Jianu Liviu-Florian - Asa ramase

 

Asa ramase

 

 

~*~

 

Asa ramase, umilit,

pe locu-ntai, c el stralucit,

Iulia Maniu, parasit!

 

Si inghintit, si-mpins in goale,

Si de Finainte Nationale,

si de Finante Mondiale,

ca prea le-a stat, de prin anale,

Si libertatea-n gat, si-n foale!

 

Si condamnat – si surghiunit,

sa nu mai fie nici privit!

Sa nu cumva sa se auda

Vreu'n clopot – din vreo' Talmu'da!

Darmite cumva sa se uda,

Vreo fericire – de mic – nuda,

 

ca pana cand va creste-nalta,

va fi curata-n trup, minti, toata -

 

In Olimpiada violata!

 

Asa ramase, bet, saracul,

Cat a purtat, la carti, cu sacul,

In mintea lui cea calma, vina,

Peste a tuturor, lumina!

 

Si-ai lui, chemati, si luati, cu valul,

au luat prin inchisori, pocalul,

bataii, mortilor in tina,

de vii, sobolanimea plina

le-a dat – sa bea – otravi, cu carul,

 

caci ei urcau Aliotmanul,

cu -ntreaga Lumii Paganima,

crunti maimutoi, calari pe banul,

pe postalionul si bulanul,

pe samovarul de slanina,

de faurit WC-u de aur!

 

Si mesteri – faur – cacanarul!

 

 

 

Asa ramase Ludovi'c!

La cata vreme dupa...TIC...

si TAC...si TIC... nu ORA GRAVA,

nu Drojdia-n tasul de otrava,

nu ORA DANTE-EMINA-N GLAS,

NU POE, ZI A bun ramas,

Nu , Nevermore, aceeasi slava

a tot kakartului pe tas,

nu – mari armate la parada,

nu – mafii mari, fara popas,

nu – thalia-bani, de frant si ras,

ce nu le iese din râiada,

si dintr-o carne ca o prada,

nu, sanatatea de a fi,

cel mai de seama, in a sti,

si a fi bine-n vesnicii,

pentru atat cat poti sluji,

 

ci

liber ,

prim,

in inchisoare!

A Libertatii, care oare

ce iti ofera ca aripa

in fiecare ora, clipa?

 

Numai suflarea ce-nfiripa

Se zbate, cade, muta, tipa,

masoara, pana ce-ndelung

gandestea ea atat de lung,

pentru atatia cati n-ajung

 

Lumina Lumii sa o vada,

din leaganul de orb, plamada,

de cat au pustiit, in graba...

sau in milenii, mut, si surd...

 

Cat chin, teroare, furt, gramada...

si moarte -

moarte -

din absurd!

 

 

 

Nu-i de mirare , Rege Soare,

o garsoniera, daca are!

Nu-i de mirare-n cea nebuna

de Lume, are-un ban, pe luna!

Nu-i de mirare... doar atat

Urca un Liberal, pe gat!

atator Regi peste urat,

si Presi – care conduc cu cat

cei de sub ei – il tin mai bine,

In Cacastoarea de Lumine,

De mase -interne, sau straine!

 

Numai atat … s-a putut zbate

Un peste pentru ...Libertate!

De la Maniu din ciuboate!

 

In rest,

O Lume care...POATE!

 

Atat – sa fie dezbinata!

Dar -

nicaieri – UNIFICATA!

 

Si de Prostie-Eliberata!

 

Vedeti -si comparati – masura,

a ceea ce ne da natura,

din ea – si omul – ce transforma -

si cea dintai – si-ultima norma -

e propriul fond! - si propria forma!

 

In jurul lui,

ca-n cercuri  unde

sonore, mute, nepatrunde,

se tes

esentele profunde!

 

Poate demult

s-au stins in soapte!

Ecoul lor  nu are moarte!

 

Se cer mereu eliberate

atatea vieti incatusate

 

in forme – fonduri – prea desarte,

pentru o viata fara moarte!

 

Si numarul -

nu-i niciodata

garantul  – cum ca Magna Arta -

e viata noastra eronata!

 

Si Magna Arta e in toate!

Stiinta, Arte, Sport, Dreptate,

Si in Credinta care poate

Eternitatea, a strabate!

 

 

*

22 iulie 2021

~*~

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian