie. Totuşi el zicea: Nu voi muri, căci Moartea mi-a făgăduit să-mi trimită pe vestitorii săi care încă n-au sosit! După ce se întremă, în loc să judece mai sănătos la viitor, în loc să-şi cruţe sufletul de păcate, se apucă să facă tot ceea ce făcuse: chef la toartă şi veselie! Cum toate au un sfârşit, într-una din zile, pe când era la o petrecere cu mai mulţi prieteni, tânărul de odinioară se pomeni că-l bate cineva pe spate, şi nu mică îi fu mirarea când văzu Moartea.

Cum te legam în cingătoare de mă porecleai, cum mă băteai cu lotuşi picurându-ţi polen în ochi. Ce-n inima-ţi, de eşti fără trup, iar Rati neatinsă? Te-oi urma pe calea spre lumea cealaltă, dar aceasta e înşelată de soartă, doar în tine stă fericirea fiinţelor întrupate. Cine altul, iubite, o mai purta iubitele prin trăznet de nor şi întuneric la iubiţii lor? O, fără trup, tu, lună, prietenul tău-trup acum poveste, arată-i faţa întunecată. Roiul de albine, strună arcului tău, zumzet de mila-mi. Răsari iar, chip de graţie, pune cucul dulce a revesti iubirea. N-am pace, o, Amor, mai tremurând cu capul plecat vechi, ascunse mângâieri dintre noi. Meşter amorului, port florile-ţi, iar tu nevăzut. Vino să-mi termini culoarea piciorului. O să-ţi vin pe genunchi în cer, lăcustă pe rug. O, vrutule, c-aş fi rămas reproşându-mi-se. Cum să te împodobesc, plecatule în altă lume, din trup, din viaţă?

În cetatea Sodostal, aproape de apa Istrului, în vremele închinătorilor de idoli se afla un idol anume Cronu, adică Dumnezăul morţilor, care acela era un elen mortu, între care încuibându-se Diavolul de multă vreme, îl ţine neputred, făcând şi multe năluciri. Aceluia dar îi jărvue acei oameni rătăciţi întru acest fel, adecă de băte trupurile sale până la sânge şi chiuie şi striga şi toată alta fărădelegi făce, şi cu sângele ce-şi varsă închipuie cum că cu sânge este Cron Dumnezăul lor, pentru că să arată a fi rumân la faţă, iar fărădelege ce o face zice că o vedi Cron, căci ţine ochii închişi, nu aude strigările căci este mort. Asemene rătăcire videm şi acum la unii creştini, că precum acee să strânge la acel mort de se băte şi chiuie, şi toată altă fărădelege face, aşa şi acum creştinii fac pe la morţii lor, strângându-se clacă de nebuni, de-şi bat spetele cu lopăţi şi chiuiesc şi joacă, şi fac altele multe ghiduşii, care nici a să mai scrie sau a să pomeni nu să cuvine.

Unde ţi-e prietenul Madhu, încântarea inimii tale, înfloritorul de arc? O, vai şi el să fi fost trimis la drum de Shiva? Cu inima sfâşiată de strigătele ei de jale, săgeţi înveninate, Madhu  se arătă dinaintea atotîndureratei Rati, a o alina. Zărindu-l, ea plânse amar şi-şi izbi pieptul să-l spargă, spunând, Uite, o, Vasanta, ce a rămas din prietenul tău. Cenuşa asta, pestriţă porumbiţă, fir cu fir o suflă vântul. Acum revelează-ni-te, o, Amor. Acestui Vasanta îi e dor să te vadă. Iubirea bărbaţilor o slăbi către femei, nu pentru un prieten. Prin ăst fârtat al tău, lumea toată, zei şi demoni, a arcului tău împărăţie, coardă tulpina lutusului, florile săgeţi. Dus ţi-e prietenul, nu se întoarce, lampă suflată de vânt. Cum eu aş fi mucul învelit în mizer fum. Lăsându-mă, pe Kama ucigând, soarta a făcut doar jumătate măcelul, când falnicul arbor e frânt de un elefant, liana lui se prăvăleşte.

Deci de toţi se poate cunoaşte că nu este lucru cuvios adică la vreme de plâns, să se facă râsuri şi hohote, şi la vreme când toţi aceia ce să vor fi strâns ca să să roage lui Dumnezău şi să plângă, ei atunce să gioace şi să chiuiască, şi atunce când ar trebui acel suflet a să uşura de păcate prin milostenie şi prin rugi, el atunce mai vârtos să să însărcineze cu celelalte necuvioasă fapte ce s-au zis. Cu cuviinţă este la mort, adunăndu-să rudeniile şi alţii, să facă plăngere cuvioasă, nu atăta pentru că au murit, cât pentru iertarea păcatelor, şi ca să i să aşeze sufletul lui unde drepţii să odihnesc. Iar la priveghere acelui mort să cetească preoţi, să fie şi mireni privighind, cu cuviinţă vorbile cele de folos sufletului, iar nu vorbe deşerte, lumeşti au giocuri şi alte ghiduşii. Ce aceste toate de acum să lipsească.

Astfel, datoria asta către un prieten  împlineşte-o, rogu-te, trimite-mă, de sunt sfârşită, soţului meu, punându-mă pe rug. Lumina lunii trece cu luna şi fulgerul se stinge cu norii. Femeia are de mers pe calea pe care a plecat bărbatul, şi lucrurile fără fiinţă o fac. Ungându-mi ţâţele cu cenuşa trupului iubitului meu, îmi voi da trupul focului ca pe un pat de frunze tinere. O, blândule, ne-ai ajutat ades să ne facem pat de flori, acum ridică-mi iute un rug, pentru asta îmi împreun mâinile în rugă. Apoi, prin fluturări ca ale vânturilor de miazăzi, iuţeşte focul pus mie, să ardă la repezeală: îţi e, în adevăr, ştiut că Amor fără mine nu poate o clipă trăi. După ce ai făcut-o, dăruie-ne o mână de apă la amândoi; prietenul tău, împreună cu mine, vom bea-o neîmpărţită în lumea venitoare.

Trăia Haralambe la casa lui, cu părinţii, nevasta şi copiii săi, tare mulţumit pentru toate, când iaca se pomeneşte cu Ciuma pe lume. Oamenii începură să moară cu droaia şi aşa, în puţină vreme, se văzu singur, singurel. Pe toţi i-am putut scăpa de la moarte, - îşi zise Haralambe, - şi numai pe ai mei, nu. La ce să mai trăiesc! Şi aşa, îşi făcu socoteala să se ucidă singur, dar tocmai când voia să-şi îndeplinească gândul lui, i se arătă Dumnezeu înainte şi-i zise: Haralambe, hai cu mine! Şi l-a luat în cer. Acolo l-a întrebat: peste ce să-l pună mai mare? Iar Sf. Haralambe i-a răspuns: să-i deie Ciumile pe samă. După voia ta fie! – a întărit Dumnezeu. De atunci Sf. Haralambe veşnic ţine Ciumile de păr, ca să nu-şi mai facă de cap cum şi-au făcut cu ai lui. Câteodată le scapă, şi atunci Ciumile se răpăd în lume ca lupii între oi. Deosebirea este numai că lupul omoară cât omoară şi se duce, în vreme ce Ciuma ia de-a rândul, şi pe bun şi pe rău, până bagă Sf. Haralambe de samă, şi o strânge din nou din lume, înhăţând-o de păr.

O, Vasanta, la privegiul lui Kama, dă un fir de floare de mango, frunze tremurătoare, drag prietenului tău. O vorbă, în cer spusă, o alină pe Rati, astfel pregătită să-şi lase viaţa, precum primii stropi peştele din balta seacă: O, tu, soaţa zeului cu armă floare, soţul nu-ţi va mai fi mult de neatins, ascultă cum veni lăcustă în para din ochiul lui Shiva. Prajapati pofti la fie sa , aprins de Kama; curmându-şi pornirea, îl blestemă pe Kama ce astfel roada şi-o culese. Când Shiva, cu ochi buni văzându-i nevoinţele, pe Parvati o va duce la altar, iar binecuvântat, chipul lui Amor va reîntruchipa. Astfel grăit-a Brahma, întru Dharma, slăbind blestemul lui Amor: nevoire şi norii dau şi fulger şi apă. Astfel, femeie dulce, păstrează-ţi corpul, cu soţul iar a se uni: la vremea ploilor iar curge râul băut de soare. Astfel o nevăzută fiinţă întoarse pe Rati din gândul morţii, iar Primăvara Vasanta o alină cu vorbă bună. Atunci soţia lui Amor aştepta sfârşitul nenorocirii ca luna împălezită de zi aşteptând noaptea.

Pune ureche pe pragul casii şi ascultă glasul Ursitoarelor, dar să ştii atâta: cine ascultă ursirea, moare de moarte năpraznică. C-apoi ia să vezi! – suspină dascălul; pentru mine tot una-i, - o rogojină veche pe care nici câinii n-ar roade-o. Ce să mai trăiesc! Sapa şi lopata, şi-o mână de ţărână în ochi! Feciorul să-mi trăiască şi să mă urmeze în lume, că eu mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul, şi, de-acuma, aleluia! Şi mai mult pe gânduri nu stătu. A pus urechea pe prag şi a ascultat, şi-a auzit cum grăia prima din Ursitoare: Petrea, feciorul dascălului, nu se va naşte până când tată-său nu i-a făgădui de nevastă pe Zâna făr-de tată. La urma urmii, pruncul o să se facă Sfânt. Grăi apoi a doua ursitoare: Cartea vieţii lui stă deschisă pe o masă, în chilia de piatră de la Izvorul Iordanului. Iar a treia Ursitoare, care întotdeauna rosteşte aceleaşi cuvinte, sfârşi: Cine ne-a ascultat întru furiş, de mâna pruncului să moară.

Parvati, speriată cum Shiva arse pe Amor de faţă cu ea, îşi blestemă frumuseţea, răsplată de noroc iubitului. Vru să-i rodească frumuseţea prin nevoinţe, intră în samadhi, potrivă iubirii şi soţului. Muma sa, Mena, grăi: floarea de shirisha poate ţine o albină, nu o pasăre. Tatăl o lăsă pe un vârf plin de păuni. S-a înveşmântat în scoarţă şi iarbă, de-ar fi durut-o înainte  şi o floare picurându-i din plete. Puii de căprioară îi mâncau din palmă, ochi în ochi, înţelepţi veniră s-o vadă în rugăciuni, dumbrava se făcu sfântă, cu poame pentru oaspeţi şi focuri rituale în colibe noi din frunză. A intrat în şi mai grea ispăşire, arsă de soare şi focuri sacrale, hrănită de lună. Picătură pe geană, pe buză. Noaptea, în pat de piatră sub fulgere. Vîntul viscolea zăpada despărţind perechea de păsări chemându-se. Mânca frunză, ispăşind tapas ca aspri anahoreţi.

Un om odată umbla în negustorie şi a rămas peste noapte să mâie la o casă. Înlăuntru nu l-au primit, căci se trudea femeia de copil. El s-a culcat afară pe prispă. La o vreme de noapte, aude că vine în casă îngerul, şi zice: La casa asta s-a născut o fată şi ea are să fie partea omului ce doarme aici! Omului i-a fost ciudă: Cum, eu să nu mă însor până n-a creşte ţânca asta? Lasă, că-i fac eu! După ce s-a uşurat femeia, oamenii l-au chemat în casă. El, peste noapte, s-a sculat, a luat copila şi s-a dus afară şi a înfipt-o în par. Lasă, zice el, că nu te-oi mai lua eu pe tine! Şi a fugit. Părinţii, auzind copilul plângând, s-au trezit din somn, şi, mergând afară, îl văd înfipt în gard. Au scos copilul din par; parul îi intrase în piele pe-alăturea de coastă şi nu i-a făcut nimic, rana s-a tămăduit de grabă şi, cu vremea, fata a crescut fată mare. Omul acela, tot umblând cu negustoria lui, nu s-a mai însurat. Unde mergea, tot nu-i plăcea, până când trece el iar odată prin satul acela, şi vede o fată, şi-i place. Merge la părinţi şi o cere. Părinţii, săraci lipiţi pământului, văzându-l pe el că-i bogat, au dat-o.

În pădurea ispăşirii ei, se ivi un ascet în piele de antelopă, cu toiag şi voce plină: Lemnul de jertfă şi iarba kuşa pentru sfintele rituri sunt de găsit pe aici? Apa ţi-e bună pentru baie?De tine udate înfrunziră lianele purpurii ca buza ta nemaidată cu alaktaka? Ţi-e mintea la puii de căprioară cu ochii ca ai tăi? O, Doamnă din Munte născută, frumuseţea nu duce în păcat dacă pe tine şi asceţii te imită. Ai ales Dharma, fără gând la Artha şi Kama. Prieteni după şase vorbe, ori şase paşi, te întreb, născută în familia lui Brahma, în frumuseţe şi belşug, trup fraged, ce altceva ţi-o răsplăti ispăşirea? Ţi-ai lăsat podoabele tinereţii şi ai îmbrăcat scoarţa bătrânilor. În van ai căuta cerul, doar tărâmurile tatălui tău sunt ţara zeilor. De vrei să afli soţ, opreşte-ţi nevoirea, o nestemată e căutată, nu ea caută.

A fost odată un împărat mare şi tare, care avea trei fete de masă. Ele se numeau Catrina, Zalina şi Marina, şi erau fetele lui Alexandru Machedon. Aceste fete erau ţigănci, şi erau atât de lacome, încât, dacă punea împăratul ceva de-o parte, nu se putea până ce nu dădeau ele ocol, să vadă ce-i, şi nu gustau. Odată, ele tot căutând, au dat de o sticlă de apă vie, şi cum au băut, îndată au zburat. Ele, de atunci, mereu zboară încoace şi încolo, ca să găsească calul lui Alexandru Machedon, şi nu l-au găsit nici până astăzi, că e ascuns în coadele mărilor. Dar Ducipal n-are să iasă din coadele mărilor până la vremea de apoi, când îl vor găsi cele trei fete ce se vor duce cu el la Alexandru, şi el le va săruta cu dor. Şi ăle Sfinte vor zice: Împărate Alexandre, iată, noi l-am găsit! Iară împăratul va zice: Bine, fetelor şi iubitele mele, voi aţi fost credincioasele mele! Atunci împăratul va intra cu cele trei fete în rai, unde vor trăi în veselie. Şi de atunci nu vor mai fi oameni pociţi şi schilozi pe lume.

Vrutul tânăr ţi-o fi văzând cu inimă grea pletele plecate pe obraz, pe cine n-ai durea astfel arsă, ca luna pe zi, prea mândru de frumuseţea-i să nu-ţi vină iubitul dinaintea ochilor cu sprâncene arcate, o, Gauri, cât te vei mai schingiui, cine e acela? Sfiită, ascultându-l, ea se uita la prietena de alături, cu ochii fără colir, iar aceasta grăi: o, înţelepte, doamna voieşte soţ de nefermecat, de-a străpuns-o pe ea săgeata căutându-l, îndrăgostită în lacrimi, aiurând: unde te duci, gât de azur, înconjurându-l în închipuire, îl pictează, i se roagă: ştii tot, nu şi pe roaba iubirii tale, şi astfel veni cu noi în pădurea nevoirilor. Pomi sădi, roadele martore fură ispăşirilor ei departe de rod. Nu ştiu când de prietena noastră nevoitoare  s-o îndura acela ca Indra plouând pământul.

Dumnezeu a plecat odată singur pe drum, şi s-a întâlnit cu un om nevoiaş, sărac luci. Unde te duci tu, omule? – l-a întrebat Dumnezeu. Unde să mă duc! Merg să aflu pe Dumnezeu şi să-l omor, căci el m-a lăsat pe lume sărac, de n-am de pe ce să beau oleacă de apă! Iar Dumnezeu îi zise: Aici ai o greşală, prietene. Nu Dumnezeu este vinovat că eşti sărac, ci Ursoaica ta. Ea a hotîrât să fii aşa cum eşti. Şi pe urmă l-a îndemnat: Haide cu mine. Avem să intrăm într-o casă. Acolo tu să te pituli sub o masă, că nu peste mult vor veni ursoaicele şi vor pune pe masă o mulţime de bani. Când vei putea, să te scoli să iei din grămadă cât vei voi şi să fugi. Ele te vor alunga, te vor prinde şi te vor întreba de ce ai furat. Tu să le răspunzi aşa, că ele te-au ursat să furi, - că-ţi vor da pace.

Ascultând-o pe aceea şi ştiind secretele inimii lui Parvati, frumosul brahmacharin o întrebă de-i aşa pe Uma. Din greu vorbi a muntelui fiică:  O, tu, măestru întru Vede, adevăr auzit-ai. Ascetul: Maheşvara iubeşte piaza rea, cum de-l vei fi dorind, cu braţ încolăcit de şerpi, mătasea ta cu lebede lângă un elefant de sânge, piciorul tău pictat cu alaktaka a păşi  prin palat ori prin cimitir cu păr de hoit, de neagonisit cenuşa de pe rug, şi te-or râde oamenii după nuntă. Ochi monştri, fără obârşie, îmbrăcat în pustie, o, tu cu ochii de gazelă, ce, dintr-un soţ, poţi afla la cel cu trei ochi? Întoace-ţi inima de la ăst rău dor, nu irosi vedice rituri pe un ţăruş din cimitir. Ea-şi tremură încruntată răspunsul: Nu-l ştii aume pe Shiva; îl greşeşti nici ghicindu-i măreţia, piaza bună e a neliniştitului de prăpăd şi avere, el ţine lumea şi nimic nu-şi doreşte, sărac - izvor al bogăţiei, sălaş având în locul morţilor - stăpâneşte cele trei lumi, grozavă înfăţişare – chemându-se Shiva-blând-chip, nimeni nu-l cunoaşte în adevăr pe purtătorul de trident.

La un om odată vin cele trei Ursitoare ca să-i ursească pruncului de curând născut. În casa lui se aflau atunci Sf. Gheorghe şi Sf. Dumitru, care au auzit ursirea prin gura celei mai mici dintre Ursitoare: Copilul va creşte mare şi când se va însura, va trece cu mireasa lui peste un râu, va cădea de pe cal şi va muri înecat! Cei doi Sfinţi, auzind aceasta, spun omului că atunci când va fi să-şi însoare feciorul, să-i poftească şi pe dânşii la nuntă. Ceea ce omul nu uită să şi facă. Nunta trebuia să treacă peste apa hotărâtă. Atunci Sf. Dumitru, ca să împiedice îndeplinirea sorţii, îşi schimbă calul său cu al mirelui, dar nu se ştie cum se întîmplă, căci calul lui Sf. Dumitru poticni, iar cu coada stropi pe mire, aşa că acesta s-a înecat numaidecât. Văzând aceasta, Sfinţii merseră la Dumnezeu şi se rugară ca să-l învieze. Dumnezeu însă le răspunse că una ca aceasta s-ar putea face numai dacă părinţii mortului şi-ar da din zilele lor. Dar aceştia nici nu voiră să audă şi astfel mirele rămase bun mort.

Nu-i poţi pricepe chipul, ce-i al universului, cu podoabe îngemănat ori cu şerpi, în valtrapuri de elefant ori mătăsuri, pe creştet cu un ciob de ţeastă ori cu luna. Firul cenuşii de pe rugul morţilor se sfinţeşte în atingere cu trupul său, cei din cer le dansează peste capete. Indra, călărind elefant în călduri, atinge cu creştetul piciorul celui fără avere mergând pe bivol. Tu, cu suflet pierdut, ponegrindu-l pe Domnul, încă ai spus un lucru bun – cum i s-ar şti obârşia de-i e părinte însuşi lui Brahma cel-în-sine. Destulă vorbă, fie ce-ai auzit, inima cu iubire i-o dărui. O, prietenă, nu-l mai lăsa să vorbească, păcătos e şi cine-l ascultă, altfel mă duc de aici. Şi cu scoarţa lunecându-i de pe piept o porni – ci Dumnezeu cel cu bivol, arătându-şi chipul de adevăr, o ţinu cu un surâs. Ea cu piciorul ridicat să calce nu ştia să meargă ori să stea, râu întrerupt de un munte. O, tu, cu svelte mădulare, rob îţi sunt, dobândit de ale tale nevoiri. – cum Dumnezeu-cu-luna-pe-creştet grăi astfel, ea-şi uită de ostoirea de la nevoiri, oboseala şi o învigora a rod.

Cică un împărat avea trei feciori. Într-o zi îi cheamă pe tustrei la dânsul şi le spuse: Dragii tatii, m-am gândit şi eu, acum când sunteţi şi voi ajunşi la vârsta de muncă, să vă dau pe la treburile voastre şi să nu vă mai ţiu pe lângă mine, să-mi păstraţi şi să-mi sporiţi averile mele; să nu fie bănat mai încolo, la vremurile voastre de însurătoare, şi să-mi spuneţi că unul a muncit mai puţin şi a luat mai mult, şi să se işte aşa sămânţă de gâlceavă şi vorbă. Iaca v-am făcut averea mea toată trei părţi deopotrivă: să şi-o ia fiecare şi s-o păstreze după vrednicia şi mintea lui. Cine a mări-o, - bine de bine; cine a prăpădi-o, - paguba lui; l-oi vedea şi eu cu ochii mei pe cel ticălos şi nu i-oi lăsa la moarte zilelele noroadelor pe mâini, ca să le dea de râpă iute şi degrabă! Şi după asta, împăratul le-a dat ce li s-a cuvenit, şi el s-a tras de-o parte, să tacă şi să uite.

Pe urmă Gauri trimise prin surată  vorbă lui Shiva: Stăpânul munţilor m-o da, lui cere-mă. Promiţând – aşa va fi -, pedepsitorul lui Amor cheamă, în gând, pe cei şapte înţelepţi  luminând cu aurele lor cerul. Cu ei se vădeşte şi Arundhati – ochii la picioarele soţului ei: şi mai mult îşi dori Shiva de soţie pe Parvati, bine augural religiei – mintea lui Amor prinse a spera. Ce încântare să-ţi fi amintit de noi, tu, cea mai binecuvântată dintre fiinţe, suflet tuturor creaturilor întrupate, ce avem de făcut?  Zeul cel mare răspuns-a, prin raze: zeii copleşiţi de duşmanii lor mi-au cerut să am un fiu, ca un nor însetatelor păsări. Astfel doresc să-mi fie soaţă Parvati, pentru un fiu, precum jertfitorul strânge lemne arani pentru focul sfânt. Voi să o cereţi muntelui Himalaia pentru nunta cu mine. Să meargă şi reverata Arundhati.

Fiecare din cei trei feciori au început să muncească pe socoteala lui, şi fiecăruia îi mergea cum îi mergea, dar celui mai mic dintre fraţi, îi mergea ca racul. Pe ce punea mâna, praful şi pulberea s-alegea: într-o zi i-au murit vitele, parcă otrăvite, într-alta i-au ars coşarele cu pustia neagră ce mai avea într-însele, în altă zi alta, până când a rămas ca vai de capul lui. Mai rău nici că se putea! După o vreme, văzându-se el sărac lipit pământului şi gol pistol, şi-a luat lumea-n cap şi s-a tot dus să-şi caute singur partea, dacă pustiul de noroc n-a ştiut să-l găsească pe dânsul. Merge el aşa şi ajunge într-o zi spre seară într-o pădure. Acolo un unchiaş făcea haragi pentru vie. Bună ziua, moşule. Ţămi dumitale, flăcăule, da ce umbli pe-aici? Apoi, moşule, şi cu mine, povestea cântecului: am plecat în lume să-mi pun nume. Ia-s un biet nevoiaş! Nu m-ăi primi să-ţi ajut şi eu la lucru? Cum nu; auzi vorbă!

Bine, spuseră, şi ajunseră în capitala Oshadhiprastha, răsădită Alaka, pe Gange, bijuterie fortificată, cu elefanţi şi lei şi cai Bila, cu Yakshas şi Kimpurushas pereche zânelor silvane, unde tamburinele bat între trăznete, copacii flutură steaguri, cristele înfloresc stele, amorezii nu ştiu de întunericul nopţii, tinereţea e ultima vârstă, nici un distrugător decât Amor. Ajunşi în palatul Muntelui, înţelepţii semănau reflexelor solare în apă. Cu buze minerale, braţe brazi, piept de stâncă se vădea a fi Himalaia, care, împreunându-şi mâinile, le vorbi înţelepţilor aşezaţi în scaune de trestie: vederea voastră bună îmi este ca o ploaie fără nor, un rod fără floare, mă simt luminat din neştiutor, aur din fier, or ca suit în cer de pe pământ, de-acum creaturile mă pot căută a se curăţi, ca pe un sfânt – doar Gangele şi spălătura picioarelor voastre mă sfinţesc, trupul ce mi se mişcă vă e servitor, cel nemişcat vă stă sub picioare.

Şi-au muncit amândoi, - feciorul de-mpărat şi unchiaşul, - până seara târziu, când bătrânul zise: Apoi, nepoate, să ştii că eu nu-s de pe-aici, şi ca să mergem tocmai la mine acasă, ne-ar trece toată noaptea pe drum. Hai şi ne-om duce la bordeiul pădurarului şi-om mânea acolo. Au pornit amândoi, au aflat ceva de-ale gurii, şi după asta, cum erau şi trudiţi, s-au culcat. Şi cum s-au culcat, au tăcut. Noaptea, aşa pe la cântători, s-aud nişte glasuri. Da să ştiţi că bietul fecior de-mpărat, deprins cu pat şi perină mai moale, nu putuse aţipi nici cât ai bate în amnar, se-ntorcea când pe-o parte, când pe cealaltă, ca un pui într-o frigare. Şi cum spuneam, pe la cântători s-aude la fereastră: Doamne, Doamne! Ce-i, Zodiilor? – întrebă unchiaşul cu care feciorul nostru lucrase în pădure. Astăzi, atâţia s-au născut şi atâţia au murit; ce facem?

Întinsele-mi mădulare nu ajung bucuriei că mă onoraţi, văzându-vă mi se spulberă întunericul din peşteri şi din suflet, n-aveaţi la ce veni, decât să mă purificaţi, vă ascult orice poruncă, eu, soaţa, fiica – viaţa familiei noastre. De două ori acestea se auziră, cu ecoul de prin caverne. Înţelepţii îndemnară pe Angiras să vorbească: mintea şi vârfurile îţi sunt asemenea, nemişcat Vishnu, Ganga, Hari, Meru – iată ce ne-a adus la tine. Al lunii pline domn, numit şi animan, ce ţine lumea, trăind în inimă, neînfricat de altă naştere, Şhiva însuşi îţi cere, prin cuvintele noastre, fiica. Vei face bine cu el a-ţi uni fiica precum înţelesul cu vorbele, pentru că o fiică dată unui soţ bun nu e spre părere de rău unui tată.. Celor mişcătoare şi stătătoare ea fie-le mamă, pentru că Shiva este tatăl universului. Zeii plecaţi dinaintea celui cu negru gât atingă apoi piciorul ei cu razele de pe creştete.

Şi le răspunse moşneagul: Pe cei ce-au murit, Dumnezeu să-i ierte; cei care s-au născut aibă partea noatră din astă seară! Feciorul asculta şi tăcea, şi se minuna şi dânsul mult de cele ce vedea că se petrec. A doua zi unchiaşul şi feciorul de-mpărat se scoală şi se duc din nou în pădure, fac haragi toată ziulica, iar seara moşneagul zice din nou: Iaca, vine şi noaptea, şi noi, de isprăvit, tot n-am isprăvit; mai mare truda ne-ar fi s-o pornim pe vremea asta tocmai la mine acasă. Hai şi-om mânca la curţile împăratului, c-om găsi, cred, o bucăţică de mămăligă şi-un ungher unde să ne hodinim ciolanele peste noapte! Şi-au pornit. Şi parcă era un făcut. Împăratul i-a întâmpinat la poartă, i-a dus în castel pe din faţă, pe scările cele mari, i-a pus la masă cu dânsul, iar peste noapte le-a aşternut  într-o odaie nemaipomenit de mândră.

Uma este mireasa, tu cel ce o dă în căsătorie, noi o cerem, iar Shiva este ginerele. Fii, astfel, tată pentru tatăl universului, ce nu laudă pe nimeni şi e lăudat de toţi. Pe când cerescul înţelept astfel grăia, Parvati, lângă tatăl ei, număra petalele lotusului, privind în jos. După ce s-a uitat la soaţa lui, Mena, care încuviinţa, Muntele spune: Fata mea, eşti dată ofrandă lui Shiva; iar către înţelepţi: vi se pleacă soaţa zeului cu trei ochi. Arundhati o luă pe genunchi, îi lunecaseră cerceii când se plecase, mumei plângând îi spune de ginere că nu mai are altă soaţă, auspiciile hotărăsc nunta peste trei zile, înţelepţii plecară. la Shiva, îi spuseră, şi zburară în cer. Domnul creaturilor este nerăbdător a se uni cu fiica Muntelui, zilele-i trec din greu şi atotputernicului, dar celui de rând.

Feciorului de-mpărat i se speriase somnul din nou: sta şi se gândea, şi aşa îl apucă vremea cântătorilor, când auzi la fereastră: Doamne, Doamne! Ce-i, Zodiilor, le întrebă bătrânul. Astăzi, atâţia s-au născut şi atâţia au murit, ce facem? Pe cei ce-au murit, Dumnezeu să-i ierte; cei ce s-au născut aibă partea noastră din astă seară! Tocmai acuma pricepu feciorul cel împărătesc minunea cea mare. Unchiaşul cu care petrecea de două zile nu era altcineva decât prea sfinţitul Dumnezeu, care toate le ştie şi toate le cârmuieşte cu vorba lui cea fără potrivnicie. De ce să-şi mai treacă leriul degeaba? Ştia un lucru şi nici acela prea de veselie, că el se născuse în ziua celor ce au să trăiască trai de bordei, şi sănătate bună! De asta n-avea noroc, şi vorba ceea: Dacă nu-i noroc şi parte, Geaba te mai scoli din noapte! A sărutat dreapta lui Dumnezeu şi a plecat.

Himalaia e o casă, cerul pe pământ, Uma în mătase şi sunete de turyas, din cap până în picioar înflorată de neveste, cu tilaka pe frunte de la muma Mena. În Kailasa sfinte mume îl podobesc şi pe Shiva, albă cenuşa, nestemaţi şerpii, piele de tigru pe spinarea bivolului Nandi, văzută Kali cu albe cranii haină, Ganga, Yamuna, Brahma, Vishnu, Indra. Zei şi munţi se întâlnesc la nuntă, în Himalaia. Femei-ferestre la vederea zeului. Miremireasă. Aruncă orez în foc-martor. Brahma: fii mama eroului. Lakshmi îi umbreşte cu umbrelă de lotus. Sarasvati laudă ginerele  pur gramatical, iar mireasa în simplă limbă. Se joacă şi o operă cu sentimente-moduri muzicale, gesturi de dans. Kama, iar în trup, săgeata îngăduită şi de domn. Zeii se duc, Shiva o face să râdă pe Parvati în camera nupţială. Ea, frică şi amor, ochi închişi, sărut, nu muşcătură, zârieturi nu rană, invăţăcea lui Shiva şi Patimii o sută şi cincizeci de anotimpuri.

Acuma avea un gând: să meargă acasă la tată-său, împăratul, să pice în genunchi înaintea lui şi să-l roage să-l ierte şi să-i spuie: Tată, sunt om cumsecade, şi-mi place munca, şi-s om de cinste, şi care mi-i vina dacă n-am noroc? I-a spune după asta, împăratului, povestea  întâlnirii cu Dumnezeu, şi poate s-a milostivi împăratul şi l-a lăsa în ogradă slujitor ca orişicare slugă, pe mâncare şi purtare. Aşa şi-a pus în gând şi aşa a şi făcut. Împăratul l-a ascultat, şi dacă nu l-a îmbrăţişat şi nu l-a sărutat, apoi, nici de izgonit nu l-a izgonit. I-a dat şi lui o treabă acolo pe la ţarcul oilor şi l-a lăsat în pace. Şi a început feciorul de crai munca grea, şi-au început din nou supărările să-i vină peste cap, şi tot sacul cu amar să se verse peste nsul. Banul nu şi-l mai vedea strâns în pungă, straiul nu sta o zi pe trupul lui cumsecade, şi vorbă legănată de la nimeni nu afla.

To die for Sanskrit. Pete roşii pe pielea elefanţilor de 50 de ani.. Muzica vântului prin bambusul găurit. La o jertfă, Daksha nu şi-a chemat fiica, Sati, nici pe soţul ei, Shiva; ea s-a dus, totuşi, iar pentru că nu a fost băgată în seamă s-a aruncat în foc. Donizetti: La San Carlo se reprezintă în seara aceasta  Bianca e Gerardo a compatriotului nostru Bellini, prima producţie frumoasă, frumoasă, frumoasă... chiar prea frumoasă, şi eu îmi voi da seama de aceasta peste cincisprezece zile, când se va reprezenta opera mea. Medeea. Operă în trei acte. Muzica de Luigi Cherubini, pe un libret de Francois Benoit Hoffman, după tragedia lui Corneille. Premiera a avut loc la 13 martie 1797, la Paris. Personajele: Medeea (soprană); Iason, soţul ei (tenor); Creon, regele Corintului (bariton); Glauke, fiica lui (soprană); Neris, confidenta ei (mezzo-soprană). Sclave, însoţitoare, argonauţi. Tangoul tigrului. Roman-operă în patru acte şi arii separate. Muzica de Vasile Menzel, pe un libret de George Anca, după Kumarasambhava de Kalidasa, mituri de Elena Niculiţă-Voronca şi Tudor Pamfile, e-mail de Ivona Pop. Premiera: Râmnicu Vâlcea, 2005/2006. Peronajele: Borges (bariton); Suedeza (alto); Shiva (bas); Parvati (soprană). Sfetnici, enoriaşi, avataruri.

Rău şi rău, şi din rău tot mai rău, povestea cântecului: Unde-i bine, Nu-i de mine; Unde-i rău, Hop şi eu! Şi omului i-i greu până se porneşte de vale de-a berbeleacul, că nu se mai gândeşte la opreală. Aşa şi ist fecior de-mpărat. După ce se vede deprins cu nevoia ca ţiganul cu scânteia, ce-şi zice: Calicului, scufie de mărgăritar îi mai trebuie; ce-a fi să râmân din gol cu pielea! Hai să mă-nsor! S-a-nsurat scurt şi degrabă. Nu cu fată de-mpărat, şi nici cu fată de boier mare, da măcar nici cu una, de istelalte, din oameni muncitori, de-alde noi. Sacul ştie să-şi caute petecul şi spinarea scărpinarea. Şi-a ales feciorul de-mpărat nevastă pe Tunsâlica, fata găinăresii de la curţile craiului. Şi a făcut o nuntă de s-a dus vestea şi povestea, o săptămână încheiată, de umblau şi curcile cu chef; şi după nuntă s-au pus însurăţeii cu sârg pe muncă.

Carmen Sylva: L’amour.  I. Les enfants de l’amour sont generalement beaux et intelligents. Quelle critique de nos menages modeles!. II. Le soleil est premier amoureux de la fleur. Pour les jeunes filles, le soleil est quelquefois une lampe a demi eteinte. Comment voulez-vous qu’elles s’epanouissent? IX. L’amour maternel est un instinct; mais il y a des instincts qui ont un souffle de divinite. X. On devient pas mere; on l’est de naissance. La famille  nombreuse satisfait la vocation; elle ne la donne pas.  XI. Une maison sans enfants est comme une cloche sans battant. Le son qui dort serait bien beau, s’il avait quelque chose pour le reveiller. XIII. Le chant du rossignol et le miaulement des chats sont deux manieres d’exprimer le meme sentiment; mais, entre eux, ils ne se comprennent guere.

Şi a trecut numai o zi la mijloc şi parcă alt soare bătea acum peste capul lor. Ei, nevastă, ce zici: merge? Cum să nu meargă! Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă; tu eşti cruce-ntreagă, dar dintr-o sută, una să fie şi-a mea. Şi-anume care? Când te-a-ntreba cineva ceva să spui: ’nu ştiu, nu-s ale mele; Tunsâlica ştie, Tunsâlica are’! Bine, femeie, bine! Şi-aşa. Acu prinseră tinerii noştri la cheag. De bani nu se puteau plânge, de vite nu, pământ cumpărau, vin la beci şi bucate-n coşare strângeau. Ei, da-ţi merge bine! – îi zicea unul. De, ce să zic; Tunsâlica ştie! Ai bănet, am auzit; ai strânsură...  De, ce să zic; Tunsâlica ştie, Tunsâlica are. Că vedeţi, Tunsâlicăi îi scriseseră Ursitoarele altă zodie. Odată numai, într-o vară, făcuse feciorul de împărat un stog de grâu cu spicul ca-n poveste, cât vrabia, şi paiul cât trestia. Şi-l întreabă un boier: Dar al măriei tale să fie stogul ista? Al meu, - a fost răspunsul feciorului de-mpărat; şi cum a zis, deodată s-a auzit un bubuit, şi-un trăsnet, şi stogul cela cât ai face o mămăligă, s-a prefăcut în cenuşă. Şi iaca aşa: uitase vorba ceea:’Tunsâlica ştie, Tunsâlica are’, că Tunsâlica avea altă zodie. Şi atâta-i povestea.

https://georgeanca.blogspot.com.au/2018/05/nefertiti.html