Iubită poetă Carrie Hooper,
Bine v-am găsit în rândul poeților
internaționali și de limbă română.
Noi, cei plecați pentru o anumită perioadă
din țara noastră România, suntem foarte receptivi și plăcut afectați atunci
când auzim sau citim graiul nostru românesc
De aceea eu
am tramsmis colabortorilor mei din țară și de aici, de pe Continentul Nord American,
acelora care nu au imediata posibilitate de a citi Revista
,,Observatorul”, din care am aflat
despre talentul deosebit și aparte de însemnat, al Dumneavoastră
ca poetă din U.S.A., care scrieți poezii
și în limba română,
Este de
admirat faptul că vorbiți cinci limbi străine și predați lecții în limbi
străine , și faptul că posedați atât de
bine limba română încât puteți scrie și poezii.
Eu, ca
poetă, care scriu doar în română și în
franceză, știu că pentru a scrie în poezie este necesar și de a gândi în limba
în care scrii poezia. ori acest lucru este admirabil din partea Dumneavoastră
care ați făcut un genial efort mental.
Forțele
binelui v-au dat în schimbul vederii obișnuite, simțul vederii lăuntrice,
într-un mod genial, ceeace ne umple de admirație și de gânduri spre puterea
forțelor divine.
Eu voi merge
în România la Simpozionul Limbii Române , simpozion care se va ține la Horezu, o localiate în care se află o
Mănăstire înregistrată în Catalogul UNESCO și acolo voi vorbi despre anumite
aspecte culturale din Canada. Unul din subiecte va fi închinat Domniei voastre
și citirii din poeziile pe care le-ați trumis la Revista Observatoful” din
Toronto.
Va fi pentru
Participanți un moment deosebit de a vă asculta poeziile și am să le dau posibilitatea
de a vă scrie.
Primiți, vă
rog, cele mai calde felicitări și mulțumiri pentru minunatele Dumneavoastră
calități și preocupări , de a ne da bucuria limbii române și de a fi
Dumneavoastră un factor lingvistic și social de o mare valoare,
Cu deosebită
stimă și admirație,
Melania Rusu Caragioiu,
scriitoare, poetă
Dorinta de a scrie si vorbi româneste
Buna ziua.
Ma cheama
Carrie Hooper si sunt din Elmira, New York în Statele Unite.
Sunt
nevazatoare din nastere. Lucrez ca profesoara de limba germana la Elmira
College iar am lucrat acolo si ca profesoara de italiana.
Mai departe
sunt cântareata si cânt la pian.
Stiu sase
limbi: germana, suedeza, albaneza, spaniola, italiana, si româna.
Învat limba
româna de putin mai mult de trei ani.
La început,
prietenul meu Tim m-a ajutat. Studiam spaniola cu ajutorul lui si îmi
înregistra programe radiofonice de pe Internet pe caseta ca sa ascult limba.
Unul din posturile pe care îl ascultam era Radio România International.
Postul
acesta difuzeaza lectii de limba româna si ascultând unele dintre ele, m-a
fascinat limba.
Am ascultat
o astfel de lectie întocmai când eram în vizita la Tim si i-am pus întrebari
despre cea ce auzisem.
El urmase
cursuri de limba româna cu aproape 50 ani în urma la universitatea Columbia din
New York în vreme ce studia pentru masterul sau în filologia likbilor romanice.
Tim, si el
complet orb, mi-a explicat unele structure gramaticale si mi-a învatat niste
cuvinte.
Mai departe
îmi înregistreaza lec?iile saptamânale transmise de Radio România International
în limbile spaniola si engleza precum si alte programe de Radio România
International în limba româna.
Desemenea am
cautat informatii despre gramatica pe Internet.
În afara de
asta am citit texte de pe Internet în limba româna cu calculatorul meu de
braille si am niste carti din Biblie în braille în limba româna.
Dincolo de
asta am citit carti pe care altul român mi le- a trimis în format electronic încluzând:
Cel mai iubit dintre pamânteni de Marin Preda, Istoria românilor de Djuvara, O
viata de om asa cum a fost de Nicolae Iorga, Ciuleandra de Liviu Rebreanu, si
Calea imparatiei de Arsenie Boca.
Citesc
Observatorul si revista Lumina lina. În plus am scris niste poezii în limba
româna. Vorbesc româneste când mi se da ocazia si am învatat câteva cântece în
limba româna ca si Himnul National Român si Aseara ti-am luat basma. N-am urmat
niciun curs de limba româna.
Va voi
trimite poeziile pe care le-am scris în limba româna pentru publicare posibila
în revista Observatorul. Acum voi încheia si va doresc toate cele bune.
Salutari,
Carrie Hooper
Nota Observator;
Poezille lui
Carrie Hooper sunt publicate de acum la rubrica - Condeie din diapsora
Carrie
Hooper din Elmira, New York 8/4/2018
http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=18720
~*~
Poeziile ei sunt admirabile si le-am
postat cu placere
Am nevoie de meditații
Doamne,
În timp ce sunt elev
În școala ta,
Meditează-mă ca să
ajung
La Împărăția Ta
Când termin
Pelegrinajul meu
pământesc.
Materiile cele mai
grele
Sunt iertarea,
smerenia,
Și iubirea.
Este ușor să spui,
"Te iert,"
Dar mult mai greu să
ierți
Cu mintea și inima.
Este ușor să spui,
"Te iubesc,"
sau "Mi-ești drag,"
Dar mult mai greu să cultivezi
Iubirea dumnezeiască.
Este ușor să crezi
Că ești smerit,
Dar mult mai greu să
admiți
Că ești păcătos.
Doamne,
Învață-mă să iert
Cum i-ai iertat
Pe cei care te-au
răstignit.
Învață-mă să mă smeresc
Ca cei zece leproșii
Care s-au aruncat la
picioarele Tale
Cerându-ți milă.
Învață-mă să-l iubesc
Pe vecinul meu
Cum i-ai iubit
Pe păcătoși și
necurați.
Doamne,
Dă-mi meditații
Ca să umblu
În calea cea dreaptă.
Ascultând un dans
românesc
Muzica unui dans
românesc
A evocat
O petrecere
Cu oameni veseli.
Ritmele dansului
Au râs.
Farmecată de dansul
acesta,
Și eu am râs.
Bufnița
(Scrisă după o
conversație cu o prietenă din România care mi-a spus că este o bufniță fiindcă
îi place să rămână trează noaptea.)
Cunosc o bufniță.
Noaptea
O imaginez
Zborând în lumea
Literaturii franceze,
Cărților româneși,
Sau filmelor spaniole.
Poate că la un moment
dat,
Stă în liniște,
Lăsând gândurile
Să-și danseze
Pe scena minții,
Executând un balet
filosofic.
Este o bufniță drăguță,
O făntână de
cunoștiințe,
Și când vorbesc cu ea,
Mă simt și eu
Mai deșteaptă.
Copii numărând buburuze
(Scrisă după o
conversație cu un român. În timp ce vorbeam, copiii lui numărau buburuze.)
În minte văd copii
Numărând buburuze,
O distrație simplă
Dar profund
semnificativă
Căci ne învață
Să ne uimim
De minunile mici
Ale naturii.
Crăițele
Crăițele floresc
În palatul lor,
Elegante și regale.
Boabele lor seamână
Cu o coroană
Împodobită cu pietre
prețioase.
Soarele și ploaia
Cinstesc crăițele
Cu darurile lor,
Și crăiȗele domnesc în
pace
În împărăția lor.
După o conversație cu
Valentina Ciaprazi
(Valentina Ciaprazi
este româncă. Locuiește în New York unde lucrează ca profesoară de franceză.)
Vocea Valentinei
A zâmbit
Când am vorbit
La telefon.
În timp ce îmi explica
Cum se gătește
Supa de găină,
Am simțit
Căldura acestei supe.
Supa de găină
Încălzește trupul,
Și o conversație
plăcută
Încălzește inima.
După o vizită la
Biserica Sfânta Treime din Philadelphia, PA
Un loc unde se vindecă
Suflete bolnave.
În Sfânta Liturghie,
Respirăm prezența
Domnului.
Nu se aud
Doar cuvinte
consolătoare.
Nu se prezintă
Un spectacol de teatru.
În locașul acesta,
Duhul Sfânt ne
revelează
Că nu ne întărim în
credință
Doar prin pietatea
noastră.
Credința cea mai
profundă
Se căștigă
Pe calea suferinței
,când ajungem
La limitele puterii
noastre.
În sfărșit,
Ne apropiem
De Tatăl nostru
Și cu smerenie
Ne rugăm,
"Doamne,
miluiește-ne pe noi."
Atunci începe
Sfințenia noastră
adevărată.
Evlavie trăită
Când întindem mâna
Unui sărac,
Îl atinge
Iubirea lui Iisus.
Sfințim casele noastre
Când le deschidem
Celor fără acoperamănt.
Când trăim
Credința noastră,
Trăiește biserica.
Florentina
(Scrisă după o
conversație cu o româncă din Canada)
O floare divină
Care răspândește
bucurie.
Se aude soarele
În vocea ei.
Sufletul ei este
îmbrăcat
De iubirea sa
Pentru Dumnezeu.
Vorbind cu ea,
Simt frumusețea
Ființei sale.
Învățarea limbilor prin
alte limbi
Să învățăm limba
împărăției cerești
Prin limbile
rugăciunii,
Sfintei Scripturi,
Și Sfintei Liturghii.
Să învățăm limba
credinței
Prin limba animalelor
Și florilor
Care trăiesc
Fără griji lumești.
Să învățăm limba
iubirii
Prin limba jertfei,
Prin limba acțiunilor
vindecătoare,
Prin limba faptelor
bune,
Prin limba iertării.
Să învățăm limba vieții
Prin limba morții lui
Hristos,
Prin limba învierii
lui,
Prin limba nădejdii
Că și noi vom învia cu
El,
Prin limba curățeniei.
Să învățăm
Limbile acestea
Prin Limba fără
început,
Dumnezeu.
Lui Dimitrie Gusti
În venele tale a curs
Iubirea ta pentru
educație.
Istoria, etica, și
soțiologia
Au fost prietenele tale
Cele mai apropiate.
Emisiunile tale
radiofonice
L-au luminat pe poporul
tău.
Cinstit-ai demnitatea
sătenilor
Cu Muzeul Satului.
În lumea modernă,
Învăluită cu ceața
ignoranței,
Și mișunând de oameni
Care îi batjocoresc
Pe intelectualii,
Trebuie aprins
felinarul
Înțelepciunii tale.
Un monument cultural,
Un pilon al
învățământului,
Va rezona inteligența
ta
Pentru totdeauna.
Maicii Domnului
Sfințenia ta
Și fecioria ta
Ne arată
Calea mântuirii.
Rugăciunile tale
Ne eliberează
De frică,
Și ne întăresc.
Adormirea ta
Ne îndeamnă
Să ne lepădăm
De întunericul lumii
Și să ne înălțăm
La lumina Fiului tău.
Nu suntem singuri
Nu suntem singuri,
Chiar dacă trăim
Într-o țară străină
Departe de dragii
noștri.
Ei stau aproape
În gândul nostru
Și în amintirile
noastre.
Nu suntem singuri,
Când moartea ne
despartă
De părinții noștri
Și de rudele noastre.
Prezența lor
Ne conjoară
Când ne rugăm
Pentru sufletele lor,
Și viața lor se
oglindește
În viața noastră.
Ori decâte ori
Singurătatea ne sufocă,
Să-l chemăm pe Domnul
Și ne va cânta:
Nu ești singur.
O întâlnire de neuitat
(Scrisă după ce mă
îlnâlnisem cu două românce și soțul uneia care este american.)
Într-o seară de vară
La un restaurant
american,
S-au intersectat două
culturi.
Acolo s-a format
O alianță
românoamericană,
Nu între diplomați
Ci între oameni
obișnuiți,
Nu prin a semna un
tratat,
Ci prin a mânca
împreună
Și prin a comunica
În limba altuia.
În seara aceea
Am clădit
O punte de prietenie.
O mângâiere
Când îți pare că
Dumnezeu
Te-a părăsit,
Și n-a auzit
rugăciunile tale,
Când zilele grele te
paralizează,
O mână nevăzută te
mângâie.
O voce blândă
liniștește
Furtunile ființei tale
Spunând,
"Copilul meu,
Și eu am suferit și
plâns.
Și eu m-am simțit
abandonat
De Tatăl meu."
Atunci te strânge
În brațele sale
Și îți dai seama
Că nu te-a părăsit.
O plimbare
Prietena mea Olga
Și cu mine
Ne-am plimbat
Într-o zi de toamnă.
Aerul rece
Ne-a salutat.
Un grup de copii
S-a jucat.
Trupul mi-a zis,
"Mulțumesc
Că m-ai mișcat."
Olga
(Olga Munteanu este o
prietenă româncă care locuiește în Cortland, New York.)
În casa Olgăi simt
Tandrețea sa maternă.
Sufletul ei dansează
Cu bucuria unui copil.
Râsul nostru răsună
Ca un clopot brilant.
Ne nutrim prietenia
Plimbându-ne,
Savurând mâncare
românească,
Și răsfoind cărți
românești.
Cu toate
Vijeliile vieții,
Olga rămâne
O piatră neclintită.
Psalm luminat
Doamne,
Ni te descoperi
În toate peizajele,
Plantele, și ființele
Pe care le-Ai creat.
Auzim vocea Ta
În vânt și ploaie.
Mirosim dulceața Ta
În brazi și flori.
Inspiri artiști,
kompozitori,
Scriitori, și poeți
Să creeeze
Lucrări frumoase.
Legile și poruncile
Tale
Sunt busula
Care îl călăuză pe om.
Fără Tine murim.
Radio România
Un tablou verbal
Pictat pe pânza
Minții ascultătorilor.
Penelele limbilor
diverse
Desenează istoria
românilor,
Personalități românești,
Și locuri de vizitat.
Vocile prietenoase
Ofer o călătorie
radiofonică
Prin România.
Lecțiile săptămânale
De limba română
Au fost izvorul iubirii
mele
Pentru limba aceea
divină.
Aud o atmosferă
familiară
Când ascult
Radio România.
Reflecții poetice
Un cuvânt încurajător
Risipește norii
disperării.
Cuvinte frumoase
Cântă imnuri.
Cuvinte folositoare
Hrănesc sufletele
Care mor de foame.
Cuvinte blânde
Vindecă relații.
Cuvinte de pace
Îl renasc pe om.
Românca neconoscută
Memoria îmi reînvie
Imaginea unei
chelnerițe
Care ne-a servit
Pe prietenul meu și pe
mine
La un restaurant al
unui hotel
Din Jacksonville,
Florida.
Nu știu nici numele,
Nici vârsta ei.
Numai știu
Că este din România.
Un mănunchi de
întrebări
Îmi covărșește
creierul.
S-a întors în România?
Ce lucrează?
S-a căsătorit?
Are copii?
Răspunsuri la
întrebările acestea
Niciodată
Nu le voi dobăndi,
Dar cât trăiesc,
Nu voi uita
Românca necunoscută.
Rugăciune la zugravul
divin
O Zugrave divin,
Zugrăvește casa mea
interioară.
Pereții inimii mele,
Să-i zugrăvești
Cu iubirea ta.
Pereții sufletului meu,
Să-i zugrăvești
Cu mila ta.
Pereții minții mele
Să-i zugrăvești
Cu gânduri curate.
Zugrăvește viața mea
Cu Duhul Sfânt,
Ca toți să te vadă
Pe Tine,
Zugravul divin.
Să păstrăm limba
noastră!
Să păstrăm limba
noastră
În vreme ce plutim
În corabia vieții.
Laptele ei
Ne hrănește
Cu identitatea noastră.
Muzica ei
Ne mângâie
Și ne împacă
În nopțile grele
Când ne copleșește
tânjeala
După patria părăsită.
Deodată o întrebare
Ca o sabie
Ne străpunge
Rutina obișnuită:
Fără limba ta,
Cine ești?
Siguranță mândră
Când suntem siguri
De cea ce știm,
Dumnezeu ne trimite
Persoane și evenimente
Care ne bărbăriesc
mintea,
Scotându-ne
Asprimea mândriei.
Rănirea mândriei
noastre
Ne amintește
Că încă avem
Mult de învățat.
Simfonia lalelelor
(Scrisă după ce o
prietenă româncă mă vorbise despre Simfonia lalelelor, un festival la Pitești,
orașul ei de naștere.)
Sub pătura iernii,
Vise delicate
Dorm liniștit
Până când nu le
trezește
Zâmbetul primăverii.
Atunci înflorește
Simfonia lalelelor
Și o orchestră de
culori sărbătorește
Natura renăscută.
Un cadou neașteptat
În duminica înainte
Crăciunului,
Am primit
Un cadou neașteptat.
Gabriela și Horațiu,
Doi prieteni ai mei,
Mi-au adus gusturi
felurite
Dar și un cadou mai
frumos,
Prezența lor,
Îmbrățșările lor,
Și urarea lor
Ca Nașterea Domnului
S-o sărbătoresc
Cu bucurie.
Uneori,
Cadoul cel mai frumos
Este un cadou
neașteptat.
Un picnic românesc
Razele soarelui
Mi-au sărut obrajii.
Strigătele bucuroase
Ale copiilor
Au risipit
Toate grijile
cotidiene.
Mâncând și stând de
vorbă
Cu oameni deștepți,
Am participat
Într-o adevărată
comuniune.
Buruieni
Grădinarul jumulește
buruienile
Ca florile să crească
În libertate,
Și ca terenul
Să arate frumos.
În același fel,
Domnul jumulește
buruienile
Din grădina noastră
sufletească
Ca să florească
Viața noastră în El
Și ca sufletul nostru
Să păstreze frumusețea
sa.
În lumea aceasta
În momente de bucurie
Sau de tristețe,
În liniște
Sau necazuri,
Rugăciunile Maicii
Domnului
Și ale sfinților
Ne însoțesc.
Neschimbatul Dumnezeu
Varsă harul Său
Și mila Sa
Asupra noastră.
În lumea aceasta,
Nu trebuie să ne temem
Dacă avem încredere
În Dumnezeu.
Pisica Olgăi
Pisica prietenei mele
Olga
Se întinde pe canapea.
Îi mângâi
Părul moale.
N-are nevoie de mult,
Numai mâncare, apă,
Somn, aerul proaspăt,
Și contactul cu
oamenii.
Ce viață minunată!
Soarele în mijlocul
ploii
Într-o zi a plouat,
Dar prietena mea Olga
Și cu mine
Am creat momente de
soare
Mâncând prăjituri
Și conversând pe
veranda ei.
Chiar dacă plouă,
Soarele sufletelor
noastre
Poate lumina cerul.
Carrie Hooper/Elmira, New York 8/4/2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu