JOC DE COPII
Sfantul Ioan din Kronstadt
Viata
noastra e un joc de copii, nu însa unul nevinovat, ci culpabil. Fiindca, desi
avem minte sanatoasa si ne cunoastem scopul vietii, nu dam importanta acestui
scop, ocupându-ne de lucruri vane si fara noima. De aceea am spus ca viata
noastra este un nescuzabil joc de copii. Lacomia ne face sa ne pasionam de
mâncare si bautura, în loc sa le folosim pe acestea pentru alimentatia strict
necesara a trupului si pentru sustinerea vietii trupesti. Ne pasionam de haine,
în loc sa ne multumim a ne acoperi decent trupul, ferindu-l de actiunea nociva
a stihiilor; ne pasionam de argint si de aur, tezaurizându-le sau folosindu-le
drept obiect de lux si placere, în loc sa le întrebuintam pentru satisfacerea
unor necesitati, iar surplusul sa-l dam saracilor; ne pasionam de locuintele
noastre si de multimea obiectelor care le împodobesc bogat si cu fantezie, în
loc sa ne multumim cu un adapost sigur si decent si cu lucrarile decente si
strict necesare traiului; ne pasionam si de calitatile noastre spirituale:
minte, imaginatie, vorbire, dar le folosim numai pentru slujirea pacatului si
desertaciunilor lumii acesteia; slujim ceea ce este pamântesc si corupt, în loc
sa ne punem însusirile în primul rând în slujba lui Dumnezeu, a cunoasterii de
Dumnezeu, preaînteleptul Creator a toata faptura, în slujba rugaciunii –
rugându-L, cerându-I si preamarindu-L pe Dumnezeu pentru a ne arata unii altora
iubire si respect; si numai dupa aceea, si doar în parte, pentru a sluji lumea
aceasta, cea care va ramâne cândva în urma noastra. Ne pasionam de cunostintele
noastre asupra zadarniciilor lumii si, pentru a ni le înmulti, pierdem timpul
pretios, care ne este dat pentru a ne pregati pentru vesnicie. Nu arareori ne
„pasionam” de serviciu, de îndatoririle noastre, dar nu în sensul ca ni le-am
îndeplini corect, ci dimpotriva, fara silinta, superficial, lucrând mai mult în
interes personal, pentru a obtine un profit. Ne pasionam dupa oameni aratosi,
sau dupa frumoasele reprezentante ale sexului slab, folosindu-ne de ele în
jocul patimilor noastre; ne pasionam de timp, care trebuie folosit cu
întelepciune, fara a-l irosi în jocuri si distractii; ne pasionam, în sfârsit,
de noi însine, facând din noi un fel de idoli, înaintea carora ne închinam noi
însine si pentru care cautam si alti închinatori. Cine ar fi în stare sa ne
descrie si sa ne deplânga nemernicia, imensa desertaciune careia îi slujim,
nenorocirea careia i ne daruim de bunavoie? Ce raspuns vom da nemuritorului
Împarat, lui Hristos, Dumnezeul nostru, Care va veni în slava Tatalui Sau sa
judece viii si mortii, sa dea în vileag tainele inimilor, sa primeasca
raspunsul nostru pentru toate câte am facut si am zis? Vai noua! Vai noua,
celor ce purtam numele lui Hristos, dar care nu avem nimic în noi din duhul lui
Hristos! Care purtam numele lui Hristos, dar care nu urmam învatatura
Evangheliei Sale. Vai noua, „nepasatori la astfel de mântuire” (Evrei 2, 3)!
Vai noua, ca nu avem credinta crestineasca, speranta si iubire crestineasca!
Vai noua, cei ce am iubit veacul acesta fatarnic si trecator si care nu ne-am
aratat râvnitori sa mostenim veacul celalalt, cel ce urmeaza mortii noastre cu
trupul stricacios, veacul de dincolo de „perdeaua” de carne pe care o vedem
acum.
Sfantul
Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed.
Sophia, Bucuresti, 2005, p. 169-170.
SFARSITUL ZILEI
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ce se
întâmpla atunci când soarele se îndeparteaza de noi: întunericul se lasa si le
acopera pe toate de sub cer; omul nimic nu mai poate face, bâjbâie ca un orb,
se rataceste, se împiedica si cade si de toate-i este frica. Întocmai se
petrece si cu sufletul acelui om pe care-l paraseste Hristos, Soarele
Dreptatii; atunci lui nu-i mai este cu putinta a savârsi nici o lucrare
bineplacuta Domnului, dupa cum El Însusi zice: „Fara Mine nu puteti face nimic”
(Ioan 15, 5). Întrucât este cuprins de întunericul duhovnicesc, acel suflet va
rataci, bâjbâind ca un nevazator, se va împiedica si va cadea dintr-un pacat în
altul, pâna când va nimeri în prapastia vesnicei pierzanii, de nu se va
îndrepta prin pocainta. Însa Hristos se departeaza numai de acel suflet care
L-a parasit el însusi mai întâi pe Domnul, altfel de nimeni nu se leapada
Hristos, ci „lumineaza pe tot omul care vine în lume” (Ioan 1, 9). Aceasta
întâmplare ne învata sa ne tinem de Hristos si sa urmam Lui cu credinta si
dragoste, ca sa nu ne cuprinda si pe noi aceasta pustiire si bezna sufleteasca.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 130
CAUTAREA FERICIRII
Cuviosul Bonifatie de la Teofania
Ce nu
nascocesc si ce nu întreprind oamenii pentru a fi fericiti? Tulbura fara
încetare toate stihiile lumii, si fericirea tot nu li se arata, sau este
totdeauna doar pe tarâmul închipuirilor lor. Care este pricina? Faptul ca nu o
cauta acolo unde trebuie, ca o cauta foarte departe. Cuvântul cel vesnic al
Adevarului ne-a vestit: „Împaratia lui Dumnezeu înlauntrul vostru este (Luca
17, 21); cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate
celelalte se vor adauga voua”.
Cuviosul
Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian
Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 79
MONAHISMUL
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Peste acest
pamânt, pe care oamenii îl scalda în sudori, în lacrimi si valuri de sânge,
s-ar stârni mânia lui Dumnezeu daca n-ar fi acesti smeriti slujitori ai Sai,
calugarii, care, oricât ar fi de neputinciosi, sunt iubiti de Domnul, pentru ca
numai ei au ascultat cuvântul Fiului lui Dumnezeu Care a zis: „Cel ce vrea sa
vina dupa Mine, sa se lepede de sine”. Neasteptând recunostinta cuiva, monahul
îsi duce sarcina lui de sluga umila a lui Hristos, daltuind neîncetat în fiinta
sa chipul minunat al fapturii celei noi… Prin munca si rugaciune, monahul cauta
sa înfrateasca cerul cu pamântul. Cauta sa coboare cerul pe pamânt, iar
pamântul sa-l ridice spre cer…
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 74-75
MORMINTELE
Sfantul Teofan Zavoratul
În ziua când
se vor deschide mormintele mortilor, când va glasui trâmbita tunator, când
lumea va fi cuprinsa de cutremur si groaza mare, când toti îngerii se vor
pogorî la porunca Ta ca sa-i desparta pe buni de rai, când se vor arata nori de
foc si-i vor purta pe Sfinti, în ziua aceea sa se arate si asupra mea
îndurarile Tale, sa stau de-a dreapta Ta, Bunule Doamne, si sa fiu miluit!
Sfantul
Teofan Zavoratul, Psaltire sau cugetari evlavioase si rugaciuni, traducere de
Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 179
AVIONUL SUPERSONIC
Sfantul Sofronie Saharov
Nasterea
duhovniceasca a unui om genereaza zgomot puternic în lume, precum avionul care
depaseste pragul sunetului.
Sfantul
Sofronie Saharov, Cunosc un om in Hristos – Parintele Sofronie de la Essex,
traducere de Pr. Serban Tica, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 201
FIERUL INCINS
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
fierul în foc se înmoaie si cu cât se încinge mai mult, cu atât mai moale se
face. Întocmai se face si cu omul: din fire, orice om este aspru ca fierul –
rautatea pacatului i-a învârtosat inima si i-a facut-o tare ca otelul. Iata de
ce o inima neînnoita prin harul Sfântului Duh este numita „de piatra” în Sfânta
Scriptura. „Inima lor de piatra le-o voi smulge din trup si le voi da o inima
de carne”, zice Domnul (Iezechiil 11, 19). De aceea tot omul este din fire
foarte neascultator si nesupus lui Dumnezeu; nimic nu vor putea cuvintele,
îngrozirile si povatuirile, daca nu-l va misca [spre nevointa] harul Domnului,
caci este ca fierul cel rece, care neclintit si neschimbat ramâne chiar de este
lovit cu ciocanul. Însa când focul harului lui Dumnezeu se va atinge de inima
si o va încalzi, ea va începe sa se înmoaie si, pe masura ce va fi arsa tot mai
mult de aceasta flacara cereasca, se va face mai moale, mai rosie, mai curata.
Atunci acel om se departeaza de lume si de toate cele frumoase, placute, vesele
si îndulcitoare care sunt în ea si le socoteste ca pe un nimic pe cele pe care
le avea cândva drept mari si nepretuite si nazuieste cu toata inima sa doar
spre cele ceresti si vesnice, aratându-se bucuros de a face ascultare întru
toate câte va binevoi Dumnezeu.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 199
VESTIREA PRIMAVERII
Sfantul Tihon din Zadonsk
Vezi ca
primavara ierburile rasar din pamânt si îsi desfac frunzele, florile si
roadele; si pomii, de asemenea, încep sa înverzeasca, sa înfloreasca si sa
rodeasca, desi în timpul iernii în ei nu se întrezarea viata, pareau a fi
neroditori si aproape ca nu se osebea un pom de altul. Primavara este
închipuirea Învierii mortilor.
Sfantul
Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de
Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 211
NEMURIREA
Arhiepiscopul Iustinian Chira
Dorul de
nemurire arde în sufletul fiecarui om. Fiecare tânar, mai ales, doreste sa
realizeze în viata lucruri mari, lucruri bune, care sa înfrunte timpul si sa
cucereasca eternitatea. Nefericita ar fi viata noastra de fiinta cugetatoare,
care aspira, care gândeste, care iubeste, daca viata s-ar reduce doar la atât
cât ne da pamântul, daca nu ne-ar astepta cerul, infinitul, nesfârsitul,
stralucitul locas plin de lumina, de slava si de frumusete negraita. Privesc
uimit în adâncul eternitatii, în adâncul vietii vesnice care-mi sta în fata.
Acest adânc m-ar înfiora, m-ar înspaimânta daca nu as cunoaste ca Dumnezeu este
Stapânul, ca Iisus Hristos este Domn peste Cer si pamânt, peste timp si
eternitate.
Arhiepiscopul
Iustinian Chira, Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice, Ed.
Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 135
PANZA DE PAIANJEN
Sfantul Simeon din Dajbabe
În fata unui
stup, paianjenul îsi întinde adesea pânza, în vreme ce în fata faptelor bune,
satana întotdeauna pune ispite.
Sfantul
Simeon din Dajbabe, The Orthodox Word, nr. 271-72, traducere de Laura Marcean,
Ed. St. Herman, Platina, SUA, 2010, cap. Selected Verses from the Treasury of
St. Symeon’s , p. 37-53
“Omul este
supus spiritului gregar-oi și este
sclavul-victimă a puterii Instrumentelor destructive mânuite de discipolii
,,celui rău” “ JLF
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu