APROPIIND LUMINA DE LUCRU BINE FĂCUT

APROPIIND LUMINA DE LUCRU BINE FĂCUT

~*~

Sub paşii străini cunoşterii de sine

străini suntem stării de bine pe caldarâm, pe drum de țară cu cară de povară,

cară pline de a toamnei belşug,

cu făinoşag şi cu drag

izvorât în plin, în hotar, după plug,

în iubire drumul fiind asfaltat de aur cenuşiu strecurat,

de fericirea din fericire, pentru celalalt,

dar din dar dăruit rai celuilalt:

iubire cu înălțime încalte pentru scund/înalt fără deosebire, cu prețuire,

menită artă pentru celalalt/ celuilalt, dată fără discriminare, dezinteresat,

întru răsărit de soare, cu binecuvântare

încalte cu responsabilitate celui scund/înalt,

cu ziua care conştiință

se cunoaşte de senină de dimineață,

pentru omenire cu iubire,

în drept de a candida la fericire,

cu drept la înviere,

cu prețuire fără deosebire,

în distinct cu subiect şi predicat :

infinit Eminescu apropiat, în absolut,

de obiect, cu lucru bine făcut,

încalte ca cerul lui Eminescu vie realitate

şi responsabilitate:

templu pur şi sumplu cu temelie de piatră

şi vitralii de soare colorate astral şi național

păşind alături/pe de lături,

de Veronica Micle, un cer femenin senin, înstelat,

în acest artist destin,

din care mori cu cel drag deodată: puțin câte puțin,

ca soarele din nori,

din absolutul zilei dintâi, zilei de-nceput,

în infinitul absolut cu subiect şi predicat apropiat de obiect din respect pentru celălalt,

ca lucru bine făcut de Dumnezeu/de Eminescu absolut,

apropiind luminat lumina de minunat,

în acel început de lucru bine făcut.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE