ÎN DREPTUL DE A CANDIDA LA ÎNVIERE

ÎN DREPTUL DE A CANDIDA LA ÎNVIERE

~*~

De ce m-ai trata, Trăian Aburda, cu indiferența iernii,

care mi-a viscilit speranța plus credința

şi de ce mi-ai amuțit lebeda de legendă,

încântec cucu nemurit în baladă,

cu ce mult te-am iubit filozific cult, pus pe soclul de veşnicii cu principii de Biblii, în pragmatic de la sat,

din satul cu sufletul la gură

şi-n Academia Română aplaudat şi lăudat,

iubit, cu privelişte de nelinişte,

cu toate că-în vaibul aiesta prin Eminescu cristic Cuvântul

mi-ai batjocorit şi răstignit

şi "totuşi iubirea": nu m-ai părăsit,

că nu mi-e frică să te iubesc şi să nu te rănesc toamnă doamnă,

a unui firesc,

în care trăiesc românesc şi omenesc

dându-mi de la tine citire din potiru-ți de fericire:

dreptu-ți la înviere, cu vara făcându-mi sanie,

în viața simetrie

şi iarna într-adevăr făcându-mi car îmulțit cu har

slavă Domnului: în dreptul de a candida la fericire !

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

DIN PROPRIE ARTISTICĂ TRĂIRE

~*

Din gânduri ascunse răsare zâna de poveste

să nască buna veste,

veşnicie

cu poezie şi omenie

din omeneasca ecuație

într-a vieții simetrie

de Bacovia sinfonie

dulce de Românie

soluție: revoluție cu rezoluție,

cu mirabilă sămânță,

conştiință şi ştiință

din proprie artistică trăire,

în drept cu omenie

câmp pădureț

de a candida isteț

la fericire.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE