Povestea exclavei /enclavă la Marea Adriatică, dăruite de Albania marelui istoric român Nicolae Iorga

 

Povestea exclavei /enclavă la Marea Adriatică, dăruite de Albania marelui istoric român Nicolae Iorga

 

 

Între 1934 și 1939, România a avut un teritoriu (exclavă) la Marea Adriatică, în Sarandë, Albania (atunci Zogai, apoi Saniti Quaranta, Porto Eda, în albaneză Saranda) aflat pe malul Mării Adriatice, în dreptul insulei Corfu.

 

Regele Zogu l-a donat lui Nicolae Iorga, drept recunoștință pentru contribuția sa la istoria Albaniei.

 

Istoricul a donat apoi statului român 50% din suprafață și astfel România a dobândit ieșire la a doua mare scrie  Anonimus.

 

Casa a fost construită în 1937 pe un teren de aproape 1.000 de metri pătraţi pe malul Mării Ionice, la Sarandë, pe care Nicolae Iorga (1871–1940) l-a primit în dar din partea regelui Zogu, drept recunoștință pentru redactarea primei Istorii a Albaniei, alcătuită de academicianul român și publicată în 1919.

 

 

Vasile Stoica, Ministrul Plenipotenţiar al României la Tirana scria în telegrama din 24 august 1931 trimisă Ministrului Afacerilor Străine, domnului Ghika:

 

„Regele Ahmed Zogu și Președintele Consiliului de Miniștri Pandelie Evanghelie, în înțelegere cu mine, au hotărât ca, drept recunoștiință pentru sprijinul pe care, prin scrisul său, domnul Președinte al Consiliului Iorga l-a dat națiunii albaneze să ofere Excelenței Sale la a 60-a aniversare un teren cu o căsuță și grădină pe malul Mării Adriatice și urmează să aleg eu acest teren. M-am pronunțat pentru împrejurimile orașului Saniti Quaranta, ținut sănătos și cu comunicațiuni ușoare, cu vegetație sudică, în fața insulei Corfu. Plec peste 3 zile împreună cu d-l Evanghelie spre a fixa la fața locului terenul de a cărui amenajare se îngrijește însuși Regele. Planul este ca Domnului Președinte al Consiliului să nu i se aducă la cunoștință această intenție, ci să i se facă o surpriză și actul de donație să-i fie adus de misiunea care va prezenta M. Sale Regelui Colanul Albaniei.”

 

Într-o telegramă, Vasile Stoica, pe 25 aprilie 1932, solicita consimțământul lui Nicolae Iorga pentru a-i trece în proprietate terenul din Saranda:

 

„Regele Albaniei și Guvernul albanez, în semn de recunoștință pentru simpatia ce Excelența Voastră a arătat și ajutorul ce Excelența Voastră a dat Națiunii albaneze în zilele ei grele oferă Excelenței Voastre un teren de casă și grădină la Santi Quaranta pe malul Mării Adriatice, în fața insulei Corfu. Sperând că Excelența Voastră nu va refuza această manifestațiune a recunoștinței unei Națiuni, rog pe Excelența Voastră a binevoi să transmit prin Ministerul Afacerilor Străine, telegrafic urgent, o procură autorizându-mă a îndeplini formele juridice necesare. Pentru trecerea acestui teren in proprietatea Excelentei Voastre”.

 

 

Istoria Albaniei a fost scrisă pe baza materialelor din cursurile pe care profesorul Iorga le-a ținut la Universitatea din București și care au fost utilizate ca material documentar de delegația albaneză la Conferința de pace de la Londra din 1919, unde a susținut cauza independenței și a recunoașterii pe plan internațional a Albaniei și a granițelor ei.

 

Iată cum descria Nicolae Iorga clipele petrecute la Saranda: „Răsăritul cu soarele lui cald, cu albastra lui Mare, cu dumbrăvile lui de portocali, cu zâmbetul Adriaticii și cu munții unde s-a născut mitologia elenică, prin această ereditate sunt deci așa de adânci ai mei, și cum soarta a făcut ca din darul grațios al regelui Albaniei să-mi am moșioara mea la Santi Quaranta, în față cu vechea Corcira, picioarele-mi vor atinge, poate, un pământ cunoscut strămoșilor”.

 

La 13 august 1934, Iorga a donat jumătate din acest teritoriu statului român, acordând astfel României un teritoriu de peste mări și o ieșire la Marea Adriatică.

 

Iorga a cedat acel teren statului român, cu condiția de a se construi acolo o clădire care să servească drept institut de studii arheologice.

 

România a acceptat și a construit în 1937 un institut la Sarandë.

Prin Legea de înființare, terenul și clădirea Institutului de la Saranda devenea proprietatea Statului român.

 

 

Clădirea institutului a fost proiectată de arhitectul român Petre Antonescu. Institutul a funcționat între 1937 și 1940, apoi din nou între 1942 și 1944

 

„Institutul este o chezășie a identității de obârșie a raporturilor de prietenie ce unesc națiunea noastră de cea albaneză”, prevedea articolul 2 al Legii de înființare a Institutului.

 

 Conducerea a fost încredințată marelui istoric Nicolae Iorga, care l-a desemnat ca director delegat pe prof. univ. Dumitru Berciu.

 

Rezultatele obținute în cercetarea arheologică, contribuțiile sale științifice au făcut să fie numit Șef al misiunii arheologice române din Albania, apoi secretar și apoi director delegat al Institutului român, care a fost ridicat prin strădaniile depuse de prof. Dumitru Berciu.

 

Când a plecat din Albania, în primăvara anului 1939, D. Berciu a predat clădirea Institutului și inventarul său în grija Primăriei din Saranda, primarului I. Dumitrescu (fărșerot) care a și comunicat acest „act official” Prefecturii din Argirokastro.

 

După ce Albania a fost ocupată de armata mussoliniană, în aprilie 1939, au crescut mereu greutățile întâmpinate în desfășurarea activității Institutului. Victor Emanuel al III-lea, regele Italiei a devenit și regele Albaniei; s-au introdus instituții fasciste etc.

 

Cercetarea arheologică începută „sub un foarte bun augur”, după cum mărturisea N. Iorga, a trebuit să înceteze.

 

Nu s-a mai putut încheia nici Convenția de cercetare cu guvernul albanez, iar evenimentele din România din anul 1940, culminând cu asasinarea profesorului N. Iorga în noiembrie 1940, au făcut ca noul guvern al României să desființeze Institutul, din lipsă de fonduri.

 

 Institutul a fost reînființat de către Mareșalul Ion Antonescu prin Decretul nr.1354 din 13 mai 1942. Profesorul D. Berciu a fost numit mai întâi Secretar și apoi director al Institutului. În această calitate D. Berciu s-a deplasat în toamna anului 1942 în plin război la Saranda , în condiții excepțional de grele și neîntrerupte bombardamente anglo-americane(https://www.art-emis.ro/istorie/institutul-roman-de-la-saranda)

 

La Saranda a găsit clădirea Institutului ocupată de armata italiană și tot inventarul dispărut. Aici avuseseră loc lupte între italieni și greci, în cursul unui bombardament aerian grecesc aripa din partea stângă a clădirii fusese afectată. În aceste condiții, noul director a încheiat o Înțelegere-Contract cu generalul comandant al Garnizoanei Militare italiene de la Saranda și a revenit în România. În februarie, 1943, profesorul Dumitru Berciu arăta într-un Memoriu că institutul fusese transformat în spital de campanie și bombardat în mai multe rânduri de aviația italiană.

 

Întregul inventar al institutului, în valoare de peste 1.000.000 lei dispăruse. Profesorul Dumitru Berciu propunea transferarea sediului institutului, la Tirana, unde se găsea un puternic centru aromân (fărșerot); se propunea de asemenea ca pe lângă Institut să se înființeze un Liceu Românesc la Tirana, pe lângă școala primară. Propuneri, doar propuneri, deoarece, la scurt timp, după 23 august 1944 nu s-a mai vorbit absolut nimic despre Institutul Român din Albania.

 

Din toamna anului 1945 școlile, bisericile și Institutul din Albania, a cărui clădire suferise distrugeri serioase, au fost închise iar Institutul desființat și terenul și clădirea intrată în patrimoniul statului albanez din ordinul lui Enver Hogea. Profesorul D. Berciu a menționat în nenumărate rânduri, ori de câte ori a avut ocazia, mai ales după 1990, faptul că „în realizarea Institutului și în general în toată activitatea desfășurată de el pe teritoriul Albaniei a avut în permanență un sprijin efectiv și sincer din partea autorităților și a poporului albanez în fața căruia N. Iorga se bucura de un sprijin și o prețuire deosebită”.

19 noiembrie 2016, Saranda: Dezvelirea bustului marelui istoric și politician român Nicolae Iorga, organizat de Institutul Cultural Român în parteneriat cu Ambasada României la Tirana, Fundația „Nicolae Iorga” din Saranda și cu sprijinul Primăriei orașului Saranda.

            

Dezvelirea bustului marelui istoric şi politician român Nicolaie Iorga

19 noiembrie 2016 - Saranda - Vendosja e bustit e historianit dhe politikanit të madh rumun Nicolae Iorga në Saranda

  

Ulterior, România a fost deposedată de această proprietate, iar acum acest subiect a fost abordat din nou chiar recent în discuțiile bilaterale dintre cele două state, subliniindu-se importanța finalizării rapide a procesului de retrocedare a Casei Iorga din Saranda (proprietate a statului român naționalizată după instaurarea regimului comunist în Albania și vândută de autoritățile albaneze unei persoane private, după căderea regimului totalitar în 1991).

 

Sursa: ADRIAN MUNTEANU