GHEORGHE
VELEA
Gheorghe Velea s-a născut la 19 iunie 1937, la Piatra
Neamţ. Urmează cursurile Liceului „Petru Rareş” din Piatra Neamţ; a absolvit
Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1966, la clasa profesorilor Aurel Vlad şi
Corneliu Baba.
În 1967 se stabileşte la Bacău şi începe o
prestigioasă carieră pedagogică, care se va întinde pe aproape trei decenii.
Gheorghe Velea debutează ca metodist artă plastică la Casa Regională a Creaţiei
Populare Bacău, în 1967, apoi funcţionează ca profesor la Liceul „Vasile
Alecsandri” (1969-1973), Liceul de Muzică şi Arte Plastice (1973-1975), Şcoala
Generală de Arte (1977-1981, 1985-1989), Şcoala Generală nr. 30 (1981-1985). În
perioada 1991-1996 revine ca profesor la Liceul de Artă „George Apostu”, la reînfiinţarea căruia a
contribuit din plin, prin numeroase demersuri la Ministerul Învăţământului şi
Educaţiei. Tot în această perioadă ocupă şi postul de inspector şcolar;
iniţiază şi organizează Taberele de creaţie ale elevilor de la Liceul de Artă,
transformate ulterior în tabere naţionale şi internaţionale.
Activitatea expoziţională a pictorului Gheorghe Velea
numără: două expoziţii personale, în 1984 şi 1986, ambele la Galeriile „Alfa”
Bacău, numeroase expoziţii de grup în ţară: 1973 - Expoziţia interjudeţeană
Galaţi - Brăila - Bacău; 1970-1995 Saloanele Anuale ale Filialei U.A.P. Bacău;
Taberele de Creaţie de la Letea, Berzunţi, Măgura, Sălătruc, Geamăna, Tescani
şi Moineşti; 1991 - Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti; 1992 - Galeria „Victoria”
Iaşi; 1994 - Teatrul Naţional Bucureşti, Galeriile „¾”. A fost inclus în expoziţii
externe în perioada 1991-1995 în Elveţia, Olanda, Germania, Franţa, Coreea de
Sud. În 1994 devine preşedinte al Filialei Uniunii Artiştilor Plastici din
Bacău.
După moartea pictorului, la 15 aprilie 1996, Muzeul de
Artă din Bacău a deschis patru expoziţii retrospective cu lucrări semnate Gheorghe Velea: 1997, 2003, 2007 şi 2013.
Muzeul de Artă din Piatra Neamţ a deschis o retrospectivă Gheorghe Velea în anul 1997.
Muzeul de Artă din Bacău deţine în colecţiile sale 14
lucrări semnate Gheorghe Velea.
- Trăim
într-o lume de simboluri, iar acestor semne pictorul le dă încă valenţe în
plus. Care sunt semnele artei dumneavoastră?
- În primul
rand culoarea pe care o folosesc, prin felul cum colorez sunt recunoscut nu
dintr-o mie, ci şi dintr-un milion. Am ajuns probabil la un stadiu, la o
împlinire - prin felul cum armonizez culorile, prin felul cum le acord, acestea
sunt semnele cele mai importante ale picturii mele. Sunt un pictor de tradiţie,
mai mult peisagist, dar asta nu înseamnă că nu ştiu să fac şi portrete, iar
când o fac, lucrez ca şi la un peisaj. Peisajul pentru mine este un portret al
locului.
Gheorghe Velea - Secolul XX a
fost darnic cu românii, în „Deşteptarea”, 24-25 februarie 1996
Fără să
excludă în demersul său artistic confruntarea cu principiile estetice, care
generează ipostazele moderne ale imaginii, el nu abandonează soluţia figurativă
ce păstrează din natură caracteristicile fiecărei categorii de obiecte şi o
anumită ordine în succesiunea tonurilor, dirijate în creaţia sa nu într-atât de
afect cât de raţionament plastic, considerat element proeminent în structura
formei şi ritmului.
Grigore V. Coban - Pictorul
Gheorghe Velea, în „Ateneu”, mai 1982
Tuşa parcurge
cu dezinvoltură scala de la eboşă la suprapunerea savantă, de la izbucnirea
transcrierii grafice a impactului cu modelul, într-o pensulaţie largă, cu
griuri subţiri, la minuţioasa descriere a detaliului anatomic, în pasta
saturată de culoare. Departe de o anume „specializare” pe motiv, peisajele lui
Gheorghe Velea aduc, prin fiecare compoziţie, surpriza unei noutăţi: accentul
pus pe primul plan, scindarea întregului în două planuri cu aparentă autonomie,
reunite printr-o corespondenţă anecdotică, traseele regăsite în paralele lor
optice - module ale „cubului ingenios” care este peisajul.
Annamaria Baciu - Catalog Gheorghe Velea 1986, Muzeul de Artă Bacău
O posibilă
explicaţie pentru ataşamentul statornic al artistului Gheorghe Velea faţă de
spaţiul rural, extins dincolo de ipostaza de peisaj, subzistă în calitatea
intelectualului român de a înţelege marea lecţie a naturii. … Înclin să cred că
artistul a pictat ceea ce a iubit. De aceea, uneori sugerează ritmurile
formelor, alteori spiritul locului. Nu se comportă ca un impresionist febril şi
se vede. El caută frumuseţea dincolo de pitoresc. Caută taina locului, frumuseţea
frunzelor sau a dealurilor din preajma Bacăului, sonoritatea vântului,
surprinderea tonului cromatic potrivit. Unele ecouri din Dimitrie Ghiaţă, primite
prin filiera lui Corneliu Baba, amplifică sentimentul că pictorul este un rural
autentic care ştie că a vedea simplu este o condiţie de a putea năzui că,
vreodată, poţi vedea genial…
Valentin Ciucă - Un
secol de arte frumoase în Moldova, Editura Art XXI, 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu