Reagan și Thatcher în anii 1980 și
Trump azi
Articol scris de Rafael Castro,
analist politic educat la Yale – și Hebrew University din Ierusalim –
stabilit la Berlin – poate fi contactat la rafaelcastro78@gmail.com;
tradus de Andreea Nistor
Nu toți avem
peste patruzeci de ani, dar pentru cei care avem, sunt mari șanse să ne amintim
ce efect polarizant au avut Ronald Reagan și Margaret Thatcher în calitate de
lideri ai SUA și ai Marii Britanii. Venerați de dreapta și detestați de stânga,
acești lideri au atras o dușmănie din partea intelectualilor și mass-mediei
comparabilă doar cu cea rezervată astăzi lui Donald Trump.
Istoria i-a
confirmat pe Reagan și pe Thatcher. Reformele lor economice și opoziția
hotărâtă față de comunism au ajutat națiunile lor să înflorească și au ajutat
la eliberarea a sute de milioane de oameni din jugul marxismului. Dacă nu au
dobândit aura lui Mahatma Gandhi și Nelson Mandela (și nu au primit niciodată
Premiul Nobel pentru Pace), acest lucru cu siguranță nu se datorează lipsei lor
de realizări pe cale pașnică. Dimpotrivă, arată doar influența elitelor de
stânga în a determina cine este sfânt in sala de judecată a istoriei omenirii.
Establishmentul
de stânga i-a urât pe Reagan și Thatcher dintr-un singur motiv: au expus fățiș
și fără echivoc comunismul și Uniunea Sovietică drept ceea ce erau cu adevărat:
răul. Pentru intelectualii de stânga și jurnaliștii îndrăgostiți de Sartre și
Foucault, asta era o blasfemie. În ochii lor, comunismul era un sistem benign
ale cărui greșeli s-au datorat în principal hărțuirii din partea democrațiilor
occidentale pro-fasciste.
Când Reagan
și Thatcher au început să dereglementeze economia și să privatizeze companiile
de stat, intelectualii și-au dat seama că visul lor de a construi acasă o
utopie reglementată de stat se prăbușește. Pentru a-i discredita pe Reagan și
pe Thatcher, stânga a recurs la cele mai viclene manevre: mass-media a acoperit
zi de zi tragica soartă a asistaților social ale căror subvenții fuseseră
tăiate sau a muncitorilor din industrii ineficiente care-și pierduseră locul de
muncă. Suferința umană a fost reală, dar în loc să explice cum politicile
guvernamentale au făcut parte dintr-un plan holistic de revigorare și
reconstruire a Americii și a Marii Britanii, publicul a fost hrănit cu mitul că
Reagan și Thatcher erau campioni nemiloși ai capitalismului lipsit de scrupule.
În
retrospectivă, știm că reformele economice ale lui Reagan și Thatcher au
deschis calea pentru înflorirea Americii și a Marii Britanii.
În zilele
noastre, mulțumită acestor reforme, zeci de milioane de imigranți și muncitori
cu venituri mici o duc mai bine decât în urmă cu patruzeci de ani. O privire
rapidă asupra stagnării permanente a unei țări ca Italia, care nu a fost
niciodată binecuvântată cu un lider ca Thatcher, dovedește cine a fost de
partea bună a istoriei.
Chiar și
față de comunism și Uniunea Sovietică politicile lui Reagan și ale lui Thatcher
au fost magistrale. Departe de a precipita un conflict nuclear așa cum au
profețit analiștii și academicienii, programul lui Reagan „Războiul Stelelor”
și secarea finanțelor sovietice au deschis calea falimentului URSS și a
sfârșitului pașnic al Războiului Rece.
Să facem un
salt de patruzeci de ani și vedem că același dispreț și aceeași ură îndreptate
împotriva lui Reagan și a lui Thatcher sunt acum îndreptate împotriva
adversarilor amenințărilor contemporane la adresa libertății: China și islamul.
Tactica confruntațională a lui Trump cu expansionismul Chinei și cu complicii
violenței islamiste a fost condamnată unanim de intelighenția occidentală.
Argumentele prezentate au fost cam aceleași pe care le-a auzit generația mea
acum patruzeci de ani: retorica liderului nostru este provocatoare, insensibilă
și prostească; este un diletant și un actor de mâna a treia; politicile lui ne
izolează și ne fac mai slabi în lume.
Postura lui
Reagan și a lui Thatcher a fost confirmată de istorie. Am puține îndoieli că
istoricii vor aprecia, de asemenea, îndrăzneala strategiei lui Trump: sprijinul
ferm pentru statul evreu a împins patru națiuni arabe strategice să facă pace
cu Israelul; presiunea neîncetată asupra Iranului i-a adus pe ayatollahi în
pragul falimentului; înfruntarea islamului radical în patria profetului
islamului a constrâns Arabia Saudită să se modernizeze; denunțarea practicilor
comerciale chinezești frauduloase a demascat rolul toxic al Chinei în comerțul
internațional și pe piețele valutare. Pe plan intern, reducerea taxelor și
secarea rezervoarelor de imigranți ilegali necalificați au stimulat ocuparea
forței de muncă și creșterea salariilor pentru muncitorii americani.
Din aceste
motive, chiar dacă Trump riscă să fie pus sub acuzare și a fost sancționat de
establishmentul cultural, din mass-media și academic, locul său în panteonul
marilor lideri occidentali este asigurat.
Rafael
Castro
Sursa: Virgil Ciuca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu