SCRISOARE PASTORALĂ - 435

 

  Dragii mei enoriași!

  Sfintele Sărbători ce vin să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii!

  La mulți și fericiți ani!

 

*

            Colindatul. Doamne, ce frumos era în sat la noi în Ajunul Crăciunului! Colindatul se făcea în două etape. Prima era dimineața. Atunci era ,,colindatul într-ai mici”. La capătul fiecărei mahalale a satului, - Linia Cocoanei, Luchești, Rolești, Memești sau Mucești, excepție făcând Dealul Corbului -,  se adunau copiii mai mici ai acelei mahalale. Când se adunau toți, porneau în grup, apoi formau un șir lung, în funcție de rezistența fiecăruia și colindau mahalaua. Erau înarmați cu câte un săcuiel, alții cu câte o traistă ce le era agățată de gât și  atârna până la pământ. În mâini purtau câte o colindă de alun, pregătită cu câteva zile mai înainte. Colindătorii alergau, strigând cât îi țineau plămânii: ,,Ha, ha, ha, ha!”

            Colinda se pregătea astfel. Se lua din pădure un alun tânăr de un an, gros cam cât un deget de bărbat, se curăța de coajă, apoi se acoperea cu tei de coajă de salcâm, în așa fel ca să rămână descoperite doar niște romburi. Astfel pregătită colinda, se punea în flacăra unui foc anume aprins în mijlocul curții și se afuma. Când înnegrea bine, se desfăcea teiul și pe locul unde fusese el înfășurat colinda era albă, iar romburile erau negre afumate. Dacă te uitai bine, romburile pe de o parte și spațiile dintre ele pe de altă parte formau adevărate coloane ale infinitului în miniatură. 

            În urma colindătorilor veneau unii părinți, bunici sau frați mai mari ai acestora. Erau gata să intervină în orice moment, ca să ajute pe câte un colindător mai mic, mai neputincios, dar nu se dădeau la o parte când era vorba să primească ei înșiși colindeți. Colindătorii mergeau din poartă în poartă și nici o gospodărie nu era scutită de vizita lor, oricât de săracă ar fi fost. Gospodarii ieșeau la poartă sau la portița prispei cu coșul plin de colăcei(colindeți) și  împărțeau câte unul fiecărui colindător. Erau câte unii care dădeau câte un biscuit, alții dădeau mere, alții chiar câte un pahar cu vin celor ce voiau să bea. Doamna preoteasă dădea întotdeauna câte cinci biscuiți.

            Etapa a doua a colindatului se petrecea seara. Era colindatul ,,în cei mari”. Pe la ora 15, ne adunam copiii mai mari din mahalalele menționate, cu excepția celor din Dealul Corbului, în Mucești, la capătul satului. Când  ne adunam toți, cel mai în vârstă dintre colindători dădea startul și porneam, care mai de care. Colindatul se derula după aceeași rânduială, numai că cel care ajungea cel dintâi, de cele mai multe ori cel mai în vârstă, cel mai puternic, cel mai rezistent, intra în ,,odaie” și ,,bătea vatra”. Cu colinda bătea în vatră și făcea urări de bine și de spor gospodarului. Pentru această osteneală primea în dar ,,colacul de Dumnezeu”, un colac mare, rotund.

            În Dealul Corbului, mahala mai depărtată de restul satului, colindatul se derula numai seara, chiar pe întuneric.

            Am participat mulți ani la colindat. Niciodată n-am fost însă primul, ca să pot bate vatra cuiva. Erau întotdeauna alții mai rezistenți, care mi-o luau înainte. Rețin însă să de fiecare dată mama nu uita să-mi spună o veche legendă populară. Conform acestei legende, când Irod a dat poruncă să fie omorât Mântuitorul Iisus Hristos, El s-a ascuns într-un grup de colindători, care tocmai treceau atunci pe lângă soldații-asasini. Atât de bine a fost ascuns de colindători, încât soldații nu l-au depistat și astfel a scăpat. Îmi amintesc că întotdeauna mă simțeam solidar cu grupul de colindători, Noi parcă ne desprindeam din populația satului. Parcă eram soli ai altei lumi, poate ai Cerului, care treceam prin sat și aduceam vestea cea mare a Nașterii, sau poate ascundeam pe Iisus între noi. Știu că uneori mi se umplea traista cu colăcei și nu mai aveam unde pune alții. Atunci se găsea vreunul dintre gospodari, care mi-o oprea pe cea plină și-mi dădea alta goală, urmând ca să mi-o aducă el acasă până seara pe cea plină. O dădeam repede pe una și luam pe cealaltă, fără discuție, fără împotrivire, totul se petrecea în câteva secunde. Parcă pe o pistă la un concurs de mașini de mare viteză, unei mașini participante i se întâmplă o pană, oprește câteva secunde și mecanicii aflați pe marginea drumului intervin rapid și remediază defecțiunea, iar mașina pleacă mai departe. Așa plecam și eu. În momentele acelea parcă îmi apăsa pe umeri o responsabilitate, aparțineam șirului de colindători și nu mă puteam desprinde. Credeam cu tărie, că Iisus este printre noi și că trebuie să-L acoperim, să-I asigurăm apărarea! Locul meu ar fi rămas gol și  s-ar fi supărat Iisus…!

            Azi se mai colindă prin Bârda. Însă din an în an sunt tot mai puțini copii. Majoritatea participanților de azi sunt copii de oraș, veniți la bunici, străbunici, ori la alte rude pentru câteva zile, de Sărbători. Sunt copii străini de viața satului, nu trăiesc cu intensitate momentele respective, colindă cu stângăcie, simți că nu intră în pielea personajelor, așa cum făceam noi…

*

Cuvinte duhovnicești. Redăm mai jos câteva rânduri ale unui mare duhovnic, Fericitul Trifon Turkestanov dedicate Sfintei Împărtășanii, tocmai acum, când mulți dintre Dvs. vă pregătiți să primiți această Sfântă Taină: ,,Fericit va fi cel ce va gusta din Cina cea de Taină în Împărăția Ta; dar Tu încă de pe acum, de pe pământ, împărtășitu-m-ai dintru această fericire. De-atâtea ori, cu dreapta cea Dumnezeiască, pusu-mi-ai înainte Sângele și Trupul Tău și eu, cel de păcate covârșit, primind acele Daruri Sfinte, simțeam a Ta iubire ce-i de negrăit și mai presus de orice înălțime-a firii. Slavă Ție pentru puterea harului cea de nepătruns cu mintea și de viață dătătoare; Slavă Ție, Celui ce-ai temeluit Biserica Ta ca adăpostire tihnită pentru această lume istovită. Slavă Ție, Celui ce ne naști din nou prin apele Botezului cele de viață făcătoare; Slavă Ție pentru că celor ce se pocăiesc Tu le întorci a crinilor neprihănită curăție. Slavă Ție, Celui ce ești nesecată adâncime a iertării; Slavă Ție pentru potirul vieții, pentru pâinea bucuriei celei dintru veșnicie. Slavă Ție, Celui ce ne-ai suit pe noi la Ceruri; Slavă Ție, Dumnezeule, întru vecie!”

*

Șoapte. Am găsit pe internet o poezie de suflet purtând acest titlu, semnată de Teona Ghinea Truțã. Ea rezumă gândurile, sentimentele și amintirile multora dintre cei singuri și necăjiți, ale celor cu dor de copilărie, aflați în pragul Crăciunului. Iat-o:

 

,,Spune-mi, mamă, cum e Raiul,

Pe la tine de Crăciun?

Vin la voi colindători,

Când e Noaptea de Ajun?

Spune-mi, mamă, dacă-n Rai

Mai coci cozonaci pe vatră?

Spune-mi de mai fierbi sarmale,

Cum făceai la noi odată....!

Spune-mi, mamă, dacă tata,

Face bradul de Crăciun?

Spune-i că-i aștept cadoul,

Când e Noaptea de Ajun!

Spune-mi ce face bunicul,

Sania mi - a pregătit ?

Mi-a împletit ciorapi bunica,

Ori o ie mi - a țesut ?

Îmi lipsește bucuria,

De Crăciun acum în casă,

E mai tristă sărbătoarea,

Fără voi cu noi la masă.

Lângă steaua ce vestește,

Noaptea Sfântă de Crăciun,

Știu că e și steaua voastră,

Unde locuiți acum....!

Mult aș vrea să pot, măicuță,

Să rog steaua ta cumva,

Doar un ceas să te coboare,

Să te-așeze-n casa mea.

Și mă rog la Dumnezeu,

Să te-aducă - n curtea noastră,

Să te văd în Noaptea Sfântă,

Printr - un ochi de la fereastră....!

*

           File de jurnal – 14 august 1982. ,,Ieri am spovedit și grijit în Bârda. Am avut 27 la biserică și 7 în sat. După-amiază am avut ședință cu Consiliul Parohial.

  Azi de dimineață făcui pomeniri în Bârda, spovedii și împărtășii în Malovăț. Au fost cca. 100 copii și 60-70 adulți. Printre copii, la Malovăț, se numără și ai primarului, ai viceprimarului, ai secretarului și ai celor doi milițieni. După-amiază se lucră la cimitir. Acum scriu de la stația PECO din Tr. Severin. Situația cu benzina s-a mai reglementat. Aștepți o oră, dar îți face ,,plinul”.

La înmormântarea nepoatei lui Ghiță al lui Răducan, Părintele Ionică Sfetcu vorbea cu Nicu lui Poleacu, fostul director la Fabrica de placaj din Severin. Părintele Ionică spunea că ,,-N-aș fi crezut că o să vină vremurile ca să vină copiii cu mâncare în traistă pe la părinți!” Nicu îi preciza că ,,- Situația aceasta se datorează minciunii. Totul la noi a fost minciună, de jos până sus. Planurile au fost mari și irealizabile; în realitate, oamenii au raportat date eronate pentru a-și acoperi lipsurile. Cei de sus, în baza datelor furnizate de subalterni, au făcut contracte în străinătate, până ne-am trezit cu țara vândută!”(…).

Azi l-am întâlnit pe Domnul Mihai Rogobete din Tr. Severin. Omul acesta e un scriitor cult. Printre manufacturierii literari ai Severinului, Mihai Rogobete se impune prin seriozitatea și temeinicia culturii sale, prin robustețea și ușurința de gândire. Stăpânește un vocabular ales, o topică gramaticală ireproșabilă. Se poartă îmbrăcat sărăcăcios,  într-un trening vechi, pantaloni din stofă ieftină și papuci. Nu are serviciu și trăiește din banii soției. Face multe gafe în ceea ce privește afirmațiile de ordin politic și poate că de aici i se trag ponoasele. E foarte slab, doar ochii îi sunt deosebit de expresivi, ca două candele ce luminează obida unui suflet hăituit. Are un manuscris la Editura ,,Cartea Românească” din București de vreo câțiva ani. Cartea ar avea referate pozitive ale unor critici de renume în contextul culturii contemporane, precum Nicolae Manolescu, Mihai Ungureanu etc. Cu toate acestea, manuscrisul nu pleacă la tipar. Lucrul acesta îl obsedează pe autor. Se simte încătușat în propriile sale îndoieli și incertitudini. Asta îl consumă în mod deosebit. Publicarea cărții cu pricina l-ar face pe omul acesta să se decorseteze, să simtă libertatea de cugetare, să-și spulbere teama de eșec. Păcat că se consumă fără rost un tonus vital atât de profund și plin de noblețe. Eu cred că Mihai Rogobete, dacă nu va ajunge un mare scriitor, cel puțin un eseist, cu care se va mândri generația noastră”(…).

*

In memoriam: Hakim Mohammed Said(I). În revista ,,Contemporanul” din 30 ianuarie 1981, pagina 2, am găsit un anunț privind Al XVI-lea Congres Internațional de Istoria Științei, ce urma să se țină în vara acelui an sub egida  Academiei Române. Am trimis imediat o adresă, prin care rugam să fiu înscris cu comunicările Ștefan Odobleja, adevăratul ctitor al ciberneticii moderne și Valorificarea documentelor în istoriografia europeană.

Am fost anunțat că mi s-a acceptat cererea și mi s-au trimis formularele de înscriere să le completez. M-am conformat, mi-am alcătuit lucrările, apoi le-am tradus în limba franceză și am așteptat.  Congresul s-a ținut pe 25-27 august 1981 la Sala Palatului României din București. Acolo am reîntâlnit pe Domnul Acad. Ștefan Pascu, care conducea una dintre secții și pe Părintele Dumitru Bălașa din Drăgășani. Am primit patru volume cu comunicările tipărite în diferite limbi, o servietă de piele foarte frumoasă și numeroase pliante cu tot felul de hărți și ilustrate din țară. De asemenea, mi-au dat invitație și ecuson. Prezență numeroasă.

Președintele prezidiului secției la care am fost repartizat era Domnul Dr. Hakim Mohammed Said din Karachi(Pakistan), musulman. S-au desfășurat lucrările congresului, apoi toată lumea a plecat.

În pragul Sfintelor Sărbători ale  Crăciunului – 1981 și Anului Nou – 1982, am primit o felicitare foarte luxoasă din Pakistan, de la Domnul Hakim Mohammed Said. Îmi luase adresa de la congres. Mi-am luat inima în dinți și i-am răspuns.

N-a trecut mult timp și am primit de la dânsul o scrisoare, în care mă invita să contribui la un volum colectiv, pe care intenționa să-l realizeze. Mi se precizau câteva repere privind tematica volumului și structura materialului, în eventualitatea în care aș fi acceptat colaborarea. Mai întrebi moșul dacă-i trebuie baston?! Am pregătit materialul, l-am tradus în limba engleză și l-am trimis. Peste câțiva ani am primit un colet cu trei exemplare dintr-o carte, Voice of Morality(Karachi, Hamdard Foundation Press, 1985). La paginile  p. 193-194 era articolul Peace al popii de la Bârda. În carte semnau materiale autori din câteva zeci de țări. Din România eram cinci.

În fiecare an făceam câte un schimb de felicitări de Anul Nou cu Domnul Hakim Mohammed Said. Mi-a trimis între timp, lunar, o revistă color, pe care o edita în Pakistan, ,,Medical Times”. Din acea revistă am aflat că dânsul este președintele și întemeietorul Fundației Hamdard din Pakistan. În cadrul acelei fundații funcționa o facultate de medicină, un laborator și o fabrică de medicamente, o editură, o revistă și altele. Toate medicamentele produse la acea fabrică erau pe bază de plante. Profilul facultății era de medicină generală și medicină naturistă. Într-una din acele reviste era o fotografie, care-l reprezenta pe Domnul Hakim Mohammed Said dăruind un exemplar dintr-un volum masiv al său de medicină lui Ziu Enlai(1898-1976), prim-ministru al Republicii Populare Chineze(1954-1976) și al doilea om în conducerea Partidului Comunist Chinez. De față la momentul respectiv era și generalul Muhammad Zia-ul-Hak, cel care va ajunge președintele Pakistanului(1978-1988). Am donat colecția revistei ,,Medical Times” Bibliotecii Academiei Române, fiindcă nu avea nici un  exemplar din această publicație.

La un moment dat, mama s-a îmbolnăvit. Avea o insuficiență renală severă. Medicii i-au recomandat dializă de două ori pe săptămână. Aparate pentru dializă erau la vremea aceea în București, Timișoara și Iași. Era imposibil de rezolvat problema. M-am dus la biblioteca județeană și am început căutarea. Nici eu nu știam bine ce căutam: medicamente, ceaiuri, metode pentru tratament. Nu știam ce caut, dar aveam încrederea că trebuie să existe o soluție, că nu pot s-o las pe mama să moară fără să fac nimic. Dumnezeu a rânduit ca să găsesc într-un tratat de nefrologie mențiunea că există și dializoare portabile, care-și fac treaba în timp ce pacientul își desfășoară activitatea nestingherit. De așa-ceva aveam eu nevoie. Am trimis câte o scrisoare tuturor cunoscuților mei de la vremea aceea din străinătate, prin care-i rugam să-mi procure, contracost, un astfel de aparat.

Peste vreo lună am primit un colet de la Domnul Hakim Mohammed Said. Cuprindea câteva pungi de ceaiuri și niște sticle cu siropuri medicinale. În scrisoarea însoțitoare, mi se dădeau toate indicațiile privind tratamentul pe care mama urma să-l facă. Trebuia să-l țin la curent totodată cu privire la rezultate. Expeditorul nu uita să precizeze că acel colet este un cadou pe care mi-l face, dar că va mai trebui să continue tratamentul cu încă vreo două doze similare. Mama a început tratamentul. De la o zi la alta se simțea o îmbunătățire ușoară dar sigură a stării de sănătate. La început mama abia se ridica de pe pat. La sfârșitul perioadei de tratament cu prima doză mama se ducea cu vitele.

Am mai comandat un colet. În vamă am fost ținut trei ore, până s-au dus cu preparatele respective la laborator să le examineze, crezând că sunt droguri. Nu conta! Făceam și eu ceva pentru mama!  Mare bătaie de cap am avut apoi cu banca. Trebuia să trimit zece dolari, contravaloarea preparatelor. Să scoți valută din țară la vremea aceea era o adevărată aventură. Am reușit și asta. După terminarea tratamentului, analizele mamei erau aproape de normalitate. A mai trăit douăzeci de ani, muncind ca un om normal.

După Revoluție, am făcut demersurile necesare ca să înființez o firmă de import plante și preparate medicale pe bază de plante. Domnul Hakim Mohammed Said mi-a trimis cataloage, în care își prezenta medicamentele naturiste produse de fabrica patronată de dânsul și Fundația Hamdard. Era de acord ca să fiu unic importator de acest gen din România. Am făcut toate documentele, am achitat toate taxele, mai aveam de primit doar avizul Ministerului Sănătății. Răspunsul a fost sec: ,,Numai Plafar este firmă autorizată să importe plante medicinale și preparate din plante medicinale!”

Mai târziu, am aflat de pe internet, că Domnul Hakim Mohammed Said(1920-1998) era socotit unul dintre cei mai proeminenți cercetători medicali din Pakistan, savant, filantrop. De asemenea, a fost guvernator al provinciei Sindh(1993-1994). A înființat Fundația Hamdard în 1948, înainte de stabilirea sa în Pakistanul de Vest. În câțiva ani, produsele medicinale pe bază de plante ale Fundației Hamdard au devenit nume cunoscute în Pakistan. A scris aprox. 200 de cărți de medicină, filozofie, știință, sănătate, religie, medicină naturistă, literatură, științe sociale și jurnale de călătorie. În 1981, Domnul Said a devenit unul dintre membrii fondatori ai World Cultural Council, o organizație internațională, cu sediul în Mexic .

La 17 octombrie 1998, Hakim Mohammed Said a fost asasinat de un grup de agresori necunoscuți, în timp ce se ducea la un experiment medical la Laboratoarele Hamdard din Karachi. Să-ți dedici viața slujirii oamenilor, sănătății lor, binelui și păcii și să mori ciopârțit de cuțitele unor criminali de drumul mare e strigător la cer! Uciderea sa l-a determinat pe prim-ministrul al Pakistanului, Nawaz Sharif, să impună o guvernare federală directă asupra provinciei Sindh . Dumnezeu să te ierte,  prietene de departe!   

*

         Contribuția de cult. La 30 Noiembrie am închis anul financiar. Constatăm că majoritatea familiilor au achitat, după posibilități, câte ceva pentru susținerea parohiei. Precizăm și acum că în parohia noastră contribuția de cult se achită după principiul: fiecare dacă vrea și cât vrea, nefiind o sumă fixă, ori condiționată. Indiferent dacă cineva contribuie sau nu cu ceva la susținerea parohiei, preotul stă la dispoziția tuturor, fără deosebire, iar serviciile religioase sunt gratuite.  Situația se prezenta astfel:

a.  La 30 Noiembrie în Malovăț achitaseră contribuția de cult pentru anul 2020 90,51%. Cea mai mică sumă achitată a fost de 10 lei, iar cea mai mare de 1.010 lei(Dl. Primar Ing. Ion Michescu).

           Dintre fruntașii de la Malovăț menționăm: I. Michescu I. Ion(Primarul): 1.010 lei; II. Ilinca Alexandru: 520 lei; III. Tătucu Grigore: 350 lei; IV. Cioabă Dumitru: 325 lei; V. Meilă N. Nicolae: 295 lei; VI. Ungureanu Gheorghe: 250 lei; VII. Oproiu Elisabeta: 235 lei; VIII. Ionașcu Ștefan: 225 lei; IX. Manolea Daniel, Haidamac Miroana: câte 220 lei;  X. Căprioru Emanoil-Marius, Coman Vasile: câte 215 lei; XI. Mănescu Constantin: 205 lei; XII. Bobiț Gheorghe(I), Pârvănescu Elena, Ungureanu Constantin, Munteanu Dumitru, Tărăbâc Grigore, Paicu Domnica, Nistor Vasile, Crașoveanu Valeriu, Baltac Alexandru, Pătrulescu Petre: câte 200 lei; XIII. Ștefu Gheorghe: 195 lei; XIV. Ungureanu Dumitru: 190 lei; XV. Ciolacu-Hotăranu Claudiu: 175 lei; XVI. Manolea Elisabeta: 170 lei;  XVII. Ștefu Constantin(I): 165 lei; XVIII. Popescu Gheorghe, Crumpei Gheorghe, Voican Petre: câte 160 lei;  XIX. Stroe Sever, Badea Marius, Mănescu Gh. Vasile: câte 155 lei; XX. Manolea Grigore, Boncioc Liviu, Coman Constantin, Mănescu Angela, Coman Gheorghe, Băleanu Petre, Ghilerdea Sevastian, Borugă Ion, Pereanu Constantin(I), Baltac Petrișor, Ciobanu Doru, Ilinca Dragoș,  Surugiu I. Mihai, Minune Ion, Bucică Bebe, Borcilă Gh. Elena, Munteanu Alexandra: câte 150 lei; XXI. Bobiț Gh. Claudiu: 145 lei; XXII. Popescu Mihai, Meilă Costel(I): câte 140 lei; XXIII. Borcilă Nuța, Motreanu Vasile: 135 lei; XXIV. Iordache Mihai, Dima Vasile: câte 130 lei; XXV. Ionașcu Maria, Coman Elena, Popescu Iulian-Constantin, Papa Vergina: câte 125 lei; XXVI. Bobiț Gh. Ion, Vișan Ioana, Marina Sofia, Bazavan Dumitru, Mănescu Iulius, Chilom Dan, Popescu Marga, Mănescu Valeria, Ciută Romulus, Trocan Ion, Ștefu Constantin(II), Glavan Pompiliu, Dragotă Nicolița-Florentina, Pătrulescu Alin, Tătucu Marius: câte 120 lei; XXVII. Pera Aurica: 117 lei; XXVIII. Ciobanu Dumitru, Filip Elisabeta, Oprișan Liliana, Curea Gheorghița, Meilă Pantelie, Surugiu Gh. Mihai, Borcilă Vasile, Cioabă Constantin, Cioabă Marius: câte 115 lei; XXIX. Căprioru Gheorghe, Micu Valeriu, Pau Dumitru, Vasilescu Ioana, Blejdea Gheorghe, Mănescu Elena, Crăciunescu Tică, Borugă Vasile-Cosmin, Baltac Lida, Giurescu Lucreția, Oprișan Elena, Săftoiu Liviu, Paicu Nicolae, Munteanu Iorgu, Ciurel Valentin:  câte 110 lei; XXX. Boncioc Elena, Vișan Sevastița, Surugiu Eugenia, Cernea Mihăiță, Popescu Dumitru, Băleanu Ioana, Băleanu Virgil-Valentin, Curea Constantin, Lupșa Dumitru, Căprioru Petre, Vișan Sevastian, Căprioru Maria, Bazavan Gheorghe(Ieleșnic), Meilă Emil, Baltac Ion, Mănescu C. Vasile, Inv. Michescu Ion: câte 105 lei; XXXI. Vlăduț Sevastian, Cosma Cristina, Bazavan Claudiu, Almichi Constantin, Mateescu Floarea, Mateescu Liviu, Blidariu Constantin, Voican Ion, Ciobanu Alexandra, Popescu Angelu, Popescu Valentin, Tărăbâc Gheorghița, Motreanu Petre, Bazavan Gheorghe(fostul primar), Popescu M. Mihai, Coman Marian, Pereanu Viorel, Borugă Ștefan, Tărăbâc Ion, Pau Daniel, Meilă Petre, Cojocariu Titu, Tărăbâc Virgil, Bogdan Silvia, Boncioc Dumitru, Almichi Ion, Răchiunoiu Grigore, Baltac Gheorghe, Borugă Mihai, Baltac Constantin, Hadarig Mircea, Oprișan Sever, Ciolacu Dumitru, Munteanu Iancu-Sorin, Badea Constantin, Munteanu Puiu și Bora Ion: câte 100 lei.

b.  La 30 Noiembrie în Bârda achitaseră contribuția de cult pentru anul 2020 90,51%. Cea mai mică sumă achitată a fost de 5 lei, iar cea mai mare de 300 lei(Dl. Ivașcu Vasile).

           Dintre fruntașii de la Bârda menționăm următorii: I. Ivașcu Vasile: 300 lei; II. Popescu Valeria și Gârbovan Ion: câte 270 lei; III. Motreanu Ilie, Botoșan Dumitru și Drăghia Tudor: câte 210 lei; IV. Luca Vasile: 205 lei; V. Curea V. Gheorghe, Curea Gigi și Tănase Maria: câte 200 lei; VI. Mema P. Ion: 180 lei; VII. Dragomir Bădiță, Olteanu Alexandru, Pâlșu Gheorghe, Butoi Ion, Horodnic Tudor, Gârbovan Nicolina și Mucioniu I. Ion:câte 150 lei; VIII. Luca D. Maria și Bobocea Savu: câte 130 lei; IX. Ivașcu Ion, Turlacu Emil și Rolea Marina: câte 125 lei; X. Anghel Domnica, Trocan Dumitru, Coman Elena și Avram Dumitru: câte 115 lei; XI. Rolea T. Ion, Cimpoieru Viorel, Curea Ghiță, Duțoniu Elena, Luca Ana, Sfetcu George, Ene-Mihăescu Doru și Mema Petre:câte 110 lei; XII. Mema Elena, Duțoniu Valentin și Sfetcu Bebe: câte 105 lei; XIII. Anghel Nicolae,  Motreanu Dorin, Stănciulescu Ion, Stănciulescu Mihăiță, Pavel Eugenia, Dragomir Gheorghe, Dragomir Nicolae, Cimpoieru Tănase, Curea Cristi, Luca Gheorghița, Fugașin Aurel, Malescu Gheorghe, Pr. Stănciulescu Alexandru, Șeitan Gica, Luca Jana, Mucioniu D. Ion, Banciu Ionel, Mihăescu Nicolae, Luca C. Maria, Hortopan Constantin, Sfetcu Sorin, Stănciulescu Florin, Gheran Paraschiva, Bufan Dumitru, Sfetcu Dumitru, Sfetcu N. Aurel, Boescu Gabi și Șonea Floarea: câte 100 lei.

La 30 Noiembrie la nivel de parohie achitaseră 90,51%. Cea mai mică contribuție achitată în parohie a fost de 5 lei, iar cea mai mare de 1.010 lei. Celor menționați mai sus și tuturor celor care au contribuit cu cât de puțin le mulțumim cordial și rugăm pe Bunul Dumnezeu să le răsplătească cum știe El mai bine!

Începând de la 1 decembrie primim contribuții de cult pentru anul 2021. Regula rămâne tot cea veche: fiecare dacă vrea și cât vrea. Pentru serviciile religioase rămâne același tarif: zero lei, zero bani. Dacă i se pare cuiva că e prea mult, negociem și mai scădem. Dacă se supără cineva că e prea puțin, îi tăiem nasul. Scurt. Indiferent dacă cineva a plătit sau nu ceva pentru contribuția de cult, preotul este la dispoziția tuturor, fără vreo deosebire, 24 ore pe zi, 365 zile pe an. În rest este liber!

*

         Ajutoare și donații. Domnul Sfetcu Dumitru din Bârda a comandat două troițe din lemn sculptat pentru Bârda. Valoarea lucrării a fost de 6.000 lei. Troițele au fost realizate, iar una a fost instalată deja în răscrucea Memeștilor. A doua va fi instalată la Table, după ce se vor termina lucrările de modernizare la drumul județean 670. Dumnezeu să-i răsplătească!

*

Împreună cu Consiliul Parohial, am hotărât să trimitem și anul acesta, ca dar de Crăciun, câteva ajutoare bănești unor familii sau persoane din parohie cu situații mai grele, astfel:  în Malovăț: Orodan Claudiu – 300 lei; Pau Dumitru(pentru copil) – 200 lei; Borcilă I. Elena(pentru nepoți) – 200 lei; Badea Leontina(pentru nepot), Căprioru Ion, Ștefu Constantin(II)(pentru copil) și Tărăbâc Gheorghița(pentru nepot) – câte 100 lei; în Bârda: Paulescu Sorin(pentru copii): 200 lei. Atâta s-a putut!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 434, pe blogul Domnului Ben Todică, directorul postului de radio în limba română din Sydney(Australia), 12 dec. 2020(http://bentodica.blogspot.com); în ,,Logos și agape”, Timișoara, 13 dec. 2020, ediție on-line(http://www.logossiagape.ro); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 14 dec. 2020, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com); în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 14 dec. 2020, ediție și on-line(http://www.observatorul.com); Resetarea Neamului, în ,,Națiunea”, București, 15 dec. 2020, ediție on-line(https://ziarulnatiunea.ro/category/religiespiritualitate); Vicleiul, în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XII(2020), nr. 1059(17 dec.), p. 16; Ofertă de carte – decembrie 2020, în ,,Armonii Culturale”, Adjud, 21 dec. 2020, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro); Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești, în ,,Răstimp”, Tr. Severin, an. XXIII(2020), nr. 4(oct. – dec.), pp. 31-38.

Domnul Dr. Ivo Gheorghiev din Vidin(Bulgaria), președintele Asociației Vlahilor din Bulgaria, a invitat pe preotul Dvs. la Vidin, în vederea lansării cărții Viața Cuvioasei Teofana Basarab la Casa de Cultură ,,Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab” din Vidin. Mulțumim frumos pentru invitație. Ne onorează. Îi vom da curs cu bucurie de îndată ce ne va permite pandemia. Păi, nu?

*

         Zâmbete. Din perlele lui Tudor Mușatescu selectăm câteva: ►,,Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine; ►Unii trăiesc gratis, alţii degeaba; ►De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită? ►Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact; ►Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost; ►Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut; ►E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva; ►Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare; ►Dragostea... bătăi de inimă pentru dureri de cap, sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor; ►Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

        *

Anunțuri.- Datorită bolii acesteia nenorocite, care ne bântuie și seceră atâția dintre noi, anul acesta, dacă nu vor veni noi instrucțiuni până atunci, colindul cu icoana și botezul va fi mai deosebit decât în anii trecuți. Așa, bunăoară, preotul va purta mască. Și Dvs. sunteți rugați să faceți același lucru. Preotul nu va mai intra în casele Dvs., ci doar în curte. Vi se recomandă să nu sărutați Sf. Icoană sau Sf. Cruce, ci doar să le atingeți cu fruntea după ce vă închinați. La colindul cu botezul, preotul nu va intra prin camere, ci doar de afară va boteza casa Dvs.

- Tot datorită acestei  epidemii, sunteți rugați să sfătuiți pe copiii Dvs. să nu meargă în colindat. E greu de crezut că ei ar purta mască și ar păstra distanța de 1,50 m față de ceilalți. Nu am primit instrucțiuni oficiale în legătură cu acest obicei al colindatului. Totuși, viața și sănătatea copiilor sunt mai scumpe decât bucuria colindatului. Trebuie să înțelegem că, înainte de a ne proteja alții, trebuie să ne protejăm noi înșine.

*

         Înmormântări. În ziua de 15 Decembrie am oficiat slujba înmormântării pentru Popescu Dumitru(73 ani) din Malovăț. Dumnezeu să-l ierte!

*

Program. În cursul lunii Ianuarie avem următorul program de slujbe: 1 Ian(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 2 Ian.(colindul cu Botezul în Bârda); 3, 4, 5 Ian.(colindul cu Botezul în Malovăț); 6 Ian.(slujbă la Bârda dimineața; slujbă la Malovăț de la ora 10); 7 Ian.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 9 Ian(Malovăț-Bârda); 10 Ian.(Bârda); 16 Ian.(Malovăț-Bârda); 17 Ian.(Malovăț); 23 Ian.(Malovăț-Bârda); 24 Ian. (Bârda); 25 Ian.(Malovăț-Bârda); 30 Ian.(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 31 Ian.(Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.

Sfintele Sărbători să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!

Pr. Al. Stănciulescu Bârda