DREPTURILE OMULUI:
INSTRUMENT DE DISTRUGERE A VALORILOR?
Iulie 29, 2021
Intrebarea
nu e retorica si nici nesemnificativa. Ne place cind auzim vorbindu-se despre
drepturile omului. Cu cit mai multe drepturi, cu atit mai bine, ne spunem unii
dintre noi. Nu ne gindim daca exista un punct al saturatiei privind drepturile
omului ori daca ar trebui sa fie. Ori daca ar fi bine sa punem capac, pentru o
vreme, peste masinaria perpetua care de decenii incoace inventeaza drepturi
pentru om. Problema este ca fara sa ne dam seama drepturile omului distrug valorile,
virtutea, si cu ele, omul. Drepturile noi le distrug pe cele vechi. Cu acest
scop am ales sa publicam materialul de mai jos astazi in traducere romaneasca.
Autorul
este avocatul creștin Roger Kiska din Marea Britanie. Dl Kiska este unul dintre
cei mai prestigioși avocați creștini din Europa. Posedă o inteligență și minte
ascuțită și își folosește talentul și abilitățile pentru promovarea intereselor
creștinilor în Uniunea Europeană. A reprezentat Familia Bodnariu la CEDO.
Articolul poate fi citit în engleză aici:
https://thecritic.co.uk/the-human-rights-era-failed-us/
Drepturi dupa tiranii si razboaie
În
urma atrocităților celui de-al doilea război mondial, liderii și marii
gânditori ai Europei au încercat să ia autoritatea din mâinile guvernului, care
tindea de prea mult timp spre tiranie și să pună drepturile în mâinile
individului. Zelul cu care filozofii juridici au promovat însăși ideile
iluministe, care au culminat cu vărsarea unor cantități imense de sânge în
Franța în 1793, ar fi trebuit cel puțin să facă o pauză mișcării. Cu toate
acestea, autonomia personală a devenit îndumnezeită și legea naturală a făcut
loc pozitivismului moral. În 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului a
fost proclamată la Paris și a început oficial era drepturilor omului.
Pe
parcurs, discursul despre drepturile omului a evoluat și a adoptat elemente
nefaste din gramscianism, populism moral, secularism radical și utilitarismul
Benthamist. Cererea drepturilor, autonomia personală neîngrădită și
victimizarea au devenit virtuți occidentale. Drept urmare, dorința pentru
binele comun, datoria și responsabilitatea personală au scăzut.
Se
spune că păcatul are o atracție gravitațională. Filosoful Roman Cicero, care
trăia înaintea lui Hristos, a mărturisit faptul că unul dintre principalele
defecte ale condiției umane este disponibilitatea omului de a-și schimba
mântuirea pentru confort și distragere a atenției:
Răul
nu a fost în pâine și circuri, în sine, ci în dorința indivizilor de a-și vinde
drepturile de oameni liberi pentru burtă plină și entuziasmul jocurilor care
i-ar fi distras de la celelalte forme de foamete, pe care pâinea și circurile
nu le-ar putea liniști niciodată.
După
mai bine de 2000 de ani, nu s-au schimbat prea multe. Istoria umană este plină
de relatări ale unor mari culturi care au dispărut după ce au fost consumate de
cultul auto-idolatriei și libertinismului moral. Este o întrebare relevantă în
acest moment turbulent din istorie dacă civilizația occidentală, așa cum o
știm, va merge mai bine decât aceste civilizații anterioare.
S-au
schimbat multe ca urmare a revoluției sexuale. Lordul Denning, într-un
comunicat din 1952, în același an în care regina Elisabeta a II-a a depus
jurământul de încoronare, a făcut următoarea observație:
Eu
sugerez, ca este un lucru semnificativ faptul că un judecător ar putea să-și
tragă principiile nedreptății din porunca creștină a iubirii. Nu știu unde
altundeva să le găsească. Legea comună a Angliei a fost modelată de secole de
judecători care au fost crescuți în credința creștină.
Dupa 70 de ani
Aproape
70 de ani mai târziu, cultura morală a Regatului Unit a devenit în mare măsură
de nerecunoscut față de ceea ce a fost odată. Unele statistici simple
evidențiază schimbările radicale din societatea britanică.
În
1952, doar 4,8% dintre copii s-au născut în afara căsătoriei. Cifra este acum
de 46,8%. În 1952 divorțul era rar, afectând doar 33.922 de cupluri. În 2019 au
fost 107, 599 divorțuri. Creșterea divorțurilor între 2018 și 2019 a fost cea
mai mare creștere de acest fel din ultimii 50 de ani. Mai degrabă decât să
încerce să recâștige o cultură a căsătoriei sănătoase, și în timpul unei
perioade de restricții provocate de coronavirus în care ceremoniile de
căsătorie au fost interzise, Parlamentul a introdus legi de divorț fără culpă,
ceea ce face ca obținerea unui divorț mai ușor ca niciodată.
În
1967, când avortul a fost legalizat, au fost efectuate 21.400 avorturi. În
2016, în ciuda integrării culturale a contracepției, au fost efectuate 208, 553
de avorturi, de aproape 10 ori mai mare decât din 1967. Lucrurile se
înrăutățesc și merg intr-o direcție tot mai rea. În 2019 s-a înregistrat cel
mai mare număr de avorturi efectuate vreodată în Anglia și Țara Galilor. De la
decriminalizarea avortului în 1967, peste 9 milioane de copii au fost avortați,
ceea ce face din uterul mamei cel mai periculos loc pentru a fi copil în
Regatul Unit. Guvernul a mers atât de departe încât a introdus avorturi la
domiciliu „faceți-le singur”, care nu necesită consultare personală cu
profesioniștii din domeniul medical. De asemenea, au forțat liberalizarea
avortului în Irlanda de Nord.
Am ratacit
Pentru
a pune din nou binele comun deasupra dorințelor personale, trebuie să
recunoaștem că teoriile actuale ne-au dus în rătăcire.
Nici
stabilitatea familiei nu a mers mult mai bine. Potrivit Serviciului de
Consiliere și Asistență al Curții pentru Copii și Familie din Regatul Unit, în
Marea Britanie erau 102 000 de copii îngrijiți. Numărul copiilor îngrijiți de
aceasta instituție a crescut în fiecare an din 2010 și cu peste 10% doar în
ultimii 5 ani.
Cazurile
de confuzie de gen la copii au ajuns, de asemenea, la nivelul unei crize de
sănătate publică. Potrivit statisticilor oficiale ale NHS, în 2009, anul
înainte ca Legea Egalității din 2010 să devină lege și credința identității de
gen sa fie predată în școli, au existat doar 97 de copii îndrumați către
clinicile de identitate de gen. Numai anul trecut, acest număr a fost de 2519
copii. Statistic, acești copii se automutilează și încearcă să se sinucidă la o
rată exponențial mai mare decât ceilalți copii de vârsta lor.
Marea
Britanie a văzut, de asemenea, un număr surprinzător de cazuri de profil înalt
în care instanțele au dispus moartea prin înfometare și deshidratare a
oamenilor în numele „compasiunii”. Lumea privea cu răsuflarea tăiată în
primăvara anului 2018, părinții lui Alfie Evans au căutat să-și ducă copilul de
2 ani la un spital italian pentru îngrijiri alternative, după ce o instanță a
dispus oprirea ventilației, hidratării și hrănirii acestuia. În ciuda
intervenției Papei și a guvernului italian care i-a acordat cetățenie
bebelușului Alfie, poliția a păzit ușa spitalului lui Alfie pentru a se asigura
că nimeni nu a putut lua măsuri pentru a-i prelungi viața.
Mai
recent, de Crăciun, unui om polonez care a suferit un atac de cord în timp ce
trăia și lucra în Regatul Unit i s-a ordonat, de asemenea, eliminarea nutriției
și hidratării până când a murit. În ciuda intervenției guvernului polonez, care
a inclus acordarea unui statut diplomatic în eforturile lor de a-l aduce acasă
în Polonia, guvernul britanic a refuzat să cedeze, iar bărbatul a murit în cele
din urmă datorită eliminării îngrijirii sale.
Se schimba cultura, se schimba
drepturile omului
Ca
si cultură, definim acum individul prin capacitatea sa de a obține plăcere din
viață în loc de orice barometru spiritual. Valoarea lor în spectrul valorii
politice este definită de caracteristicile lor minoritare. Această funcționare
filosofică a acestei noi stări de lucruri include intersecționalitatea, teoria
queer, teoria critica a raselor, politica identității și socialismul
democratic.
Națiunile
occidentale fac acum obligatorie educația extrem de ideologică pentru copiii
noștri - viitorul este sumbru.
Apariția
acestui fenomen în Europa de Vest a venit rapid și agresiv. Aceste teorii, în
esență, politizează și prioritizează anumite caracteristici „minoritare” precum
rasa, clasa, orientarea sexuală și religia; armându-i împotriva normelor
tradiționale.
Conceptul
de contra-supremație este adânc înrădăcinat în toate aceste teorii diferite. Ei
încearcă să demonteze hegemonia culturală existentă prin subversiune culturală
și opoziție, contestând legitimitatea instituțiilor super-structurale
existente, cum ar fi familia, religia și puterea politică. Ei încearcă să
deconstruiască heteronormativitatea și sexul biologic nu cu mai puțin efort
decât oamenii din Est au încercat să-și construiască Turnul Babel.
O
contra-hegemonie este o viziune etică alternativă asupra societății care
încearcă să conteste, să submineze și să înlocuiască structura de putere a
burgheziei existente. Antonio Gramsci, unul dintre strămoșii
intersecționalității de astăzi, a privit sarcina astfel: „Socialismul este
tocmai religia care trebuie să copleșească creștinismul ... în noua ordine,
socialismul va triumfa mai întâi in capturarea culturii prin infiltrarea
școlilor, universităților, bisericilor și mass-media prin transformarea
conștiinței societății. ”
În
concluzie, antipatia expusa acum față de normele culturale creștine și
iudeo-creștine din Europa de Vest se datorează funcționării acestor diferite
mișcări ca o forță culturală înrădăcinată în rândul clasei politice și
academice, care și-a făcut drum în cultura de masă.
Aceste
forțe sunt, de asemenea, în conducere in instituțiile internaționale, printre
care Uniunea Europeană și Organizația Națiunilor Unite, probabil cei mai aprigi
luptători care caută să submineze suveranitatea națională și să reformeze
Europa după propria lor imagine. În mod ironic, niciuna dintre aceste
instituții nu este deosebit de democratică și o mare parte din eforturile lor
sunt realizate de o clasă de funcționari publici și ideologi îndreptați spre
rău, care nu au fost niciodată aleși de popor și nu acționează pentru popor.
Declinul culturii, declinul
drepturilor omului
Statisticile
citate la începutul acestui articol evidențiază o cultură în declin rapid.
Având în vedere că multe națiuni occidentale fac acum educație ideologică
obligatorie si intr-un mod agresiv pentru copiii noștri, bombardându-i cu
ideile născute din diferitele filozofii discutate în acest articol, viitorul
este sumbru.
Dacă
trebuie să recâștigam o cultură sănătoasa a familiei si a casatorii, să redăm
sens termenului demnitate umană și să punem din nou binele comun deasupra
dorințelor personale, trebuie să recunoaștem că teoriile actuale care ghidează
legea ne-au dus în rătăcire. Suntem de peste 70 de ani în era drepturilor
omului și nu putem spune că lumea este un loc mai pașnic sau mai tolerant.
Aceste idei nu au rezolvat relele morale care afectează fiecare generație, cum
ar fi sărăcia, violența, ura, crima și nedreptatea. În orice caz, aceste
probleme au devenit exacerbate, iar familia umană pare mai disfuncțională ca
niciodată.
Este
timpul să reevaluăm serios calea pe care am urmat-o de când a început era
drepturilor omului. Dacă nu reușim să facem acest lucru, riscăm să ne
îndepărtăm prea mult pentru a ne mai întoarce acasă. Dacă nu pentru propria
noastră bunăstare, atunci pentru copiii noștri ar trebui să acționăm. Acum este
timpul.
ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA
UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul
16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de
la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce
priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a
intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al
societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a
statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam,
le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai
pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!
ALIANTA
FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str.
Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel.
0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu